Importanța imunizării

Bolile infectioase au reprezentat in trecut cea mai frecventa cauza de deces. In jurul anului 1900,
isi pierdeau viata 65.000 de copii de pe urma unor boli precum tusea convulsiva, scarlatina si
difterie. Din fericire, in prezent, aceste boli constituie doar exceptii. La aceasta stare de fapt a
contribuit nu doar imbunatatirea conditiilor socio-economice, ci si cresterea accesului la
antibiotice si protectia conferita de vaccinuri.

Protectia prin vaccinuri 

Scopul direct al vaccinarii consta in activarea sistemului imunitar fata de anumiti agenti patogeni
invazivi si prevenirea raspandirii bolii:

 Boli infectioase grave impotriva carora nu exista masuri terapeutice, sau exista numai masuri
terapeutice limitate, cum ar fi hepatita B, poliomielita, difteria, tetanusul, hepatita A la adulti.

 Posibile complicatii de pe urma bolilor infectioase, cum ar fi encefalita asociata cu rujeola, soldata
cu o rata a deceselor de 20-30%.

 Posibile evolutii severe ale bolii in cazul pacientilor de risc, cum ar fi vaccinarea anti-gripala in
cazul persoanelor in varsta sau a persoanelor cu anumite boli specifice.

 Boli infectioase care pot afecta grav fatul in timpul sarcinii (rujeola) sau nasterii (varsat de vant).

Protectia colectiva a populatiei 

Pe langa protectia individului impotriva agentilor patogeni care sunt transmisi de la un individ la
altul, vaccinurile au si un alt efect: asigura o protectie colectiva a populatiei. Se impiedica astfel
aparitia si raspandirea epidemiilor, protejand astfel inclusiv persoane care nu au fost vaccinate. In
cazul unei rate ridicate a vaccinarii, lantul infectiilor poate fi intrerupt, iar agentii patogeni pot fi
eliminati regional si ulterior global. In cazul unei boli precum tetanusul, al carui agent patogen se
afla in intestinul animalelor si astfel si in sol, si care poate aparea in cazul oricarei rani infectate,
protectia este asigurata numai in cazul persoanelor vaccinate. Depasirea unei episod de
imbolnavire cu tetanus nu asigura protectia pentru un episod ulterior, singura masura sigura este
vaccinarea. Datorita programelor internationale de vaccinare, variola a fost eradicata. Acelasi
lucru se aplica si in cazul poliomielitei, care mai este inca prezenta in cateva tari in curs de
dezvoltare, fapt pentru care este necesara continuarea vaccinarii. 

De asemenea, difteria a fost eradicata ca urmare a vaccinarii masive. In urma succesului

inregistrat de vaccinarea consecventa, numerosi oameni nu mai sunt constienti de pericolul pe
care il presupun bolile infectioase. Ca urmare a turismului in continua dezvoltare, creste si
pericolul importului acestor boli infectioase. 

Protectie 
Protectia prin vaccin imita procesul natural in sistemul imunitar al persoanei infectate. Sunt
folosite sistemele de aparare ale organismului prin vaccinarea cu agenti patogeni puternic
diminuati, pentru intarirea sistemului imunitar. Odata cu reintrarea in contact cu aceiasi agenti
patogeni, sistemul imunitar nu va permite raspandirea infectiei. In functie de vaccin, protectia
conferita poate fi viagera sau trebuie reinnoita la un anumit interval. Astfel, potrivit cunostintelor
actuale ale oamenilor de stiinta, vaccinul impotriva rubeolei, rujeolei si oreionului asigura
imunitate pe viata in cazul majoritatii celor vaccinati, in timp ce imunitatea impotriva tetanusului si
difteriei este de 10 ani de la data vaccinarii. Vaccinul antigripal trebuie repetat anual ca urmare a
schimbarii continue prin care trece virusul. 

Sugari si copii
Bolile infectioase reprezinta un risc major pentru sugari si copii. Pentru formarea cat mai devreme
a unui sistem imunitar, programul de vaccinare ar trebui sa inceapa in a 3-a luna de viata. Potrivit
recomandarilor actuale ale Comisiei permanente de vaccinare, bebelusii trebuie sa incheie
schema imunizarii de baza impotriva tetanusului, difteriei, a tusei seci, poliomielitei, hepatitei B si
virusului influenza tip b pana in a 14-a luna de viata. In plus, pana la aceasta varsta, bebelusilor
trebuie sa le fi fost administrat cel putin primul vaccin impotriva rujeolei, oreionului si Rubella. In
plus, al doilea vaccin impotriva acestor virusi trebuie administrat pana la sfarsitul celui de-al
doilea an de viata. Datorita folosirii unor combinatii de substante active, in prezent, bebelusii pot fi
protejati impotriva a noua boli infectioase cu numai sapte vaccinari! Substantele moderne de
vaccinare sunt eficiente si bine tolerate. Efectele secundare nedorite sunt foarte rare. Pe fondul
scaderii ratei de imbolnavire ca urmare a campaniilor masive de vaccinare, complicatiile rare
survenite in urma vaccinarii au devenit teme aprinse de discutie, astfel ca in numeroase tari sunt
promovate persoanele cu pareri critice la adresa vaccinarii. Cele mai frecvente motive pentru
nevaccinare este omisiunea sau contraindicatiile eronate cum sunt infectiile banale. Pentru o
informare corecta, nu ezitati sa solicitati informatii din partea medicului de familie si a pediatrului.