1|jupân cotoilă

JUPÂN COTOILĂ
(poveste populară ucraineană)

41. Кот и лиса

Cat and fox

Când o minciună crează o psihoză printre animalele sălbatice.

2|jupân cotoilă

Pe lângă curtea unui om trăia un motan atât de bătrân, încât nici şoareci nu mai era în stare să prindă.
Într—o bună zi stăpânul îl luă şi—l duse în pădure, gândind aşa: „Ce—mi foloseşte să—l hrănesc
degeaba — mai bine să trăiască în pădure!"
Îl abandonă şi se întoarse apoi singur acasă.
Între timp o vulpe trecu pe lângă motan şi—l întrebă:
—Cine eşti tu?
El răspunse:
—Sunt Jupân Cotoilă.
Vulpea îi zise:
—Fii bărbatul meu, iar eu voi fi nevasta ta.

El fu de acord. Vulpea îl luă la casa ei şi se înţeleseră astfel: când va prinde câte o găină să n—o
mănânce singură, ci s—o împartă cu el.
Într—o bună zi un iepuraş o zări pe vulpe şi o întrebă:
—Vulpe, surioară, vreau să vin dis—de—dimineaţă la tine.
3|jupân cotoilă

Ea îi răspunse:
—La mine se află acum Jupân Cotoilă care te va sfâşia când te va zări.
Iepuraşul povesti lupului, ursului, mistreţului ce auzise despre Jupân Cotoilă.
Statură ei la sfat, se gândiră cum să—l cunoască pe Jupân Cotoilă şi se hotărâră:
—Să—l invităm la masă!
Şi începură să chibzuiască ce să aducă fiecare. Lupul zise:

—Eu vin cu carne, ca să avem ce pune în ciorbă.

Mistreţul spuse:
—Eu am să aduc sfeclă şi cartofi.
Lupul adăugă:
—Eu am să fac rost de miere.
Iepurele încheie:
—Iar eu am să aduc varză.
4|jupân cotoilă

După ce găsiră de toate, începură să pregătească prânzul. În timp ce fierbea mâncarea, se sfătuiră
care dintre ei să—l invite la masă pe Jupân Cotoilă.

Ursul le spuse:
—Eu nu mă simt în stare să ajung până acolo şi apoi să fug repede înapoi.
Mistreţul completă:
—Şi eu sunt greoi.
Lupul le zise la rândul lui:
—Eu sunt bătrân şi am vederea slabă.
Până la urmă căzură de acord să meargă iepuraşul să—l invite pe motan.
5|jupân cotoilă

Alergă iepuraşul spre vizuina vulpii şi, când aceasta ieşi afara, îl zări stând pe labele dinapoi şi—l
întrebă:
—De ce—ai venit?
El îi răspunse:
—M—au trimis lupul, ursul şi mistreţul să te rog sa vii împreună cu jupânul tău Cotoilă la noi la masă.
Ea îi replică:
—O să venim, însă aveţi grijă să vă ascundeţi, c—o să vă rupă în bucăţi!

Iepurașul fugi înapoi şi le spuse celor trei:

—Ascundeţi—vă, m—a avertizat vulpea, că, atunci când va veni Cotoilă ne va sfâșia!
Animalele se grăbiră să se ascundă. Ursul se caţără într—un copac, lupul se băgă sub o tufă,
mistreţul se cuibări sub nişte uscături, iar iepuraşul se vârî într—un tufiş.
6|jupân cotoilă

Vulpea îl conduse pe jupânul ei Cotoilă. Îl aduse până la masa care era pregătită, iar când motanul
văzu că acolo se află multă carne, glăsui:
—Mi—au! Mi—au! Mi—au!
Animalele îşi ziseră în sinea lor: „Te pomeneşti că e prea puţin pentru el! Ne va mânca şi pe noi!"
Jupân Cotoilă se caţără pe masă şi începu să mănânce de—i trosneau fălcile. După ce se satură, se
culcă pe masă.

Mistreţul, care se afla nu departe, simţi deodată că—l pişcă un ţânţar de coadă şi începu s—o
răsucească. Motanul îşi închipui că e un şoarece şi se repezi la coada mistreţului. Acesta, surprins, o
luă la goană.
Jupân Cotoilă, speriat de mistreţ, sări în copac şi nimeri unde se ascunsese ursul. Ursul, când văzu că
motanul se repede înspre el, încercă să se caţăre mai sus, dar copacul nu rezistă prea mult şi, deodată,
căzu hop! drept peste lup, aproape strivindu—l. Înspăimântaţi îşi luară tălpăşiţa care încotro. Iepuraşul
îi urmă, alergând fără să ştie unde...
7|jupân cotoilă

Când se reîntâlniră sălbăticiunile îşi spuseră:

—Aşa de mic şi era cât pe—aci să ne mănânce pe toţi!