Muzeul Naţional de Artă al României

Secţia Artă Veche Românească

MĂRTURII
Frescele Mănăstirii Argeșului

6 decembrie 2012 - 26 mai 2013

Autori catalog
Autori studii: Oliviu Boldura, Emanuela Cernea, Marian Coman, Anca Dina, Dumitru Dumitrescu,
Ioana Iancovescu, Horia Moldovan, Lucreţia Pătrășcanu, Georgiana Zahariea

Paleografie slavonă: Ruxandra Lambru

Autori fișe: Oliviu Boldura (O.B.), Emanuela Cernea (E.C.), Adriana Constantinescu (A.C.), Anca Dina (A.D.),
Dumitru Dumitrescu (D.D.), Horia Moldovan (H.M.), Elena Olariu (E.O.), Lucreţia Pătrășcanu (L.P.),
Oana Slăvuică (O.S.), Carmen Tănăsoiu (C.T.), Georgiana Zahariea (G.Z.)

Redactor: Ruxandra Mihăilă

Desene: Horia Moldovan, Radu Oltean

Fotografii: Costin Miroi, Ioan Păun, Marius Preda (MNAR), Doina Răduleţ (UNA),
Fototeca CERECS Art S.R.L., Marius Amarie (MNIR), Petre Mitrea (ANR), Horia Moldovan

Coperta: Horia Moldovan

Macheta grafică: Adina Ristea, Marius Ristea

© Muzeul Naţional de Artă al României

ISBN 978-606-8029-26-9

Descrierea CIP este disponibilă

la Biblioteca Naţională a României

Coperta I: Arhanghelul Mihail – fragment de pictură murală extrasă din biserica

mănăstirii de la Curtea de Argeș, cat. 10
 I • Neagoe Basarab şi Mănăstirea Argeşului
ARHITECTURA
BISERCII LUI NEAGOE BASARAB
Devenită catedrală episcopală în 1793, biserica Mănăstirii
de la Curtea de Argeș a stârnit de timpuriu interesul, fiind
prima operă de arhitectură valahă descrisă în textele vechi.1
Cuprinzând numeroase inexactităţi, stampe reprezentând
biserica și ansamblul monastic, însoţite de scurte comentarii
istorice, uneori fanteziste, circulau deja în Occident de la
sfârșitul secolului al XVIII-lea.2 La începutul celei de-a doua
jumătăţi a secolului al XIX-lea, au fost demarate cercetări
amănunţite ale ansamblului argeșean.3 La cererea Comisiei
Monumentelor de la Viena, sibianul Ludwig Reissenberger
era trimis să viziteze mănăstirea în primăvara anului 1857,
acesta publicând istoricul, descrierea amănunţită și releveul
construcţiilor în 1860. Cercetările începute la Argeș au
contribuit, pe de o parte, la popularizarea monumentului
și, pe de alta, la transformarea acestuia într-unul dintre cele
mai importante simboluri identitare ale tinerei naţiuni,
„principalul titlu de glorie al artelor române din trecut“4.
La Expoziţia universală de la Paris din 1867, arhitectura
pavilionului românesc, realizat după proiectul francezului
Ambroise Alfred Baudry (1838-1906), includea evidente
referinţe la monumentul argeșean, macheta acestuia (scara
1/14), realizată de sculptorul Karl Storck asistat de arhitectul
Gaetano Burelly5 [4], fiind, alături de Tezaurul de la Pietroasa,
piesa de rezistenţă a prezentării Principatelor Unite, din
Galeria Mașinilor.6
Seria studiilor dedicate bisericii lui Neagoe Basarab și
ansamblului monastic a continuat cu publicaţiile lui Grigore
G. Tocilescu (1887) și Franz von Jaffé (1911), ambii avansând,
în lipsa unor dovezi certe, surse pentru originile bisericii.
Dacă Tocilescu presupunea existenţa pe locul bisericii a unui
1. Contemporanul lui Neagoe Basarab, Gavril Protul, descria succint
biserica, în textul despre viaţa Sfântul Nifon. Vezi și Istoria Ţării
Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini (Letopiseţul
Cantacuzinesc), ed. de Mihail Gregorian, București, 1984.
2. O. Lugoșianu, „Stampe vechi înfăţișând mănăstirea Curţii de Argeș“,
în BCMI, fasc. 13, București, 1911, pp. 24-28.
3. Ludwig Reissenberger, „Curtea de Argeș“, în Analele arhitecturei și
ale artelor cu care se leagă, an I, nr. 10, București, 1890, p. 177.
4. Al. I. Odobescu, Opere complete, vol. III, Editura Minerva, București,
1908, p. 263, n. 1.
5. Toma T. Socolescu, Fresca arhitecţilor care au lucrat în România în
epoca modernă 1800-1925, Editura Caligraf Design, București, 2004,
p. 67.
6. Fabienne Chevallier, „Principatele Române la Expoziţia universală
de la Paris, 1867“, în Napoleon al III-lea și Principatele Române, Muzeul
Naţional de Artă al României, București, 2008, p. 143.
18
templu roman, dispoziţia acestuia condiţionând organizarea
edificiului de mai târziu,7 Jaffé sugera ca model Moscheea
Albastră din Tabriz (Iran).8 În studiul dedicat evoluţiei
arhitecturii religioase muntenești, Nicolae Ghika Budești
(1927) își construia analiza pornind tot de la surse străine, de
această dată cele armenești, identificate „aproape exclusiv în
caracterul profilelor de piatră și al sculpturii ornamentale“9.
Importul decorativ caucazian evident nu a scutit însă
derapajul în scenarii fanteziste, afirmate uneori categoric. B.P.
Hasdeu (1890) stabilea legături între biserica episcopală de la
Curtea de Argeș și meșterii armeni proveniţi din zona Van,
consideraţi întemeietori ai așezării și autorii monumentului
datat în secolul al XIII-lea, rolul lui Neagoe Basarab fiind doar
acela de restaurator.10 Similare erau și afirmaţiile istoricului
francez Auguste Choisy care, vorbind despre arhitectura
monumentelor religioase din valea Dunării, asemăna această
zonă cu o mare colonie armenească.11 Tema asimilărilor
armenești în arhitectura extracarpatică intra într-o nouă
etapă odată cu publicarea cercetărilor lui Gheorghe Balș12,
reluate și nuanţate mai târziu de Grigore Ionescu13. Pe lângă
acestea, în ciuda bogatului repertoriu decorativ islamic de la
biserica episcopală de la Curtea de Argeș, relaţia cu sursele
otomane rămâne încă puţin studiată.14
7. [Grigore G. Tocilescu], Biserica Episcopală a Mănăstirei Curtea de
Argeș restaurată în zilele M.S. Regelui Carol I sfinţită din nou în ziua de
12 octombrie 1886, București, f.a., p. 30.
8. Emil Lăzărescu, „O icoană puţin cunoscută din secolul al XVI-lea și
problema pronaosului mănăstirii Argeșului“, în S CIA, nr. 2, București,
1967, p. 188, n. 5.
9. Nicolae Ghika Budești, Evoluţia arhitecturii în Muntenia, Partea I,
„Originile și înrâuririle străine până la Neagoe Basarab“, în BCMI, XX
(1927), fasc. 53-54, p. 24.
10. Bogdan Petriceicu-Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae.
Dicţionarul limbei istorice și poporane a Românilor, Tom II, Amușĭ-Âǔ,
București, 1890, p. 1596.
11. Auguste Choisy, Histoire de l’architecture, Tome Second, Paris,
1899, p. 61.
12. Gheorghe Balș, Influences arméniennes et géorgiennes sur
l’architecture roumaine, Communication au III-ème Congrès des
Études Byzantines, Atena, 1931.
13. Grigore Ionescu, „Empreintes armeniennes dans la décoration
architecturale et la structure des certains monuments roumains“,
în The Second International Symposium on Armenian Art, Tom II,
Yerevan, 1981 și capitolul „Relaţii artistice cu privire la arhitectură
între România și Armenia“, în Arhitectură românească. Tipologii,
creaţii, creatori, Editura Tehnică, București, 1986, pp. 109-124.
14. Vasile Drăguţ, „L’architecture dans les pays roumains au XVIe siècle
dans la perspective des relations avec le monde ottoman“, în Revue
Roumain d’histoire de l’art, Série Beaux-Arts, Tome XXIII, București,
1986, pp. 3-20 și Corina Popa, „Elemente de morfologie otomană în
arta monumentală din Ţara Românească (sec. XVI-XVII)“, în BCMI,
nr. 2, 1992, pp. 37-38.
4. Macheta bisericii episcopale de la Curtea de Argeș, realizată de Karl Storck pentru Expoziţia universală de la Paris din 1867;
Fototeca MNAR

19
 I • Neagoe Basarab şi Mănăstirea Argeşului

• pământ gras amestecat cu cărbuni de lemn.“19 Piatra folosită a

fost calcar extras din cariera de la Albești, de lângă Câmpulung,
După textul uneia dintre pisaniile așezate de Neagoe Basarab
pentru lucrări speciale fiind utilizate marmură și mozaic, aduse,
pe faţada vestică, edificiul înlocuia o biserică anterioară ruinată,
conform acelorași izvoare grecești, din Imperiul Otoman cu
databilă în al doilea sfert al secolului al XV-lea.15 Domnitorul o
corabia pe Dunăre până în portul Vidin.20 Exteriorul, realizat
găsise „dărâmată și neîntărită și având osârdie și dragoste către
integral din piatră făţuită și sculptată, a fost căptușit în interior
dânsa, ochii lui s-au deschis și s-a hotărât să o rezidească“16.
cu zidărie de cărămidă, suport pentru decoraţia pictată. De
Nu ne este cunoscută data începerii șantierului, ci doar anul
asemenea, arcele, bolţile și cupolele fuseseră realizate din
în care construcţia era sfinţită: 1517. Până în prezent, nu
cărămidă. Învelitoarea – așa cum se păstra la jumătatea secolului
s-a păstrat nicio dovadă certă referitoare la arhitectul sau
al XIX-lea – era din foi groase de plumb amestecat cu cositor21,
meșterii implicaţi în conceperea și construirea edificiului,
fixate cu cuie de fier pe o bază de pământ bătătorit, generând
ceea ce a contat cel mai mult fiind, fără îndoială, opţiunea și
în exterior formele curbe ale boltirii interioare22 [5],[6]. În
gustul comanditarului. Consemnările referitoare la meșteri (o
interior, pardoseala (înălţată cu cca 1,5 m faţă de nivelul curţii)
parte a acestora lucrând probabil anterior la ridicarea bisericii
era din marmură albă, singurele decoraţii, menţionate înaintea
mănăstirii Dealu), reluând sub diverse forme tradiţii populare
intervenţiilor de restaurare, fiind cele două mozaicuri de formă
sau izvoare medievale grecești, îi atribuiau concepţia edificiului
pătrată, plasate în pronaos și în naos sub turle și care erau
domnitorului însuși: „Sultanul l-ar fi însărcinat [pe Neagoe]
„din bucăţi de marmură de colore mai închisă și mai deschisă,
chiar să zidească o moschee în Constantinopol și dânsul, fie
așezate într-un desemn de arabesc.“23
singur, fie ajutat de arhitectul Manolli din Niaesia, ar fi reușit să
Urmând forma planului triconc de origine sârbească [7],
o clădească așa de frumos cu 999 ferestre și 366 minarete, în cât
biserica se încheie spre răsărit cu absida altarului în care se găsea
Sultanul, uimit de lucrare, ar fi încărcat pe Neagoe cu daruri,
„prestolul“ (Sfânta Masă) cu tăblia din lemn și picioarele din
dându-i voie a duce în Ţera Românească materialele rămase,
piatră, datat la sfârșitul secolului al XVIII-lea.24 Respectând
ca să le întrebuinţeze la edificarea bisericii de la Argeș.“17 În
tipicurile creștine, cu rădăcini în tradiţiile antice mozaice,
ce măsură Neagoe a lucrat pe șantierele sultanului – probabil
masa altarului era protejată simbolic cu un baldachin „sculptat
Baiazid II (1481-1512) – rămâne neclar, însă, dacă admitem
în lemn cu mai multă osteneală de cât bun gust, carele și el se
faptul că el se afla la începutul secolului al XVI-lea la Istanbul,
sprijină pe patru stâlpi.“25 Absida era mărginită de exedra – bancă
probabil a avut ocazia să cunoască numeroși meșteri chemaţi în
destinată clericilor – care, în centru, sub fereastra vestică, avea
număr mare în capitala imperiului pentru reconstrucţia care a
amplasată cathedra (jilţul episcopului). Altarul era separat de
urmat devastatorului seism din 1509. Presupunerea implicării
naos prin iconostasul care, după consemnările lui Lecomte du
constructorilor sud-dunăreni pe șantierul argeșean era întărită
Noüy, ar fi fost iniţial din piatră.26 În cazul naosului, elementul
de descoperirea, de către Tocilescu, a unei cărămizi „zidită
care atrage atenţia este structura de susţinere a turlei, a cărei
tocmai în bolta turnului celui mare [pe care] se citesce cu litere
formă originară este ilustrată de secţiunea longitudinală prin
arabe cuvântul Aláh.“18

19. Ibidem, p. 30.

Biserica înaintea restaurării de la sfârșitul secolului
al XIX-lea
Terenul de fundare era unul instabil, în timpul săpăturilor
întreprinse de Lecomte du Noüy rezultând că „biserica a fost
clădită pe ţăruși de stejar, lungi de 50 cent., așezaţi la distanţă
de 40 cent. unii de alţii și legaţi prin crăci de arbori, și cu
15. Emil Lăzărescu, Biserica mănăstirii Argeșului, Editura Meridiane,
București, 1967, p. 9. Biserica anterioară fusese ridicată probabil în al
doilea sfert al secolului al XV-lea, în timpul domniei lui Vlad Dracul.
16. Grigore Ionescu, Curtea de Argeș. Istoria orașului prin monumentele
lui, Fundaţia pentru Literatură și Artă „Regele Carol II“, București,
1940, p.118.
17. Grigore G. Tocilescu, op. cit., p. 37.
18. Ibidem.
20. Călători străini despre Ţările Române, Vol. VI, partea I, „Paul de
Alep“, studiu bio-bibliografic și trad. de M. M. Alexandrescu-Dersca
Bulgaru, Editura Știinţifică și Enciclopedică, București, 1976, p. 165.
21. Istoria Ţării Rumânești…, p.103.
22.Restaurarea monumentelor istorice 1865-1890. Acte și Rapoarte
oficiale despre restaurarea Catedralei și construirea reședinței Episcopale
dela Curtea de Argeș, Despre restaurarea bisericelor Trei Ierarhi și S-tu
Nicolae din Iași, a catedralelor metropolitane din Târgoviște și din
București și a bisericelor S-tu Dumitru din Craiova și Stavropoleos
din Bucuresci, Ministerul Cultelor și Instrucţiunii Publice, Tipografia
„Carol Göbl“, Bucuresci, 1890, p. 45.
23. Ludwig Reissenberger, op. cit., nr. 10, p. 182.
24. Ibidem.
25. Ibidem.
26. Restaurarea…, p. 60. În raportul prezentat de Lecomte du Noüy
în 1876, acesta consemna faptul că a identificat o serie de elemente de
piatră pe care le atribuia iconostasului originar.

20
 5. Turlele de deasupra pronaosului, cca 1860; Fototeca MNAR 6. Turla mare de deasupra pronaosului și turla de deasupra naosului,
cca 1860; Fototeca MNAR

7. Planul bisericii episcopale de la Curtea de Argeș (nesemnat și nedatat). Biserica este amplasată pe platforma delimitată de împrejmuirea
decorativă refăcută de Lecomte du Noüy, justificând datarea planșei spre sfârșitul anilor ’70 ai secolului al XIX-lea,
în timpul desfășurării lucrărilor de restaurare; Arhiva A. Lecomte du Noüy, D.I.T.A.C.P. / U.A.U.I.M.

21
 I • Neagoe Basarab şi Mănăstirea Argeşului

8. Secţiune longitudinală a bisericii episcopale de la Curtea de Argeș (nesemnată, datată în aprilie 1876);
Arhiva A. Lecomte du Noüy, D.I.T.A.C.P. / U.A.U.I.M.

biserică, datată în 1876 [8]. Deasupra pilelor angajate, dispuse
de o parte și de alta a absidelor laterale, desenul ilustrează
utilizarea trompelor de colţ, formulă întâlnită rar în arhitectura
extracarpatică, la fel ca și forma octogonală a tamburului turlei,
generând acoperirea cu o cupolă faţetată [9]. Trecerea dintre
naos și pronaos se face prin intermediul unui ancadrament
prins între două coloane, încheiat la partea superioară cu un
segment de arc ai cărui bolţari din marmură albă și cenușie au
fost inspiraţi de modelele otomane [10]. Chiar dacă rezolvarea
trecerii dintre naos și pronaos anunţa tendinţa – urmărită în
ctitorii ulterioare – de unificare a spaţiului celor două încăperi,
în forma originară de la Argeș golul era obturat de o dveră
ţesută cu fir de aur de soţia domnitorului, înfăţișând scena
Adormirii Maicii Domnului.27
Cu certitudine funcţia funerară asimilată bisericii nu a fost
singura care a condiţionat rezolvarea aparte a pronaosului,
27. Călători străini…, p. 168.

22
 9. Vedere actuală a interiorului turlei de deasupra naosului, parţial refăcută în timpul intervențiilor de restaurare
conduse de Lecomte du Noüy; foto Horia Moldovan

aceasta decurgând probabil din interpretarea unor modele
preexistente autohtone (Tismana, Stelea veche) sau străine.
Organizări similare ale nartexului apăreau de timpuriu în
arhitectura armenească (secolele X-XIV). Denumirea dată
de armeni acestui spaţiu era aceea de gavit, funcţia fiind
de pronaos în care erau amplasate mormintele (lateral)
și erau ţinute adunările comunităţii (careul central).
Asemănările dintre biserica argeșeană și modelele caucaziene
nu exclud însă filtrarea influenţelor prin experimentele
athonite sau balcanice. Separarea pronaosului de galeriile
funerare laterale era realizată prin careul de coloane și prin
dispunerea mobilierului. Cu excepţia spaţiului dintre cele
două coloane centrale vestice și pilele estice care marcau
limita faţă de naos, intercolonamentul era ocupat de strane
(„jăţuri“), reconstituirea dispoziţiei fiind propusă de Emil
Lăzărescu [11]. Deasupra acestora, fixate între coloane,

23
 I • Neagoe Basarab şi Mănăstirea Argeşului

10. Vedere a interiorului bisericii episcopale de la Curtea de Argeș, dinspre naos spre pronaos, după finalizarea restaurării;
Arhiva A. Lecomte du Noüy, D.I.T.A.C.P. / U.A.U.I.M.

24
 se găseau icoane pictate pe ambele feţe, menţionate atât
de contemporanul lui Neagoe, Gavril Protul („Și cele din
tindă era câte cu 2  feţe...“28), dar și mai târziu, de Paul de
Alep („Între fiecare pereche de stâlpi este o icoană mare,
opera unor artiști cretani, de o frumuseţe uimitoare pictată
pe amândouă feţele.“29). Inventarele mănăstirii din secolul al
XIX-lea aminteau doar patru icoane păstrate (identificate
în prezent), și acestea afectate în timpul incendiului care
distrusese interiorul bisericii în decembrie 1867. Dintre cele
trei turle ridicate deasupra pronaosului, pentru cea mare au
fost utilizate mijloace deja răspândite în arhitectura valahă
[12], cele două turle mici, torsionate, atrăgând atenţia prin
introducerea trompelor de colţ [13].

11. Reconstituire ipotetică a mobilării pronaosului bisericii 28. Emil Lăzărescu, „O icoană…“, p. 196.
episcopale de la Curtea de Argeș (după E. Lăzărescu și H. Teodoru) 29. Călători străini…, p. 167.

12. Interiorul turlei centrale de deasupra pronaosului; foto Horia Moldovan

25
 I • Neagoe Basarab şi Mănăstirea Argeşului

13. Interiorul turlei sud-vestice de deasupra galeriei funerare,

refăcută în timpul intervențiilor de restaurare conduse
de Lecomte du Noüy; foto Horia Moldovan

15. Portalul vestic al bisericii episcopale de la Curtea de Argeș,

cca 1860; Fototeca MNAR

14. Vedere a faţadei vestice a bisericii episcopale 16. Vedere actuală a portalului de acces în curtea moscheii lui Baiazid
de la Curtea de Argeș, cca 1860; Fototeca MNAR din Istanbul (1500-1505); foto Horia Moldovan

26
Accesul în biserică se face pe latura de
vest [14] prin intermediul unei scări cu
12 trepte, interpretate ca simbolizând
cele 12 seminţii ale poporului lui
Israel. Portalul a fost rezolvat într-o
formă complexă [15], similară cu
modele otomane contemporane [16],
în timpanul de deasupra arcului din
bolţari de marmură albă și gri fiind
plasată icoana de hram. În forma
sa originară, scena era pictată,30
înlocuirea cu mozaicul, păstrat până
în prezent, fiind făcută în timpul
campaniei de restaurare condusă de
Lecomte du Noüy.
•
Analizând volumetria bisericii, nu
se poate nega strânsa asemănare
cu compoziţiile edificiilor de cult
otomane de la începutul perioadei
clasice. Agheasmatarul (denumit
și canthar sau cerdărcel, destinat
păstrării toacei31 și sfinţirii apelor de
Bobotează, în formula sa iniţială cu
învelitoarea sub formă de clopot, cu
streșini largi) prelua locul nelipsitei
fântâni a abluţiunilor musulmane,
în timp ce crescendo-ul volumetric,
marcat de accentele verticale ale celor
patru turle (noutate în arhitectura
religioasă valahă), amintea de
siluetele moscheilor otomane. Pe
faţada apuseană, în registrul inferior,
simetric, de o parte și de cealaltă a
accesului sunt dispuse patru pisanii.
Cele din partea sudică au fost puse
probabil imediat după sfinţirea
bisericii în 1517. Cele din jumătatea
17. Biserica mănăstirii de la Curtea de Argeș reprezentată în tabloul votiv din pronaos;
nordică au fost adăugate ulterior
Fototeca MNAR
(înlocuind originalele consemnate
doar în tabloul votiv [17]), una după reparaţiile din 1682 din restaurării lui Lecomte du Noüy, în 1886. După modelul
timpul lui Șerban Cantacuzino și cealaltă după finalizarea bisericii mănăstirii Dealu, faţadele de la Argeș au fost împărţite
în două registre printr-un brâu median în torsadă. Similar
30. Ludwig Reissenberger, op. cit., nr. 11, 1890, p. 190. cu exemplul târgoviștean, faţadele se retrăgeau la partea
31. D. A. Lancelot, „De Paris à Bucharest, causeries géographiques“ superioară, cornișa fiind astfel dublată. Sub planul retras era
(1860), în Le Tour du Monde. Nouveau journal des voyages, Paris, 1866,
intercalată o poală, iniţial acoperită cu aceleași foi de plumb
p. 222.

27
 I • Neagoe Basarab şi Mănăstirea Argeşului

18. Biserica episcopală de la Curtea de Argeș văzută dinspre sud-est înainte de restaurare, cca 1860; Fototeca MNAR

28
 19. Detaliu de cornișă de deasupra portalului moscheii lui Baiazid 20. Detaliu de cornișă de pe faţada sudică a bisericii episcopale
din Istanbul (1500-1505); foto Horia Moldovan de la Curtea de Argeș; foto Horia Moldovan

ca și restul învelitorii, aceasta protejând

complexele decoraţii (muqarnas) inspirate
de repertoriul otoman [18]. Întâmplător
sau nu, între anumite elemente de detaliu
de la Argeș și de la moscheea lui Baiazid din
Istanbul (1500-1505), există similitudini
incontestabile [19],[20].
Registrul inferior al elevaţiilor bisericii a fost
decorat cu panouri rectangulare, încadrând
ferestrele geminate. Ritmul ferestrelor este
dublat de cel al baghetelor decorative din
marmură (înlocuite în timpul restaurării lui
Lecomte du Noüy). Registrul superior este
ritmat de o succesiune de arcaturi, decorate
cu rozase sculptate, fiecare având o tratare
individualizată [21]. Unele închideau
golurile de aerisire ale spaţiului interior, în
timp ce altele au fost aplicate pe zonele de
plin. Rozasele, simbol solar semnificând
veșnicia sau „scutul crucii“, prezenţe
nelipsite de pe pietrele funerare armenești,
apăreau pentru prima dată în Valahia la
Cozia, sub influenţa modelelor morave.
Surse caucaziene au influenţat și decoraţia
sculptată a discurilor de piatră montate la
intersecţia arcelor superioare. Deasupra 21. Detaliu al faţadei sudice a bisericii episcopale de la Curtea de Argeș, cca 1860;
Fototeca MNAR

29
 I • Neagoe Basarab şi Mănăstirea Argeşului
acestora, iniţial exista câte un porumbel sculptat, aspectul
și rolul lui nu sunt însă sigure. Paul de Alep vorbea despre
existenţa a 84 de discuri de piatră deasupra cărora „…se spune
că voievodul a așezat o pasăre de bronz, cu aripile întinse, ca
și când ar zbura. Când vântul bate tare, aceste păsări șuieră
la suflarea sa și se clatină clopoţeii atârnaţi sub aripile lor.
Numai două se mai află încă în fiinţă.“32 Reissenberger, care
nu mai găsește urmele acestor ornamente, le consemna ca
fiind „de piatră auriţi și care la interior fiind scobiţi, imediat
ce sufla vântul, făceau o armonie așea de dulce, că semănau
cu apele coliene. Un archimandrit (stariţ al mănăstirii33)
puse de se scoase porumbeii sub pretext că îl supăra când se
ruga.“34 Fără îndoială, mărturia diaconului sirian este cea mai
apropiată de adevăr, aceasta și puţinele urmele descoperite
22. Detaliu de decoraţie de pe faţada sudică a bisericii episcopale
de la Curtea de Argeș; foto Horia Moldovan
32. Călători străini…, p. 166.
33. Reissenberger dădea în paranteză această explicaţie datorită
faptului că egumenii de la Argeș, urmând dorinţa lui Neagoe Basarab
și dispoziţia patriarhului ecumenic, deţineau un rang important în
ierarhia bisericească, fiind arhimandriţi și având dreptul de a face
slujba cu bederniţă (piesă de vestimentaţie liturgică purtată de obicei
de episcopi).
34. Ludwig Reissenberger, op. cit., nr. 11, 1890, p. 191.
30
servind reconstituirii sculpturilor, la sfârșitul secolului al
XIX-lea [22]. Decoraţia exterioară era aurită, sau vopsită
cu albastru sau verde. Culoarea era consemnată de Paul
de Alep35 și de Letopiseţul Cantacuzinesc,36 mărturiile de
epocă precum și urmele conservate justificând intervenţiile
puse în aplicare de Lecomte du Noüy. De asemenea, de jur
împrejurul bisericii, Paul de Alep consemna existenţa unui
„drum de trecere împrejmuit cu stâlpi de piatră în număr
de 318, spre a corespunde, după cum se crede, numărului
capilor de familie însărcinaţi prin porunca voievodului,
cu strângerea și supravegherea banilor pentru clădirea
bisericii“,37 existenţa acestuia și a unora dintre florile de crin
sculptate ale balustradei, care îl delimita, fiind identificate în
timpul săpăturilor întreprinse de Lecomte du Noüy.
•
Despre ansamblul din care făceau parte biserica și
agheasmatarul, datele păstrate sunt puţine și lacunare. După
încheierea șantierului bisericii, Letopiseţului Cantacuzinesc
consemna faptul că Neagoe „puse de o îngrădi împrejur cu
curte de zid și înlăuntrul curţii făcu multe chilii călugărești
și o înfrumuseţă cu tot felul de trebuinţe, făcu trapezărie și
magherniţă [bucătăria], magupie [brutăria] și povarnă de
olovină [teasc de ulei], pimniţă și clopotniţă înaltă.“38
În urma incursiunii armatelor voievodului transilvănean
Gábor Báthory (în iarna dintre 1610-1611), incinta și
biserica au fost grav avariate, clopotniţa și o parte din chilii
fiind iremediabil distruse. Intervenţiile susţinute de Matei
Basarab au fost însemnate, la începutul anului 1657, diaconul
Paul de Alep găsind mănăstirea într-o stare bună.39
Pentru reconstituirea felului în care era organizat și
funcţiona ansamblul în secolul al XIX-lea, înaintea
intervenţiilor în urma cărora vechea incintă a fost integral
demolată, importante sunt cele 11 catagrafii din intervalul
1818-1862,40 descrierile primilor cercetători de artă veche
românească dar și materialul grafic și fotografic păstrat. [23]
[24] Incinta era închisă pe toate laturile de clădiri sau zid de
apărare, rezultat al unei evoluţii de mai bine de trei secole,
sintetizată de Pavel Chihaia.41 În incinta principală, în
35. Călători străini…, p. 167.
36. Istoria Ţării Rumânești…, p. 103.
37. Călători străini…, p. 166.
38. Istoria Ţării Rumânești…, p.107.
39. Călători străini…, p. 165.
40. Pavel Chihaia, „Etape de construcţie în incinta mănăstirii Argeș“, în
Mănăstirea Curtea de Argeș 1517-15 august-1967, Editura Institutului
Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1967, p. 99, n. 10.
41. Ibidem, fascicol de planşe între pp. 96-97.
 23. „Planul general de situaţie și nivelement“ al mănăstirii Curtea de Argeș, realizat în 1876 de Petre Pașcanu;
Arhiva A. Lecomte du Noüy, D.I.T.A.C.P. / U.A.U.I.M.

24. Vedere dinspre nord-est a ansamblului mănăstirii de la Curtea de Argeș; fotografie realizată de Th. Hansen la 1860;
Arhiva Al. Tzigara-Samurcaș, D.I.T.A.C.P. / U.A.U.I.M.

colţul sud-vestic, lângă turnul clopotniţă, se găsea locuinţa
episcopului de Argeș, ridicată în timpul lui Matei Basarab.
Spre vest, se aflau arhondaricul, paraclisul mare (sfârșitul
secolului al XVIII-lea) [25], biblioteca, trapeza, cuhnia și
brutăria, construite în etape diferite. Spre nord, se înșiruiau
chiliile călugărilor continuate de zidul de apărare. Spre est,
între paraclisul Sfântul Nicolae și cel cu hramul Sfinţii Petru
și Pavel, au fost ridicate casele domnești ale lui Neagoe și,
mai târziu, cea a ginerelui său Radu de la Afumaţi, ambele
demolate la jumătatea secolului al XIX-lea pentru a face loc
seminarului teologic planificat de „arhitectul mănăstiresc“
Johann Schlatter [23]. Pe latura sudică, în dreapta turnului
de poartă se găseau chiliile ridicate în timpul egumenului
Damaschin.

31
 I • Neagoe Basarab şi Mănăstirea Argeşului
25. Paraclisul mare al mănăstirii de la Curtea de Argeș fotografiat înaintea demolării (cca 1880);
Arhiva A. Lecomte du Noüy, D.I.T.A.C.P. / U.A.U.I.M.
Restaurarea condusă de André-Emile Lecomte du Noüy
(1875-1886)
Interesul pentru cunoașterea istoriei, privită cu precădere
dintr-o perspectivă „utilitară“, aptă să consolideze ideea
și coeziunea naţionale, începea să se facă simţit în Ţara
Românească din ce în ce mai puternic după 1830. Primele
iniţiative (juridice și practice) coerente au prins contur în
timpul domniei lui Bibescu, cel dintâi care ridica în mod
oficial problema lipsei profesioniștilor cu pregătire tehnică,
capabili să conducă șantierele. Acesta a fost motivul pentru
care s-a recurs la soluţia implicării unor practicieni (arhitecţi
sau amatori) străini, cele mai des întâlnite nume în domeniul
intervenţiilor asupra patrimoniului istoric fiind cele ale
lui J. Schlatter, X. Villacrosse, G. Burelly etc. Abia în 1874
erau făcute primele demersuri pentru crearea unui cadru
32
legal specific protecţiei patrimoniului construit vechi, prin
promulgarea regulamentului pentru înfiinţarea „Comisiei
onorifice pentru monumentele publice.“42
•
De-a lungul timpului, lucrările întreprinse asupra bisericii
episcopale de la Curtea de Argeș au fost numeroase, unele
fiind înregistrate de inscripţiile săpate în paramentul
faţadelor. Pisania din stânga accesului consemna faptul că,
la 1682, biserica se găsea într-o stare de degradare avansată:
„…den greșeala meșterilor au den umezeala vremilor,
început-au a să strica temelie și scara și a să muta petrile de
la locul lor.“43 Șerban Cantacuzino îl trimitea pe ispravnicul
42. Nicolae Șt. Noica, Tradiţii românești în construcţiile de lucrări
publice, Editura All, București, 1997, p. 49.
43. Emil Lăzărescu, Biserica…, p. 12.
său Dona Pepano cu meșteri „de au dres toată stricăciunea,
întărind pietrile, în tot chipul cu fier ca să poată sta cu
tărie.“44 Cel care a condus lucrările a fost pietrarul moldovean
Grigorie Cornescul – boiernaș caracterizat în Letopiseţul
Ţării Moldovei ca „… foarte meșter de scrisori, de săpături în
piatră și alte lucruri.“45
În 1761, o inscripţie de lângă altar menţiona faptul
că zugravii Stan și Iacov, fiii preotului din Rășinari,
interveniseră asupra picturii.46 Mai târziu, după Războiul
Ruso-Turc (1769-1774), în 1781, a fost încheiată înlocuirea
învelitorii de plumb a bisericii.47 Avariile produse în timpul
cutremurului din 1802 au determinat noi reparaţii, doar
în interiorul bisericii, începute în 1804 de primul episcop
argeșean, Iosif (1793-1820). Spre jumătatea secolului al
XIX-lea, se lucra pentru dregerea stricăciunilor produse
de seismul din 1838, intervenţiile puse în aplicare având în
bună măsură un caracter distructiv. În această etapă, incinta
pierdea casele domnești și cele două paraclise de pe latura de
est, pentru a face loc noului seminar, rămas nefinalizat [23].
În 1866 ardea vechiul seminar aflat la sud de incintă, iar în
1867 alte două incendii afectau chiliile, clopotniţa, paraclisul
vestic și interiorul bisericii.48
Începerea studiilor, a planurilor și a devizelor restaurării
bisericii episcopale era aprobată de Cuza prin decretul din
1863.49 Printr-un ordin ministerial, arhitectul Gaetano
Burelly era însărcinat cu elaborarea cercetărilor preliminare,
fără vreun rezultat concret până la implicarea lui Filip
Montoreanu în 1870.50 Sub coordonarea acestuia s-au
desfășurat lucrările lui Karl Storck la soclul de piatră, în
aceeași etapă fiind ridicate schelele exterioare și interioare.51
Din cauza întârzierii elaborării proiectului, cheltuirea banilor
a fost amânată, lucrările stagnând. O descriere sumară a
stării dezolante în care se găsea biserica se păstrează în
monografia lui Tocilescu: „Curonamentul ușei de la intrare,
precum și brâul cel mare, ce încingea biserica, fiind arse și
stricate, ca și semi colonetele dintre ferestre pe părţile laterale
ale Narthexului fiind trunchiate la căpătâie, se măcinau
44. Ibidem.
45. C. Giurescu (editor), Letopiseţul Ţării Moldovei. Dela Istratie
Dabija până la domnia a doua a lui Antioh Cantemir, 1661-1705,
București, 1913, p. 59.
46. Emil Lăzărescu, op. cit., p. 12, presupunea că intervenţiile au vizat
cel mai probabil exteriorul, și nu interiorul bisericii.
47. Grigore G. Tocilescu, op. cit., p. 53.
48. Ibidem, p. 57.
49. Restaurarea.., p. 4.
50. Ibidem, p. 7.
51. Ibidem, p. 18.
descompunându-se. Ici și colo câteva rosace mari și mai
multe de cele mici zăceau sfărâmate, cele care însă avuseseră
păsărele de bronz lipseau cu totul, ca și porumbii cu clopoţeii
lor în cioc. Acoperișul de plumb lăsa ca să pătrundă ploaia
în Biserică. Turlele sguduite de mai multe ori de cutremure,
aplecate într-o parte, cu sculpturile mâncate de timp, cu
bazele lor smintite din loc, cu florile distruse și rose, totul
înfăţișa o priveliște întristătoare.“52
Montoreanu pierdea contractul în 1874, la iniţiativa
ministrului cultelor Titu Maiorescu, Guvernul adresându-se
arhitectului francez Eugène Emmanuel Viollet-le-Duc, care
îl trimitea la Curtea de Argeș pe colaboratorul său Anatole
de Baudot, fost membru al Commission des Monuments
Historiques din Franţa53. Cei doi elaborau un raport
amănunţit privitor la intervenţiile de restaurare necesare,54
pentru conducerea șantierului fiind recomandat arhitectul
André-Emile Lecomte du Noüy și, pentru lucrările care
priveau pietrăria, Pierre Decasse. Șantierul a reînceput în
1875. În ciuda unor gesturi brutale, nejustificate – cum a fost
demolarea integrală a incintei mănăstirești – pe parcursul
lucrărilor conduse de Lecomte du Noüy, reprezentanţii
administraţiei centrale au fost preocupaţi în special de
aspectele cantitative (finanţarea necesară și termenele
angajate) și mai puţin de aspectele calitative.
Refacerea turlei mari a fost considerată inevitabilă. Această
parte a construcţiei fusese avariată în timpul seismelor din
1802 și 1838, dislocarea unora dintre piesele de piatră fiind
vizibilă în fotografiile de epocă [6]. O primă măsură a fost
sprijinirea, urmată de demontarea parţială și numerotarea
pietrelor, operaţie dificilă din cauza interiorului căptușit
cu un strat subţire de cărămidă. Intervenţia a constat în
reconstituirea completă a părţii superioare a feţei de vest,
refacerea sculpturii exterioare și înlocuirea glafurilor de
piatră ale ferestrelor.55 Totodată, s-a intervenit și asupra
structurii de descărcare a turlei, trompele de colţ de deasupra
naosului fiind refăcute într-o formă ușor diferită faţă de
original.56 Turla mare de deasupra pronaosului a fost păstrată,
la rândul ei, doar parţial, două feţe fiind reconstruite,57
înlocuindu-se piesele de piatră deteriorate, sculpturile
52. Grigore, G. Tocilescu, op. cit., p. 58.
53. Peter Derer, „Cazul «Lecomte du Noüy». Demers analitic privind
intervenţiile sale asupra monumentelor“, în RMI, nr. 2, 1992, p. 69,
n 10.
54. Restaurarea…, pp. 44-53.
55. Ibidem, p. 89.
56. Grigore Ionescu, Curtea de Argeș…, p. 135.
57. Restaurarea…, p. 89.
33
 I • Neagoe Basarab şi Mănăstirea Argeşului
erodate fiind „reîmprospătate cu dalta.“58 Turlele mici din
colţurile de sud-vest și nord-vest ale bisericii au fost refăcute
integral, fineţea lucrăturii originare, afectată de cutremure,
nepermiţând reparaţii superficiale. În ciuda faptului
că Viollet-le-Duc recomandase un jgheab de plumb,59
Lecomte du Noüy a modificat cornișa superioară a bisericii,
adăugându-i un sistem de scurgere a apelor de ploaie, săpat
în piatră, bogat decorat, prevăzut cu garguie, acestea vărsând
apa deasupra unui pervaz înclinat, tot de piatră, care înlocuia
vechea învelitoare de plumb a poalei de deasupra primei
cornișe.
Plumbul învelitorii, dislocat de seisme, era fixat pe un
strat gros de pământ bătătorit. În raportul întocmit de
Viollet-le-Duc și Anatole de Baudot (1874) se recomanda
înlocuirea pământului, care încărca excesiv bolţile, cu o
structură de arce de cărămidă care să creeze suportul curb
pentru noua acoperire.60 Pe lângă refacerea integrală a
58. Ibidem, p. 58.
59. Ibidem, p. 48, fig. 2.
60. Ibidem, p. 47.
26. Turla mică din colţul de sud-vest a pronaosului înainte de
restaurare (detaliu din fotografie, cca 1860); Fototeca MNAR
34
șarpantei și înlocuirea materialului învelitorii, Lecomte
a adăugat ornamentele de plumb [26], a căror prezenţă,
neatestată de documente sau urme, fusese însă recomandată
în 1874 în raportul comisiei instituite de Ministerul
Cultelor61 și aprobată – conform spuselor lui Lecomte – de
membrii Academiei Române.
Necesitatea „restituirii“ decoraţiei de la cornișele turlelor
mici fusese, la rândul ei, consemnată în raportul comisiei din
1874. În ciuda oricărei dovezi privind existenţa unor astfel
de ornamente, în text se menţiona că: „…reclamă și turlele
cele mici din faţa bisericii, acest graţios element decorativ,
care a dispărut negreșit cu timpul.“62 Atât în macheta bisericii
reprezentată în tabloul votiv originar [17] cât și în desenele
sau fotografiile anterioare restaurării, turlele din colţurile
vestice ale pronaosului erau încheiate cu streașina din plumb
[26]. Ceea ce reţine atenţia este faptul că adaosul lui Lecomte
du Noüy nu copia modelele decorative de la cornișele celor
61. Restaurarea…, pp. 24-25.
62. Ibidem, p. 24.
27. Turlele de deasupra pronaosului în forma actuală;
foto Horia Moldovan
 28. Proiect de mobilare și refacere din mozaic a pardoselii, bisericii și agheasmatarului;
clișeu după planșă neidentificată, Arhiva Al. Tzigara-Samurcaș, D.I.T.A.C.P. / U.A.U.I.M.
două turle mari, ambele având ca laitmotiv floarea de crin, ci
introducea motive vegetale noi [27].
Pe faţade, o parte a discurilor de piatră sculptate de deasupra
arcaturilor au fost înlocuite, și baghetele de marmură dintre
ferestrele registrului inferior au fost schimbate cu unele noi,
din marmură adusă de la Carrara. Toate acestea nu au scăpat
de remarcile, uneori exagerate, ale arhitecţilor vremii, aceș-
tia reproșându-i lui Lecomte du Noüy că „a cizelat din nou
sculpturile și a răzuit zidurile, lucru barbar!“63 și „a spoit cu
văpsea de ulei exteriorul bisericei, lucru încă și mai barbar.“64
Una dintre problemele care au survenit în restaurarea deco-
raţiei exterioare a bisericii a fost aceea a porumbeilor de dea-
supra discurilor din registrul superior. După cum aminteam
anterior, mărturii vechi certificau existenţa acestora. La rân-
dul său, Lecomte du Noüy a întreprins propriile investigaţii,
consemnate de Tocilescu: „Cercetându-se cu amănuntul, se
observă la partea superioară a discurilor ce mai existau, două
găuri umplute cu plumb și nisce ţeve de aramă; în fine, pe un
disc se găsi și un picior de pasăre, ceea ce era de ajuns pentru
a căpăta deplina certitudine despre existenţa acelor paseri.“65
Pe  baza acestor dovezi, porumbeii, cu câte un clopoţel în
cioc, au fost turnaţi în bronz, fiind așezaţi deasupra discurilor
de piatră restaurate [22].
63. Carmen Popescu, „André Lecomte du Noüy (1844-1914) et la
restauration des monuments historiques en Roumanie“, în Bulletin de
la Société de l’Histoire de l’Art français, 1999, p. 295.
64. Ibidem.
65. Grigore, G. Tocilescu, op. cit., p. 59.
Motivul florii de crin, care decora coronamentul turlelor
mari de pe pronaos și naos, arcada portalului vestic, dar și
arcul de deasupra proscomidiei, a fost reluat în reconstrucţia
împrejmuirii din jurul platformei bisericii. Despre această
împrejmuire, la începutul lucrărilor de restaurare, în 1875,
„unii își aminteau încă“, chiar dacă din ea „nu mai erau nici
măcar urme.“66 În timpul săpăturilor făcute de Lecomte du
Noüy au fost găsite urme ale fundaţiilor și în jur de 50 de
flori sculptate din balustrada originară,67 reconstituirea
bazându-se așadar pe dovezi certe: „S-a restabilit galeria
de piatră împrejurul bisericii, continuându-se și împrejurul
cantharului, care se află acum pe o terasă pardosită cu lespezi
și înconjurată cu aceeași balustradă ca și biserica. Lucrarea
aceasta, despre care s-a găsit și urme vechi, nu este o inovaţie.“68
În interiorul bisericii, Lecomte du Noüy a hotărât renunţarea
la ceea ce se mai păstra din vechile decoraţii pictate,
„...substituind în locul lor o decoraţiune în ulei, pe cât de
costisitoare, pe atât de fantastică și nepotrivită.“69 Pe lângă
înlocuirea picturii originare, în ultima etapă a lucrărilor
de restaurare a fost refăcut integral și pavimentul [28].
66. Ibidem, p. 57.
67. Ibidem, p. 58.
68. Grigore Ionescu, „Înaintașii noștri… în domeniul conservării și
restaurării monumentelor istorice“ (I), în Arhitectura, nr. 6 / 1976,
p. 48.
69. Henri Révoil, Restaurarea monumentelor istorice. Rapoarte despre
Catedrala şi Reşedinţa Episcopală de la Curtea de Argeş, Bisericile Trei
Ierarchi şi S-tu Nicolae din Iaşi, Catedralele Mitropolitane din Târgovişte
şi Bucuresci, Bisericile S-tu Dumitru din Craiova şi Stavropoleos din
Bucuresci, Tipografia „Carol GÖbl“, Bucuresci, 1890, p. 7.
35
 I • Neagoe Basarab şi Mănăstirea Argeşului
29. Vedere a agheasmatarului înaintea demolării, cca 1860;
Fototeca MNAR
Mobilierul vechi nu s-a păstrat, libertatea arhitectului
în imaginarea unuia nou nefiind îngrădită în niciun fel.
Rezultatul nu a fost nici el ferit de criticile contemporanilor
care îl calificau ca fiind nefolositor și „costând peste măsură
de mult, care nu este în stilul bisericei, ci este înzorzonat și de
un gust îndoios.“70
În raportul comisiei instituite de Minister în 1874, se
recomanda ca elementele de piatră ale agheasmatarului,
recuperate în urma demolării, numerotate și păstrate, să fie
refolosite într-o „reclădire mai raţională și mai artistică.“71
Reconstrucţia datorată lui Lecomte du Noüy [30] a urmat
oarecum această prescripţie, noua concepţie, „mai artistică“,
îndepărtându-se de originalul cunoscut restauratorului din
fotografiile de epocă [29] și releveul publicat de Reissenberger.
Coloanele realizate din marmură aveau proporţii diferite,
încheindu-se cu capiteluri reinventate după modele otomane,
70. Ibidem.
71. Restaurarea…, p. 19.
36
30. Vedere a agheasmatarului reconstruit de Lecomte du Noüy;
arhiva personală Horia Moldovan
vechii șarpante cu streșini largi luându-i locul o învelitoare de
plumb semisferică, cu o decoraţie bogată, similară cu cea a
bisericii, încheiată cu cornișa cu flori de crin sculptate după
un tipar imaginat de Lecomte du Noüy [31].
La sfârșitul lucrărilor [32], costurile totale ale șantierului
desfășurat în intervalul 1875-1886 erau estimate la suma de
1.501.000 lei.72 Resfinţirea bisericii a avut loc în prezenţa
familiei regale, pe data de 12 octombrie 1886.
•
În urma scandalului iscat de dezbaterea privitoare la
rezultatele lucrărilor conduse de Lecomte du Noüy la Curtea
de Argeș, în luna mai a anului 1890, la sugestia lui Mihail
Kogălniceanu și a lui Titu Maiorescu, arhitectul francez
Henri Révoil era chemat să evalueze situaţia în calitate de
arbitru. Curând după publicarea raportului său, Révoil –
specialist cu experienţă în restaurarea monumentelor istorice
72. Grigore G. Tocilescu, op. cit., p. 63.
 32. Biserica episcopală de la Curtea de Argeș după finalizarea restaurării, la începutul anilor ’90 ai secolului al XIX-lea;
Fototeca MNAR
– a fost acuzat de subiectivitate și părtinire, evaluarea sa fiind
considerată a fi fost făcută „între patru ochi – ascultându-se
numai o parte.“73 Cu toate acestea, în ciuda tuturor elementelor
sacrificate ireversibil și a adaosurilor inventate, lipsite de un
corespondent în forma originară a monumentului, rezultatul
șantierului condus de arhitectul francez a reprezentat prima
intervenţie de restaurare în sensul modern al înţelegerii
termenului.

Horia Moldovan

31. Detaliu de „fleuron“ de la cornișa agheasmatarului

(cantharului) semnată A.L. (probabil André Lecomte)
și datată în 1879; Arhiva A. Lecomte du Noüy, 73. Analele arhitecturei și ale artelor cu care se leagă, an II, nr. 2,
D.I.T.A.C.P. / U.A.U.I.M. București, 1891, p. 17.

37
 IV • Addenda

ABREVIERI

ACS – Art Conservation Support

ANR – Arhivele Naţionale ale României
BAR – Biblioteca Academiei Române
BCMI – Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice
BOR – Biserica Ortodoxă Română
DIR – Documente privind istoria României
DITACP – Departamentul de Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului
DOP – Dumbarton Oaks Papers
DRH.B – Documenta Romaniae Historica. Seria B. Ţara Românească
Hurmuzaki – Documente privitoare la istoria românilor culese de Eudoxiu Hurmuzaki
MCIP – Ministerul Cultelor și Instrucţiunii Publice
MNAR – Muzeul Naţional de Artă al României
MNIR – Muzeul Naţional de Istorie a României
RESEE – Revue des études sud-est européennes
RMI – Revista Monumentelor Istorice
SCIA – Studii și cercetări de istoria artei
SMIM – Studii și Materiale de Istorie Medie
UAUIM – Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“, București
UNA – Universitatea de Arte București

BIBLIOGRAFIE
Amprazogoula, Katerina, „La vision de Saint Eustathe dans la peinture post-byzantine“, în Zograf, 32 (2008),
pp.163-172
Andreescu, Ștefan, „Mînăstirea Argeşului în ambianţa vremii“, în Mitropolia Olteniei, anul XIX, nr. 7-8, iulie-
august 1967
Andreescu, Ștefan, „Boierii lui Radu vodă de la Afumaţi (Observaţii asupra pomelnicului mănăstirii Argeșului)“,
Perspective medievale, București, 2002
Badea Păun, Gabriel, „Jean-Jules-Antoine Lecomte du Noüy la curtea regală a României“, în Mecena și comanditari.
Artă și mesaj politic, Editura Noi Media Print, București, 2010
Balade, adunate și îndreptate de V. Alecsandri, parta a II-a, Iași, Tipografia Buciumului Român, 1853
Balș, Gheorghe, Influences arméniennes et géorgiennes sur l’architecture roumaine, Communication au III-ème
Congrès des Études Byzantines, Atena, 1931
Bargellini, Piero, „Da Lucca a Firenze tra Azze e Picche“, în Arti e Costume. Rivista del Centro Internazionale delle
Arti e del Costume, Palazzo Grassi, Venezia, vol. II, settembre, 1952
Baudoin, Jacques, Grand livre des saints: culte et iconographie en Occident, Auvergne, 1993
Bădiliţă, Cristian, Evanghelii apocrife, ed. a III-a, Polirom, Iași, 2002
Bălan, Constantin, Inscripţii medievale și din epoca modernă a României. Judeţul istoric Argeș, Editura Academiei,
București, 1994

244
Bălan, Constantin, Inscripţii medievale și din epoca modernă a României. Judeţul istoric Vâlcea, Editura Academiei,
București, 2005
Berry, Lloyd, E. Crummey, Robert O., Rude and Barbarous Kingdom: Russia in the Accounts of Sixteenth-Century
English Voyagers, University of Wisconsin Press, 1968
Bilciurescu, Constantin St, Monastirile şi bisericile din România. Cu mici notiţe istorice şi gravuri, Bucureşti, 1890
Bogdan, Damian P., „Diplomatica slavo-română din secolele XIV și XV“, în Revista istorică română, vol. 7 (1937)
Bogdan, Damian P., „Diplomatica slavo-română“, în DIR. Introducere, vol. 2, București, 1956
Boureau, Alain; Tramite, Placido, „La légende d’Eustache, empreinte fossile d’un mythe carolingien“,  în Annales.
Économies, Sociétés, Civilisations, 1982, vol. 37, Issue 4, 
Braniște, Ene, Liturgica generală, Editura Institutului Biblic şi de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române,
București, 1993
Brătulescu, Victor, Frescele din Biserica lui Neagoe dela Argeș, București, 1942
Bulat, Toma Gh., „Din domnia Voevodului Neagoe IV Basarab. Relaţiunile cu Ungurii și Sașii ardeleni“, în Închinare
lui Nicolae Iorga cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani, Cluj, 1931
Bulat, Toma Gh., Personalitatea religioasă a voievodului Neagoe Basarab al IV-lea. Craiova, f.a.
Călători străini despre Ţările Române, vol. IV, ed. Maria Holban, Maria Matilda Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Paul
Cernovodeanu, Editura Știinţifică, București, 1972
Călători străini despre Ţările Române, vol. VI, partea I, „Paul de Alep“, studiu bio-bibliografic și trad. de M.M.
Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Editura Știinţifică și Enciclopedică, București, 1976
Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea, vol. 1: 1801-1821, ed. Georgeta Filitti, Beatrice
Marinescu, Șerban Rădulescu-Zoner, Paul Cernovodeanu, Marian Stroia, Editura Academiei Române,
București, 2004
Chatzidakis, Manolis, „Recherches sur le Peintre Théophane le Crétois“, în DOP, vol. 23/24 (1969/1970)
Chatzidakis, Manolis, The Cretan Painter Theophanis. The final phase of his art in the wall-paintings of The Holy
Monastery of Stavronikita, Mount Athos, 1986
Chevallier, Fabienne, „Principatele Române la Expoziţia universală de la Paris, 1867“ în Napoleon al III-lea și
Principatele Române, Muzeul Naţional de Artă al României, București, 2008
Chihaia, Pavel, „Etape de construcţie în incinta mănăstirii Argeș“, în Mănăstirea Curtea de Argeș 1517-15
august-1967, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1967
Chihaia, Pavel, „Consideraţii despre faţada bisericii lui Neagoe din Curtea de Argeș“ în SCIA, seria Artă Plastică,
tom 16, nr. 1, Editura Academiei R.S.R., București, 1969
Chihaia, Pavel, „Contribuţii la identificarea portretelor din biserica Sf. Nicolae Domnesc și din biserica lui Neagoe
de la Curtea de Argeș“, în Din cetăţile de scaun ale Ţării Românești, Editura Meridiane, București, 1974
Chiriţă, Ilie, „Boierii Brâncoveni. Fiii lui Vâlsan“, în Arhivele Olteniei XII, 1933, nr. 65-66
Choisy, Auguste, Histoire de l’architecture, Tome Second, Paris, 1899

245
 IV • Addenda

Coman, Marian, „Boierii de margine și puterea domnească în Ţara Românească medievală: buzoienii și mehedinţii“,
în Aut viam inveniam aut faciam. In honorem Ștefan Andreescu, ed. Ovidiu Cristea, Petronel Zahariuc,
Gheorghe Lazăr, Iași, 2012
Ćurčić, Slobodan, „Gračanica and the Cult of the Saintly Prince Lazar“, în Recueil des travaux de l’Institut d’études
byzantines, XLIV, 2007
Curta, Florin, „How to do things with saints: On the iconography of St. Mercurius’s legend“, în Revue Roumaine
d’Histoire, 34 (1995)
Dagron, Gilbert, Constantinople imaginaire. Etudes sur le recueil des Patria, Presses universitaires de France,
Paris, 1984
Dawson, Timothy, „Oriental Costumes at the Byzantine Court. A Reassessment“, în Byzantion, tome LXXVI, 2006
Derer, Peter, „Cazul «Lecomte du Nouÿ». Demers analitic privind intervenţiile sale asupra monumentelor“, în
RMI, nr. 2, București, 1992
Dicţionar de artă. Forme, tehnici, stiluri artistice, vol I-lI, Mircea Popescu (coord.), Editura Meridiane,
București 1995, 1998
Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, ed. C. Săndulescu-Verna, Editura Sophia, București, 2000
Djordjević, Ivan. Marković, Miodrag „On the Dialogue Relationship between the Virgin and Christ in East
Christian Art“, în Zograf, 28(2000-2001)
Đjurić, Vojislav J., Byzantinische Fresken in Jugoslawien, Hirmer Verlag, München, 1976
Documenta Romaniae Historica. Seria B, vol. 1 (1247-1500), ed. Petre P. Panaitescu și Damaschin Mioc, vol. 2
(1501-1525), ed. Ștefan Ștefănescu și Olimpia Diaconescu, vol. 3 (1526-1535), ed. Damaschin Mioc,
vol. 4 (1536-1550), ed. Damaschin Mioc, București, 1965-1981(citată ca DRH.B)
Documente privind istoria României. Seria B. Ţara Românească, veacul al XVI-lea, vol. 5 (1581-1590), ed. Ion
Ionașcu, L. Lăzărescu-Ionescu, Barbu Câmpina, Eugen Stănescu, David Prodan, București, 1952
(citată ca DIR.B)
Documente privitoare la istoria românilor culese de Eudoxiu Hurmuzaki, vol. 8 (1376-1650) și vol. XV, partea 1
(1358-1600), ed. Nicolae Iorga, București, 1894 și 1911 (citată ca Hurmuzaki)
Dölger, Franz, „Justinians Engel an der Kaisertür der Hagia Sophia“, în Byzantion, X, 1935
Downey, G[lanville] „Byzantine architects, their trening and methods“, în Byzantion, 18 (1946-1948)
Drandaki, Anastasia, Greek Icons. 14th-18th century. The Rena Andreadis Collection, Skira, 2002
Drăguţ, Vasile, Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească, Editura Știinţifică și Enciclopedică,
București, 1976
Drăguţ, Vasile, „L’architecture dans les pays roumains au XVIe siècle dans la perspective des relations avec le monde
ottoman“, în Revue Roumaine d’histoire de l’art, Série Beaux-Arts, Tome XXIII, București, 1986
Dufrenne, Suzy, Les programmes iconographiques des églises byzantines de Mistra, Editions Klincksieck, Paris, 1970
Dumitrescu, Carmen Laura, Pictura murală din Ţara Românească în veacul al XVI-lea, Editura Meridiane,
București, 1978

246
Efthymiades, Stephanos, „A Day and Ten Months in the Life of a Lonely Bachelor: The Other Byzantium in
Miracula S. Artemii 18 and 22“, în DOP, vol. 58 (2004)
Eliade, Mircea, „Meșterul Manole și Mănăstirea Argeșului“, în De la Zalmoxis la Genghis-Han, Editura Știinţifică
și Enciclopedică, București, 1980
Elian, Alexandru, „Moldova și Bizanţul în secolul al XV-lea“, în Cultura moldovenească în timpul lui Ștefan cel
Mare, Editura Academiei, București, 1964
Farmer, David Hugh, Oxford. Dicţionar al sfinţilor, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999
Filitti, Ion C. „Banatul Olteniei și Craioveștii. 3. Descendenţa lui Radu post. Craiovescu“, în Arhivele Olteniei, XI,
1932, nr. 59-60
Florescu, George D. , Divanele domnești din Ţara Românească, vol. 1 (1389-1495), București, 1943
Gabelić, Smilijka, „Representations of St. Mamas in the wall painting of Cyprus“, în Zograf, 15 (1984), Belgrad
Gabelić, Smiljka, „The Archangelos Xorinos, or the Banisher“, în DOP, vol. 50 (1996)
Ghidul Galeriei de Artă Veche Românească, ed. a II-a, Muzeul Naţional de Artă al României, București, 2008
Ghika Budești, Nicolae, Evoluţia arhitecturii în Muntenia, Partea I, „Originile și înrâuririle străine până la Neagoe
Basarab“, în BCMI, XX(1927), fasc. 53-54, Institutul de arte grafice „E. Marvan“, București
Grabar, André, „Quelques reliquaires de saint Démétrios et le martyrium du saint à Salonique“, în DOP, vol. 5 (1950)
Grabar, André, „Le témoignage d’une hymne syriaque sur l’architecture de la cathédrale d’Edesse au VI-e siècle et
sur la symbolique de l’édifice chrétien“, în L’art de la fin de l’antiquité et du Moyen Age, vol. I, Collège
de France, Paris, 1968
Greceanu, Radu, „Începătura istoriii vieţii luminatului și preacreștinului domnului Ţării Rumânești, Io Costandin
Brâncoveanu Basarab voievod“, în Cronicari munteni, vol. II, Editura pentru literatură, București, 1961
Grotowski, Piotr Ł., Arms and Armour of the Warior Saints. Tradition and Innovation in Byzantine Iconography
(843–1261), Brill, Leiden-Boston, 2010
Grotowski, Piotr Ł., „Defining the Byzantine Saint – Creating a Message in Orthodox Art“, în Series Byzantina,
VIII, 2010
Iancovescu, Ioana, „L’autorité du modèle biblique: le Temple de la Vision d’Ezéchiel“, în The Biblical Models of
Power and Law/Les modèles bibliques du pouvoir et du droit, (Rechtshistorische Reihe, bd. 366) (actele
simpozionului cu același titlu, New Europe College, București, 2005), ed. Peter Lang, 2008
Inscripţiile medievale ale României. Orașul București, vol. I, ed. Alexandru Elian, Constantin Bălan, Haralambie
Chirică, Olimpia Diaconescu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1965
Ionescu, Adrian-Silvan, „Universul lui Szathmari – universalul Szathmari“, în Carol Popp de Szathmari, pictor și
fotograf (catalog de expoziţie), Muzeul Naţional Cotroceni, 2012
Ionescu, Grigore, Arhitectură românească. Tipologii, creaţii, creatori, Editura Tehnică, București, 1986
Ionescu, Grigore, Curtea de Argeș. Istoria orașului prin monumentele lui, Fundaţia pentru Literatură și Artă „Regele
Carol II“, București, 1940

247
 IV • Addenda

Ionescu, Grigore, „Empreintes armeniennes dans la décoration architecturale et la structure des certains monuments
roumains“, în The Second International Symposium on Armenian Art, Tom II, Second Section –
Medieval Architecture, Publishing House of the Armenian Academy of Science, Yerevan, 1981
Ionescu, Grigore, „Înaintașii noștri… în domeniul conservării și restaurării monumentelor istorice“ (I), în
Arhitectura, nr. 6 / 1976
Ionescu, Ion, „L’histoire d’un nom chrétien–byzantin“, în Actes du XIVe Congrès International des Etudes Byzantines,
vol. II, Bucureşti, 1976
Iorga, Nicolae, Istoria Bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor, ed. a II-a, vol. I, Editura Ministerului de
Culte, Bucureşti, 1929
Istoria Românilor, vol. IV, Editura Enciclopedică, 2001
Istoria Ţării Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini (Letopiseţul Cantacuzinesc), ed. Mihail Gregorian,
Editura Minerva, București, 1984
Istoria Ţării Românești (1290-1690). Letopiseţul Cantacuzinesc, ed. Constantin Grecescu și Dan Simonescu,
Editura Academiei, București, 1960
Istudor, Ioan, Noţiuni de chimia picturii, Editura ACS, București, 2011
Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, text ales și stabilit de Florica Moisil și Dan Zamfirescu,
Editura Minerva, București, 1971
Kaplanoglou, Marianthi, „The Folk Cult of St Phanourios in Greece and Cyprus, and Its Relationship with the
International Tale Type 804“, în Folklore, vol. 117, nr. 1 (Apr. 2006)
Kazhdan, Alexander, Maguire, Henry, „Byzantine Hagiographical Texts as Sources on Art“, în DOP, vol. 45 (1991)
Kondakov, N.P., „Costumes Orientaux à la Cour Byzantine“, în Byzantion, 1 (1924)
Krautheimer, Richard, „Introduction to an «Iconography of Mediaeval Architecture»“, în Journal of the
Warburg and Courtauld Institutes, V (1942)
Kyriakoudis, Evangelos N., „The scene of the martyrdom of Saint Demetrios in post-byzantine art“, în Zograf,
31 (2006-2007)
Lapedatu, Alexandru, „Scurtă privire asupra cestiunii conservării și restaurării monumentelor istorice în România“,
în Spiru C. Haret. „Ale tale, dintr’ale tale“ la împlinirea celor șeasezeci ani, Tiparul și Editura Institutului
de Arte Grafice „Carol Göbl“, București, 1911
Lancelot, Dieudonné Auguste, „De Paris à Bucharest, causeries géographiques“ (1860), în Le Tour du Monde.
Nouveau journal des voyages, Hachette, Paris, 1866
Laroche, Emmanuel, „Études sur les hiéroglyphes Hittites“, în Syria, T. 31, Fasc. 1/2 (1954)
Lăzărescu, Emil, „O icoană puţin cunoscută din secolul al XVI-lea și problema pronaosului mănăstirii Argeșului“,
în SCIA, seria Artă Plastică, Tom 14, nr. 2, 1967
Lăzărescu, Emil, Biserica mănăstirii Argeșului, Editura Meridiane, București, 1967
„Letopiseţul cantacuzinesc“, Cronicari munteni, vol. I, Editura pentru literatură, București, 1961
Lexikon der christlichen ikonographie. Ikonographie der heiligen, Freiburger Graphische Betriebe, vol. 8, 1994

248
Liviu, Ilie Marius, „Neagoe Basarab and the Succession to the Throne of Wallachia“, în Analele Universităţii din
București. Seria Istorie, vol. 53, 2004
Lugoșianu, O., „Stampe vechi înfăţișând mănăstirea Curţii de Argeș“, în BCMI, an IV, fasc. 13, București, 1911
Mango, Cyril, „On the history of the templon and the martyrion of St. Artemios at Constantinople“, în
Zograf,  10 (1979)
Mango, Cyril, The Art of the Byzantine Empire, 312-1453, Toronto, 1972
Marinotti, Paolo, „Synificato del costume în Arti e Costume“, în Rivista del Centro Internazionale delle Arti e del
Costume, Palazzo Grassi, Venezia, vol. II, settembre, 1952
Mašnić, Mirjana, „The Icon of the Holy Virgin Vatopedini with a portrait of voevoda Ioan Radul“, în Recueil des
travaux de l’Institut d’études byzantines, nr. XL, 2003, Belgrad
Mehmet, Mustafa A., „Două documente turcești despre Neagoe Basarab“, în Studii. Revistă de istorie, vol. 21, 1968
Miclescu, P. E. Monumentele din Dealul Patriarhiei, Editura Meridiane, București, 1967
Milner, Christine, „The image of the rightful ruler: Anicia Juliana’s Constantine mosaic in the church of Hagios
Polyeuktos“, în New Constantines. The rhythm of imperial renewal in Byzantium, 4th-13th centuries,
Cambridge, 1994
Mineiul pe septembrie, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003
Mineiul pe august, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003
Mircea, Ioan-Radu, „Rellations culturelles roumano-serbes au XVIe siècle“, în RÉSEE, I, 1963, nr. 3-4
Mora, Paolo și Laura; Phillipot, Paul, Conservarea picturilor murale, Editura Meridiane, București, 1986
Musicescu, Maria-Ana,  O broderie necunoscută din vremea lui Neagoe Basarab, în SCIA,  seria Artă Plastică,
nr. 2, 1958 
Nanu,Adina, Gh. Tattarescu, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1954
Neagoe, Manole, Neagoe Basarab, Editura Știinţifică, București, 1971
Neamţiu, Alexandru, „Un capitol din relaţiile Ţării Românești cu Transilvania în veacul al XVI-lea“, în Anuarul
Institutului de Istorie din Cluj, vol. 10, 1945
Negrău, Elisabeta, Cultul suveranului sud-est european și cazul Ţării Românești. O perspectivă artistică, Editura
Lumen, Iași, 2011
Nicolaescu, Stoica, Documente slavo-române cu privire la relaţiile Ţării Românești și Moldovei cu Ardealul în sec. XV
și XVI: privilegii comerciale, scrisori domnești și particulare din Archivele Sibiului, Brașovului și Bistriţei
din Transilvania, București, 1905
Nicolescu, Corina, Istoria costumului de curte în ţările române, secolele XIV-XVIII, Editura Știinţifică, București, 1970
Nicolescu, Corina, „Les insignes du pouvoir – Contribution à l’histoire du cérémonial de cour roumain“, în RESEE
XV (1977), nr. 2
Noica, Nicolae Șt., Tradiţii românești în construcţiile de lucrări publice, Editura All, București, 1997
Odobescu, Al. I., Opere complete, vol. III, Editura Minerva, București, 1908

249
 IV • Addenda

Odobescu, Al. I., „Episcopia de Argeș“, în Convorbiri literare, 1915, nr. 1-2
Odobescu, Alexandru, Biserica dela Curtea de Argeș, ed. V. Haneș, București, 1924
Odobescu, Alexandru, Opere, vol. II, Editura Academiei R. S. România, București, 1967
Oprescu, George, Pictura românească în secolul al XIX-lea, Fundaţia pentru literatură și artă, București, 1937
Oprescu, George, Grafica românească în secolul al XIX-lea, vol. II, Fundaţia „Regele Mihai I“, București, 1945
The Oxford Dictionary of Byzantium, vol. I-III, ed. Alexander P. Kazhdan, Alice-Mary Talbot, Anthony Cutler,
Timothy E. Gregory, Nancy P. Ševčenko, Oxford University Press, New York, 1991
Pancaroğlu, Oya, „The Itinerant Dragon-Slayer: Forging Paths of Image and Identity in Medieval Anatolia“, în
Gesta, vol. 43, nr. 2, (2004)
Panofsky, Erwin, „Dürer’s „St. Eustace“, în Record of the Art Museum, Princeton University, vol. 9, no 1 (1950)
Păun, Radu G. „«La couronne est à Dieu». Neagoe Basarab (1512-1521) et l’image du pouvoir pénitent“, în
L’empereur hagiographe. Culte des saints et monarchie byzantine et post-byzantine, actes des colloques
internationaux «L’empereur hagiographe» (13-14 mars 2000) et «Reliques et miracles» (1-2
novembre 2000) tenus au New Europe College, textes réunis et présentés par Petre Guran avec la
collaboration de Bernard Flusin
Pelimon, A., Impresiuni de călătorie în România, Imprimeria Naţională a lui Iosif Romanov et comp., București, 1858
Petriceicu-Hasdeu, Bogdan, Etymologicum Magnum Romaniae. Dicţionarul limbei istorice și poporane a Românilor,
Tomul II, Amușĭ-Âŭ, Stabilimentul Grafic Socec & Teclu, București, 1890
Pillat, Cornelia, Pictura din Ţara Românească în vremea lui Matei Basarab, București, 1982
Popa, Corina, „Elemente de morfologie otomană în arta monumentală din Ţara Românească (secolele XVI-XVII)“,
în BCMI, nr. 2, București, 1992
Popescu, Carmen, „André Lecomte du Nouÿ (1844-1914) et la restauration des monuments historiques en
Roumanie“, în Bulletin de la Société de l’Histoire de l’Art français, 1999
Popović, Mihailo St., Mara Branković. Eine Frau zwischen dem christlichen und dem islamichen Kulturkreis im 15.
Jahrh., Verlag Franz Philipp Rutzen, 2010
Popescu, Radu, Istoriile domnilor Ţării Românești, ed. Constantin Grecescu, București, 1963
Proestaki, Xanthi, „Saint Sebastian: the martyr from Milan în post-byzantine wall-paintings of the sixteenth and
seventeenth centuries and the influences from western painting“, în Byzantine and Modern Greek
Studies, vol. 34, no 1(2010)
Prundiș, Pr. Dr. Silvestru Augustin, Alianţa perpetuă cu biserica romană. 3 iunie 1519. Leon al X-lea și Neagoe
Basarab, Cluj-Napoca, 2001
Przeworski, Stefan, „Notes d’archéologie syrienne et hittite: IV. Le culte du cerf en Anatolie“, în Syria, Tome 21,
Fasc. 1 (1940)
Radojčić, Svetozar, Mileševa, Beograd, 1963
Rădvan, Laurenţiu, Orașele din Ţara Românească până la sfârșitul secolului al XVI-lea, Iași, 2004
Réau, Louis, Iconographie de l’art chrétien, Tome III, Paris, 1959
250
Reissenberger, Louis, L’Eglise du Monastère Épiscopal de Kurtea d’ Argis en Valachie, Imprimerie de Charles Gerold
Fils, Vienne, 1867
Reissenberger, Ludwig, „Curtea de Argeș“, în Analele arhitecturei și ale artelor cu care se leagă, an I,
nr. 10-12 și supliment la nr. 12, București, 1890
Repertoriul graficii românești din secolul al XIX-lea, S-Z, vol. II, Muzeul Naţional de Artă al României, București, 1975
Restaurarea monumentelor istorice 1865-1890. Acte și Rapoarte oficiale despre restaurarea Catedralei și construirea
reședinței Episcopale dela Curtea de Argeș, Despre restaurarea bisericelor Trei Ierarhi și S-tu Nicolae din
Iași, a catedralelor metropolitane din Târgoviște și din București și a bisericelor S-tu Dumitru din Craiova
și Stavropoleos din Bucuresci, Ministerul Cultelor și Instrucţiunii Publice, Tipografia „Carol Göbl“,
Bucuresci, 1890
Révoil, Henri, Restaurarea monumentelor istorice. Rapoarte despre Catedrala și Reședinţa Episcopală de la Curtea
de Argeș, Bisericile Trei Ierarchi și S-tu Nicolae din Iași, Catedralele Mitropolitane din Târgoviște și
Bucuresci, Bisericile S-tu Dumitru din Craiova și Stavropoleos din Bucuresci, Tipografia „Carol Göbl“,
Bucuresci, 1890
Ruggieri, R. P. Vincenzo, „Consecrazione e dedicazione di chiesa, secondo il Barberinianus graecus 336“, în
Orientalia Cristiana Periodica, 54, Roma, 1988
Sacerdoţeanu, Aurelian, „Contribuţii la studiul diplomaticii slavo-române. Sfatul domnesc și sigiliile din timpul lui
Neagoe Basarab“, în Romanoslavica, vol. 10, 1965
Sacerdoţeanu, Aurelian Cercetări istorice și pitorești prin mănăstirile noastre acum optzeci de ani. Lucrările lui Al.
Odobescu, H. Trenk și G.Tăttărescu, în Arhiva Românească, Fundaţia Culturală Mihail Kogălniceanu,
Cartea Românească, București, tom. IV, tom VII, 1941
Sake, Eleanor B., „Notes on Mediaeval Textiles“, în The Metropolitan Museum of Art Bulletin, vol. 20, nr. 9, sept. 1925
Sakota, Mirjana, „Inscriptions aux éléments de charte à l’église St. Nicolas du monastère Banja, pres de Priboj“, în
Саопшттеньа (Communications), XX-XXI (1988-1989)
Santangello, Antonio. Tessuti d’arte italiani dal XII al XVIII secolo, Electra Editrice, Milano, 1959
Schwartz, Ellen C., „The whirling Disc. A possible connection between Medieval Balkan Frescoes and Byzantine
Icons“, în Zograf, VIII (1977)
Socolescu, Toma T., Fresca arhitecţilor care au lucrat în România în epoca modernă 1800-1925, Editura Caligraf
Design, București, 2004
Simedrea, Tit, Viaţa și traiul sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, București, 1937
Stoicescu, Nicolae, Sfatul domnesc și marii dregători din Ţara Românească și Moldova (sec.XIV-XVII), Editura
Academiei R.S.R., București, 1968
Stoicescu, Nicolae, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească și Moldova: sec. XIV-XVII, București, 1971
Stroszeck, Jutta, „Divine protection for shepherd and sheep Apollon, Hermes, Pan and their christian
counterparts st. Mamas, st. Themistocles and st. Modestos“, în Pecus: Man and Animal in Antiquity,
Rome, 2004

251
 IV • Addenda

Stylianou, Andreas, „The Painted Chapel of the Archangel Michael, Vizakia, Cyprus“, Deltion of the Christian
Archaeological Society, 10 (1980-1981)
Șerbănescu, Niculae, „Noi contribuţii la istoria Mitropoliei din Târgoviște“, în BOR, vol. 88, 1970
Ștefănescu, Ioan D., La peinture religieuse en Valachie et en Transylvanie depuis les origines jusqu’au XIXe siècle,
Paris, 1932
Ștefănescu, Ioan D., Iconografia artei bizantine și a picturii feudale românești, Editura Meridiane, București, 1973
Theodorescu, Răzvan, „Despre un însemn sculptat și pictat de la Cozia (în jurul «despoţiei» lui Mircea cel Bătrân“),
în SCIA, seria Artă Plastică, tom 16, nr. 2, 1969
Thierry, Jean-Michel, Donabédian, Patrick, Les arts arméniens, Mazenod, Paris, 1987
Thierry, Nicole, „Le costume épiscopal byzantin au IXe du XIIIe siècle d’après les peintures datées (miniatures,
fresques)“, în Revue des études byzantines, tome 24, 1966
Thierry, Nicole, „Un problème de continuité ou de rupture. La Cappadoce entre Rome, Byzance et les Arabes“,
în Comptes-rendus des séances de l’Académie des Inscriptions et Belles-Lettres, 1977, nr. 1, vol. 121
Tocilescu, Grigore G., Raporturi asupra câtoru-va mănăstiri, schituri și biserici din ţeră, Extras din Analele Academiei
Române, Seria II, Tomul VIII, Secţiunea II. Memorii şi Notiţe, București, 1887
Tocilescu, Grigore G., Catalogul Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti, Bucureşti, Imprimeria Statului, 1906
Tocilescu, Grigore G., 534 documente istorice slavo-române din Ţara Românească și Moldova privitoare la legăturile
cu Ardealul 1346-1603, București, 1931
[Tocilescu, Grigore G.], Biserica Episcopală a Mănăstirei Curtea de Argeș restaurată în zilele M.S. Regelui Carol I
sfinţită din nou în ziua de 12 octombrie 1886, București, f.a.
Townsend, Gertrude, „A Fifteenth Century Italian Velvet“, în Bulletin of the Museum of Fine Arts, Boston, vol. 29,
nr. 174, aug. 1931
Trifonova, Alexandra, „The iconographical type of saints Theodore Teron and Theodore Stratelates facing each
other and its diffusion during the Byzantine and post-Byzantine period“, în Zograf, 34 (2010)
Trittheim, Johann, Annales Hirsaugienses, St. Gall, 1690
Underwood, Paul A., „Some Principles of Measure în the Architecture of the Period of Justinian“, Cahiers
Archéologiques, vol. III (1948)
Underwood, Paul A., The Kariye Djami, Londra, 1967
Vaida, Gamaliil, Mănăstirea Cozia, vestita ctitorie a lui Mircea Voievod cel Mare, ediţia a III-a, Editura Episcopiei
Râmnicului și Argeșului, Râmnicu Vâlcea, 1986
Vassilakes-Mavrakakes, Maria, „Saint Phanourios: cult and iconography“, în Deltion of the Christian Archaeological
Society, 28 (1981), series 4
Vătămanu, Nicolae, „Revelaţii în tabloul ctitorilor mănăstirii Curtea de Argeș“, în BOR, LXXXV, nr. 7-8,
iul.-aug. 1967
Vătămanu, Nicolae, „Zadarnica nădejde a lui Neagoe“, în Voievozi și medici de curte, Editura Enciclopedică Română,
București, 1972

252
Vie de Théodore de Sykeon, ed. A. J. Festugière, Bruxelles, 1970
Voinescu, Teodora, Gheorghe M. Tattarescu, 1818-1894, Academia Română, Publicaţiile Fondului Elena Simu,
IV, Din lucrările seminarului de Istoria Artei de la Universitatea din București, Monitorul Oficial și
imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, București, 1940
Voinescu, Teodora, Radu Zugravu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1978
Walter, Christopher, „Pictures of the clergy in the Theodore Psalter“, în Revue des études byzantines, tome 31, 1973
Walter, Christopher, „Three Notes on the Iconography of Dionysius the Areopagite“, în Revue des études byzantines,
tome 48, 1990
Walter, Christopher, „The Intaglio of Solomon in the Benaki Museum and the Origins of the Iconography of
Warrior Saints“, în Deltion of the Christian Archaeological Society, 15 (1989-1990)
Walter, Christopher, „Theodore, archetype of the warrior saint“, în Revue des études byzantines, tome 57, 1999
Walter, Christopher, The Warrior Saints in Byzantine Art and Tradition, Ashgate Publishing, 2003
Werheimer-Ghica, Jacques, Gheorghe M. Tattarescu. Un pictor român și veacul său, Editura de Stat pentru Literatură
și Artă, București, 1958
Woodfin, Warren T., The embodied Icon. Liturgical Vestments and Sacramental Power in Byzantium, Oxford
University Press, 2012
Zachariadou, Elizabeth, „Les nouvelles armes de Saint Démétrius“, în Eupsychia. Mélanges offerts à Hélène Ahrweiler,
vol. II, Paris, 1998
Zahariuc, Petronel, „Câteva documente de la Neagoe Basarab“, în SMIM, vol. 28, 2010
Βοκοτοπουλος, Παναγιωτης Λ. Βυζαντινες εικονες, Εκδοτικη Αθηνων, 1995

253
CATALOAGE EXPOZIŢII

Silk Gold Crimson. Secrets and Technology at the Visconti and Sforza Courts, ed. Chiara Buss, Muzeul Poldi
Pezzoli, Milano, 2009-2010
Ghidul Galeriei de Artă Veche Românească, ed. a II-a, Muzeul Naţional de Artă al României, București, 2008
Capolavori dell’Arte Europea, Palazzo Quirinale, Roma, 2007
The legacy of Genghis Khan. Courtly Art and Culture in Western Asia, 1256-1353, ed. Linda Komaroff, Stefano
Caeboni, The Metropolitan Museum of Art, New York, 2002
Arta Ţării Românești în secolele XIV – XVI, autori/organizatori: Ana Dobjanschi, Doina Emilia Mândru, Muzeul
Naţional de Artă al României, 2001
Frescele de la Catedrala Argeșului, autori/organizatori: Ioana Iancovescu, Dan Mohanu, Romeo Gheorghiță,
Oliviu Boldura, Muzeul Naţional de Artă al României, București, 1998
Icons of the Cretan School (From Candia to Moscow and St. Petersburg), The Ministry of Culture – 13th Ephorate
of Byzantine Antiquities of Crete, 1995
Henry Trenk și arta restituirii tezaurelor. 100 de ani de la moartea artistului, autor/organizator: Marica
Grigorescu, Muzeul Naţional de Artă, București, 1992
Ţesături de artă în Evul Mediu românesc, autor/organizator: Anca Lăzărescu, Muzeul de Artă al R.S.R., București,
1986
2050 de ani. Comori de artă românească, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1980
Treasures from the Kremlin, The Metropolitan Museum of Art, New York, 1979
Il Museo del tessuto a Prato. La donazione Bertini, ed. Rosalia Bonito Fanelli, Prato, Istituto tecnico industriale
statale Tullio Buzzi, Florenţa, 1975
Costumul de curte în Ţările Române (sec. XIV-XVIII), autor/organizator: Corina Nicolescu, Muzeul de Artă al
R.S.R., Bucureşti, 1970
Dvorski kostim Rumunije od XIV do XVIII veka, ed. Corina Nicolescu, Musej Primenjene Umetnosti, Belgrad,
1969
Roumanie, Trésors d’art, Musée d’Ethnographie, Neuchâtel, 1968
L’art du peuple roumain, Musée Roth, Geneva, 1925
Exposition de l’art roumain ancien et moderne, Imprimerie Georges Petit, Musée du Jeu de Paume, Paris, 1925
 CUPRINS

I. Neagoe Basarab și Mănăstirea Argeșului

1. Destine artistice – Emanuela Cernea, Lucreţia Pătrășcanu ........................................................................................... 10

2. Arhitectura bisercii lui Neagoe Basarab – Horia Moldovan ...................................................................................... 18

3. O nouă faţă a Bisericii Mănăstirii Argeșului – Ioana Iancovescu ................................................................................ 38

4. În scaunul vechilor domni – Marian Coman ................................................................................................................... 44

5. Reconstituiri iconografice – Emanuela Cernea, Lucreţia Pătrășcanu ......................................................................... 50

II. Catalog ................................................................................................................................................................................. 67

III. Conservare – Restaurare

7. Metodologia intervenţiilor de conservare-restaurare – Oliviu Boldura, Georgiana Zahariea ............................. 194

8. Pictură originară vs repictări – Oliviu Boldura, Anca Dina, Dumitru Dumitrescu, Georgiana Zahariea ........ 212

9. Studiu de caz – Sfântul Agapie. Buletin de analize chimice

Oliviu Boldura, Anca Dina, Dumitru Dumitrescu, Ioan Istudor, Georgiana Zahariea ........................................... 228

IV. Addenda

Glosar .......................................................................................................................................................................................... 239

Bibliografie ................................................................................................................................................................................. 244

255