Tema 1.

Noțiuni privind contabilitatea și principiile de bază ale acesteia

1. Noțiuni privind contabilitatea și rolul acesteia în sistemul informațional și disciplinelor
studiate
2. Utilizatorii informației contabil și funcțiile contabilității
3. Principiile de bază ale contabilității

1. Noțiuni privind contabilitatea și rolul acesteia în sistemul informațional și

disciplinelor studiate

Conform prevederilor art.3 din Legea contabilității și raportării financiare nr. 287 din
15.12.2017 contabilitatea reprezintă un sistem complex de colectare, identificare, grupare,
prelucrare, înregistrare, generalizare și de prezentare a informațiilor privind elementele contabile.
Datorită caracterului real, exact, complet și operativ pe care îl are informația contabilă, și
ținând cont de rolul de suport pentru deciziile care se iau la întreprindere și în afara acesteia,
contabilității îi revine rolul de sistem informațional principal al întreprinderii.
La modul general, contabilitatea este privită ca un domeniu format din două componente
distincte, dar interdependente: o componenta informațională (oferă imaginea entității în exterior) și
o componentă ce descrie procesele interne ale întreprinderii. Prima este reprezentata de
contabilitatea financiară sau generală, iar a doua de contabilitatea de gestiune (sau managerială).
Legea Contabilității și raportării financiare nr. 287 din 15 12 2017, art.3 definește contabilitate
financiară astfel: - sistem de colectare, înregistrare, prelucrare și generalizare a informației
privind existența și mișcarea activelor, capitalului propriu, datoriilor, veniturilor și cheltuielilor
pentru întocmirea situațiilor financiare.
Contabilitatea financiara are rolul de a înregistra tranzacțiile întreprinderii cu mediul extern,
în scopul determinării periodice a situației patrimoniale și a rezultatului obținut.  Informațiile
aparținând acestui câmp au întotdeauna un caracter de tip retrospectiv și se fac publice prin
intermediul situațiilor financiare anuale, documente contabile de sinteza.
Contabilitatea de gestiune (sau managerială) are rolul de a fi o bază informațională în luarea
deciziilor de către manageri. Pe parcursul timpului aceasta a purtat diverse denumiri precum
contabilitatea costurilor, sau managerială.
Criteriile de comparare a contabilității financiare și de gestiune
Criteriul de comparație Contabilitatea financiară Contabilitatea de gestiune
Utilizatorii de informații Externi sau interni Numai interni
Obiectivul contabilității Întocmirea situațiilor financiare Asigurarea informațională a
pentru toate categoriile de utilizatorilor interni în scopul
utilizatorii planificării și gestionării
Gradul reglementării Acte normative și principiile Întreprinderea își alege de sine
(standardele) unanim acceptate stătător metodele și principiile
Obiectul de studii Patrimoniul întreprinderii în Activitatea subdiviziunilor,
ansamblu secțiilor, produselor
Unitatea de măsură Unitatea valorică Orice unitate de măsură: valorică,
naturală, de muncă
Accesibilitatea datelor Informații publice Informații confidențiale
Frecvența întocmirii Anual Nereglementat, la solicitare
situațiilor financiare și
gestionare

2. Utilizatorii informației contabile și funcțiile contabilității

În funcție de gradul și caracterul interesului financiar, utilizatorii informației financiare se

clasifică în utilizatori interni și externi.
Grupa utilizatorilor externi se divizează în două categorii: (fig.1)

1
 - utilizatori cu interes financiar direct;
- utilizatori cu interes financiar indirect.

Sistemul informațional contabil

Informație contabilă financiară Informație contabilă de gestiune

Utilizator Utilizatori
i externi interni

Consiliul de
Cu interes Cu interes administrație
financiar financiar manageri
direct indirect organe de control auditori
organe de statistică interni
investitori organe de reglementare șef de departam.
creditori financiari angajați și sindicate
clienți publicul proprietari

furnizori și partenerii comerciali

Fig.1 Utilizatorii sistemului informațional contabil

Funcțiile contabilității
Contabilitatea, ca mijloc de culegere, sintetizare și prezentare a informației financiare, în
cadrul sistemului de gestiune a întreprinderii îndeplinește următoarele funcții:
1) Funcția de informare reprezintă funcția de bază a contabilității și constă în „culegerea,
prelucrarea și furnizarea informației privind, fenomenele și activitățile economice ce au loc la
întreprindere. Informația furnizată de contabilitate se utilizează pe larg pentru planificarea,
elaborarea de strategii și tactici de acționare în viitor, analiza economico-financiară etc. Pentru
ca informația furnizată de contabilitate să fie utilă, ea trebuie să corespundă anumitor cerințe
cum sânt:
a) autenticitatea – informația prezentată trebuie să fie veridică, ușor controlabilă;
b) neutralitatea – informația trebuie să reflecte obiectiv procesele și fenomenele ce au
loc la întreprindere indiferent de interesele unor grupe de persoane;
c) importanța (esențialitatea) - se manifestă prin posibilitatea influenței informației
asupra luării deciziilor;
d) oportunitatea - informația trebuie prezentată la momentul potrivit, fără întârzieri;
e) verificabilitatea - posibilitatea verificării informației;
f) comparabilitatea - posibilitatea comparării informației în timp (în raport cu alte
perioade de gestiune) și spațiu ( în raport cu indicatorii altor întreprinderi);
g) claritatea - informația trebuie să fie ușor de înțeles, utilizatorii nu trebuie se
depună eforturi mari pentru înțelegerea informației furnizate de contabilitate.
2) funcția de control – este legată de prima funcție și constă în verificarea modului de plasare și
utilizare a resurselor întreprinderii. Funcția dată poate fi realizată în cazul în care sunt stabilite
anumite norme și normative, bugete de care trebuie să se conducă personalul întreprinderii în
activitatea sa. Prin compararea indicatorilor efectivi cu cei planificați se determină abaterile și
cauzele acestora. De exemplu, pot fi stabilite norme pentru consumurile de materiale, energie
electrică, retribuire a muncii. În caz de respectare a normelor lucrătorii întreprinderii pot fi
stimulați, iar în caz de încălcare a lor – sancționați. Acest fapt ar contribui la utilizarea cât mai

2
eficientă a resurselor întreprinderii.
3). Funcția analitică - se manifestă prin faptul că în baza informației furnizate de contabilitate se
calculează un șir de indicatori care caracterizează poziția financiară a întreprinderii și în baza
cărora conducerea întreprinderii adoptă deciziile respective sau întreprinde anumite măsuri
referitoare la politica de investire, politica de dividende, politica de creditare a cumpărătorilor etc.
în condițiile economiei de piață și a concurenței aspre această funcție capătă o importanță deosebită
în lupta concurențială și contribuie la sporirea eficienței afacerii.
4) funcția juridică - reiese din funcția de informare, deoarece în procesul de evidență operațiile
economice se înregistrează în anumite documente, care mai apoi, în caz de litigiu, servesc ca
probă ce confirmă realitatea înfăptuirii operațiilor economice și stabilesc drepturile și
obligațiile părților.

3 . Principiile de bază ale contabilității

Datorită faptului că este important ca toți cei care țin evidență contabilă și/sau recepționează
situațiile financiare să le poată interpreta uniform, unitar și corect, s-a elaborat un set de norme cu
caracter general ce formează Cadrul conceptual general al contabilității financiare, numite
principii contabile.
În scopul creării unei imagini fidele a patrimoniului, a poziției financiare și a rezultatelor
obținute de către întreprindere este necesar de respectat următoarele principii contabile, stipula te
în art. 6 din Legea contabilității și raportarea financiară nr.287 din 15.12.2017:
1) principiul continuității activității - presupune că entitatea își va continua în mod normal
funcționarea pe o perioadă de cel puțin 12 luni din data raportării, fără intenția sau necesitatea de a-
și lichida sau reduce în mod semnificativ activitatea.
2) principiul contabilității de angajamente - prevede recunoașterea elementelor contabile pe
măsura apariției acestora, indiferent de momentul încasării/plății de numerar sau al compensării
sub altă formă.

3) principiul permanenței metodelor - constă în aplicarea politicilor contabile în mod

consecvent de la o perioadă de gestiune la următoarea. Aceasta presupune aplicarea consecutiv de
la o perioadă la alta a acelorași reguli și norme de evaluare, înregistrare în contabilitate și
prezentare în situațiile financiare a elementelor patrimoniale și a rezultatelor. Respectarea
acestui principiu asigură comparabilitatea în timp a indicatorilor economici. De regulă, regulile,
procedeele și metodele contabilității sunt fixate în politicile contabile a întreprinderii. în caz de
modificare a unei metode este necesar de calculat influența acestei modificări în expresie
bănească, iar la efectuarea comparărilor dintre indicatori calculați după diferite
metode de efectuat recalculările respective. Entitatea poate modifica regulile, dar începând
cu 1 ianuarie.
4) principiul prudenței - nu admite supraevaluarea veniturilor și activelor întreprinderii
și subevaluarea cheltuielilor și datoriilor. De exemplu: lipsurile de valori materiale depistate în
urma inventarierii se constată ca cheltuieli imediat după depistarea acestor, iar veniturile din
recuperarea daunelor materiale - numai după ce se obține acordul în scris a persoanei vinovate
sau hotărârea judecații privind recuperarea daunei materiale.

3
 5) principiul intangibilității – presupune că totalul bilanțului la începutul perioadei de
gestiune curente trebuie să corespundă cu totalul bilanțului la sfârșitul perioadei de gestiune
precedente.
6) principiul separării patrimoniului și datoriilor – prevede prezentarea în situațiile
financiare doar a informațiilor despre patrimoniul și datoriile entității, care trebuie contabilizate
separat de patrimoniul și datoriile proprietarilor și ale altor entități.
7) principiul necompensarea – prevede contabilizarea și prezentarea distinctă în situațiile
financiare a activelor și datoriilor, a veniturilor și cheltuielilor. Compensarea reciprocă a activelor
și datoriilor sau a veniturilor și cheltuielilor nu se admite.
principul prioritatea conținutului asupra formei - presupune că informațiile prezentate în
situațiile financiare trebuie să reflecte mai curând esența și conținutul faptelor economice,
decât forma juridică a acestora. De exemplu: mijloacele fixe primite în leasing financiar (cu
drept de răscumpărare) nu se află în proprietatea locatarului (persoana care ia în arendă), dar
se reflectă în bilanțul acestuia, și nu a locatarului (persoana care dă în arendă). Aceasta
se explică prin faptul că avantajele economice pe parcursul unei perioade îndelungate le
primește locatarul.
8) principiul evaluarea la cost de intrare - prevede că elementele contabile prezentate în
situațiile financiare sânt evaluate la cost de achiziție sau la cost de producție, cu excepția cazurilor
prevăzute de standardele de contabilitate.
9) principiul importanța relativă – prevede că nu este necesară îndeplinirea cerințelor
privind recunoașterea și evaluarea elementelor contabile, privind prezentarea, publicarea și
consolidarea informațiilor aferente acestora atunci când efectele îndeplinirii cerințelor respective
sânt nesemnificative.