O tulburare psihotică poate modifica gândirea, percepțiile, emoțiile și comportamentul unei persoane, astfel

încât, uneori, aceasta nu poate sesiza faptul că experiențele neobișnuite pe care le trăiește țin de o problemă
de sănătate mentală și nu reflectă realitatea.

SIMPTOME:

· auditive: voci sau alte sunete (alarme, sirene, țipete) care nu există în realitate.
· vizuale: perceperea unor imagini (simple sau complexe) care nu există în realitate
· tactile: senzații la nivelul pielii în absența unui stimul real (de exemplu, senzația de atingere sau de
insecte care se târăsc pe piele)
· olfactive: perceperea unor mirosuri fără existența unui stimul real (de exemplu, mirosuri urâte sau
miros de arsură)
· gustative: perceperea unor gusturi modificate; adesea sunt însoțite de halucinații olfactive.

Idei cu tendinta de delir

· de persecuție/urmărire – ideea că se află în centrul unui complot sau că este spionat
· de referință – convingerea persoanei afectate că primește mesaje speciale (de exemplu, la
televizor, din numere, din superstitii ) sau că ceilalți discută despre ea
· de grandoare – persoana respectivă consideră că are puteri extraordinare sau că este celebră
· de control – convingerea persoanei afectate că acțiunile/gândurile/cuvintele îi sunt controlate din
exterior; poate apărea senzația că gândurile îi sunt citite, furate sau inserate
· de tip somatic – convingerea eronată că suferă de o boală gravă în ciuda dovezilor care infirmă acest
lucru sau idei neobișnuite legate de funcționarea unor organe

Simptomele negative

Se numesc astfel deoarece se referă la elemente care au fost reduse sau pierdute din cauza bolii. Pot fi
reprezentate de alogie (sărăcirea vorbirii), avoliție (absența motivației, inițiativei), retragere socială (lipsa
interesului pentru interacțiuni sociale, tendința de a se izola în propria cameră), scăderea nivelului general de
energie cu reducerea activităților, inclusiv a igienei personale, aplatizare afectivă (reducerea expresiei
emoționale), anhedonie (absența plăcerii în legătură cu activități anterior plăcute).

Simptomele cognitive

Persoanele care suferă un episod psihotic pot prezenta probleme de concentrare și memorie. Acestea se pot
manifesta prin dificultăți de concentrare care le pot afecta activitatea școlară sau profesională, încetinirea și
afectarea calitativă a procesării informațiilor, reducerea capacității de memorare, în special pentru evenimente
recente, și a abilităților de rezolvare de probleme, dificultăți de organizare a activităților.

Simptomele afective

Pe parcursul unui episod psihotic pot să apară diferite modificări ale dispoziției persoanei afectate, astfel încât
aceasta poate fi prea euforică sau, mai frecvent, prea deprimată. De asemenea, pot să apară emoții exagerate
de anxietate (frică fără un motiv real), enervare sau furie extremă. Uneori, aceste emoții se pot schimba rapid,
chiar și fără un motiv aparent.
 FACTORI GENETICI
Mostenirea ereditara, genetica a bolii psihice nu a fost demonstrata cu certitudine. Ceea ce s-a demonstrat totusi este
tendinta ca in anumite familii sa apara (mai mult ca in alte familii) acest tip de boala.

INFLUENTE DE MEDIU
O viata de familie lipsita de armonie, stresul si conflictele profesionale si sociale, conflictele interpersonale, pierderea cuiva
drag pot provoca si/sau favoriza aparitia bolii psihice. Oricine si in orice moment al vietii poate sa se imbolnaveasca psihic.

Ieşind din starea de şoc Puiu „avu fulgerător revelaţia realităţii”.(…) Spaima că a stins o viaţă
omenească i se răsucea în suflet ca un pumnal.

autorul ne prezintă un om îngrozit de efectul ireparabil al faptei sale oribile, impulsive, involuntare.

Puiu are și o zonă de sine coerent, inteligent și convingător, vizibil de exemplu când îi explică
doctorului Ursu contextul lui familial

abordat în Ciuleandra un caz de conştiinţă morbidă, de destructurare psihotică a personalităţii

din partea tatălui: „un moment de nebunie subită”

instinct criminal, cumul de sadism, taote moştednite de la antecesorii săi şi, în final, manifestarea unei boli mintale, el
fiind considerat de sine “un tap ispasitor”

impulsiunea de a omorâ pe cineva, plăcerea de a privi tăierea păsărilor în copilărie, pornirea de a ucide femeia pe care o
posedă, găsindu-şi o motivaţie şi, în acelaşi timp, disculpându-se

alternanţe între stările depresive şi acelea de exaltare afectivă, cu impulsivitate necontrolată