UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ȘTIINȚE ȘI

TEHNOLOGIE “GEORGE EMIL PALADE” DIN TÎRGU-MUREȘ

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ȘI LITERE

Programul de studii: ECCE

ARGUMENTARE

Student: Marin Ioana-Alexandra

2020
 Situația Imperiului Roman în secolele al III-lea și al IV-lea

După perioada de maximă înflorire din secolele I și al I-lea d. Hr., Imperiu Roman a intrat
într-o perioadă de criză, declanșata pe fondul a o serie întreaga de atacuri ale populațiilor barbare.
Concentrate pe aproape toate frontierele, acestea au jucat un rol major în evoluția acestuia.
Grosso modo, situatia Imperiului Roman din perioada secolelor al III-lea si al IV-lea a fost una
precară, marcată de o serie de crize în cele mai importante domenii ale vieții omenești, anarhie și
instabilitate economica.
În primul rând, o primă cauza a acestei sitauții din imperiu în această perioadă de timp,
sunt năvălirile populațiilor barbare (germanii, hunii etc), astfel romanii erau nevoiți să accepte
așezarea în anumite provincii a barbarilor, care primeau pământ și deveneau „federați”- aliați ai
imperiului. În această calitate trebuiau să apere statul roman de atacurile altor popoare barbare.
Provincile pe care le ocupau în realitate erau pierdute pentru Imperiu.
În al doilea rând, o altă cauză a acestei situații face referire la crizele economice, sociale,
și militare prin care trece imperiul:
 Criza economică: se caracterizează prin lipsa de bani, cât mai important prin reducerea
cantității de metal prețios din monede, ceea ce a avut ca și rezultat inflația.
 Criza socială: a cuprins diferite aspecte (sărăcia populației, cheltuieli tot mai mari), dar
de remarcat este dezvoltarea colonatului- de acum în locul sclavilor erau folosiți țărani
care primeau pământ în arendă.
 Criza militară: începând cu secolul al III-lea, în armata romană pătrund mulți ostași de
orgini barbare. Din secolul următor ei formau grosul armatei, astfel a scazut disciplina
soldaților, cât s-a declanșat anarhia.

De reținut că această situație a Imperiului Roman în secolele al III-lea și al IV-lea a generat o

serie de rezultate (efecte), astfel această periaodă a însemnat:
 începutul sfârșitului unei mari etape a istoriei, antichitatea.
 dispariția celui mai mare imperiu cunoscut până atunci de omenire, Imperiul Roman.
 primii pași facuți în nașterea viitorului sistem feudal al perioadei medievale.
 primii pasi facuți în nașterea viitoarelor state medievale, mai ales în momentul divizării
imperiului.
 Dar nu în ultimul rând această perioadă are un mare însemn pentru Creștinism și pentru
adepții acestei religii, atât pentru contemporani, cât și pentru posteritate. Pe fondul unor motive
lipiste de încărcătură religioasă, împăratul Constantin cel Mare a oficializat religia creștină în
anul 313 prin „Edictul de la Milan”. Acest an devine unul simbolic pentru lumea creștină, fiind
momnentul în care Creștinismul este recunoscut în fața legii, iar din acest punct contestările nu își
mai puteau avea locul. De aceea trebuie să punctăm că pentru posteritate, pentru viitoarea
populație a epocii medievale Creștinismul va deveni o emblema fără de care nu putem lua în
calcul analiza și cercetarea acestei perioade.
Pentru a concluziona, putem spune că perioada secolelor al III-lea și al IV-lea a însemnat un
sfârșit pentru lumea antică și un nou început pentru ceea ce urma să devină lumea feundală, pe
fondul a tuturor transformărilor care au avut loc în Imperiul Roman în această perioadă de timp.