Cap. 1 prezintă asuprirea fiilor lui Israel în Egipt. Egiptenii îi supuneau
pe evrei la munci grele, pentru că se înmulţeau într-un ritm alert, ajungând ca populaţia egipteană să fie mai mică decât cea evreiască. Se luau măsuri radicale, cum ar fi sugrumarea nou-născuţilor de parte masculină din poporul evreu. Cap. 2 îl prezintă pe Moise, din seminţia lui Levi. El s-a căsătorit mai târziu cu Sefora, fiica preotului din Madian, în jurul anului 1400. Cap. 3 arată chemarea lui Moise, care are loc pe muntele Horeb, unul dintre munţii sfinţi ai istoriei mântuirii, alături de Sinai. Chemarea lui Moise şi interzicerea călcării pe „pământul sfânt” de către Dumnezeu arată că Dumnezeu are anumite locuri, timpuri şi persoane sfinte, lucru eliminat cu desăvârşire de protestanţi. În cap. 4 se relatează minunile lui Moise, primele 4 fiind imitate de vracii egipteni. Cap. 5 prezintă înfăţişarea lui Moise la Faraon, iar cap. 6 arată a doua arătare. Între cap. 7 şi 12 se prezintă plăgile Egiptului: 1) prefacerea apei în sânge, 2) broaştele, 3) invazia ţânţarilor, 4) invazia tăunilor, 5) moartea în vite, 6) bubele pe egipteni, 7) grindina, 8) lăcustele, 9) întunericul de 3 zile şi 10) moartea întâilor născuţi. Cap. 14 relatează trecerea prin Marea Roşie. Cap. 15 arată cântarea lui Moise. În cap. 20 se relatează primirea celor 10 porunci. În porunca a 4-a este prima stipulare normativă din istoria omenirii cu privire la odihna săptămânală. O primă hotărâre neclară este prezentă în Codul lui Hammurabi. Medicina a demonstrat că funcţionarea biologică a omului este optimă în ciclul săptămânal. Primele 4 porunci ale Decalogului cuprind referiri cu privire la datoriile faţă de Dumnezeu, iar următoarele 6 la obligaţiile faţă de aproapele. Cap. 21 cuprinde legea Talionului. În cap. 23 este prezentă legea anului jubiliar. În anul jubiliar se eliberau sclavii şi se restituiau proprietăţile. Cap. 25 relatează reguli pentru cort. Cortul avea 3 părţi: curtea, sfânta şi sfânta sfintelor. Sfânta Sfintelor era pătrată. În cap. 32 se arată că primele table erau făcute cu mâna lui Dumnezeu. Exegeză la cartea Leviticului
În urma căderii protopărinţilor a rămas ideea că pentru
păcatul comis, omul trebuie să plătească, şi aşa cum a avertizat Dumnezeu, plata păcatului este moartea. Pentru a răscumpăra această pedeapsă a morţii, omul era conştient şi simţea nevoia să o substituie, prin animalul de jertfă, pe care îl oferea ca şi cum s-ar fi dat pe sine însuşi. Conştiinţa omenirii primare era că ştergerea vinei păcatului săvârşit de înaintaşi nu era posibilă decât numai prin sânge. Aceste jertfe aveau un rol de curăţire limitat la o parte a păcatului sau cel mult la persoana respectivă, de aceea a trebuit să vină în lume Fiul lui Dumnezeu în persoana divino-umana a lui Hristos ca să aducă jertfa supremă, integrală şi răscumpărătoare pentru întreaga omenire. Cap. 11 arată care animale erau curate şi care necurate. Cap. 12 relatează curăţirea femeilor după naştere.
Exegeză la cartea Numerilor
În cap. 13 se relatează trimiterea iscoadelor în Canaan.
În cap. 20 este arătată moartea lui Aaron. Aaron a murit în muntele Hor, la hotarele ţării Edom. În cap. 21 este relatat episodul şarpelui de aramă. În cap. 22 se relatează despre vrăjitorul Balaam. În cap. 35 se amintesc cetăţile de scăpare, 6 la număr: 3 pe o parte şi 3 pe cealaltă parte a Iordanului. Exegeză la Deuteronom
În cap. 1,33 se arată felul miraculos în care Dumnezeu a
condus şi a protejat poporul său spre ţara făgăduinţei. În cap. 4,7,8 sunt relatate binefacerile speciale pe care Dumnezeu le-a acordat poporului ales pentru a-l ocroti şi pentru a face din el un neam de referinţă. În cap. 16 sunt prezentate cele trei mari sărbători de peste an: Paştile, Cincizecimea şi Sărbătoarea Corturilor. În cap. 18 avem o profeţie cu privire la Mesia. În cap. 19 suntem avertizaţi să nu luăm mită. În cap. 30,15 se spune: ,,iată eu am pus înainte binele şi răul, cui vrei să slujeşti?” Cap. 34 ne relatează despre moartea lui Moise, pe muntele Nebo. BILIOGRAFIE 1. „BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ”, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, E.I.B.M.B.O.R., Buc., 2001. 2. BROWN Raymond E., FITZMYER Joseph A., MURPHY Roland E., traducere P. Dumitru Groşan, „Introducere şi comentariu la Sfânta Scriptură. Volumul II. Pentateuhul”, Galaxia Gutenberg, Târgu- Lăpuş, 2007, pp. 191-582. 3. CHIRIL al Alexandriei, Sfântul, „Glafire la cărţile lui Moise”, traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, în col. P.S.B, vol. 39, E.I.B.M.B.O.R., Buc., 1992. 4. CHIRILĂ Ioan, „Repere teoretice pentru o exegeză trans-confesională a Pentateuhului”, în rev. Studia TO, nr. 1/2007, pp. 3-12. 5. CIUDIN Nicolae, Pr. Prof., „Studiul Vechiului Testament. Manual pentru seminariile teologice”, Ed. I.B.M.B.O.R., Buc., 1978, pp. 67-108. 6. CIUDIN Nicolae, Pr. Prof., „Studiul Vechiului Testament”, Ed. Credinţa Noastră, Buc., 1997, pp. 60- 62, 69-72, 78-80, 87-89. 7. GRIGORIE DE NYSSA, Sfântul, „Despre viața lui Moise sau Despre desăvârșirea prin virtute”, traducere și note Pr. Prof. D. Stăniloae, în col. P.S.B., vol. 29, E.I.B.M.B.O.R., Buc., 1982. 8. MATSOUKAS Nikolaos, „Cărţile Bibliei”, trad. Lect. Dr., Sabin Preda, Ed. Bizantină, Buc., 2017, pp. 31-47. 9. NEGOIŢĂ Athanase, Pr., Prof., „Istoria religiei Vechiului Testament”, Ed. Sophia, Buc., 2006. 10. SEMEN Petre, Pr. Prof., „Introducere în teologia biblică a Vechiului Testament”, Ed. Trinitas, Iaşi, 2008, pp. 117-118, 120-121, 124, 127.