UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ FARMACIE ȘTIINȚE ȘI

TEHNOLOGIE „ GEORGE EMIL PALADE” DIN TÎRGU-

MUREȘ
PROGRAM DE STUDII: ECCE II

POLITICA NOASTRĂ EXTERNĂ

IG. DUCA

MARIN IOANA ALEXANDRA

 Discursul rostit de către IG Duca în cadrul Conferinței Cercului de Studii al
Partidului Național Liberal în ziua de 15 ianuarie 1913 a fost publicat de către
Institutul de Editură și Arte grafice „Flacăra” în 1913 la București și republicat în
format digital de către Biblioteca Digitală ‚Dacoromanica”.
Pentru a putea realiza o analiză a situației evenimențiale din perioada în care
acest discurs a fost rostit putem face referire la domnia lui Carol I. Acesta devenea
domn al României la 10 mai 1866, consolidând unirea realizată de Alexandru Ioan
Cuza în 1859.
El devenea regele României, formată din Moldova și Țara Românească. Cele mai
importante evenimente din domnia lui Carol sunt adoptarea Constituției din 1866 care
transformă România între-o monarhie constituțională, cât și într-o democrație liberală,
dar mai important la 1877 era proclamată independența României prin Tratatul de la
Berlin din 1878.
Însă evenimentele de remarcat pentru perioada 1912-1913 sunt războaiele balcanice.
Pentru România implicarea în războaiele balcanice și tratatul încheiat la București
stabilea granițele Dobrogei și păstra echilibrul în zona Balcanilor. În perioada
interbelică sau considerat aceste războaie importante în constituirea României Mari.
Din punct de vedere cultural data la care a fost rostit discursul este ziua în care s-a
născut și este celebrat marele nostru poet național Mihai Eminescu, acesta s-a născut
la 15 ianuarie 1850.1
Ion Gheorghe Duca s-a născut la 20 decembrie 1879 la București. Este fiul lui
Gheorghe Duca și al Luciei Ghica. A fost absolventă a liceului „ Sfânta Sava” în 1897
iar în 1926 și-a susținut doctoratul la Paris în Drept.
Începutul carierei politice se concretizează alături de Ionel Brătianu pentru început
intrat în magistratură, după a fost numit director al Casei Centrale a Băncilor
Populare, iar în 1907 membru al Partidului Național Liberal. Ucenic al lui Ionel
Brătianu, iar în timp un apropiat colaborator și confident a fost pregătit pentru
preluarea frâielor partidului. Acesta a avut o carieră politică strălucitoare, ajuns
ministru de externe a reușit să realizeze o bună colaborare cu alte state iar viziunile
sale politice erau îmbrățișate și de celelalte state balcanice. Considera că politica
externă a României trebuie să se concretizeze prin alianțe strânse și favorabile. După

1
M.C. Barbu, România și războaiele balanice 1912-1913, București, Editura
Prouniversitaria, 2013
moartea Regelui Ferdinand este unul dintre apropiații care nu susțin întoarcerea
viitorului Carol al II-lea în țară, considerând că acest fapt este o greșeală.
Aflat în postura de ministru al internelor, în perioada morții regelui Ferdinand, acesta
a întărit efectivele aflate în frontiere cu scopul precis, împiedicarea întoarcerii lui
Carol.
Susținător al liberalismului credea într-o evoluție continuă în baza credințelor
susținute de curentul liberali, sintetizând toate acestea chiar în discursurile rostite la
diverse conferințe precum cea din 1923, unde vorbește despre înnoirile aduse de
neoliberalism.
În legătură cu întoarcerea prințului în țară și urcarea sa la putere ,IG Duca împreună
cu Partidul Național Liberal, au fost nevoit să accepte situația și să realizeze o
colaborare cu noul conducător. Astfel congresul partidului l-a ales la conducerea sa pe
IG Duca la data de 28 decembrie 1930, iar în 1933 după un eșec al țărăniștilor a fost
numit de către rege prin-ministru.
După numeroase lupte contra forțelor legionare a fost chemat într-o întrevedere cu
regele la Sinaia. Plecând cu primul tren, la orele 21:00 trebuia să plece înapoi în gară
anunțat că trenul va întârzia ajunge acolo la orele 21:55 unde a fost asasinat. În așa fel
își găsește sfârșitul la vârsta de doar 54 de ani. Ceea ce părea în epocă o răzbunare a
legionarilor s-a aflat mai târziu că a fost o adevărată conspirație care ajunge până la
cele mai înalte nivele adică Regele Carol al II-lea.2
Prin acest discurs politic în cadrul Partidului Național Liberal, oratorul încearcă să
convingă publicul despre cum arătă politica României în Balcani până atunci și să
traseze concluziile necesare pentru o viitoare politică externă. În ciuda relației
tensionate pe care IG Duca a avut-o cu regele Carol al II-lea, acesta era un susținător
al monarhiei, dovadă dorința de colaborare cu acesta. În momentul rostirii discursului
IG Duca făcea parte din membrii Partidului Național-Liberal și era ucenicul lui
Brătianu, pregătindu-se de viitoare carieră politică care se prevestea a fi una de
succes. Important de reținut că acesta era un important susținător a ideilor susținute de
curentul liberal.
Când vine vorba de natura documentului, acesta este un discurs politic în care se
încearcă o analiză a politici externe a țării în contextul celor mai recente evenimente
petrecute. Acesta încercă să convingă publicul de cum era necesar să continue în
viitor această politică.
2
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ion_Gheorghe_Duca , ultima accesare 26.03.2021.
 Titlul textului „Politica noastră externă” este un titlu analitic, întrucât aduce o
serie de detalii încă din conținutul său făcând referire la tema principală a discursului
care este detaliată în funcție de contextul și perioada la care face referire. Tema
principală fiind aspectul politicii externe a României în zona balcanică în contextul
războaielor cu același nume. Putem spune că titlul este o aluzie la ceea ce urmează
auzit sau citit, receptorul înțelege încă de la început că subiectul central al textului
este politica externă, însă detaliile vin precum ramurile unui copac să îmbrace tulpina,
adică putem afla detalii doar din conținutul textului, titlul expunând puține detalii.
Destinatarului mesajului în acest context este format din membrii Partidului
Național Liberal din 1913, întrucât acesta a fost rostit în cadrul cercului de studii al
partidului. Acest destinatar nu face referire la o singură persoană ci la un grup de
persoane un grup politic, adică aceste persoane adună împreună aceleași concepții și
viziuni asupra vieții politice. Deci este un destinatar avizat.
Tema discursului este enunțată încă din primele cuvinte ale conținutului, adică
situația politică a românilor transpusă pe actualitate a vremii „ Subiectul conferințe
de față cuprinde marea chestiune politică de la ordinea zilei”3
Motivația alegerii acestui subiect vine pe fondul situațiilor de actualitate care s-au
întâmplat cât și după cum menționează IG Duca datorită tuturor evenimentelor
decepțiilor de natură negativă prin care trecuse poporul român până atunci. Era musai
să se înțeleagă care a fost politica României în Balcani, care a fost politica de
actualitate în acea zonă și care sunt efectele aduse de aceste evenimente.
Putem observa o divizare a textului în funcție de elementele menționate mai
sus prin această divizare IG Duca încearcă să răspundă la cea mai importantă
întrebare a textului o întrebare subînțeleasă de către cititor, adică cum arată politica
românească actuală în zona Balcanilor într-o comparație cu ce a fost până acum, fiind
și subiectul central al discursului.
De reținut că forma acestor subdiviziuni se concretizează sub egida unor întrebări
deschise care lasă locul unei largi interpretări.
Acestea sunt următoarele:
 „Care a fost în trecut politica noastră balcanică?”4
 „ Care a fost politica noastră de la izbucnirea crizei balcanice încoace?”5
3
IG. Duca, Politica noastră externă, București, Institutul de Editură și Arte grafice „Flacăra”,
1913, p. 4.
4
Ibidem, p. 4.
5
Ibidem, p. 13.
  „ Ce învățăminte putem trasa pentru viitor?” 6
În linii mari aceste întrebări arată implicarea directă a emițătorului în subiectul
central al textului, cât sunt premisele prin care răspunsurile vor fi calea etapizată către
atingerea scopului final. Astfel răspunsurile vin în lanț între-o formulă deschisă bazată
pe o argumentație solidă și o exemplificare a tuturor evenimentelor sub formă de
cauzalitate.
Dacă ar fi să sugerăm o serie de idei principale care se vor lega unitar de tema
textului, voi începe cu o prima idee aceasta se referă la a vedea care au fost interesele
României în Balcani până în anul 1913, întrucât acestea sunt bază pentru care ar fi
trebuit ca țara noastră să pretindă o politică în zona Balcanilor. Astfel acestea sunt de
natură economică sau teritorială. adică stabilitatea financiară a țării depinde de această
zonă, cât este discutabil situația Dobrogei care s-a clarificat doar prin implicarea în al
Doilea Război Balcanic. „ Examinând chestia rectificării fruntarei dobrogene a pus în
lumină însemnătatea unei granițe care se asigură stăpânirea noastră asupra Dobrogei”7
A doua idee principală se referă la implicarea unei politici externe în această
zonă bazată pe interese proprii, iar prin realizarea acestor interese se poate forma un
echilibru în zona balcanică toate acestea pentru ca România să își îndeplinească toate
idealurile și scopurile sale în această zonă.
O a treia ideii principală a textului, sunt un set de învățăminte sau idei pe care IG.
Duca consideră că dacă vor fi respectate vor duce la o evoluție doar favorabilă.
Acestea sunt o politică diplomatică bazată pe alianță și prietenii, nu una bazată pe
supunere față de un partener mai puternic aceste relații puteau fi de natură amicală sau
chiar intimă. După cum se cunosc și în Europa politicii matrimoniale sau intime care
își au locul în politica europeană cu câteva secole înainte momentului despre care
vorbim.
Însă și mai important pentru o politică externă eficientă pe considerentul proverbului
latin „Men sana in corpore sano” avem nevoie de o politică internă a statului bazate
pe principii moderne și dezvoltare.
Succesiunea ideilor este bazată pe divizarea concretă a textului aceste idei
sunt bazate pe o argumentație relevantă prin dovedirea acestora cu fapte istorice
relevante prin relația de cauzalitate. Când vine vorba despre o serie de surse folosite
de către IG Duca, acestea nu sunt menționate, întrucât putem spune că acesta poate

6
Ibidem, p. 25.
7
Ibidem, p. 5.
avea o părere proprie întrucât este venită din partea omului politic IG Duca. De
remarcat și cadrul oficial în care este realizat discursul.
Întâlnim uneori folosite în text comparații cu anumite fraze rostite de voci importante
ale lumii precum Voltaire „Dacă Dumnezeu nu ar fi existat ar fi trebuit să îl
inventăm”8 expunând această frază în contextul necesar referindu-se la situația Turciei
pentru România considerând că dacă aceasta nu ar fi existat ar fi trebuit să o
inventăm.
Vocabularul folosit este unul de natură oficială dat fiind contextul în care a fost rostit
cât și personajul care l-a folosit fiind vorba despre un viitor mare om politic. Putem
întâlni în text cuvinte de natură arhaică, precum „ obligatiuni”, „ populațiuni,
„ vajnică”, însă vom întâlni cuvinte care în zilele noastre au o scriere diferită, precum
„l’a ne’am” în loc de „ l-a sau ne-am”.
Mesajul transmis este unul de natură obiectivă care se adresează rațiunii, întrucât se
realizează o analiză în baza relației de cauză-efect. Fiind adaptat la psihologia
destinatarului, fiind un public avizat.
De reținut o serie de cuvinte cheie ale textului:
 “ Politică”
 “ Externă”
 “ Balcani”
 “ Interese”
 “Învățăminte”
IG Duca vorbește și despre o diferențiere a poprului roman față de celelate
popoare balcanice, punând în evidență originile latine ale poporului român, celelalte
state unele chiar vecine fiind de origine slavă. “ Într’vări prin pozițiunea noastră
geografică noi avem o situație mai puțin prielnică, fiindcă suntem o insulă de latini
înconjurați pretutindeni de slavi”.9
Prin expresia „insulă de latini” sunt evidențiate originile latine ale poporului român,
urmașii unei mari civilizații de cultură, Imperiu Roman. Însă este o chestiune de
apartenență vizibilă cu mult timp anului 1913, deoarece sentimentul național al
românilor era deja format.

8
Ibidem, p. 7.
9
Ibidem, pp. 5-6.
 CONCLUZII

Importanța discursului pentru anul în care a fost rostit este adusă de a o

perspectivă a unui viitor mare om politic cu privire la situația politică de actualitate.
IG. Duca fiind de o formație liberală încearcă să traseze criza Balcanilor prin filtrele
curentului liberal.
În primă faza realizează o analiză a ceea ce a însemnat în trecut politica externă a
României privind această zona, în a doua faza care a fost politica de actualitate si în a
treia parte cum putem îmbunătăți această politică.
Consideră că până în anul 1913, politica externă nu a fost una neapărat favorabilă
țării și ar trebui să venim cu o serie de schimbări pentru un viitor o situație de
echilibru în Balcani. Astfel susține că pe lângă sistemul de monarhie constituțională
care era România la acea vreme si un mic copilaș al democrației care va fi perturbată
chiar de familia regală prin venirea la tron a lui Carol al II-lea, să se realizeze un
sistem de alianțe diplomatice puternice care să garanteze acest echilibru despre care
vorbi, ceea ce ar aduce doar foloase țării.
Însă pentru a ajunge la aceste relații munca trebuie să înceapă de jos, astfel
dezvoltarea țării din punct de vedere intern era cea mai importantă premisă. Era
nevoie de o adevărată birocrație, cât și mai important investirea de resurse în educarea
maselor de populație, a țăranilor, care încă la acea dată era într-o mare pondere chiar
analfabetă.
Importanța acestui discurs este aplicabilă și în zilele noastre, întrucât dezvoltarea unei
internă a satului vor duce către o bunăstare a vieții omului și o dezvoltare a statului în
sine. Nu doar atât discursul lui IG Duca poate fi o perspectivă a omului epocii care
pentru istoricul de azi sau persoana care dorește să realizeze un studiu în acest sens,
acest discurs este o bună sursă de informare și cercetare.