Harap-Alb

de Ion Creanga

Opera literara “Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga apartine basmului, specia genului
epic in proza, care infatiseaza o lume fantastica in care intamplarile reale se impletesc cu cele
fabuloase, si in care eroii, inzestarti cu puteri supranaturale, simboliznad binele, triumfa in lupta cu
raul. Basmul a aparut pe 1 august 1877 in z Timpul si r Conv literare.
Titlul este alc din grupul nominal care face referire la faptelele eroului, iar oximoronul trimite
la dubla identitatea a acestuia ( fiu de crai si sluja a spanului).
Tema operei este lupta dinre bine si rau, cu triumful val positive asupra celor negative. Iar
motivele literare intalnite sunt” superioriatea mezinului, prietenia, labirintul…
Modurile de expunere sunt naratiunea imbinata cu descrierea si dialogul. Naratiunea este
predominanta la pers a III a , naratorul fiind omnistient.
Spatial si timpul sunt specific basmului: :intr-un tinut indepartat, iar timpul este nedetermina
t(illo-tempore).
Specific basmului putem observa in opera, prezenta ajutoarelor magice (calul), prezenta
cifrelor magice ( 3 frati) si a for de inceput (“a mu a fost..”), mediene (“merse si merse”) si finale.
Eroul desi duce lipsa de maturitate si impunere la inceputul drumului ajunge sa le
dobandeasca dupa trecerea probelor, astfel naivitatea disparand. O secventa in care acesta isi arata
sentimentele este cand are mom de dejnadejde, teama si nesiguranta, pe care le recunoaste sf.
Duminici si calului sau, atunci cand este trimis dupa salate sau dupa pielea cerbului (“ si de- as muri
mai degraba, sa scap o data de zbucium decatt asa o viata, mai bine moarte de o mie de ori”). Sf.
Duminica ii reproseaza descurajearea incercand sa l imbarbateze: “parca nu te-as fi crezut asa slab de
inger, dar dupa cat vad esti mai fricos decat o femeie. Hai nu mai sta ca o gaina plouata.”
Prin trecerea probelor eroul da dovada de mila, curaj si ascultare, trasatura ce reiese dintr – o
alta secventa. Intalnirea cu Spanul este punctul de plecare in “devenirea personajului: refuzand initial
ajutorul acestuia, harap-alb da dovada de respect pt parinti, ascultand sfatul tatalui sau( “tata mi -a
dat, de casa, in grija, ca sa ma feresc de omu rosu sim ai ales de cel span cat ai putea…”
Dupa dezvaluirea idenitatii si pedepsirea spanului fata de crai il invie pe harap alb cu Apa vie
si apa moarta ce reprz finalul vietii de slugi si inceputul unei noi vieti triumfale.
In concluzie, prin Harap-alb autorul evidentiaza destinul unui personaj caree desi nu are
puteri supranaturale, izbuteste sa parcurga un drum initiatic prin care devenirea sa spirituala confirma
caracterul de bildungsroman.