Despre management și leadership

Managementul

Cuvântul „management” provine din expresia latină „manum agere” (a

conduce cu mâna). Conform lui Mary Follet, managementul este „arta de a înfăptui
ceva împreună cu alți oameni”.

Din punct de vedere funcțional, termenul desemnează o activitate, o acțiune sau un proces.
Managementul proiectului, managementul timpului, managementul personal, managementul
comenzilor, managementul configurației, managementul cunoștințelor, managementul calității
sau managementul schimbării sunt exemple demne de luat în considerare.

Din punct de vedere instituțional, acest cuvânt are două semnificații:

1. Un grup de persoane cu preocupări predominante pentru acțiuni organizatorice sau de

conducere (un grup de manageri).

2. Agenți ai sportivilor sau artiștilor.

De asemenea, managementul se definește și prin „totalitatea acțiunilor obișnuite de conducere

sau administrare a organizațiilor”.

Majoritatea teoreticienilor în management găsesc începuturile managementului la

Frederick Taylor și la Henry Fayol. Unii consideră că au existat și înaintea acestora specialiști
și practicieni care puseseră în evidență elemente manageriale (R. Owen, Ch. Babbage etc).
Potrivit unor cercetători, începuturile managementului trebuie văzute în antichitate.

Managementul este funcția organizațională care asigură desfășurarea eficientă a activităților și

care urmărește obținerea nivelului maxim de rezultate prin folosirea optimă a resurselor.
Activitatea de management poate avea în vedere grupuri de oameni (echipe) sau procese.

Resursele pe care un manager le are la dispoziție sunt timpul, talentul, resursele financiare și
resursele umane.
Management este de asemenea denumirea dată echipei de manageri din cadrul unei
organizații.

Managementul are următoarele funcții: funcția de previziune, de organizare, de

coordonare, de antrenare și de control-evaluare.

Funcția de previziune cuprinde ansamblul acțiunilor prin care se stabilesc obiectivele

organizației pe termen scurt, mediu și lung, se formulează modalitățile de realizare a lor și se
fundamentează necesarul de resurse.

Funcția de organizare cuprinde ansamblul acțiunilor prin care se constituie sistemul

conducător, sistemul condus și sistemul legăturilor dintre acestea.

Funcția de coordonare cuprinde ansamblul proceselor prin care se armonizează deciziile

managerului cu acțiunile subordonaților. Coordonarea are la bază comunicarea, ca modalitate
concretă de realizare a acțiunilor acestei funcții a managementului.

Funcția de antrenare reprezintă ansamblul acțiunilor prin care un manager influențează

activitățile colaboratorilor pentru atingerea obiectivelor stabilite prin satisfacerea nevoilor
care îi motivează.

Funcția de control-evaluare cuprinde ansamblul acțiunilor de evaluare operativă și

postoperativă a rezultatelor organizației, a verigilor ei organizatorice și a fiecărui salariat, de
identificare a abaterilor de la obiectivele, normele, normativele și standardele prestabilite și a
cauzelor care le-au generat, precum și de adoptare a măsurilor care asigură eliminarea
abaterilor, menținându-se echilibrul dinamic al organizației.

În ultimul timp, atât în mediul academic cât și în rândul consultanților în management

și al managerilor, se ridică din ce în ce mai mult problema inovării în management. Hamel și
Breen consideră că inovația în management, comparată cu alte tipuri de inovație, are abilitatea
unică de a opera modificări radicale și durabile în ceea ce privește avantajul competitiv.

De-a lungul timpului au fost folosite diferite terminologii pentru a aborda ceea ce este în
prezent cunoscut ca inovare managerială, precum și diferite definiții. Birkinshaw, Hamel și
Mol definesc inovația în management ca fiind invenția și implementarea unei practici,
structuri, tehnici sau proces de management ce este nouă pentru cel mai înalt nivel de
dezvoltare în domeniu și este realizată pentru a contribui la atingerea obiectivelor
organizaționale.
 Leadership-ul

Cuvântul „leadership” poate duce cu gândul la o varietate de imagini. De exemplu, un

explorator face o cărare prin junglă pentru ca restul grupului să îl urmeze.

Liderii se ajută pe ei înșiși și pe alții să facă lucrurile bune. Ei stabilesc direcția, construiesc o
viziune care inspiră și creează ceva nou. Leadership-ul este despre a face ceva acolo unde
conducătorul trebuie să facă pentru ca echipa sau organizația să câștige. Este despre
dinamism, inspirație și inovare.

Pe lângă faptul că liderii trebuie să stabilească direcția, este necesar să se folosească de

competențele lor manageriale pentru a-și conduce subordonații spre destinația corectă într-un
mod eficient.

Conform lui Dwight D. Eisenhower, fost președinte al Statelor Unite și general al armatei
americane în cel de al Doilea Război Mondial, leadership-ul este „arta de a face pe cineva să
facă ceva, pentru că el însuși vrea să facă acel ceva”.

Mediile academice din SUA definesc leadership-ul ca fiind „un proces de influență
socială în care o persoană poate solicita ajutorul și sprijinul celorlalți în realizarea unei sarcini
etice comune”. Practic, leadership-ul poate fi definit ca o relație de putere lider-subalterni.
Folosindu-se de influența sa, liderul promovează direcția stabilită în rândul subalternilor săi.

Pentru a-și atinge ținta, liderul trebuie să facă următoarele:

1. Să creeze o viziune pentru viitor care să inspire.

2. Să-i motiveze pe oameni să îmbrățișeze acea viziune.

3. Să gestioneze transmiterea viziunii.

4. Să-și construiască echipa și să o antreneze pentru ca scopul să fie atins.

În concluzie, leadership-ul este o componentă importantă a managementului, fiindcă

managementul nu presupune numai partea de organizare, ci și de conducere.

i
i
Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Management
https://www.mindtools.com/pages/article/newLDR_41.htm
https://en.wikipedia.org/wiki/Leadership