“Enigma Otiliei”

-caracterizare cuplu de personaje-

Felix şi Otilia sunt personajele principale ale romanului lui Calinescu.

Cele doua personaje reprezinta punctul de intersectie al celor doua planuri
narative prezente in roman, dintre care unul este planul ce surprinde iubirea
dintre ei si cel in care se pune accentul pe mostenirea lui Costache
Giurgiuveanu, interactionand cu fiecare dintre ele.
Felix Sima reprezinta omul superior care-si canalizeaza intreaga activitate
spre realizarea sa profesionala.El vine in capitala cu hotararea de a urma
Facultatea de medicina ,idealurile sale avand o tinta bine stabilita. Încă de la
începutul romanului, naratorul realizeaza o caracterizare directa a acestuia:
“Uniforma neagră îi era strânsă bine pe talie, ca un veşmânt militar, iar
gulerul tare şi foarte înalt şi şapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc şi
elegant. Faţa îi era însă juvenilă şi prelungă, aproape feminină din pricina
şuviţelor mari de par ce-i cădeau de sub şapcă, dar culoarea măslinie a
obrazului şi tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă voluntară întâia
impresie”.Daca Felix Sima reprezinta un personaj tipic incadrat intr-o
tipologie balzaciana (tipul orfanului,ce are tutore pe Costache
Giurgiuveanu,tatal vitreg al Otiliei),Otilia Marculescu poate fi asociata cu
greutate unei tipologii,tocmai enigma personalităţii ei fiind tema dominantă a
romanului, sugerată şi de titlul acestuia ,care in definitiv se vrea a fi enigma
eterna a feminitatii.
Otilia este personajul care dă o notă de certă modernitate romanului.
Portretul său fizic este conturat de catre narator direct:”Fata maslinie,cu nasul
mic si ochii foarte albastrii,arata si mai copilaroasa intre multele bucle si
gulerul de dantela.Insa in trupul subtiratic,cu oase delicate de ogar,de un stil
perfect,[…],era o mare libertate de miscari,o stapanire desavarsita de
femeie.”In prezentarea detaliilor portretului se impune minutiozitatea
descrierilor specifica romanului balzacian.
Daca Felix nu ezita in a-si arata adesea dragostea pentru Otilia, aceasta
din urma are retineri in impartasirea sentimentului. Ea isi cunoaste propriile
trairi si nu vrea sa-l raneasca pe Felix,din contra doreste cu tot dinadinsul
determinarea tanarului pentru canalizarea asupra idealurilor sale.Cu toate
acestea dorinta lui Felix de a o avea aproape ii inculca fetei respect si o face
sa traiasca sentimentul inferioritatii:”Noi,fetele,Felix suntem
mediocre,iremediabil de mediocre si singurul meu merit este acela ca-mi dau
seama de asta.”
Felix ii este devotat Otiliei,iar aceasta pentru a ii da o dovada de dragoste
doarme o noapte “leal”,in camera tanarului,iar in dimineata urmatoare
paraseste tara impreuna cu Pascalopol.
Caracterizati predominant indirect,Felix si Otilia infatiseaza iubirea
neimplinita,impusa de destin ,ce schimba cursul vietii si pune amprenta
asupra sufletului,dar care nu impiedica atingerea idealurilor.