Despre relatii

Texte biblice: loan 14:1-23,17:21-26

Loc/data: Portland, Oregon, 15 iulie 2001, p.m.

Să nu vi se tulbure inima! Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. în casa Tatălui Meu sunt
multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi
pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi
calea într-acolo. „Doamne, I-a zis Toma, nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într-acolo?" Isus i-a zis:
„Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M-aţifi cunoscut pe Mine, aţi fi
cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum II veţi cunoaşte şi L-aţi şi văzut." „Doamne, I-a zis Filip, arată-ne pe Tatăl şi
ne este de ajuns." Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine L-
a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: «Arată-ne pe Tatăl!»? Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine?
Cuvintele pe care vi le spun Eu nu le spun de la Mine, ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale
Lui. Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea. Adevărat,
adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face altele şi mai mari
decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl şi orice veţi cere în Numele Meu voi face, pentru ca Tatăl să fie
proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu voi face. Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi
ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac, şi anume Duhul adevărului, pe care
lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi II cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în
voi. Nu vă voi lăsa orfani; Mă voi întoarce la voi. Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi
vedea, pentru că Eu trăiesc şi voi veţi trăi. In ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în
Mine şi că Eu sunt în voi. Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de
Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui." Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: „Doamne, cum se face că Te vei arăta
nouă şi nu lumii?" Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi [împlini] cuvântul Meu şi Tatăl Meu
îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el."
loan 14:1-23
Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine, ca şi ei să fie una în Noi,
pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei
să fie una, cum şi Noi suntem una. Eu în ei şi Tu în Mine, pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca
să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine. Tată, vreau ca acolo unde
sunt Eu să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care
Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a
cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut
Numele Tău şi li-l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi
Eu să fiu în ei. Amin

loan 17:21-26

Doamne, mari sunt cuvintele pe care le-am citit şi le-am auzit! Sunt profunzimi pe care numai Dumnezeu le
poate şti şi ni le poate descoperi. Şi numai Tu poţi să faci prin Duhul Tău ca mintea noastră să le poată pricepe.
Luminează-ne mintea ca să pricepem Scripturile! Vorbeşte-ne şi transformă cuvintele acestea în realităţi în
fiecare dintre noi! In Numele Domnului Isus şi prin Duhul Sfânt, Tată ceresc ascultă-ne, vorbeşte-ne şi lucrează!
Amin. Azi-dimineaţă v-am spus că prima dintre toate credinţele, cea mai importantă, şi cea mai importantă bază
pentru trăirea noastră este să ştim că avem un Dumnezeu suveran. Dumnezeu suveran înseamnă că toată
creaţia, tot Cosmosul e în mâinile Lui. El energizează totul şi absolut totul, inclusiv demonii, inclusiv toate fiinţele
din Univers, există pentru că El le lasă să existe şi toate fac voia Lui, că prin toate se duc la îndeplinire planurile
Lui. Şi planurile Lui suntem noi. Toate lucrurile lucrează împreună spre binele nostru care este să fim făcuţi
asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie doar Cel dintâi născut dintre mai mulţi fraţi. Acesta e planul Lui.
El e suveran şi nimic nu-L poate împiedica să-Şi ducă la îndeplinire planul.
Cea mai importantă credinţă dintre toate e să ştiu că există un Dumnezeu suveran, că acest Dumnezeu e
Tatăl meu şi că planul Lui este să mă ducă cu El în slavă.
A doua credinţă tot atât de extraordinară şi de importantă şi de dătătoare de viaţă şi de frumuseţe este să
ştiu că Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru mine, S-a făcut una cu mine şi trăieşte în mine
şi eu trăiesc în El. El în mine şi eu în El. Unirea lui Cristos cu mine şi trăirea mea în simbioză cu El, în viaţă unită
cu a Lui este a doua credinţă de cea mai mare importanţă pentru noi. Şi, cu ajutorul Domnului, în seara aceasta,
mergem să vedem credinţa aceasta mai în profunzime. Ne luăm timp să vedem acum toate dimensiunile ei.
în primul rând, trebuie să vedem unitatea şi întrepătrunderea din Sfânta Treime. Azi-dimineaţă v-am vorbit
1
despre întrepătrunderea dintre Domnul Isus şi noi. El e în noi, noi suntem în El, şi ciudăţenia este că deşi simtem
aşa de întrepătrunşi, întreţesuţi, totuşi rămânem două persoane distincte. Noi nu ne contopim. Noi ne
întrepătrundem, dar nu ne topim unul într-altul, încât să dispărem unul în celălalt.
Acum haideţi să vedem fenomenul acesta întâi în Sfânta Treime. Domnul Isus îl explică aşa: „Cine M-a
văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl, pentru că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine şi cine Mă vede pe Mine îl vede
pe Tatăl Meu. Credeţi-Mă, vă rog, credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl e în Mine! E tare important să vă intre
asta în cap că Noi suntem Unul în Celălalt."

Acum să vedem unde rămâne Duhul Sfânt. La prima revenire a Domnului Isus la Nazaret, în Luca 4 ni se
spune că El a luat cartea lui Isaia şi a citit din capitolul 61: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci M-a
uns să vestesc Evanghelia." „Duhul Domnului este peste Mine." In Matei 12:28, El le spune evreilor: „Eu scot
afară
demonii cu Duhul lui Dumnezeu." „Duhul lui Dumnezeu e peste Mine şi Duhul lui Dumnezeu e în Mine. Ceea ce
fac Eu, Eu fac cu puterea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt e în Mine." =j
In Luca 10, când se întorc cei şaptezeci şi spun ce lucruri extraordinare au făcut ei, în versetul 21 se
spune: „In ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt." „Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt." El era în Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt era în El şi El era în Duhul Sfânt. „Eu sunt în Tatăl, Tatăl e în Mine. Eu sunt în Duhul, Duhul e în
Mine. Şi Duhul e în Dumnezeu, că e Dumnezeu şi Dumnezeu e deplin în Duhul." Trei Persoane care Se
întrepătrund în aşa fel, încât Ele totdeauna sunt prezente laolaltă. Ele trăiesc împreună, gândesc împreună,
lucrează împreună. Se manifestă împreună. Aceasta este minunea întrepătrunderii celor trei Persoane din Sfânta
Treime.
Fiţi atenţi, sunt Persoane. Asta înseamnă că fiecare gândeşte pentru Sine, simte pentru Sine şi voieşte
pentru Sine. Şi aş putea să merg prin textele din Scriptură care fac distincţie între ce gândeşte Tatăl, şi ce
gândeşte Fiul şi ce gândeşte Duhul Sfânt. De exemplu: „Dumnezeu cunoaşte gândurile Duhului - spune Pavel - şi
Duhul cunoaşte gândurile lui Dumnezeu."
Sunt trei Persoane, dar fiecare gândeşte, fiecare voieşte şi fiecare simte. Dar Ele sunt una şi aşa de una,
încât gândurile Unuia sunt gândurile Celuilalt, durerile Unuia sunt durerile Celuilalt, pentru că Tata suferă în Fiul şi
împărtăşeşte cu Fiul zbaterile Fiului aici pe pământ. Şi Duhul e acolo în fiecare. Trei Persoane care sunt una prin
această întrepătrundere. întrepătrunderea aceasta creează unitatea Lor.

încă ceva. Legătura aceasta între cele trei Fiinţe se numeşte dragoste. Dumnezeu este dragoste.
Dragostea se manifestă doar între persoane. Dragostea nu poate exista dacă există numai o singură persoană.
Nu poate exista dragoste decât acolo unde sunt doi, cel puţin. Şi dragostea e dorinţa fiecăruia după ceilalţi. Şi e
bucuria pe care şi-o găseşte fiecare în ceilalţi, dorinţa de a ieşi către ceilalţi şi de a se scălda în ceilalţi.
Dumnezeu este dragoste în esenţa Lui, pentru că sunt trei Persoane care Se iubesc între Ele şi sunt legate în
dragoste. Câtă frumuseţe e în Sfânta Treime şi ce mare lucru e să te afunzi în frumuseţile acestea ale
Sfintei Treimi! Eu nu mă mai satur să înţeleg frumuseţea aceasta a trăirii în Sfânta Treime!
De ce e aşa de important lucrul acesta? Pentru că în această Sfântă Treime, cele trei Persoane
întrepătrunse aşa şi legate prin dragoste aşa, au zis: „Să nu rămânem numai Noi. Să mai facem alte
persoane ca Noi, pe care să le educăm, să le formăm şi să le aducem în comuniunea asta, să le
introducem în societatea Noastră." Acesta e destinul nostru. Noi am fost chemaţi să fim astfel de
persoane şi să avem capacitatea să intrăm în această legătură, persoane care se întrepătrund şi se
iubesc. Hai să vedem dacă e aşa.
„Eu voi ruga pe Tata să vi-L trimită pe Duhul Sfânt, ca Duhul Sfânt să fie în voi." Duhul Sfânt e
în noi şi noi suntem în Duhul. în original Romani 8:9: „Noi nu mai suntem în carne, ci în Duhul." Duhul
e în noi şi noi suntem în Duhul. Şi Domnul Isus continuă şi spune: „Ascultaţi, este o condiţie: să Mă
iubeşti şi să trăieşti după învăţăturile Mele. Dacă Mă iubeşti şi accepţi să trăieşti după învăţăturile
Mele, nu numai că îl vom trimite pe Duhul Sfânt să locuiască în tine, dar Eu voi veni să locuiesc în
tine. Şi nu numai atât: îl voi lua pe Tata şi vom veni să locuim în tine." Aşa sunt făcut eu, încât eu pot
să am în mine pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt.
Şi uitaţi unde e minunea. Eu îl am în mine pe Dumnezeu Tatăl. Dar nu numai atât, în loan 3,
acolo unde se vorbeşte despre naşterea din Dumnezeu şi ni se vorbeşte despre copiii lui Dumnezeu
care umblă în lumină, ei vin la lumină ca să se arate că faptele lor sunt făcute în Dumnezeu. Copilul lui
Dumnezeu, tot ce face, face în Dumnezeu. Dumnezeu e în el şi el e în Dumnezeu şi Domnul Isus e în
mine şi eu sunt în El. Am am făcut referinţă azi-dimineaţă la Galateni 2:20 unde ni se spune: „El
trăieşte în mine." Şi apoi în capitolul 3:27-29: noi ne-am îmbrăcat în Cristos şi suntem în Cristos. El
trăieşte în mine şi eu trăiesc în El. Duhul Sfânt e în mine şi eu sunt în Duhul. Exact aşa cum în Sfânta
Treime sunt trei Persoane una în cealaltă şi toate Se întrepătrund, iată că Dumnezeu îmi propune
2
acelaşi fel de unire: să fiu în Tatăl şi Tatăl în mine, să fiu în Fiul şi Fiul în mine, să fiu în Duhul şi Duhul
în mine.

Să ne oprim puţin să ne ştergem la frunte şi să zicem: „Doamne, pot eu pătrunde cu mintea

mea asemenea adâncimi? Cu mintea mea limitată nu pot pricepe! Dar Cuvântul Iau îmi spune că
aceasta e realitatea la care mă chemi Tu. Dă-mi, Doamne, capacitatea să înţeleg minunea aceasta:
că eu, fiinţa asta umană, sunt creat ca Persoanele din Sfânta Treime şi chemat la această unire şi la
această întrepătrundere şi la această trăire în părtăşie, părtăşie cu Tatăl, părtăşie cu Fiul şi părtăşie cu
Duhul Sfânt. FSrtăşie înseamnă că Sfânta Treime îmi dă tot ce am şi tot ce sunt şi mă cheamă şi pe
mine să le dau tot ce am şi tot ce sunt, şi de acum să trăim împreună în fiecare zi.
Cineva m-a întrebat chiar ieri dacă eu acestea le trăiesc cumva în rugăciunea mea. Şi am
răspuns: „Sigur! Eu aşa-mi încep rugăciunea de dimineaţă. întâi mă îndrept spre Tata şi-L salut pe
Tata şi vreau să mă umplu de Tata. Şi apoi vorbesc cu Iubitul meu şi cu Mirele meu. Domnul Isus, ca
să mă umplu de El şi să „îl mănânc pe El şi să-L beau pe El", să-L asimilez în mine. Şi apoi vorbesc
cu Duhul Sfânt, care e Duhul minţii mele şi care îmi luminează gândirea şi viaţa şi mă împuterniceşte
şi mi se porunceşte să mă umplu de El." Fiţi plini de Duh!
„Doamne, Duhule Sfânt, mă umplu de Tine. Mă deschid Ţie, să mă pătrunzi în toate fibrele."
Aşa începe rugăciunea mea de dimineaţă.
Aceasta a fost la mine o practică care a început mai demult, dar am fost foarte mişcat că am citit
despre cineva care era apropiat Iui John Stott, unul dintre cei mai mari teologi ai vremii noastre. Omul
acesta spunea că John Stott, în fiecare dimineaţă, când se scoală, se roagă o rugăciune trinitară, care
înseamnă exact ce v-am spus eu. Imediat, primul lucru e să te cuplezi pentru ziua aceea cu Sfânta
Treime. Aceasta înseamnă părtăşie cu Tatăl, părtăşie cu Fiul şi părtăşie cu Duhul Sfânt. Mă cuplez cu
Sfânta Treime, mă deschid Lor, Ii recunosc în mine şi pornim la drum împreună, pentru că toată ziua
aceea vreau să o trăim împreună. Aceasta se numeşte părtăşie: părtăşie cu Tatăl, părtăşie cu Fiul şi
cu Duhul Sfânt.

Vedeţi, lucrurile acestea despre care am spus că sunt greu de priceput, trebuie să devină
practica noastră de zi cu zi. Ele trebuie să devină realitatea vieţii noastre. Dacă nu devin aşa ceva,
înseamnă că tu nu ţi-ai împlinit menirea pentru care te-a creat Dumnezeu. Tu trebuie să ştii că
aceasta e inima planului lui Dumnezeu pentru care te-a creat. „Să facem om după chipul şi
asemănarea Noastră!" Ce înseamnă că am fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu? în primul
rând, înseamnă că am fost creat persoană, persoană ca Ei, persoană care gândeşte, simte şi voieşte, decide
pentru sine. In al doilea rând, înseamnă că am fost creat cu capacitatea de a mă relaţiona cu alte persoane. Unul
dintre lucrurile esenţiale ale unei persoane e că o persoană nu poate trăi singură. De aceea Dumnezeu spune:
„nu este bine ca omul să fie singur." Omul e persoană, şi dacă eşti persoană, doreşti relaţia cu alte persoane şi
nu te împlineşti dacă nu ai dragostea altor persoane, dacă nu ai interacţiunea cu alte persoane. Esenţa creării
mele după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu constă, în primul rând, în faptul că sunt persoană, în al doilea
rând că am capacitatea de relaţionare cu alte persoane, şi acum să vă mai spun încă una: când am fost creat ca
persoană, persoană capabilă de relaţii, am fost creat în aşa fel, încât între mine şi Sfânta Treime să fie
compatibilitate.
Când s-a creat staţia orbitală, care acum încă se mai asamblează, primul modul a fost făcut de ruşi. Staţia
este construită de ruşi şi americani. La asamblare ruşii şi americanii au constatat că nu se potriveşte camera de
ieşire. Când ieşi din modul în spaţiul extraterestru, trebuie să treci prin diferite camere de adaptare la vid. Dar
camera de ieşire făcută de ruşi nu se potrivea cu costumele de astronaut ale americanilor. Cele două nu erau
compatibile. Şi ce au făcut? Au trimis sus un modul, o legătură prin care acum cosmonauţii americani pot ieşi în
spaţiu cu propriile lor costume. Până acum trebuia să se îmbrace în costumele ruşilor, ca să poată ieşi în spaţiu.
Costumele americane nu se potriveau. Noi spunem: nu erau compatibile.
Când Dumnezeu ne-a creat, ne-a creat cu compatibilitatea să poată El locui în noi şi noi să putem locui în
El. Trei lucruri sunt esenţiale în faptul că am fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu - persoane
capabile de relaţii şi cu compatibilitate de unire cu însăşi Sfânta Treime. Sunt cele mai extraordinare lucruri pe
care le putem înţelege despre Dumnezeu şi despre noi înşine.

„Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră!" Şi i-au făcut bărbat şi femeie. A fost un teolog modern
care a trăit în Elveţia acum vreo cincizeci de ani: Karl Barth. El a fost unul dintre cei mai mari teologi europeni ai
secolului al XX-lea. El a insistat foarte mult că a fi creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu
înseamnă că a fost creat un bărbat şi o femeie. Acum eu nu iau mare lucru de la Karl Barth, pentru că
el a fost un teolog liberal, dar aş vrea totuşi să încercăm să înţelegem ce e aceasta, că suntem creaţi

3
după chipul lui Dumnezeu şi suntem creaţi bărbat şi femeie. Când vom înţelege şi minunea aceasta,
ne vom apropia mai mult de înţelegerea acestor minuni ale lui Dumnezeu. Haideţi să ne punem puţin
în locul Creatorului, al Sfintei Treimi. „Haideţi să facem oameni după chipul şi asemănarea Noastră,
persoane ca Noi, capabile să se unească cu Noi prin întrepătrunderea aceasta şi să-i învăţăm să
trăiască în părtăşie cu Noi. Dar nu e suficient atât. Trebuie să-i învăţăm să trăiască şi unii cu alţii.
Părtăşie cu Persoanele din Sfânta Treime, dar trebuie să-i învăţăm şi să trăiască unii cu alţii. Cum să
facem să-i învăţăm să trăiască unii cu alţii? Uite care-i ideea: îi facem doi, dar foarte diferiţi unul de
celălalt." Practic unul e opusul celuilalt, dar compatibil unul cu celălalt, pentru că ei se completează
unul pe celălalt aşa de mult, încât unii au venit cu ideea că, de fapt, au fost tăiaţi, că, de fapt, la
început au fost una şi apoi au fost tăiaţi. Nu-i aşa! Acesta e basm imaginat de oameni. Dumnezeu a
creat două fiinţe aşa de diferite una de alta, dar compatibile să se poată face una. Şi a pus între ei doi
magneţi teribil de puternici. Unul e magnetul dragostei şi celălalt e magnetul atracţiei sexuale. Punem
aceste forţe de atracţie între ei atât de irezistibile, încât să nu poată trăi unul fără celălalt şi în aşa fel,
încât ei să se împlinească unul pe celălalt. Şi iată-i pe cei doi, care lasă pe mamă şi pe tată şi se lipesc
unul de celălalt, ca să devină o singură unitate.

Acum imediat încep problemele, pentru că suntem două persoane. Atracţie irezistibilă şi nevoie
unul de altul, dar problema e că eu vreau una şi ea vrea alta. Eu vreau să mă duc acolo, iar ea vrea să
se ducă dincolo. Eu vreau să fac cutare, ea vrea să facă cutare. Cum ne combinăm? Cum ne
consultăm gândirea? Cum să lăsăm unul după celălalt? Cum ne combinăm minţile şi inimile, ca, într-
adevăr, nu numai trupurile să fie una, ci să fim una în gândire, una în simţire? Dumnezeu asta doreşte
ca cei doi soţi să se uite unul la altul în aşa fel încât să zică: „Eu mă împlinesc împlinindu-1 pe el.
împlinirea mea stă în a-1 împlini pe el. Cum gândeşte? Ce simte? Ce aşteaptă? Eu sunt acolo să-i
satisfac dorinţele, să-i împlinesc visurile." Şi fiecare să aspire să-1 împlinească pe celălalt, nu numai fizic, ci
mental, spiritual, sentimental. Atunci când învăţăm să ne uităm unul la celălalt aşa, abia atunci am înţeles planul
lui Dumnezeu pentru noi. Şi sunt atâţia bărbaţi cărora nu le pasă ce simte nevasta, nu le pasă ce gândeşte ea. S-
a dus pe aici înainte şi are preocupările lui şi-şi găseşte împlinirea în alte hobby-uri. Şi sunt şi multe femei în felul
acesta, care vor să-şi aibă viaţa lor, vor să se împlinească pe sine, şi nu sunt fascinate de dorinţa de a-1
cunoaşte cu adevărat pe celălalt şi de a zice: „Fiinţa asta e carne din carnea mea şi os din oasele mele. Fiinţa
asta sunt eu. Eu trăiesc pentru fiinţa asta şi eu vreau ca în fiecare zi să fiu atentă la dorinţele lui şi la simţămintele
lui şi să i le împlinesc." Şi nu un an, nu doi, nu zece, ci toată viaţa, vândut unul celuilalt. Două persoane care sunt
făcute compatibile, ca să se contopească. Ele se întrepătrund atunci exact ca în Sfânta Treime.

Dar staţi puţin, fiindcă nu se termină povestea aici! Pentru că nu după multă vreme apare al treilea, care
nu ştie numai să ţipe, să plângă. O mogâldeaţă totalmente neajutorată. Uitaţi-vă la puii de animale. După câteva
minute sunt pe picioarele proprii şi fug. Singurii care sunt neajutoraţi şi nu numai pentru o vreme, ci pentru ani şi
ani de zile sunt copiii noştri. De ce? Acesta este un alt secret al Creatorului. Până acum s-au iubit numai cei doi.
Au trăit unul pentru celălalt şi a fost tare frumos. Dar dacă-i numai aşa, totul tinde până la urmă să devină egoism.
Eu pe el şi el pe mine numai unul de dragul celuilalt. Dar ia să le pun acolo o fiinţă care e totalmente neajutorată
şi care are nevoie de amândoi, şi amândoi să uite de sine ziua şi noaptea, şi de acum să trăiască pentru
mogâldeaţă asta. Şi de acum începem să vedem ce înseamnă să avem o fiinţă care depinde totalmente de mine.
Aceasta este una dintre marile minuni pe care le învăţăm în familie, să am o fiinţă care depinde totalmente de
mine. Nu numai să-1 schimb, nu numai să-i dau mâncare cu biberonul, dar mai târziu să-1 învăţ să vorbească,
să-1 învăţ să gândească, să-1 învăţ cum să se comporte, să-1 învăţ cum să crească. Dumnezeu îmi spune: „Ia o
altă persoană! H a treia persoană!" Şi familia noastră devine un cerc unde începem să trăim unii pentru ceilalţi. Şi
unul dintre cele mai importante lucruri în familie este să învăţăm că existăm unii pentru ceilalţi! Şi vai de familia
unde fiecare trăieşte pentru sine şi unde nici unul nu simte că ceilalţi trăiesc pentru el! Adevăratul mediu
de familie este mediul acesta în care fiecare copil simte: „Părinţii mei trăiesc pentru mine", şi el învaţă,
la rândul lui, crescând mare: „Acum trăiesc eu pentru părinţii mei. Acum eu trebuie să am grijă de ei.
Aşa cum mi s-au dăruit ei mie, acum eu mă dăruiesc lor şi trăiesc bucuria de a-mi găsi eu împlinirea
în părinţii mei."
Ce sunt toate acestea? Persoane în relaţii ca în Sfânta Treime. Dumnezeu ne pune în familie,
cu scopul de a ne învăţa să fim persoane care uită de sine şi îşi găsesc împlinirea în ceilalţi. Ai învăţat
tu lucrul acesta? Eu exist pentru soţia mea. Soţia mea există pentru mine. Noi existăm pentru copiii
noştri. Copiii noştri există pentru noi şi învăţăm să trăim împreună ca o urutate. Acesta e scopul lui
Dumnezeu: să formeze persoane capabile de relaţii perfecte între ele prin uitare de sine, prin ieşire
din sine, prin dăruire de sine celorlalţi. Asta e o altă minune a lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: „Nu-i
destul! încă n-am terminat. îmi mai trebuie o urutate: Biserica. Să-Mi adun familia dintr-un anume loc,
4
să adun o sută, două de oameni şi să-i învăţ că ei sunt o familie şi să-i învăţ ce înseamnă trăire
împreună urm pentru alţii."

V-am mai vorbit de cele treizeci de porunci, poruncile din Biblie mai puţin luate în seamă : „lubiţi-
vă unii pe alţii!" „Vegheaţi-vă unii pe alţii!" „învăţaţi-vă unii pe alţii!" „Sfătuiţi-vă unii pe alţii!" „Ridicaţi-vă
unii pe alţii!" „întăriţi-vă unii pe alţii!" „Purtaţi-vă unii altora sarcinile!" Dacă rămân numai în cercul
familiei mele, iarăşi e primejdia egoismului, şi egoismul este lucrul pe care vrea să-1 distrugă Domnul
Isus. 2 Corinteni 5:15: El de aceea a murit pentru noi, pentru ca noi să nu mai trăim pentru noi înşine,
ci să trăim pentru Tatăl, pentru Fiul şi pentru Duhul Sfânt, şi când trăim pentru El, zice: „Ori de câte ori
fad aceste lucruri acestor micuţi. Mie Mi le faci. Când trăieşti pentru Mine, trăieşti pentru cei pe care Ţi
i-am dat ţie. Dacă Mă iubeşti pe Mine şi vrei să trăieşti pentru Mine, investeşte-te în ei!" Răul
fundamental în omenire e trăirea pentru tine însuţi. I don't care! [Nu-mi pasă!] Ce-mi pasă de cutare
că-1 doare, că o doare, că plânge? Şi ce dacă? La urma urmelor, nu-i ce-am dorit eu, nu-i ce-am
aşteptat eu." Acesta e cel mai urât lucru de pe pământul ăsta: creaturi egoiste, egocentrate. Tot răul şi
toată mizeria şi toată nefericirea noastră şi a altora vine din faptul că suntem fiinţe care vor să trăiască
pentru ele însele. Şi acesta-i scopul, unul dintre scopurile supreme pe care le-a urmărit Domnul Isus
când S-a întins pe cruce şi a zis: „Vedeţi cât de mult vă iubesc Eu? Eu sunt gata să stau răstignit, să
mor pentru voi. Fiţi şi voi aşa unii cu alţii!" „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe
singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El să nu piară." Atât de mult a iubit, încât L-a dat pe Fiul Lui! Mai
ţineţi minte 1 loan 3:16: Dacă El ne-a iubit pe noi aşa, atunci şi noi trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi.
Nouă ne place loan 3:16, dar nu ne place 1 loan 3:16. Dacă am înţeles cât mi-a dat El, El zice: „Acum
dă la alţii cât ţi-am dat Eu ţie, pentru că ce am vrut Eu să omor în tine e trăirea pentru tine însuţi."
Ce înseamnă asta? M-am gândit astăzi după-masă, când meditam la unele aspecte ale acestei
predici, ce mare binecuvântare este e-mail-ul, poşta electronică. Am foşti studenţi de-ai mei care îmi
sunt şi astăzi ucenici. Am în special familii de ucenici de ai mei de la Oradea, care îmi scriu
problemele lor şi imediat le răspund. Am două perechi dragi la Braşov acum: familia Stanciu şi familia
Sabou, cei doi păstori ai bisericii de acolo. Şi am alţii în alte părţi. Am două perechi speciale la
Chişinău, pe care le-am format ca profesori speciali, şi când au probleme totdeauna îmi spun
problemele lor. Am la Cernăuţi o familie specială, care acum începe şi acolo o şcoală biblică. Am câteva
familii speciale care până acum au lucrat în Siberia şi acum o familie se mută la Cernăuţi ca să
înceapă şcoala acolo. Alta se mută în altă parte, în Ucraina. Am altă familie în Urali. Mereu îmi spun
problemele lor şi imediat le răspund: „Uite cum să face^!" Şi îmi scriu: „Ce bine e că avem pe cineva la
care putem apela şi care ne răspunde imediat!" E atât de frumos să te investeşti în felul acesta!

V-am vorbit azi-dimineaţă despre familii dintre acestea care acum adoptă păstori cu două sute
de dolari. N-am mai amintit atunci, pentru că v-am pomenit altădată de prietenul meu din
Pennsylvania, care are o afacere foarte mare şi investeşte milioane de dolari în misiune. Cel puţin
patru sau cinci dintre familiile pe care vi le-am amintit mai sus sunt finanţate de el. Şi ce e frumos, el
are şi în Noua Zeelandă, are şi în Noua Guinee are şi în Africa, misionari pe care îi întreţine. Şi toţi îi
trimit lunar raportul de activitate. El ştie ce se face cu banii pe care îi câştigă peste tot, pe atâtea
continente. El e implicat în tot ce lucrează, şi tot ce lucrează ei acolo se face pentru că el face „maici".
Dacă nu ştiţi ce e „maici", să ştiţi că e rumeguşul acela care se pune în grădină şi pe lângă pomi. Cu acela
face bani mulţi şi cu banii aceia susţine misionarii şi apoi aceştia îi spun tot ce e frumos în lucrarea lui Dumnezeu.
Şi toţi aceştia îşi pot face lucrarea, pentru că el lucrează pentru ei.
Dumnezeu ne-a chemat pe toţi la aceasta. Fiecare dintre noi trebuie să-şi facă ucenici. Poţi să iei o soră
mai tânără, de care ştii că nu se interesează nimeni. Ce-ar fi să te ocupi puţin de ea şi să-i arăţi tu cum se creşte
în credinţă? Ce ar fi să-ţi iei un tânăr, de care vezi că nimeni nu se ocupă, să-1 iei tu să te ocupi puţin de el? Să
vezi cum tânărul acela, care acum e gata să meargă în lucrare, pentru că tu te-ai apropiat şi te-ai împrietenit cu
el, l-ai salvat de la lume, peste ani el va spune: „Omul acela, care mi-a spus câteva cuvinte bune şi care m-a luat
şi a devenit prietenul meu, omul acela mi-a salvat viaţa." Şi după ce ai început aşa, după aceea vezi cum
Dumnezeu te binecuvântează, te extinzi şi începi să lucrezi prin lucrătorii aceştia în afară, care devin lucrătorii tăi
acolo. Noi am fost chemaţi să nu trăim pentru noi înşine, ci să ne implicăm în lucrarea lui Dumnezeu în felul
acesta şi, în procesul acesta, să ne împlirum. Persoane în relaţii. Aşa ne-a făcut Dumnezeu. In primul rând.
Dumnezeu m-a făcut capabil de relaţii cu Tatăl, şi cu Fiul, şi cu Duhul Sfânt. Dumnezeu m-a făcut apoi capabil de
relaţii cu familia mea. Mi-a dat capacitatea asta de a trăi pentru ceilalţi. Şi după aceea Dumnezeu m-a pus în
biserică şi m-a învăţat bucuria de a mă implica şi de a mă investi în alţii şi de a trăi pentru ei şi de a-i vedea cum
cresc şi cum se dezvoltă. Acesta e planul lui Dumnezeu.
Şi ştiţi voi că toată veşnicia vom face la fel? Pentru că ne vom duce sus şi vom avea şi acolo lucrări mult
5
mai mari, mult mai speciale ca aici. Vom avea mai intimă părtăşie cu Tatăl, cu Fiul şi cu Duhul Sfânt şi vom avea
mai mare capacitate de a trăi în unire unii cu alţii şi de a lucra împreună cu Sfânta Treime şi în legături intime unii
cu alţii pentru planurile lui Dumnezeu în toată împărăţia universală a lui Dumnezeu. Acesta e felul de fiinţe pe
care ne-a făcut Dumnezeu să fim. Acesta e potenţialul tău care până acum poate a rămas neîmplinit.

Cum poţi tu aplica predica din seara aceasta? Trebuie s-o aplici în trei direcţii. Dezvoltă-ţi părtâşia cu Tatăl,
cu Fiul şi cu Duhul Sfânt! Caută părtâşia! Şi apoi uită-te în familia ta. Eşti tu dăruit totalmente celorlalţi? Ai învăţat
tu să te uiţi pe tine şi să trăieşti pentru ei? Ştii tu să te relaţionezi cu adevărat cu ei şi să începi să-I ceri lui
Dumnezeu capacitatea de a fi cu adevărat persoana care te vrea El în familia ta? Şi apoi uită-te în biserică. Care
sunt oamenii în care te poţi investi tu? Care sunt oamenii cu care te poţi asocia să discutaţi împreună, să vă rugaţi
împreună, să studiaţi împreună şi să faceţi lucrări împreună? Şi de-aici încolo, ca unul căruia Dumnezeu ţi-a dat
mijloace materiale, cum poţi tu să-ţi extinzi mai departe lucrarea în toată lumea? Aşa se aplică. Dacă nu, opţiunea
e: rămân ce sunt, nu-mi pasă de nimeni, să-mi meargă mie bine, să fac ce-mi place mie! Mie să nu-mi comande
nimeni, eu am nici o răspundere faţă de nimeni! Fiinţă egoistă şi nefericită şi neîmplinită, aceasta vei fi toată viaţa.
Dar tu n-ai fost făcut pentru asta, asta e pervertirea fiinţei tale! Tu ai fost făcut pentru părtăşie cu Sfânta Treime,
pentru părtăşie totală în familie, pentru părtăşie în biserică şi pentru părtăşie în lumea largă.

Exclamăm odată cu psalmistul: „Te laud, Doamne, că m-ai făcut o fiinţă aşa de minunată!" Mari şi
minunate sunt planurile Tale pentru mine, Doamne! O, Doamne, ne-ai deschis mintea să înţelegem lucrările
acestea profi^nde şi minunate la care ne-ai chemat părtaşi. Dă-ne, Doamne, pasiunea de a le face realităţi în noi.
Şi harul Domnului nostru Isus Cristos, iubirea Tatălui şi părtăşia intimă şi dulce a Duhului Sfânt să rămână
în fiecare dintre noi! Şi părtăşia noastră unii cu alţii să fie tot mai bogată şi mai împlinitoare! Amin.