Contractul de cont

curent
Doctrina moderna defineste contractul de cont curent ca fiind:
conventia incheiata prin care partile, de regula o banca si clientul ei,
denumiti:,, corentisti,,, cad de acord ca toate creantele si datoriile lor
reciproce sa se opreasca intr-un solid unic , care sa defineasca pozitia
uuia fata de celalat ca debitor sau creditor.

Partile intre care se incheie contractul de cont se numesc

corentisti, iar prestatile pe care si le fac una catre cealalta se numesc
remize sau remise, ele constind in operatiuni prin care o parte pune la
dispozitia celeilalte parti o valoare patrimoniala de orice fel, urmind ca
suma convenita transmitatorului sa fie depusa in contul curent.
intrucit caracteristica esentiala a contractului de cont curent rezida in
faptul ca partile nu pot fi obligate reciproc la plata imediata a fiecarei
remize , iar ceea ce pot corentistii sa ceara este soldul creditor ce
ramine la inchiderea contului,, se apreciaza ca acest contract are si
finalitatea de a mari potentialitatea economica a unui coreantist ,
constituind prin aceasta o posibila forma de manifestare a creditului
comercial, pe linga faptul ca el constituie in acelasi timp, un mod facil
de reglementare a creantelor reciproce.

Noţiunea de contract de cont curent, conform

dicţionarelor economice, este definită ca reprezentând contractul în
temeiul căruia părţile se înţeleg ca, în loc să achite separat şi imediat
creanţele lor reciproce, izvorâte din prestaţiile făcute de una către
cealaltă,lichidarea să se facă la un anumit termen, prin achitarea
soldului de către partea care va fi debitoare. Utilizarea acestui tip de
contract este efectuată de comercianţii care au un volum mare de
afaceri reciproce, mai ales când ei se află în localităţi diferite aflate la
departare una de alta

În raporturile ce decurg din contractul de cont curent, niciuna

dintre părţile contractante nu se desemnează de la început ca şi
creditor sau ca debitor exclusiv şi nici nu se comportă ca atare în
decursul executării contractului, această situaţie încetând numai la
încheierea contului. Aceasta din urmă este operaţiunea finală care
diferenţiază creditorul dedebitor şi prin intermediul căruia, în urma
compensării, reiese un sold final debitor saucreditor, pentru ultimul
putându-se intenta acţiune în justiţie

Conform articolului 3 al Codului Comercial, contractul de cont curent

nu este precizat între actele de comerţ obiective, acesta regăsindu-se
la titlul X, art. 370-373. Prin aplicarea dispoziţiilor articolului 4, Cod
Comercial, acest contract poate fi considerat un act de comerţ
subiectiv (dobândeşte comercialitate datorită legăturii cu o operaţiune
calificată de lege ca fiind cauză comercială). Potrivit art. 6, Cod
Comercial, contul curent este o faptă de comer dacă are o cauză
comercială. Relaţia de cont curent poate fi stabilită şi între un
comerciant şi un necomerciant, chiar şi între doi necomercianţi pentru
afaceri civile. În ceea ce îi priveşte pe necomercianţi, contul curent nu
este considerat faptă de comerţ doar dacă are o cauză comercială (art.
6).

Caracteristicile juridice ale contractului de cont curent sunt

următoatele:

este un contract bilateral – încheiat între două părţi, care se obligă

să se crediteze reciproc pentru prestaţiile efectuate;
este un contract "intuitu personae" - identitatea persoanei cu care
se încheie contractul este determinantă pentru încheierea lui, astfel că
obligatiile asumate de catre persoana respectivă nu pot fi indeplinite
prin reprezentant si nu sunt transmisibile. este un
contract consensual - se incheie prin simplul consimţământ al
părtilor, fără ca legea sa prevadă, pentru validitatea lui,
indeplinireaunor condiţii de formă; izvoraste din faptul ca acest
contract este valabil incheiat prin realizarea cordului de vointa al
partilor, precum si din imprejurarea ca forma scrisa nu este ceruta ad
validitaem, ci numai ad probationem. Cutoate acestea in prcatica
bancile vor incheia contracte numai in forma scrisa , cu ajutorul
formelor tipizate.
este un contract cu titlu oneros- părţile urmăresc realizarea
anumitor interese materiale sau contraprestaţii băneşti; sumele
trecute încont produc dobânzi ”în debitul primitorului, de la data
înscrierii”,potrivit art. 370 pct. 3 Cod comercial; este
un contract cu executare succesivă, prin remiterile reciproce şi
alternative, decurge din alternanta si reciprocitatea remiterilor.
este un contract accesoriu– contract suport pentru executarea altor
contracte între aceleaşi părţi; dacă este încheiat între două bănci este
un contract autonom. Este justificat de faptul ca acest contract de cont
curent se incheie in vederea executarii altui contract sau a altor
contracte , intre aceleasi parti(contract de deschidere de credit,
contract de livrare de marfuri, de prestariservicii, etc..)

este un contract sinalagmatic- rezulta din faptul ca drepturile si

obligatile partilor sunt reciproce, corelative si independente de la data
inscrierii (art.370, cod. com.)

Contractul de cont curent poate avea caracter autonom daca este

incheiat intre doua banci. Potrivit art.19 al legii nr. 58/1998 toate
societatile bancare sunt obligate sa deschida conturi curente la Banca
Nationala a Romaniei, transformarile banesti prin aceste conturi fiind
irevocabile si neconditionate . Conform art. 22 din legea nr. 101/ 1998,
privind statutul bancii Nationale a Romaniei, Banca Nationala a
Romaniei deschide cite un cont pentru Trezoreria Statului., pentru
fiecare banca si pentru fiecare sucursala a unei banci, persoana
juridica autorizata sa functioneze in Romania. Banca Nationala a
Romaniei poate deschide conturi curente de decontare si alte conturi
pentru case de compensatii interbancare rezidente. Prin conturile
curente se efectueaza decontarea finala si irevocabila a operatiunilor
de incasari si plati intre titularii de conturi.

Cea mai uzuală formă a contractului de cont curent

este aceea bancară, adica a contractului incheiat intre o banca
(institutia de credit) şi un client al sau in scopul de afacilita circulatia şi
fructificarea banilor. Banca poate interveni şi ca simplu intermediar
intre doi comercianti care convin sa-şi lichideze operatiunile prin
inregistrari in conturile ce le au deschise la aceeasi banca sau la banci
diferite. Cu toate că acest tip de contract se consideră încheiat din
momentul realizării acordului de voinţă, executarea contractului este
evidentiată prin inregistrarea contabila a remiterii in cont si stabilirea
soldului.Prin evitarea lichidării individuale şi a fiecărei creanţe, în
favoarea unei creditări reciproce şi lichidării la un anumit termen
numai prin plata soldului, comercianţii realizează economii de bani şi
timp. Mai mult, până la încheierea contului la scadenţă, sumele intrate
încont pot fi folosite de către părţile contractant.

Utilitatea contractului de cont curent consta în aceea ca

reprezintă un mod simplificat de reglementare a creanţelor reciproce;
constituie un instrument de credit comercial.

Principiile de drept ce stau la baza contractului

Potrivit legii, persoana fizică sau juridica au dreptul sa isi manifeste
liber vointa,potrivit intereselor sale, cu respectarea limitelor generale
legale. Aceste limite sunt stabilitegeneric prin art. 5 Cod civil potrivit
căruia nu se poate deroga prin conventii sau dispozitiiparticulare la
legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri”. Acest text
de legeeste completat de art. 958 Cod civil, potrivit caruia „cauza este
nelicită cand este prohibită delegi, cand este contrarie bunelor
moravuri si ordinii publice”.În ceea ce priveste incheierea contractelor,
partile au dreptul de a-si manifesta liber vointa in sensul nasterii,
modificarii, transmiterii si stingerii unor drepturi si obligatii .Libertatea
manifestarii vointei partilor contractuale se defineste ca o libertate
contractuală si constituie o expresie a drepturilor si libertatilor omului.
Libertatea contractuală se refera la faptul ca orice persoana are
dreptul de a încheia orice contract, cu orice partener si cu clauzele pe
care partile le convin, cu singurele limite impuse de ordinea publica si
bunele moravuri. Acesta reprezinta un principiul al dreptului privat,
adica al dreptului civil si aldreptului commercial, care are urmatoarele
efecte pentru raporturile contractuale la careparticipa comerciantii:
Libertatea in exprimarea vointei la incheierea contractului. Orice
contract, in sensul de operatiune juridica, se incheie in mod valabil prin
simplu act de vointa,indiferent de forma de manifestare a vointei
partilor contractante; Interpretarea continutului contractului; Efectele
specifice contractelor sinalagmatice.

Efectele juridice ale contractului de cont curent

Efectele

contractului de cont curent se impart în: efecte principale privesc

transferul dreptului de proprietate, novatia,indivizibilitatea si
compensatia (art. 370 C.com.); efectele secundare se refera la
curgerea dobanzilor, dreptul la comision si alte cheltuieli.

1.Efectele principale.

Ca efect al contractului de cont curent, prin înscrierea în cont a unei

remiteri având ca obiect o anumită valoare patrimonială, va opera
transmiterea dreptului de proprietate privind valoarea respectivă între
transmiţător şi primitor (art. 370 C.com.) Prin urmare, contractul
produce strãmutarea proprietãtii valorilor înscrise în contul curent
asupra primitorului lor,prin aceea cã el le trece în debitul sãu.

Novaţia. Contractul de cont curent operează şi o novaţie, obligaţia

iniţială se stinge şi este înlocuită cu o nouă obligaţie, al cărei temei
este contractul de cont curent (art. 1128 C.civil).Potrivit contractului
iniţial, cel care a primit marfa datora preţul. Acest preţ a fost trecut în
cont ca o creanţă a celui care a transmis marfa astfel încât obligaţia
initială de plată a preţulu ia fost înlocuită cu o nouă obligaţie care
apare în cont, sub formă de credit şi debit (art. 370 pct.1 C.com.).
Înscrierea însã în contul curent a unui efect de comert sau a unui alt
titlu decredit e presupusã fãcutã sub "rezerva încasãrii”

Indivizibilitatea.Sumele înscrise în cont pe baza prestaţiilor făcute îşi

pierd indivizibilitatea, ele se contopesc într-un tot indivizibil .Prin
urmare, până la data încetării contului, între părţi nu există nici
creanţe, nici datorii şi nici una din părţi nu poate formula vreo
pretenţie faţă decealaltă parte

Compensaţia.Contractul de cont curent are ca efect şi o compensaţie

(art. 370 pct.2 C.com.) deci,datoriile reciproce ale părţilor se sting
până la concurenţa debitului şi creditului, urmând a se plăti eventuala
diferenţă.

Corsiuc, Olia Maria,Drept commercial , Editura Lumina Lex, Bucuresti 2007,p 212
Codul Comercial,

2. Efectele secundare. Curgerea dobânzilor

.Potrivit art. 370 pct. 3, pentru sumele trecute în cont, curg dobânzi în
favoarea celui creditat, de la data înscrierii fiecarei operaţiuni până la
încetarea contractului. Dobânzile sunt comerciale şi se socotesc pe zi,
dacă parţile nu s-au înţeles altfel (art. 370 pct. 3 alin 2).

Dreptul la comision şi alte cheltuieli

.În temeiul art. 371 C.com. ”existenţa contului curent nu exclude

drepturile de comision şi plata cheltuielilor pentru afacerile însumate în
contul bancar. Comisionul poate fi nu numai un rezultat al operaţiunii
bancare ci poate fi datorat şi pentru alte operaţiuni (pentru vânzare,
mandat, transport etc).Dacă cel care primeşte prestaţia îndeplineşte
anumite servicii care în mod obişnuit se plătesc, partea în cauză are
dreptul să se crediteze cu suma ce i s-ar fi cuvenit.De asemenea,
partea care a făcut anumite cheltuieli pentru operaţiunea trecută în
cont, de exemplu, cheltuieli de poştă, vamă etc., are dreptul să se
crediteze în cont cu sumele respective.

Conform unei alte doctrine reprezinta efectele contractului de cont

curent in felul urmator: 1. Efectul de plata al intrarii in cont- decurge
din transferul dreptului de proprietate asupra remiterilor reciproce si
alternative.

2. Efectul de garantie- rezulta din faptul ca pentru fiecare dintre partile

contractante creantele garanteaza datoriile.

3.Efectul novatoriu- rezida din faptul ca prin inserarea in cont creanta

originara se transforma intr-un articol al contului, din acest moment
stinghinduse toate actiunile , exceptile si garantiile specifice ce o
insoteau. aici ne referim ca efect al Novatiei, termenul creantei
originare este stramutat automat la incheierea contului si creanta
noua va fi supusa termenului general al presciptiei extinctive a
obligatiilor comerciale (3 ani), chiar daca creanta originara ar fi avut un
alt atremen de prescriptie mai lung sau mai scurt. Alte efecte de
novatiune : garantiile reale sau personale care insoteau creanta
originara se sting, insa se naste efectul de garantie propriu al fiecarui
cont curent , caruia i se poate adauga si alte garantii speciale (o
ipoteca, un gaj, comercial pe marfuri) - o creanta civila , prin intrarea
intr-un cont corent comercial , se stinge dind nastere unei obligatii care
va avea natura comerciala.

4.Efectul de (compensatie) a posturilor contului. prin intrarea in cont

creantele isi pierd individualitatea, fuzionind intr-un cont provizoriu
care nu poate fi urmarit. Deci pina la

Tribunalul Judeţeţean Iaşi, dec.civ. nr. 643/ 1993, în ”Revista de drept comercial” nr.
4/1993, p. 81

momentul incheierii contului nu exista nici creditor nici debitor, ci

numai articole de credit si debit al aceluiasi cont curent.

5.Efectul curgerii dobainzilor. in lipsa de stipulatie contrara, dobinzile

vor fi comerciale si vor fi socotite pe zile, cu incepere de la data
inscrierii in cont.
Raspunderea Bancilor pentru efectuarea cu intirziere a
operatiunilor in cont

Efectuarea cu intirziere de catre banca a inregistrarilor in contul curent

nu trebuie sa prejudicieze interesele clientului, in senul ca, desi sa
efectuat cu intirziere, operatiunea trebuie sa produca efectele sconate
de client, raportate la momentul in care ea trebuia sa fie efectuata.

Incheierea contului curent

Relaţiile generate de contractul de cont curent pot fi încetate fie prin
închiderea contului curent, fie prin desfiinţarea acestuia. scopul
incheierii contului curent este de a stabili care dintre corentisti este
creditorul si care debitorul , precum si cuantumul sumei.

Inchiderea contului curent şi lichidarea diferenţei vor avea loc la

termenele scadente stabilite prin convenţie şi, în lipsă, la 31 decembrie
a fiecarui an (art.372 C.com.).Închiderea contului curent poate avea
loc, în cursul executării contractului sau la înţelegerea părţilor. În
ambele situaţii se produce compensarea maselor indivizibile de credit
şi debit şi stabilirea unui sold final, creditor în favoarea unui corentist şi
debitor în sarcina celuilalt. Dobânda diferentei curge de la data
lichidãrii. Numai diferenta (soldul) lichidată laîncheierea contului curent
poate fi supusã executiei sau opririi în mâna unui al treilea
sauasiguratã prin ipotecã. Dacã s-a consimtit o ipotecã pentru credit
deschis, posesorii efectelor create sau negociate în termenul acestei
deschideri de credit nu se vor putea folosi de dânsuldecât pânã la
concurenta soldului final aI contului.

Incheierea contului in cursul executarii contractului

interesul realizarii incheierilor periodice ale contului, la intervale de

timp stipulate in contractul de cont curent, rezida in posibiliatea
partilor de a cunosate operatiunile inscrise in cont si dobinzile
aferente, precum si parte a care are caliatea de debitor. Daca
deasemenea intervalele de timp nu sunt prevazute in contract
incheierea se face la 31 decembrie al fiecarui an.

Ca urmare al incheierii contului, soldul debitor va produce dobinzile

convenite de parti. In acest sold se vor regasi si dobinzile calculate in
favoarea fiecarei parti pentru fiecare remitere efectuata.Dobinzile
datorate se capitalizeaza,adica soldul, care cuprinde si dobinzile
aferente, va produce dobinzi in perioada urmatoare. Deci dobinzile
soldului nu constituie anotacism.

Incheierea difinitiva a contului la incetarea contractului

(lichidarea)

La data incetarii contractului, contul curent se incheie definitiv,

obtinindu-se un sold care este rezumatul final al deferentei dintre debit
si credit. Suma datorata ca sold este producatare de dobanzi de la data
incheierii contului (art. 372 alin. 2 c. com). Pentru incheierea definitiva
a contului fiecare parte trebuie sa examineze inregistrarile si sa
recunoasca soldul. In peroada scursa intre momentul incetarea
contractului si momentul lichidarii vluntare sau judiciare soldul nu este
cert, nici lichid, deci pe cale de consecinta nu vor curge nici dobanzile.
Daca soldul va fi determinat prin lichidare conveentionala sau prin
hotarire judecatoreasca, aceasta va produce dobanzi comerciale legale
sau conventionale doar in ziua incheierii conventiei de lichidare sau
dupa caz de la data raminerii definitive a hoatarirei judecatoresti.

Desfiinţarea contului curent.

Contractul de cont curent se desfiinţează :

-pe cale convenţională, când parţile stabilesc un termen, potrivit art.

373 pct. 1,care ajunge la scadenţă;

-ca efect al caracterului intuitu personae :

-prin retragerea uneia din părţi, în lipsă de convenţie (art. 372 pct. 2)

;- prin falimentul uneia din părţi (art. 373 pct. 3).Aceste cazuri
desfiinţează contractul de cont curent de drept.Contractul de cont
curent se desfiinţează la cererea uneia din părti, datorită morţii şi
interdicţiei sau incapacităţii legale a celeilalte părţi (art. 373 alin.

Contractul de cont curent in practica

Cea mai uzuală formă a contractului de cont curent este aceea

bancară, adica contractului incheiat intre o bancă (institutia de credit)
şi un client al sau in scopul de a facilita circulatia şi fructificarea
banilor. Banca poate interveni şi ca simplu intermediar intre doi
comercianti care convin sa-şi lichideze operatiunile prin inregistrari in
conturile ce le au deschise la aceeasi banca sau la banci diferite. Cu
toate că acest tip de contract se consideră încheiat din momentul
realizării acordului de voinţă, executarea contractului este evidentiată
prin inregistrarea contabila a remiterii in cont si stabilirea
soldului.Contul curent bancar este un instrument bancar, care serveşte
la pastrarea banilor si la efectuarea de plati, incasari sau transferuri
bancare. Acesta poate fi deschis în lei sau valută,iar sumele depuse în
cont de titular (prin salariu sau depuneri) beneficiaza de dobanda la
vedere, nu au un termen prestabilit, iar accesul la acestea se face fara
restrictii.Avantajele încheierii unui contract de cont curent, pentru
client, sunt legate deavantajele aduse de contul curent: accesibilitate
la sumele din cont; costuri mici; comoditate prin folosirea serviciilor
bancare la distanţă; economie de timp; control asupra tranzactiilor.În
acest caz,contractul de cont curent este definit ca fiind convenţia
încheiată„intuitu personae” prin care părţile, de regulă o bancă şi
clientul ei, consimt că toate creanţeleşi datoriile lor reciproce să
fuzioneze într-un sold unic care să definească poziţia unuia faţă
decelălalt ca debitor sau creditor. Un asemenea contract se poate
încheia şi între două bănci sau între doi comercianţi care nu sunt
instituţii de credit, dar care consimt ca operaţiunile care se derulează
între ei să fie înscrise în cont curent.În derularea firească a relaţiilor
bancher – client se disting trei momente:

1.deschiderea contului – acest moment este condiţionat de

existenţa capacităţii civile a titularului. În momentul deschiderii
contului, banca trebuie să-şi informeze clientul în legătură cu condiţiile
de utilizare ale acestuia, cu modalitatea de remunerare a diferitelor
servicii efectuate prin cont. Documentele necesare deschiderii contului
curent sunt:cartea de identitate;formularul de deschidere cont curent
(anexa 2).La deschiderea contului, banca prezintă clientului Condiţiile
Generale Bancare pentruPersoane Fizice care reprezintă cadrul general
al relaţiei Banca - Client, termenii şi condiţiilede utilizare ale produselor
şi serviciilor Băncii, Ghidul principalelor comisioane cât şi Listade
dobânzi in vigoare.

2.funcţionarea contului bancar În conformitate cu înţelegerea

stabilită (cel mai adesea printr-un contract), bancherulare obligaţia
ţinerii contului clientului şi a efectuării operaţiunilor ordonate de titular,
cu verificarea prealabilă a valabilităţii semnăturii. Banca trebuie să
execute fiecare instrucţiune primită. În cazul în care se constată unele
erori, ca urmare a neclarităţii ordinelor primite de laclienţi, banca este
exonerată de orice răspundere. Fiecare operaţie este înregistrată în
contprintr-un articol contabil şi adusă la cunoştinţa clientului prin
extrasul de cont periodic(conform înţelegerii stabilite la deschiderea
contului).

Motica Radu I.-Drept Comercial Roman si Drept bancar, Editura Lumina lex
1999 p. 395

Clientul are asupra băncii o creanţăegală cu soldul contului deschis. În

limita acestuia, el poate trage cecuri, ordona viramentesau retrage
numerar.Contabilitatea disponibilităţilor se realizează cu ajutorul
contului 2511

Conturi curente, cont bifuncţional din punct de vedere al soldului, cu

funcţie contabilă de datorii(pasiv). În creditul contului se evidenţiază
sumele intrate reprezentând depuneri de numerar,încasări prin
virament, credite obţinute, dobânzi bonificate de bancă. În debitul
contului suntevidenţiate sumele ridicate în numerar, plăţile efectuate
prin virament, sume reprezentândrambursări de credite, plăţi de
dobânzi şi comisioane percepute de bancă etc. Soldul creditor
reprezintă disponibilităţi în lei sau valute aflate în cont la bancă pe
numele titularului de cont.Soldul debitor reprezintă credit în
descoperire de cont (overdraft).Conturile curente sunt purtătoare de
dobânda la vedere. În urma calcului dobânziipoate rezulta: dobânda de
plătit , care pentru bancă este cheltuială, iar pentru client venit.
Estedobânda care, la scadenţă se înscrie în creditul contului curent,
sporind astfeldisponibilul din cont; dobânda de încasat , care pentru
bancă este venit, iar pentru client cheltuială.Este dobânda care, la
scadenţă se înscrie în debitul contului curent, fiindaferentă creditului
overdraft (soldului creditor al contului curent).Clientul plăteste băncii
tarife şi comisioane diverse, pentru: deschidere cont (deobicei, zero),
gestionarea contului, eliberarea de extrase de cont, operaţiuni în cont,
alteservicii adiţionale.

3.închiderea contului Durata pentru care se deschide un cont este în

general nedeterminată. Închiderea contului poate surveni atât din
iniţiativa clientului, prin cererea rambursării soldului, cât şi conform
hotărârii băncii, în cazul clienţilor indezirabili. În funcţie de normele
stabilite de BNR, conturile în care nu s-a înregistrat nici o operaţiune
timp îndelungat sunt închise.

Bibliografie:
1.Motica Radu I.-Drept Comercial Roman si Drept bancar,
Editura Lumina lex 1999 p. 395

2.Corsiuc, Olia Maria,Drept commercial , Editura Lumina Lex,

Bucuresti 2007,p 212 Codul Comercial

3.Tribunalul Judeţeţean Iaşi, dec.civ. nr. 643/ 1993, în

”Revista de drept comercial” nr. 4/1993, p. 82
 Referat
Dr. Bancar

Contactul de
Tema:

Cont Curent
 Pro
fesor: Lazar Roxana

Stud
ent: Stoian Ivan gr. 1, an 3