VALETINE’S DAY

14 februarie este cunoscută ca fiind ziua universala a îndrăgostiţilor.

Motivul pentru care în acesta zi sărbătorim iubirea este pentru că aceasta este ziua în care
patronul îndrăgostiţilor, Sfântul Valentin a fost executat pentru crima de a slavi iubirea şi tinerii.

1. LEGENDA PREOTULUI VALENTIN

Există multe legende potrivit cărora 14 februarie a devenit ziua îndrăgostiţilor, unele
datând chiar din Roma Antică, dar cea mai cunoscută este următoarea: în Roma secolului al III-
lea era împărat Claudius Gothicus al II-lea, cunoscut şi sub denumirea de Claudius cel Crud.
Lângă palatul sau exista un frumos templu în care era preot Valentin. Romanii îl iubeau foarte
mult şi mergeau la templu numai pentru a-i asculta predicile. În faţa altarului în care ardea veşnic
un foc îngenuncheau ca să-i primească binecuvântarea.
În imperiul Roman războaiele erau un lucru obişnuit. Iar Claudius îşi chema supuşii să
participe la război în fiecare an pentru că luptele nu încetau niciodată. Mulţi dintre romani nu mai
aveau nici o dorinţă de a mai merge la o bătălie care se transformase de mult într-o luptă pentru
subjugarea altor popoare. Bărbaţii căsătorişi nu mai doreau să-şi părăsească familiile şi fermele în
care îşi duceau viaţa liniştită. Tinerii nu doreau să-şi lase singure iubitele nici măcar pentru o zi.
Din aceasta cauză numărul celor înrolaţi în armata împăratului scădea cu fiecare zi care trecea.
Claudius a devenit foarte furios şi drept consecinţă a ordonat ca nici o căsătorie să nu mai
fie celebrată şi toate logodnele să fie imediat anulate. În aceste condiţii, mulţi romani au plecat la
război plini de deznădejde pentru că îşi părăseau tot ceea ce le era mai drag. Legenda spune că o
mare parte dintre ei nu au mai suportat durerea şi au murit.
Preotul Valentin a fost foarte întristat de ordinul împăratului, considerând că nici un om
nu are dreptul, nici măcar Claudius, să interzică căsătoriile. Aşa că, atunci când un cuplu de
îndrăgostiţi a venit la altarul său, Valentin a decis să-i cunune în secret. Vestea s-a dus în toată
Roma şi, în curând, nenumărate perechi de tineri au venit la templu pentru a se căsători în secret.
Preotul era prietenul şi confidentul tuturor îndrăgostiţilor din districtul Romei.
 Dar astfel de secrete nu pot fi ţinute mult timp. Aşa că nu a trecut multă vreme şi
Claudius cel Crud a aflat despre ceea ce se întâmpla şi, plin de furie şi de mânie, a poruncit
soldaţilor să-l ridice pe Valentin şi să-l azvârle în închisoare. Considera că astfel nici o altă
persoană din imperiul său nu va mai îndrăzni să-i nesocotească ordinele.
Valentin a fost târât din templu de către soldaţii împăratului de lângă perechile care
aşteptau să fie căsătorite şi dus la puşcărie. În van l-au însoţit toţi prietenii săi. Furiei împăratului
nu putea nimeni să-i facă faţă, cu atât mai mult să-i înduplece inima de piatră. Acum este
momentul în care acesta şi-a căpătat porecla de Claudius cel Crud.
În temniţă Valentin s-a ofilit asemenea unei flori care nu poate rezista mult timp fără
lumină. Departe de ceea ce era cel mai important pentru el în viaţă, Valentin, în cele din urmă, a
murit. Prietenii săi devotaţi l-au îngropat în biserica Sfântului Praxedes.
Acest loc există în Roma şi în zilele noastre. Toate s-au întâmplat în anul 269, pe data de 14
februarie.

2. CREŞTINUL VALENTIN, ÎNDRĂGOST DE FIICA TEMNICERULUI

O altă legendă ne spune că Valentin a fost unul dintre creştinii care a propovăduit această
religie în acele zile de la începutul secolului în care aşa ceva însemna mult curaj, dar şi pericol şi
moarte. Pentru că a ajutat câţiva martiri creştini, Valentin a fost întemniţat, adus în faţa
prefectului Romei şi dat în judecată. În puşcărie el a reuşit să vindece de orbire pe fata
gardianului de care s-a şi îndrăgostit. Când crudul împărat a auzit despre această minune, a dat
ordin ca Valentin să fie decapitat. În dimineaţa execuţiei se spune că Valentin a trimis fetei
temnicerului un răvaş în care scria „Cu dragoste, de la al tău Valentin”.

3. SĂRBĂTOAREA LUPERCALIA, LA ORIGINEA ZILEI VALENTINELOR

Cu multă vreme înainte de anul 270, când Roma a fost fondată de către Romulus şi
Remus şi era înconjurată de pustietate, printre numeroşii zei pe care romanii îi venerau, exista şi
unul numit Lupercus. El avea menirea de a veghea asupra păstorilor şi asupra turmelor acestora.
În onoarea acestui zeu se ţinea un mare festin în fiecare lună februarie, iar această sărbătoare
purta denumirea de „Lupercalia”. Festivalul era un ecou al acelor zile în care Roma nu era
altceva decât un grup mai mare de păstori ce locuiau pe colinele Palatine. În calendarul folosit în
acele zile, luna februarie venea mai târziu decât în zilele noastre, aşa că Lupercalia era e fapt o
sărbătoare de primăvară. Unii sunt de părere că originea acestei sărbători se afla intr-un alt
festivalul numit „Faunus”. Faunus, asemenea lui Pan, era zeul recoltelor şi al pastorilor. Dar
originea Lupercaliei este mult mai veche, aşa că nimeni nu poate fi de fapt sigur care este
adevărul. Nu există însă nici un dubiu asupra importanţei sale. Există dovezi cum că, de exemplu,
Marc Antoniu a fost şeful colegiului de preoţi Luperci. El a ales sărbătoarea Lupercalia în anul 44
Î.H. ca momentul oportun pentru a-i oferi coroana lui Iulius Cezar. În fiecare an, de 15 februarie,
preoţii Luperci se adunau pe colinele Palatine, la peştera Lupercal. Aici, potrivit legendei,
Romulus şi Remus au fondat Roma şi au fost crescuţi de o lupoaică. În latină, de fapt, cuvântul
lupus înseamnă lup. Unele dintre ritualurile practicate presupunea ca tinerele femei să alerge pe
străzi îmbrăcate în piei de capră, pe care le băteau cu nişte funii, deoarece exista convingerea că
acest lucru le va face fertile. Aceste veşminte purtau denumirea de februa, iar împletitura, de funii
februatio
Amândouă denumirile provin din limba latină şi desemnează puritatea. Numele lunii
februarie îşi are originea aici. Mult timp după ce Roma a devenit un imperiu puternic şi
important, sărbătoarea Lupercalia a dăinuit. Când soldaţii romani au invadat ceea ce numim azi
Franţa şi Britania, în primul secol după Hristos, ei au dus şi pe aceste meleaguri obiceiul
Lupercaliei. Unii cercetători sunt de părere că exista o loterie unde, cu ocazia acestei sărbători,
romanii îşi puneau numele fecioarelor într-o cutie din care tinerii le extrăgeau, găsindu-şi astfel
perechea. Ei deveneau iubiţi vreme de un an sau chiar mai mult. După ce credinţa creştină a
devenit puternică, preoţii nu au mai vrut ca oamenii să mai practice aceste obiceiuri păgâne,
dorind să uite de zeii vechi. Cu toate acestea, ei nu aveau nici un interes să înlăture festivalurile
sau sporturile, aşa că au decis ca Lupercalia să fie sărbătorită în continuare, dar sub denumirea de
ziua Valentinelor.
În timpul zilelor cavalerilor medievali, numele fecioarelor au continuat să fie extrase de
către tinerii necăsătoriţi cu ocazia acestei zile. Fata devenea „valentina” băiatului pentru întreg
anul, iar acesta era obligat ca în toată această perioadă să o protejeze şi să-i poarte numele. Acest
obicei vechi de a extrage nume de 14 februarie era considerat ca fiind un semn bun pentru
dragoste şi deseori avea ca finalitate căsătoria celor doi tineri. De când aceste lucruri au început
să se practice aceasta a fost considerată ca fiind ziua îndrăgostiţilor, o zi în care iubirea este mai
presus de orice, o zi în care trebuie să dai, dar şi să primeşti dragoste de la persoana iubită.

4. RĂVAŞE ŞI FLORI DE ZIUA

ÎNDRĂGOSTIŢILOR

Istoria ne spune că prima sărbătorire modernă a zilei îndrăgostiţilor datează din secolul al
XV-lea. Tânărul duce de Orleans a fost capturat în timpul bătăliei de la Agincourt, în anul 1415,
şi ţinut prizonier în Turnul Londrei pentru mulţi ani. El a scris de aici soţiei sale sute de poeme,
adevărate scrisori de dragoste, adevărate „valentine”. De aici provine obiceiul de a trimite răvaşe
de dragoste persoanei iubite cu ocazia zilei de 14 februarie. În prezent, şaizeci de astfel de
scrisori de dragoste ale ducelui pot fi admirate în muzeul Angliei, printre documentele regale.
Florile ca „valentine” apar doar cu două sute de ani în urmă. Se spune ca fata regelui Henric al
IV-lea al Franţei a dat o petrecere în onoarea Sfântului Valentin. Cu aceasta ocazie, fiecare dintre
domnişoare a primit un frumos buchet de flori din partea iubitului pe care si-l alesese să-i fie
„valentin”. Acest obicei avea să se răspândească din Franţa până în Italia şi Anglia. A devenit
foarte curând un obicei obişnuit, o modalitate prin care poţi să-i arăţi iubitei dragostea pe care i-o
porţi, trimiţându-i flori şi răvaşe de dragoste sau bomboane în formă de inimă, care să-i poarte
numele.

5. CUPIDON ŞI PSYCHE
Printre simbolurile zilei de 14 februarie se include şi cel al lui Cupidon. El este fiul
neastâmpărat al zeiţei dragostei, Venus, şi se presupune că este cel care aduce iubirea în inimile
îndrăgostiţilor. Conform miturilor, oricine era lovit de săgeţile de iubire ale lui Cupidon se
îndrăgostea de prima persoana care-i ieşea în cale. Această calitate a sa a făcut ca peste decenii
numeroase legende să dezbată acest subiect. Chiar William Shakespeare în „Visul unei nopţi de
vară”, realizează nişte scene hilare pe seama personajelor din piesa sa. Dar, în final, totul se
termină cu bine şi toţi îndrăgostiţii sunt fericiţi. În mitologia romană, Cupidon este cunoscut sub
denumirea de Eros, fiul Afroditei. Ambele nume sunt sinonime de fapt cu conceptul de iubire.
Cupidon a jucat mereu un rol în celebrarea dragostei şi a îndrăgostiţilor. Una dintre legende ne
vorbeşte despre povestea de dragoste dintre el şi muritoarea Psyche. Venus era geloasă pe
frumuseţea acestei fete, drept pentru care i-a ordonat lui Cupidon să o omoare.
În loc să facă asta, el s-a îndrăgostit de ea şi a luat-o de soţie.
Fiind muritoare, i s-a interzis să-l privească. Psyche a fost cea mai fericită fiinţă pană când sora sa
a convins-o să se uite la soţul ei. Pentru a o pedepsi, Cupidon a părăsit-o luând cu el toată
dragostea, despărţind-o de grădinile pe care le iubea atât de mult, lăsând-o într-un câmp pustiu.
Dorind să-îi regăsească iubitul, Psyche a intrat în templul zeiţei Venus şi i-a cerut sfatul. Venus i-
a dat o serie de îndatoriri, una mai periculoasă decât cealaltă. Dintre ele, ultima se referea la o
călătorie pe tărâmul lui Hades pentru a-i aduce zeiţei într-o cutie puţin din frumuseţea soţiei
zeului întunericului. Cea mai grea sarcină era în schimb nu călătoria în sine, ci aceea de a rezista
în faţa tentaţiei de a deschide cutia. Psyche a cedat şi, drept pedeapsă, a căzut într-un somn
mortal, din care doar dragostea nemărginită pe care i-o purta Cupidon a mai putut să o trezească.
Mişcată de iubirea dintre cei doi, Venus a decis să o facă şi pe ea zeiţă.
 1. CUPLURI DE INDRĂGOSTIŢI

Refaceţi perechile de îndrăgostiţi (personaje literare sau de operă, actori,

sportivi, personaje istorice, scriitori, personalităţi ale vieţii publice etc):

1. Tristan Veronica Micle

2. Romeo Katarina
3. John Lennon Cosette
4. Don Quichotte Euridice
5. Faust Camilla
6. Hyperion Anna Karenina
7. Paris Elisabeth Taylor
8. Cezar Zoe
9. Prinţul Rainier de Monaco Regina Margot
10. Musset Susanne
11. Brad Pitt Carmen
12. Armand Duval Monica
13. Contele Vronski Hera
14. Felix Desdemona
15. Chiriac Elena Lupescu
16. Petruchio Mathilde de la Môle
17. Adam Isolda
18. Prinţul Charles Julieta
19. Othello Victoria (Posh)
20. André Agassi Regina Guenièvre
21. Ştefan Gheorghidiu Manon Lescaut
22. Petrarca Josephine
23. Dănuţ Cleopatra
24. Rică Venturiano D-na de Tourvel

25. Mihai Eminescu George Sand

26. Ştefan Tipătescu Ella
27. Richard Burton Virginie
28. Radames Esmeralda
29. Perron Veta
30. Făt Frumos Yoko Ono
31. Carol al II-lea Margareta
32. Mircea Eliade Dulcineea
33. David Beckham Evita
34. Napoleon Bonaparte Angelia Jolie
35. Quasimodo Rosina
36. Zeus Prinţesa de Clève
37. Orfeu Camille Claudel
38. Don Jose Elena
39. Paul Ziţa
40. Ştefan Bănică jr. Eva
41. Des Grieux Grace Kelly
42. Contele de la Môle Laura
43. Marius Otilia
44. Julien Sorel Ileana Cosânzeana
45. Lancelot Maitreyi Devi
46. Rodin Aida
47. Ducele de Nemours Cătălina
48. Vicontele de Valmont Steffi Graf
49. Contele de Almaviva Marguerite Gautier
50. Figaro Andreea Marin
 2. CUPLURI DE INDRĂGOSTIŢI
Răspunsuri

Perechile de îndrăgostiţi se reunesc având acelaşi număr.

Ex: 1 Tristan – Isolda; 2. Romeo - Julieta

1. Tristan 25.Veronica Micle

2. Romeo 16. Katarina
3. John Lennon 43. Cosette
4. Don Quichotte 37. Euridice
5. Faust 18. Camilla
6. Hyperion 13. Anna Karenina
7. Paris 27. Elisabeth Taylor
8. Cezar 26. Zoe
9. Prinţul Rainier de Monaco 42. Regina Margot
10. Musset 40. Susanne
11. Brad Pitt 38. Carmen
12. Armand Duval 23. Monica
13. Contele Vronski 36. Hera
14. Felix 19. Desdemona
15. Chiriac 31. Elena Lupescu
16. Petruchio 44. Mathilde de la Môle
17. Adam 1. Isolda
18. Prinţul Charles 2. Julieta
19. Othello 33. Victoria (Posh)
20. André Agassi 45. Regina Guenièvre
21. Ştefan Gheorghidiu 41. Manon Lescaut
22. Petrarca 34. Josephine
23. Dănuţ 8. Cleopatra
24. Rică Venturiano 48. D-na de Tourvel

25. Mihai Eminescu 10. George Sand

26. Ştefan Tipătescu 21. Ella
27. Richard Burton 39. Virginie
28. Radames 35. Esmeralda
29. Perron 15. Veta
30. Făt Frumos 3. Yoko Ono
31. Carol al II-lea 5. Margareta
32. Mircea Eliade 4. Dulcineea
33. David Beckham 29. Evita
34. Napoleon Bonaparte 11. Angelina Jolie
35. Quasimodo 49. Rosina
36. Zeus 47. Prinţesa de Clève
37. Orfeu 46. Camille Claudel
38. Don Jose 7. Elena
39. Paul 24. Ziţa
40. Ştefan Bănică jr. 17. Eva
41. Des Grieux 9. Grace Kelly
42. Contele de la Môle 22. Laura
43. Marius 14. Otilia
44. Julien Sorel 30. Ileana Cosânzeana
45. Lancelot 32. Maitreyi Devi
46. Rodin 28. Aida
47. Ducele de Nemours 6. Cătălina
48. Vicontele de Valmont 20. Steffi Graf
49. Contele de Almaviva 12. Marguerite Gautier
50. Figaro 40. Andreea Marin
 3. Mari personalităţi despre IUBIRE

Ce e dragostea? Nevoia de a ieşi din tine însuţi.

(Charles Baudelaire)

Dragostea pretinde generoasă dăruire. (L. van

Beethoven)

O mare durere să iubeşti; o mare nenorocire să

scapi de această durere. (I. L. Caragiale)

Iubeşte puţin cel ce poate spune prin cuvinte cât

iubeşte. (Dante Aligieri)

Dragostea şi moartea, singurele două elemente

prin care omul atinge infinitul. (Al. Dumas-fiul)
 Dragostea îl face pe om poet. (Euripide)

Dragostea e ca spinul: nu-l simţi când intră, dar te

doare când îl smulgi cu sila. (B. P Haşdeu)

Vrei să fii iubit, iubeşte. (Hecateu)

Dragostea e ca pojarul; toţi trebuie să trecem prin
ea. (J. K. Jerome)

Dragostea e ca focul: dacă n-o întreţii, se stinge.

(M. I. Lermontov)

Rănile unei mari iubiri pot da naştere urii celei mai

grozave. (A. Malraux)

Câteodată, numai pierzând pe cei pe care îi iubim,

simţim cât ne sunt de dragi. (A. de Musset)

Sunt îndrăgostit. E-un curcubeu /deasupra

sufletului meu. (N. Labiş).

Nu există om atât de laş, pe care iubirea să nu-l

transforme în erou. (Platon)

A iubi însemnă, întrucâtva, a fi aidoma, a

împărtăşi. (N. Stănescu)

Caută iubirea cu inima, nu cu capul. (Mark Twain)

 Măsura adevărată a omului o relevă doar o mare
iubire. (St. Zweig)

Prof. CORDONESCU VIORICA

ŞCOALA „NICOLAE TITULESCU” CONSTANŢA