DESPRE PUTERE

CA PIT OLU L 1
1.PUTEREA POLITICĂ/PUTEREA DE STAT
• Desemnează unicul factor general de comandă socială
• Puterea politică poate desemna:
PUTEREA PUTEREA
PARTIDELOR POPORULUI

▪ Componenta politică a puterii de stat se reflectă asupra unor trăsături ale organelor care
o exercită
▪ Puterea politică = Puterea poporului, ce reprezintă partea instituționalizată a puterii
politice
▪ Puterea publică reprezintă forma oficialmente recunoscută a puterii politice
▪ Puterea de stat (puterea publică) este o formă a puterii politice, ale cărei trăsături se
regăsesc în puterile statului
▪ Puterea publică devine un mod de manifestare a puterii politice
 2.SUVERANITATEA PUTERII
❖ Suveranitatea poporului/ suveranitatea națională denumesc teorii ce explică originea
și legitimitatea puterii de stat
❖ Suveranitatea reprezintă dreptul statului de a decide liber în treburile sale interne și
externe
❖ Este cea mai importantă trăsătură a puterii publice
Suveranitatea internă
Suveranitatea externă
(SUPREMAȚIA) - este acea
(INDEPENDENȚA) - desemnează
trăsătură a puterii politice de a fi
dreptul deplin, exclusiv, nelimitat,
superioară celorlalte puteri social
decât prin ordin, al puterii publice de
constituite în interiorul acelui stat, se
a decide în toate problemele interne
manifestă prin capacitatea puterii de
și externe, fără amestecul altei
stat de a reglementa relații sociale
puteri
prin norme juridice obligatorii
3.TEORII PRIVID LEGITIMITATEA PUTERII

❑Puterea este legitimă pentru că este de origine divină

❑Teoriile teocratice – teorii democratice

TEORIA SUVERANITĂȚII POPULARE

TEORIA SUVERANITĂȚII NAȚIONALE
A fost dezvoltată de J.J.Rousseau, toți
Suveranitatea nu aparține ca sumă de
oamenii se nas liberi și egali în drepturi și
indivizi, ci națiunii ca entitate colectivă
posedă fiecare o parte egală de suveranitate.
globală.
Suveranitatea statului rezidă în popor și
Această concepție se găsește în DEC. Fran
reprezintă suma părților egale de
a D.O.
suveranitate ale fiecărui individ.
 4.TRĂSĂTURILE PUTERII STATALE
A) CARACTERUL COERCITIV : rezultă din posibilitatea utilizării, de către
mecanismele de exercitare a puterii, a constrângerii ca metodă de conducere,
elementul de constrângere este declarat definitoriu pentru putere
B) CARACTERUL SOCIAL AL P.STATALE : nu poate exista decât societate,
caracterul său social explicând atât originea, cât și funcțiile sale
C) CARACTERUL OFICIAL / ORGANIZAT AL P.STATALE:
•Aceste norme trebuie să fie edictate de o putere oficială, recunoscută de societate ca
legitimă
•Iar unicitatea puterii înțeleasă ca suveranitate este unică, nu există o altă putere de
aceeași natură
 5.REGIMUL REPREZENTATIV
➢Decurge din teoria suveranității naționale = suveranitatea este indivizibilă
➢Mai este numit și democrație indirectă
➢Presupune participarea directă a suveranului doar la desemnarea prin vot al
reprezentanților
➢Se manifestă sub forma unui mandat reprezentativ
➢Reprezentantul are un raport de reprezentare cu națiunea în ansamblul ei, nu doar cu
grupul de alegători
➢Reprezentantul să fie independent de alegătorii săi
➢A fost consacrat în primele constituții europene
➢Nu presupune cu necesitate existența votului universal
➢Un alt factor important a fost apariția partidelor politice moderne ca actori principali ai
vieții politice
 6.CLASIFICAREA REGIMURILOR
CONSTITUȚIONALE CONTEMPORANE
▪REGIMUL CONSTITUȚIONAL - desemnează acel ansamblu al instituțiilor politice și al mecanismelor de
guvernare consacrate prin constituția unui stat
▪Este văzut ca ansamblul ,, organismelor de suveranitate națională"
▪SEPARAȚIA PUTERILOR – a devenit unul dintre cele mai importante criterii pentru clasificarea
regimurilor constituționale
▪Regimuri bazate pe CONFUZIUNEA puterilor = întreaga putere să fie reunită în mâinile
unui individ:
REGIMUL GUVERNĂMÂNTUL
DICTATORIAL DE ADUNARE

▪Regimuri bazate pe SEPARAȚIA puterilor

REGIMURI DE REGIMUL REGIMURI DE REGUMUL
SEPARAȚIE RIGIDĂ PREZIDENȚIAL SEPARAȚIE SUPLĂ PARLAMENTAR
oAtât puterea legislativă, cât și cea executivă sunt
deținute de aceeași persoană
oAceste regimuri au mai multe versiuni: dictatura
personală, cezarismul, regimurile totalitare
oElementul comun - absența oricărui control asupra
puterii, negarea separației puterilor, absența statului
de drept
▪Este regimul în care puterea se
concentrează în mâna adunării legislative,
care cumulează și puterea executivă
▪Organul executiv este desemnat de
adunarea legislativă și îi este subordonat
în totalitate, fără a putea demisiona
▪Guvernul este prepusul adunării legislative
❑Denumirea de regim prezidențial trebuie
interpretată ca o referire la forma executivului
TRĂSĂTURI:
1. Executivul și legislativul sunt independente și nu
își pot pune capăt reciproc mandatului
2. Puterea executivă este încredințată prin cost.
Președintelui
3. Președintele este ales prin vot universal, legal,
in/direct și secret
4. Președintele nu poate dizolva parlamentul, iar
acesta nu îl poate demite pe președinte
5. Miniștrii nu răspund politic în fața parlamentului
pentru activitatea executivă pe care o desfășoară
➢Este regimul bazat pe separația puterilor în stat
suplă și pe colaborarea puterilor
➢Teoria fondatoare se bazează pe principiul egalității
și colaborării puterilor, o egalitate între șeful statului
și parlament
TRĂSĂTURI:
1. Alegerea președintelui de către parlament
2. Răspunderea politică a membrilor guvernului și a
acestuia în întregul său față de parlament
3. Învestirea șefului statului cu atribuții privind
conducerea efectivă, nu are răspundere politică,
putând fi sancționat de parlament
4. Șeful statului poate, în anumite condiții să dizolve
parlamentul
✓O versiune a regimul parlamentar caracterizată prin
întărirea executivului
✓Alegerea președintelui prin vot DIRECT
✓Cunoaște un parlament ,,raționalizat,, ale cărui funcții
sunt limitate de controlul guvernului și votarea legii și o
separare destul de strictă a puterilor, realizarea unui
echilibru între ele
TRĂSĂTURI:
1. Alegerea președintelui prin vot popular direct sau
indirect pentru perioadă prestabilită
2. Împărțirea puterii executive între președinte și prim-
ministru
3. Independența președintelui față de parlament
4. Independența primului-ministru față de parlament
5. Existența unor mecanisme care să permită
funcționarea executivului cu menținerea unei
autonomii
 7.CONSACRAREA PRINCIPIULUI SEPARAȚIEI
PUTERILOR ÎN
COSTITUȚIA ROMÂNIEI 1991
❖Nu a fost consacrat în mod expres în textul Const. 1991
FACTORII CARE DEMONSTRAU EXISTENȚA CONSACRĂRII SEP.PUTERII :
1. Reglementarea în Const. A celor 3 puteri sau funcțiile statului
PREȘEDINTE PARLAMENT AUT.JUDECĂTOREASCĂ

2. Din punct de vedere formal

LEGISLATIVĂ EXECUTIVĂ JUDECĂTOREASCĂ

3. Sub aspectul modului de aplicare a sep.put. s-a remarcat preeminența puterii

legislative

CONSACRAREA IMPLICITĂ
PRINCIPIUL SEPARAȚIEI PUTERII
Deși nu apărea în Constituție, a fost deseori
invocat de C.C. în argumentarea deciziilor sale,
fiind considerat ca făcând parte de drept din
norma constituțională
CONSACRAREA EXPLICITĂ
PRINCIPIUL SEPARAȚIEI PUTERII
A intervenit odată cu revizuirea Constituției
2003
Art. 1 ,,Statul se organizează potrivit
principiului separației și echilibrului puterii-
legislative, executivă, judecătorească- în cadrul
democrației constituționale "