ANALIZATORUL STATO-ACUSTIC(ACUSTICO-VESTIBULAR)

Urechea – analizatorul auditiv - la specia umană are un rol foarte important în ceea ce
priveşte comunicarea şi socializarea cu alte persoane, totodată având şi funcţie în echilibru şi
direcţionarea spaţială.

ANATOMIE

Aparatul acustico-vestibular prezintă mai multe segmente şi anume:

- un segment periferic alcătuit din urechea externă, urechea medie şi urechea internă;

- un segment intermediar reprezentat de calea acustică şi cea vestibulară;

- un segment central reprezentat de centrii auditivi corticali şi subcorticali şi centrii

echilibrului.

Sistemul auditiv periferic este împărţit în trei componente şi anume:

- urechea externă alcătuită din pavilionul urechii şi conductul auditiv extern;

- urechea medie alcătuită din membrana timpanică, lanţul osicular, muşchii de la nivelul
urechii medii şi porţiunea pneumatizată a mastoidei;

- urechea internă localizată la nivelul stâncii temporalului ce este împărţită în vestibul,

sistemul canalelor semicirculare vestibulare şi cohleea definită ca fiind organul auditiv.

Urechea externă

Este formată de pavilionul urechii şi conductul auditiv extern. Elementele componente ale
urechii externe sunt alcătuite din structuri fibrocartilaginoase ce sunt ataşate la nivelul pielii
prin intermediul pericondrului şi periostului propriu.

.Conductul auditiv extern are formă de S italic şi este alcătuit în porţiunea externă de ţesut
fibrocartilaginos acoperit de piele ce prezintă foliculi pilosebacei şi glande ceruminoase şi o
porţiune internă, osoasă, situată la nivelul osului temporal. Este delimitat anterior de
articulaţia temporo-mandibulară, posterior de procesul mastoid, inferior de glanda parotidă,
iar superior de etajul mijlociu al bazei craniului.

Vascularizaţia este deservită de către artera temporală superficială, iar venele drenează către
vena jugulară internă. Limfaticele drenează la nivelul ganglionilor parotidieni, retroauriculari,
pretragali şi cervicali profunzi. Inervaţia poate fi senzitivă sau parasimpatică. Inervaţia
senzitivă este dată de plexul cervical superficial prin nervul mare auricular, de trigemen prin
nervul auriculo-temporal şi de nervul facial printr-o ramură senzitivă a sa.

Urechea medie

Este alcătuită din casa timpanului, trompa lui Eustachio şi celulele mastoidiene.

1
Casa timpanului poate fi descrisă ca un cub ce prezintă:

- un perete extern reprezentat de timpan. Timpanul prezintă pe faţa externă tegument şi pe faţa
internă, mucoasă de tip respirator. Timpanul prezintă mai multe porţiuni:

• o porţiune superioară ce mai poartă denumirea şi pars flacida;

• o porţiune inferioară ce mai poartă denumirea de pars tensa; Acestea două se inseră la
periferie la nivelul şanţului timpanal prin intermediul ligamentului Gerlach. Acest ligament
spre partea mediană se răsfrânge pe apofica ciocanului dând naştere la ligamentele timpano-
maleolare. În centrul membranei timpanale se găseşte ombilicul sau umbo, la nivelul căruia
ajunge mânerul ciocanului. De la nivelul umbo pleacă antero-inferior conul luminos a lui
Politzer.

- peretele intern se împarte într-o porţiune superioară reprezentată de relieful canalului

semicircular extern şi o porţiune inferioară ce conţine fereastra ovală, fereastra rotundă, sinus
timpani şi promontoriu. În spatele celor două ferestre se găseşte sinus timpani ce corespunde
ampulei canalului semicircular posterior.

- peretele posterior. La nivelul acestuia se găseşte aditus ad antrum, o formaţiune anatomică

sub formă de canal ce asigură comunicarea urechii medii cu mastoida. Tot aici se regăseşte
piramida, descrisă fiind ca o proeminenţă unde este regăsit muşchiul scăriţei şi recesul
facialului, precum şi o zonă depresionară ce deserveşte de cele mai multe ori pentru abordul
posterior chirurgical al căsuţei timpanului.

- peretele anterior cunoscut şi sub numele de peretele tubocarotidian prezintă la nivelul său
orificiul trompei lui Eustachio, precum şi canalul muşchiului ciocanului.

- peretele inferior ce este în raport cu golful venei jugulare;

- peretele superior ce este în raport cu fosa cerebrală mijlocie.

Trompa lui Eustachio este canalul de legătură dintre urechea medie şi rinofaringe. Este
alcătuită dintr-o porţiune externă osoasă şi o porţiune internă cartilaginoasă. Muşchii ce
determină prin contracţia lor închiderea şi deschiderea trompei sunt muşchii peristafilin extern
şi peristafilin intern.

Urechea internă

Este localizată la nivelul stâncii temporalului şi prezintă 2 porţiuni (una pentru organul acustic
şi una pentru organul vestibular). Este alcătuită din multiple canale interconectate ce poartă
denumirea generică de labirint.

Labirintul membranos este umplut cu un fluid bogat în potasiu ce poartă denumirea de

endolimfă şi conţine celule senzoriale ciliate. Labirintul membranos este împărţit într-un
labirint vestibular şi într-un labirint cohlear sau cohleea ce sunt conectate prin ductul reuniens.
Vestibulul membranos conţine utricula şi sacula ce sunt formaţiuni membranoase. Acestea
două din urmă sunt interconectate prin intermediul ductului utriculo-sacular în care se

2
deschide canalul endolimfatic. Canalul endolimfatic se termină în fund de sac, formând sacul
endolimfatic la nivel epidural. Modul de funcţionare a sacului endolimfatic nu este complet
înţeles. Se crede că acesta are o funcţie secretorie şi că ar avea un rol important în reglarea
endolimfei şi a proceselor imune de la nivelul urechii interne.

Labirintul vestibular este alcătuit din 3 canale semicirculare, sacula şi utricula, ductul
reuniens, ductul utriculo-sacular, ductul endolimfatic, scaul endolimfatic. Labirintul
membranos a cohleei este ductul cohlear ce realizează o rulare de 2 ture şi jumătate în jurul
unui ax central denumit columelă.

Canalele semicirculare membranoase sunt localizate în canalele semicirculare osoase, fiecare

prezentând câte un braţ ampular şi unul neampular, la fel ca cele osoase. La nivel ampular se
identifică creasta ampulară ce este alcătuită din epiteliu senzorial, cupula terminală şi
terminaţii nervoase.

Cohleea membranoasă este un canal spiralat membranos situat înăuntrul canalului cohlear. Ea
începe la nivel vestibular print-o extremitate în fund de sac localizată la nivelul recesului
cohlear, iar comunicarea acestuia cu sacula se face prin intermediul ductului reuniens.
Cohleea membranoasă, împreună cu lama spirală, împart ductul spiral cohlear osos în scala
vestibulară şi scala timpanică.

Labirintul osos

Labirintul membranos este în labirintul osos, în osul temporal. Labirintul membranos este
separat de cel osos prin intermediul unui spaţiu umplut cu perlimfă. Compoziţia perilimfei,
spre deosebire de endolimfă, este asemănătoare cu lichidul extracelular. Labirintul osos poate
fi împărţit în 3 porţiuni:

- sistemul canalelor semicirculare;

- cohleea;

- vestibulul osos.

Labirintul osos include canalele semicirculare membranoase şi le reproduce forma.

Vestibulul osos are forma unui cub.

Canalele semicirculare osoase

Sunt în număr de trei şi sunt localizate superior şi posterior faţă de vestibul. Ele se deschid la
nivelul vestibulului prin 2 braţe, unul ampular prin care trec fibre ale nervului vestibular şi
unul neampular. Pentru canalul semicircular anterior şi posterior braţele neampulare se unesc
şi se deschid la nivelul vestibulului printr-un singur orificiu.

Cohleea este un labirint osos ce formează o rulare de 2 ture şi jumătate. Aceasta începe la
nivelul peretelui inferior al vestibulului şi se termină în fund de sac. Spirala formată de cohlee
prezintă în centrul său columela, o formaţiune conică ce este alcătuită din ţesut spongios.
Capsula cohleară prezintă mai multe porţiuni:
3
Funcţia auditivă

Pavilionul urechii captează sunetele din mediul extern şi le transportă prin conductul auditiv
extern până la nivelul membranei timpanice. Aceasta vibrează şi transmite unda sonoră către
lanţul osicular. Acesta din urmă transmite unda spre membrana ferestrei ovale şi de aici la
nivelul perilimfei. Dacă excitaţia sonoră depăşeşte 80 dB, muşchiul scăriţei se contractă reflex
blocând transmiterea undelor sonore şi protejând în acest mod auzul. Undele sonore periodice
transmise de scăriţă în fereastra ovală se transformă în vibraţii spre membrana bazilară. De
asemenea, lichidele urechii interne (endolimfa şi perilimfa) se mişcă în acelaşi sens cu
fereastra ovală. Aparatul neurosenzorial localizat la nivelul urechii interne ce poartă
denumirea de organul Corti va transforma informaţia sonoră în curent bioelectric. Pe calea
nervului acustic, impulsul electric se va transmite până la cortex, unde se va transforma în
senzaţie de percepţie.

Funcţia vestibulară

Scopul analizatorului vestibular este de a ajuta omul să se orienteze în spaţiu şi să îşi menţină
echilibrul atât cel static cât şi cel dinamic. Aparatul neurosenzorial este reprezentat de organul
Scarpa, de unde excitaţiile sunt preluate de nervul vestibular şi apoi sunt transmise către
trunchiul cerebral.