UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, STIINȚE ȘI TEHNOLOGIE “GEORGE

EMIL PALADE” DIN TIRGU-MUREȘ

PROGRAM DE STUDII: ECCE II

SIGHIȘOARA ȘI ASEZĂRILE SCAUNULUI OMONIM

MARIANA BORCOMAN

MARIN IOANA ALEXANDRA

 Să ne amintim că sașii au pășit în Transilvania într-un proces complex din mai multe zone din apropierea Rinului, precum
Flandra, Saxonia sau Bavaria. Titlul de sași sugerand o denumire comună a mai multor populații venite din zonele menționate
mai sus în Transilvania.
Mariana Borcoman originară din Rupea, a urmat studiile de istorie ale Facultații de Istorie din cadrul Universitatii din
București, fiind profesor la Universitatea “ Transilvania” din Brasov. A realizat lucrarea intitulata “ Sighișoara si așezările
scaunului omonia”, apărută la Editura “Aragount” din Cluj-Napoca in anul 2020.
În această carte autoarea realizează o incursiune în lumea medievală și vorbeste despre scaunul săsesc al Sighisoarei, atât
despre oraș cat si despre zona care-l înconjura. În linii mari, această lucrare este o sinteză a zonei geografice a scaunului
Sighisoara, cuprinzand date generale pentru zonele rurale care odata au facut parte din scaunul Sighișoara.
Putem observa că autoarea scrie si despre alte zone odata populate de catre sași, precum Rupea, locul sau de origine în lucrarea
“ Asezarile transilvane: Rupea” publicată la editura Academiei Române la Cluj-Napoca în anul 2010.
Scaunul Sighisoara a fost atestat documentar în secolul al XIV-lea, fiind unul dintre cele mai mari ca si structură,
astfel era împărțit în 3 entități. Scaunul de Sus care cuprindea Saschizul, Archita, Roades si Bunesti. Saschiz era cea mai mare
asezare a scaunului ca numar de locuitori si valoare a impozitelor. Avea statutul de targ, precum si o bună dezvoltare
economică, intrand in competiție de timpriu cu Sighișoara. Colonizarea sașilor aici se face înaintea Sighișoarei si este situat
intre localitatile Mihai Viteazu și Vânători, însă atestarea documentară apare aici în 1309 întru-un document care provine de la
Episcopia de la Alba Iulia care amintea de câțiva sași de aici. În secolele al XVI-lea si al XVII-lea, s-au consemnat în tirgul
Saschiz breslele cizmarilor, iar în 1508 si a fierarilor. După 1872, datorită industrializării breslelor au apărut asociații de
meșteri. Dupa anul 1700, dintr-un fond etnic săsesc vor apărea și românii, maghiarii și țiganii.
Archita este așeazată la nord de Beis și Mihai Viteazu, rămâne în structura Scaunului de Sus. Aici găsim atestați nobili încă din
secolul al XIV-lea. Acesta localitate este atestată documentar în 1341, fiind de o dimensiune mică. Într-un raport din 1488
figura cu 105 locuințe, 1 învățător, o moară și 9 case nelocuite si 2 săraci.1
Biserica fortificată datează din secolul al XIII-lea fiind o basilică peste care a fost amplasată o sală catolică. Turnul clopotniței
datează din secolul al XIV-lea cu un acoperiș piramidal. Anul 1748 aduce un incendiu care a devastat o parte din registrele de
impozite. Putem afla situația economică a satului, astfel în 1504 și 1508 populație de aici nu putea plăti îndatoririle
impozitelor.
Beia așezată undeva la granița dintre scaun și o comitatul Alba. Denumirea localității provine din limba maghiară, iar prima
atestare documentară este din 1442 într-un act prin care Iancu de Hunedoara confirmă castelul Hălchiu din Țara Bârsei, deși
localitatea este mai veche decât atestarea acestui document. Biserica fortificată de aici datează din secolul al XVI-lea cu o sală
mare, construită în stil gotic cu ziduri groase și patru turnuri de apărare.
Bunești așezat între Rupea și Sighișoara reprezenta a treia localitate ca și mărime a Scaunului de Sus. Atestarea datează într-un
document din 18 decembrie 1337, în care era descrisă organizarea instituțiilor statului. Secolul al XIV-lea stă sub semnul
conflictului între satele săsești care s-a finalizat cu distrugerea satului Bunești si a bisericii de aici.
Roadeș așezaț la 16 km de Archita, a reprezentat a opta zonă cu o intensă colonizare. Atestarea documentară are loc în 1365
într-o plângere a conților Iacobuț către Voievodul Transilvaniei despre comportamentul sașilor din Roadeș care le-au distrus o
proprietate în Vânători. La 1488 erau consemnate 58 de gospodării, iar în 1532, 72 de gospodării. Până în secolul al XVII-lea
vor fi confirmate 100 de gospodării. Biserica s-a construit peste o veche amplasare gotică în secolul al XV-lea pe un deal în
partea de nord a a localității.2
Scaunul de Mijloc cu prindea 5 localitați. Șaeș aflat la 9 km de Sighișoara pe valea cu același nume, afluent al Târnavei Mari.
Atestarea documentară datează din secolul al XV-lea, denumirea apărând în mai multe acte de proprietate. Apartenența la
scaunul Sighișoarei este atestată de un document de proprietate într-un conflict între Daneș și Laslea. În 1488 apare cu un

1
M. Borcoman, Sighișoara și așezările scaunului omonim, Cluj-Napoca, Editura Aragount, 2020. pp. 12-79.
2
Ibidem, pp. 79-90.
număr de 107 gospodării, iar în 1532 un număr de 116. În registrele de socoteli apar o serie de reduceri de impozite din cauza
incendiilor și a fenomenelor meteo care au avut loc în zona.
De reținut că la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în această așezare au loc trei mari cazuri de vrăjitorie două femei și un bărbat.
Biserica datează din 1374 ridicată în hramul Sfintei Ana, altarul este decorat în stilul celui din Biertan datând din secolul al
XV-lea.
Apold se află la 15 km de Sighișoara pe Valea Șaeșului, cea mai veche atestare documentară datează din 1309, care vorbește
despre un preot Nikolaos de Apollo. Brdăești la fel pe valea Șaeșului la 23 de km de Sighișoara. Această localitate este atestată
documentar în 1349 în care se vorbește de o porțiune de pământ aflată între Apold, Stejareni și Netuș. De reținut că la 1426
așezarea primește drept de târg anual. Potrivit recensământului din 1488 aici se află 59 de gospodării, iar la 1596, 185 de
gospodării . Localitatea este făptașă a mai multor evenimente. Spre exemplu pe aici va trece în 1448 Iancu de Hunedoara în
drumul său spre Țara Românească, iar în secolul al XVII-lea aici staționează o vreme lungă turcii. Biserica a fost închinată
Sfântului Andrei și datează de la de la sfârșitul secolului al XIV-lea, iar în secolul al XV-lea primește numeroase scutiri de
impozite.
Daia așezată pe cursul superior al văii Șaeșului a fost ultimul spațiu colonizat cu populație germană. Numele așezării provine
din 1289 cand o familie de nobili se aseaza aici. În 1426, Sigismund de Luxemburg conferă localitații dreptul de a organiza
targ saptamanal. 3
Scaunul de Jos era alcătuit din localitățiile Daneș, Laslea, Hoghilag, Prod și Seleușul Mare.
Daneș este situat la 9 km de Sighișoara, atestat documentar în secolul al XIV-lea într-un document din 1348 a abației Cluj-
Mănăștur prin care se menționa apartenența la scaunul Sighișoara. Populația așezării era formată în majoritate de români la
1488.
Lasea este aștezată pe valea laterală a Târnavei Mari pe drumul dintre Sighișoara și Mediaș, fiind atestat într-un document din
1309. În 1488, populația era în număr se 77 de gospodari, iar în 1765 avea 567 de locuințe. În registrele de socoteli din 1504 si
3
Ibidem, pp. 92-103
1508, asezarea apare cu scutiri de taxe. La sfarsitul secolului al XVII-lea, localitatea avea un proces cu familia nobiliară
Bethlen din apropiere care anexează o parte din proprietatea satului.
Hoghilag se află la est de Dumbrăveni, singură pe cursul drept al Târnavei. Prima atestare documentară are loc în 1348 într-un
act de confruntare între satul Criș și Johannes de Mălincrav. 4
Deci cartea Marianei Borcoman este una dintre puținele lucrări care fac referire la satele care alcătuiau odată Scaunul
Sighișoara. Aduce informații utile pentru cei care înceacă să afle detalii despre locurile natale sau pentru cei care încearcă să
realizeze o cercetare în acest sens, dar toate aceste informații rămân la un nivel general. Dar poate fi o primă sursă de început,
astfel se pot acumul primele cunștințe despre acest subiect.

4
Ibidem, pp. 104-110.