Cauciucul natural si cauciucul sintetic

Cauciucul a fost introdus in Europa in 1736, de Ch. M. Condamine, pastrandu-inumele indigen

sud-american al arborelui de cauciuc. Astazi cauciucul a devenit un material indispensabil pentru
tehnica si pentru viata, si mai ales pentru industria de automobile care consuma cea mai mare
parte din productie.

Cauciucul natural este o hidrocarbura nesaturata, cu structura macromoleculara, cu formula:

[C5H8]n in care n variaza in limite largi, atingand valori de 5000. El se gaseste in seva unor arbori
tropicali, sub forma unei dispresii coloidale, numita latex. Dupa coagulare, cauciucul brut
sau crepul se prezinta ca o masa elastica galbena pana la bruna, solubila in benzen, benzina si
insolubila in alcool si acetona.

Proprietati: proprietatea principala a cauciucului este elasticitatea, adica alungirea sub actiunea

unei forte de intindere si revenirea la forma initiala dupa indepartarea actiunii. Polimerii de acest fel
se numesc elastomeri.Elasticitatea cauciucului de datoreaza faptului macromoleculele sale sunt
inlocuite neregulat, iar prin aplicarea unei forte de intindere ele se alungesc reversibil.Elasticitatea
cauciucului brut variaza cu temperatura si este optima in intervalul 0-30 C.Prin icalzire peste
aceasta temperatura devin lipicios si plastic, iar prin racire la temperatura aerului lichid devine
casant ca sticla.

Structura: din punct de vedere chimic, cauciucul natural are o structura poliizopernica.Incalzit la

aproximativ 300 C, in absenta aerului, formeaza izopren, dovedindu-se astfel ca este un polimer
natural al izoprenului.

Din cauza prezentei care unei duble legaturi in fiecare unitate strucurala, cauciucul se oxideaza
prezentand fenomenul “imbatranirii”(crapa si se degradeaza).

Pentru a fi utilizat, cauciucul brut, un polimer plastic, este transformat intr-un polimer elastic
printr-un proces de tratare numit vulcanizare.Aceasta consta in incalzirea la aproximativ 140 C a
cauciucului amestecat cu mici cantitati de sulf(1-4%) si alte ingrendiente(peroxizi, oxzide zinc,
negru de fum etc.), formandu-se punti(legaturic-c) transversale intre lanturile macromoleculare
filiforme.Astfel, lanturile macromoleculare nu mai pot aluneca unele fata de altele; astfel se
mareste rezistenta mecanica a cauciucului.

Cauciucul sintetic. Sinteza cauciucului natural a preocupat pe mai multi chimisti in secolul

trecut.Nevoile din ce in ce mai mari de cauciuc au stimulat cercetaile, intre cele doua razboaie
mondiale obtinandu-se unii compusi macromoleculari care puteau inlocui cauciucul natural.

Denumirea de cauciuc sintetic este data eleastomerilor, cu proprietati asemanatoare cu cele ale
cauciucului natural, obtinuti sintetic pri polimerizarea unor monomeri sau polimerizare a doua sau
mai multe specii de monomeri (copolimerizare).Orice productie de caiciuc sintetic comporta doua
etape: obtinerea monomerului si polimerizarea.

Principalele materii prime pentru fabricarea cauciucului sintetic sunt de origine prtrochimica.

Materii prime: butadiena, izoprenul,  cloroprenul, sitrenul, etena si propena.

Monomerii folositi la obtinerea diferitilor elastomeri sunt polimerizati, obtinanduse un latex sintetic
care este prelucrat ca cel natural.