Negară Radu

Scandalul sexual Bill Clinton și Monica Lewinski

Vestea scandalului a apărut pentru prima dată pe 17 ianuarie 1998 pe site-ul Drudge the Report ,
care a raportat că editorii Newsweek lucrează îndeaproape la materialele jurnalismului de
investigație Michael Izikova[1].

În viitor, istoria a fost cuprinsă de o mulțime de detalii, în care fapte, presupuneri și presupuneri
stabilite în mod fiabil au fost amestecate în așa fel încât a fost uneori imposibil să le separăm. Ei au
scris că Clinton și Lewinsky s-au răsfățat cu plăceri amoroase chiar în biroul oval, discutând de
bunăvoie diverse detalii anatomice[2].

19 ianuarie 1998 : numele lui Lewinsky apare pe o rubrică de bârfe pe Internet, Raportul Drudge ,
care menționează zvonurile conform cărora Newsweek a decis să amâne publicarea unei piese
despre Lewinsky și despre presupusa afacere[4].

Mass-media tradițională nu se grăbea să publice - la urma urmei, era vorba despre caracterul moral
al președintelui Statelor Unite și era necesar să verifice cu atenție toate informațiile. Timp de câteva
zile, Drudge a fost practic singurul care a relatat povestea, folosind în principal scurgeri de la
diferite știri. Pe 19, el a anunțat că NBC a avut o copie a declarației pe declarație pe care Lewinsky a
negat-o că ar fi întreținut relații sexuale cu Clinton și, pe 20, că ar exista casete telefonice ale lui
Clinton și Lewinsky[2].

21 ianuarie 1998: Mai multe organizații de știri raportează presupusa relație sexuală dintre Lewinsky
și Clinton. Clinton neagă acuzațiile în timp ce scandalul izbucnește[4].

22 ianuarie 1998: Clinton își reiterează negarea relației și spune că nu l-a îndemnat niciodată pe
Lewinsky să mintă. Starr emite citații pentru o serie de oameni, precum și pentru înregistrările de la
Casa Albă. Starr apără, de asemenea, extinderea anchetei sale inițiale din Whitewater. Jordan susține
o conferință de presă pentru a nega categoric că i-a spus lui Lewinsky să mintă. Jordan mai spune că
Lewinsky i-a spus că nu are o relație sexuală cu președintele[4].

23 ianuarie 1998: Clinton își asigură cabinetul de nevinovăția sa. Judecătoarea Susan Webber
Wright amână „la nesfârșit” o declarație pe care Lewinsky trebuia să o dea în procesul Jones.
Secretarul personal al lui Clinton, Betty Currie, și alți asistenți sunt citați să apară în fața unui mare
juriu federal. Ginsburg spune că Lewinsky este „stors” de Starr și este acum o țintă a anchetei
Whitewater[4].
24 ianuarie 1998: Clinton îi cere fostului șef de cabinet adjunct al Casei Albe Harold Ickes și
fostului secretar al comerțului Mickey Kantor să se întoarcă la Casa Albă pentru a ajuta la rezolvarea
controversei. Discuțiile continuă între Starr și avocații lui Lewinsky cu privire la un posibil acord de
imunitate[4].

26 ianuarie 1998: Clinton își repetă cu tărie negarea, spunând: „Nu am avut relații sexuale cu acea
femeie, domnișoara Lewinsky”. Ginsburg îi oferă lui Starr un rezumat al a ceea ce Lewinsky este
pregătit să spună marelui juri în schimbul acordării imunității față de acuzare[4].

30 aprilie 1998: În prima sa conferință de presă de la izbucnirea scandalului Lewinsky, președintele

se aruncă asupra avocatului independent Ken Starr acuzându-l că conduce „un efort dur, bine
finanțat, puternic” pentru a-l submina pe președinte. Clinton refuză în repetate rânduri să elaboreze
relația sa cu Lewinsky[4].

15 iunie 1998: Publicarea unui articol în noua revistă de critici mass-media, Brill's Content, care
susține că Ken Starr a divulgat informații către mass-media îl determină pe judecătorul Holloway să
țină o întâlnire privată cu avocați pentru ambele părți ale cazului pentru a investiga acuzațiile .
Editorul și creatorul revistei, Steven Brill, a declarat că Starr a recunoscut scurgerile într-un interviu
de 90 de minute[4].

Clinton a mărturisit Marelui Juri la 17 august 1998 că a avut o „relație fizică inacceptabilă” cu
Lewinsky. În aceeași seară, el a făcut o declarație la televiziunea națională, declarând relația sa cu
Lewinsky „nepotrivită”[1].

Relația fostului președinte Bill Clinton cu Monica Lewinsky este considerată de mulți politologi,
precum și de practicienii în relații publice, o anomalie (Dagnes, 2011). Scandalul său este
excepțional nu numai pentru că a fost primul scandal sexual prezidențial public, ci și pentru că a
negat inițial toate acuzațiile de incorectitate sexuală (anunțând renumit „Nu am avut relații sexuale
cu acea femeie”) și ulterior s-a constatat că a respins în mod fals acele afirmații (Dagnes,
2011). Deși a fost găsit de public mincinos, opinia publică despre el a rămas foarte puternică pe tot
parcursul scandalului și a reușit să rămână în funcție în ciuda freneziei mediatice de un an și a
propriei recunoașteri de vinovăție. Scandalul său rămâne o anomalie[3].

Tehnicile folosite în timpul acestei crize de imagine au fost negarea, reducerea responsabilității,
acceptarea și apoi umilirea. La început s-a negat despre acea relație apoi s-a recurs la o reducere a
responsabilității prin ceea că ar trebui să se atragă atenția la reușitele sale decât la problemele ce țin
de viața intimă. A urmat apoi acceptarea, după aceasta umilirea pentru a-și cere iertarea de la
poporul american pentru că a fost o greșeală, declarând relația sa cu Lewinsky „nepotrivită”.
Bibliografie

1. https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%A1%D0%BA%D0%B0%D0%BD
%D0%B4%D0%B0%D0%BB_%D0%9A%D0%BB%D0%B8%D0%BD
%D1%82%D0%BE%D0%BD_%E2%80%94_%D0%9B
%D0%B5%D0%B2%D0%B8%D0%BD%D1%81%D0%BA%D0%B8#%D0%92%D0%BB
%D0%B8%D1%8F%D0%BD%D0%B8%D0%B5_%D0%BD%D0%B0_%D0%BF
%D1%80%D0%B5%D0%B7%D0%B8%D0%B4%D0%B5%D0%BD
%D1%82%D1%81%D0%BA%D0%B8%D0%B5_%D0%B2%D1%8B%D0%B1%D0%BE
%D1%80%D1%8B_2000_%D0%B3%D0%BE%D0%B4%D0%B0
2. https://lenta.ru/articles/2008/03/14/monicagate/
3. http://www.inquiriesjournal.com/articles/832/image-restoration-in-political-sex-scandals-
what-to-do-and-what-not-to-do-when-youre-caught-with-your-pants-down
4. https://edition.cnn.com/ALLPOLITICS/1998/resources/lewinsky/timeline/