Fișă de lucru- Moromeții

1.Împrejurările restrânse, fac trimitere la limitarea spirituală, la declinul emoțional ce-l desparte
de restul universului, bariera pe care a construit-o intre familie și exterior. Refugiul atat fizic, cat
si spiritual este portretizat in contrast cu imaginea apocaliptica, cu circumstanțele precizate.
Pozitia sugestiva in care se afla, ne sugereaza impedimentul emoțional în care se afla, stadiul
resemnării și al contemplării, a unui om simplu, doborât de încercările vieții, parcă prea obosit sa
mai lupte pentru ceea ce crede. Conform semnificației, poziția este percepută ca un zid de
apărare intre sine și necunoscut, relevând teama de viitor. Singuratatea nu doar ca ii ofera un
ragaz semnificativ de schimbare, de reflectare, ci anticipeaza inchiderea permanenta a lui
Moromete, solitudinea in care se va retrage.

2. Moromete se confruntă cu un impediment emoțional, indoindu-se de propria persoană și

judecand aspru lumea ce-l înconjoară.

3. Comparatia anticipeaza destrămarea lumii interioare a protagonistului, universul său propriu ,

mărginit de limitele satului, în care doar conceptele abordate de sine, și gândurile individuale
erau valide. Astfel, el ramane singurul partas (martor) la existența unui astfel de taram,
inexplicabil (unei lumi ciudate care a pierit.)

4. liniște posomorâtă și închisă- epitetul dublu, reflectă caracterul personajului sub forma unei
regăsiri în lumea din exterior.
sălbăticise copiii și îi azmuțise împotriva lui.- personificarea citata ne indica incercarea lui
Moromete de a nu își asumă răspunderea pentru situatia sa actuala;
sub lumina vie a minții.- epitet
Câmpia își lăsa în jos, nesimțit, pleoapa ei uriașă.- metafora marchează momentul de schimbare a
caracterului personajului, ca urmare a meditației aspre.

5. Interogațiile retorice, ca sursă de expresivitate are un impact concret asupra monologului,

compune un model de întrebare răspuns, cu rolul de a reflecta îndeaproape asupra acțiunilor sale,
un pretext pentru comunicarea clară a frământărilor.

6. Monologul prezentat are rolul de a dezvălui complexă viața[ interioară a personajului,

oferindu-ne posibilitatea de a-i pricepe convingerile, judecată, dar și menit ca acesta să se
cunoască pe sine. Acesta, atât interior, cât și adresat, este conceput ca maniera prin care se
realizează dezvoltarea, evoluția psihologică.