Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Inima
Inima este un organ toracic nepereche. Este aşezată în mediastinul mijlociu, între cei
doi plămâni, pe faţa superioară a diafragmei. O treime din inimă este aşezată la dreapta
planului mediosagital, iar două treimi la stânga acestuia.
Structura inimii
În structura inimii, de la exterior spre interior se găsesc: epicardul, miocardul şi
endocardul.
Epicardul este foiţa viscerală a pericardului seros. Endocardul se continuă cu
endoteliul arterelor şi venelor. Miocardul sau mușchiul cardiac formează pereţii
cavităţilor inimii.
Fasciculele musculare se inseră pe inele fibroase aşezate la nivelul orificiilor
atrioventriculare şi arteriale. Aceste inele formează scheletul fibros al inimii. O parte din
fibrele miocardice îşi păstrează caracterele embrionare, formând ţesutul cardionector.
Sistemul cardionector (ţesutul nodal, sistemul excitoconductor) este format din fibre
cardiace care au caractere embrionare. Are două roluri:
produce influxul contractil al inimii
conduce acest influx prin miocard
Ţesutul nodal asigură automatismul miocardului. Este format din noduli (sinusal,
atrioventricular), fasciculul lui His, ramurile fasciculului lui His şi reţeaua Purkinje.
Cavităţile inimii
Inima este formată din patru cavităţi: două atrii şi două ventricule. Atriile sunt aşezate
posterosuperior şi în ele vine sângele prin vene. Ventriculele sunt situate anteroinferior şi din
ele sângele este expulzat în aorta ascendentă şi trunchiul pulmonar.
Fiecare atriu comunică cu ventriculul de aceeaşi parte prin orificiul atrioventricular.
Orificiul este prevăzut cu o valvă atrioventriculară.
Cavităţile din dreapta nu comunică cu cele din stânga, între ele fiind situat septul
inimii.
Atriile au şase pereţi. Ventriculele prezintă bază, vârf şi pereţi. Suprafaţa interioară a
ventriculelor are aspect neregulat, datorită trabeculelor musculare. Acestea sunt de trei ordine,
cele de ordinul I se numesc muşchii papilari.
Vascularizaţia inimii
Arterele inimii sunt ramuri ale arterelor coronare: dreaptă şi stângă. Arterele coronare
îşi au originea în porţiunea iniţială a aortei ascendente (sinusurile Valsalva).
Funcţional, arterele inimii sunt de tip terminal. Obliterarea bruscă a unei ramuri duce
la necroza teritoriului din miocard irigat de aceasta (infarct miocardic).
Venele inimii sunt de trei feluri:
cele mai multe duc sângele venos în sinusul venos coronarian, care se varsă
în peretele inferior al atriului drept;
venele mici, care se varsă în atriul drept prin orificii mici;
venele minime, care se deschid în toate cavităţile inimii.
Inervaţia inimii
Activitatea ţesutului nodal este influenţată de sistemul nervos vegetativ. Nervii
cardiaci, simpatici şi parasimpatici formează plexul cardiac.
Parasimpaticul are acţiune cardioinhibitoare, iar simpaticul cardioacceleratoare.