Baltagul

de Mihail Saldoveanu

Capodopera a cretiei Saldoveniene, romanul “Baltagul” a fost publicat in anul 1930 si

reprezinta imaginea literaturii traditionaliste. Traditionalismul se imbina cu elementele realiste si
mitologice, astfel se reflecta caracterul monografic prin prezenta obiceiurilor de botez, nunta sau
inmormantarea, dar si prin relatia dintre parinti si copii (Vitoria Lipan si fiica sa, Minodora).
Substratul mitic este sugerat de legatura cu balada Miorita, deoarece la inceputul
roamnului sunt date doua versuri din aceasta balada: “Stapane, stapane, mai cheama si un
caine...”.Balada Miorita construieste subiectul in jurul a trei ciobani apartinand a trei provincii
romanesti. Motto-ul de la inceputul operei are rol de “punere in obis”, anticipand continutul
operei.
Tot in legatura cu mitul remarcam prezenta unor elemente care promoveaza o profunda
filosofie de viata prin respectarea ritualurilor acestora, care corespund viziuni autorului.
Titlul romanului este un simbol, “Baltagul” fiind menit sa faca dreptate. Termenul vine
din greaca si inseamna secure cu doua taisuri, dar si labirint. In opera aceasta ilustreaza drumul
parcurs de Vitoria Lipan, in cautare sotului ei disparut,iar centrul labirintului se afla intre Suha si
Sabaha, la crucea Talienilor, unde sunt gasite osimentele lui Nechifor.
Tema romanul ilustreaza lumea arhaica a satului romanesc, pastrator al traditilor si al
specificului national, unde transhumanata ordoneaza viata oierilor de la munte. Romanul
valorifica mitul mioritic, dar si simtul egiptean:”Isis-Osiris”. Motive literare: femeia justitiara,
cainele credincios, legatura omului cu natura.
Romanul este structurat pe 16 capitole, evidentiand trei idei esentiale: primele 6 capitole
cuprind asteptarea femeii nelinistite, dar cu speranta; capitolele de la 7-13 ilustreaza calatoria, iar
aici sunt trimiteri la traditii; iar capitolele 14-16 evidentiaza gasirea lui Nechifor, inmormantarea
si pedepsirea vinovatilor.
Romanul debuteaza cu legenda pe care Nechifor o povesteste pe la nunti si botezuri. In
acea legenda era ilustrata viata grea a locuitorilor de la munte. Actiunea este structurata pe un
singur fir epic, urmarind momentele subiectului.
Expozitiunea prezinata satul cu activitatile lui specifice. Vitoria este anuntata de
Gheorgita ca Nechifor nu s-a intors si nu au cu ce sa plateasca boierii. Avand un vis prevestitor,
Vitoria, nelinistita, se duce la parintele Daniel dupa un sfat. Se sfatuieste insa si cu Maranda,
vrajitoarea, care-i spune ca Nechifor a gasit alta femei.
Intriga prezinta disparitia lui Nechifor Lipan si pornirea la drum pe 10 martie.
Desfasurarea actiunii cuprinde calatoria Vitoriei cu fiul ei. Inainte sa plece Vitoria anunta
autoritatile si o lasa pe Minodora la manastire. Ea urmeaza traseul sotului ei. Disparitia lui
Nechifor este simtita ca un dezechilibru. La Bicaz, poposeste la Hanul lui Dornea, unde primeste
informatii de la el. Urmatorul popas este la Calugareni, unde Vitoria discuta cu sotia lui David si
afla ca Nechifor avea multi “eroni” la el. La Barca, ei devin martorii unui botez, iar la Cruci
intalneste un alai de nunta. La Dorna, cei doi afla ca Nehifor a cumparat trei sute de oi si a plecat
insotit de alti doi boieri. De la altii, Vitoria afla ca Nechifor era de nedespartit de cainelele lui,
Lupu. Dupa ce au trecut muntele Stanisoara, la Suha, unde sunt gazduiti de Yorgu Vasiliu, afla
ca doar doi boieri au trecut muntele. Concluzia Vitoriei este clara, Nechifor nu mai trebuai cautat
in spatii deschise, ci in locuri ascunse.
Un moment important, in delurarea evenimentelor, este gasire cainelului, Lupu, care se
atasase de un gospodar, dar care o cunoaste pe Vitoria si a condus-o in prapastia de la Crucea
Talienilor.
Punctul culminant este reprezentat de gasirea ramasintelor lui Nechifor, prin
recunoasterea: caciulii si chimziului. Acest moment echivaleaza cu maturizarea lui Gheorghita,
deoarece el este nevoit sa-si privegheze tatal, pana la venirea autoritatilor. Aceasta situatie
echivaleaza cu coborarea in Infern, in lumea lui Hades, de unde va iesi maturizat.
La inmormantare, Vitoria respecta toate datinile si ii cheama si pe cei doi ucigasi,
recunoscuti de Iorgu Vasiliu.
Deznodamantul cuprinde demascarea acestora: Calistrat Bogza si Ilie Cutui. Tactul,
intuitia si tenacitatea Vitoriei au dus la infaptuirea dreptatii.
In concluzie, constructia epica adapta formula traditionala a romanului bazat pe
naratiunea obiectiva la pers. a III- a , avand narator omnistient sau omniprezent. Romanul se
bazeaza pe aspecte mitice si baladice, dar si pe motive specific lumii arhaice, traditionale. Din
perspectiva maturizarii lui Gheorgita, opera se transmite-n “bildungsroman”.