UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: ASIGURAREA CALITĂȚII IN AFACERI
ANUL I

Preţul şi formarea acestuia. Factori.

Studiu de caz: formarea preţului unui produs,
al unei firme.

DISCIPLINA: MICROECONOMIE AVANSATA

PROF. COORD.: POPOVICI VERONICA
SARCHIZIAN SERGIU
STUDENT: BREZOIANU BIANCA MARIA

2020
 Cuprins

Introducere
Capitolul 1. Prețul
1.1 Importanța și rolul prețului
1.2 Categoriile de prețuri
Capitolul 2. Funcțiile prețurilor
Capitolul 3. Factorii de influență
Capitolul 4. Studiu de caz – formarea prețului
Concluzii
Bibliografie
 Introducere

Viaţa economică contemporanaă este o lume a preţurilor. Fie că este cumpărător, fie
că este vânzător, agentul economic trebuie să-şi orienteze comportamentul pornind de la
specificul procesului de formare a preţului. Pe piaţa care acţionează, activitatea sa este
corelată cu dinamica preţurilor. Importanţa cunoaşterii mecanismelor pieţei, respectiv a
relaţiilor dintre preţ şi celelalte variabile economice, este recunoscută atât la nivelul
microeconomic, cât şi la nivelul macroeconomic. În acest sens, se reflectă, pe de o parte,
preocuparea firmelor de a elabora strategii avantajoase de preţ, chiar în situaţia în care
puterea lor de influenţare a preţului pieţei este limitată iar, pe de altă parte, elaborarea
cadrului legislativ în domeniul preţului şi concurenţei. Aceasta face ca cercetarea preţurilor,
departe de a fi considerată încheiată, să fie în centrul multor preocupări, studii şi dezbateri.
Abordarea preţului în contextul actual ridică un semn de întrebare asupra substanţei
contemporane a preţurilor libere a cărei analiză presupune o permanentă raportare la
realitatea economică. De asemenea, cercetarea atentă a condiţiilor ofertei şi cererii pe diferite
tipuri de piaţă este în măsură să explice caracterul variabil al preţului şi multitudinea
mecanismelor de formare a acestuia.
De altfel, numai pe baza aprofundării analizei formării preţului, acesta poate fi mai
bine înţeles şi poate deveni un instrument valoros pentru orice agent economic, care,
folosindu-l corespunzător, devine un participant eficient la viaţa economică. De aceea,
lucrarea poate oferi un suport nu numai teoretic, dar şi practic tuturor celor preocupaţi de
mecanismul preţurilor şi adoptarea unor strategii eficiente de piaţă.

1
 Capitolul 1. Prețul

Prețul este un instrument al pieței și un indicator al realității. În virtutea funcției

de corelare a cererii cu oferta el capată un caracter complex ce este amplificat în contextul
actualului dinamism economico- social, atât de caracteristicile pieței pe care le manifesă, cât
și de cadrul legislativ care reglementează formarea prețurilor, el însuși perfectibil.
Unele produse au o valoare mai mare,alte o valoarea mai mică,în funcție de
cantitatea de muncă ce s-a cheltuit pentru fabricarea lor.Observăm că și produsele ce se vând
și se cumpără cu prețuri diferite,mai mari sau mai mici,în funcție de valoarea lor. Rezulta că
între preț și valoare se stabilește o legătură.Cu ajutorul banilor exprimăm valoarea, adică
prețul mărfii.Putem spune deci că prețul este expresia bănească a valorii mărfii.
Prețul este mai mare decat costul de producție,deoarece în el se include atât
cheltuielile de producție cât și venitul întreprinderii și al sociatății.
P= Cp+V

Unde, P = prețul:
Cp = costurile de producție:
V = venitul întreprinderii și societății.
1.1.Importanţa şi rolul preţului
Ca instrument al pieţii şi indicator esenţial al realităţii economico-sociale preţul
pieţii reprezintă “o cantitate de monedă pe care cumpărătorul este dispus şi poate să o ofere
producătorului în schimbul bunului pe care acesta îl poate oferi” (M.Platis – Preţul şi
formarea lui – Ed.Economică, Bucureşti, 1997).
Ca expresie a informaţiilor furnizate reciproc de către participanţii la schimb, în
economia contemporană, întâlnim şi alte posturi ale preţului, ce poartă numele de:
- tarif – în cazul serviciilor.
- taxă – în cazul plăţilor la bugetul de stat sau alte instuţii financiare.
- impozit – ca preţ al dreptului de a câştiga bani.
- comision – pentru agenţii comerciale.
- primă – în cazul asigurărilor sociale.
- chirie – pentru utilizarea temporară a unui spaţiu
- onorariu – în cazul unui liber profesionist.

2
- cotizaţie – pentru apartenţe la o organizaţie.
- amendă – pentru contravenienţi.
- penalizare – pentru nereguli.
- cauţiune – ca preţ al libertăţii temporare.
- rată – în cazul unei plăţi eşalonate.
- salariu – ca preţ al muncii.
- dobânda – ca preţ al banilor împrumutaţi.
- garanţii – pentru amanetare
- mită – preţ al bunăvoinţei, favorizării.
Tot în categoria de preţ se include şi denumirile arhaice, care astăzi se folosesc în
cadrul unor comunităţi restrânse, cum ar fi: obol(contribuţie modestă), pomană(la săraci),
ort(la înmormântare), ciubuc(mică atenţie), peşcheş(cadou), etc.
În orice sistem economic, cu privire la preţ există puncte de vedere cu interese
aparent diametral opuse şi anume: al producătorului şi al consumatorului. Astfel, în calitate
de producător, se solicită un preţ, dacă este posibil cât mai mare, deoarece i-ar putea aduce
un profit mai mare, dar acesta trebuie acceptat de către consumator şi ca urmare nu poate
depăşi posibilităţile lui. În calitate de consumator, preţul este suma pe care eşti dispus să
oferi pentru un bun sau serviciu, în funcţie de valoarea pe care o acorzi ofertei.
În mod normal, preţul se stabileşte prin negocierea dintre producător şi consumator,
negociere în care producătorul propune un preţ consumatorului, dar în final contează
valoarea pe care consumatorul o atribuie produsului. Deci preţul “se poate defini, ca expresie
de cele mai multe ori financiară, a valorii atribuite de consumator în cadrul schimbului”. El
joacă adesea rolul decisiv în opţiunile cumpărătorului, iar studiile din ultimul deceniu arată
că se accentuează rolul său în ansamblul mixului de marketing, mai ales datorită faptului că
preţul este acela care-i oferă o imagine a consumatorului asupra a ce trebuie să se aştepte de
la un produs. Aceasta înseamnă, că stabilirea unui preţ mic nu va duce automat la creşterea
vânzărilor, întrucât consumatorul se îndoieşte de calitatea produsului, iar un preţ mare poate
fi susţinut printr-o imagine de marcă.

1.2. Categorii de prețuri

Totalitatea prețurilor și tarifelor stabilite se stat și folosite în economia țării

formează sistemul de prețuri.Printr-un astfel de sistem de prețuri se traduc în viață direcțiile
principale ale politicii economice de dezvoltare.

3
 În virtutea Legii cu privire la regimul prețului și tarifelor,sistemul de prețuri din țara
noastră cuprinde următoarele categorii de prețuri:
 Prețuri ale producătorilor (prețuri de producție), respectiv prețurile la care se
desfac produsele unităților industriale, se efectuează lucrările de construcții-montaj și se
desfac mărfurile altor producători; Prețurile producătorilor sunt alcătuite din costurile de
producție,la care se adaugă beneficial întreprinderii sau al producătorului, după caz.
 Prețuri de livrare, la care circulă produsele între unitățile socialiste; Prețurile de
livrare se formează din prețul de producție plus impozitul pe circulația mărfurilor, care se
stabilește în funcție de politica economică a statului.
 Prețuri cu amănuntul pentru produsele ce se desfac prin comerțul socialist
populației și lucrările de constructți efectuate pentru populație; Prețurile cu amănuntul se
obține prin adăugarea la prețul de livrare a rabatului sau a adaosului comercial. Rabatul
comercial reprezintă cheltuielile ce se fac cu desfacerea mărfurilor în rețeaua
comercială,plus beneficiul organizațiilor comerciale.
 Tarife pentru serviciile prestate unităților socialiste și populației; tarifele cuprind
cheltuielile cu serviciile efectuate, la care se adaugă beneficiul unităților de stat sau
cooperatiste care au prestat serviciul (serviciile de poștă,telefon,transport,etc)

4
 Capitolul 2. Funcţiile preţurilor

1. Funcţia de calcul, de evaluare şi măsurare a cheltuielilor, rezultatelor,

veniturilor, fluxurilor care se derulează la toate nivelurile şi vizează pe toţi subiecţii
acţiunii economice. Prin intermediul lor, marea diversitate a consumului de resurse
economice, output-urilor şi tranzacţiilor sunt uniformizate sub forma monetară, fiind organic
legate de rolul monedei de etalon general de măsură, calcul şi evidenţă. Cea mai
generalizatoare formă de măsurare economică – măsurarea monetară – se realizează prin
mijlocirea preţurilor. Calitatea reflectorie a acestei măsuri este condiţionată de existenţa unor
preţuri corecte, formate liber, care ilustrează cât mai fidel posibil realitatea, starea şi
sensurile de mişcare ale economiei.
2. Preţul informează agenţii economici asupra gradului de tensiune dintre resurse
şi nevoi. Creşterea preţurilor absolute şi relative seminifică creşterea tensiunii şi invers.
Nivelurile de preţuri sunt în ultimă instanţă scale, trepte cu ajutorul cărora se măsoară gradul
de raritate: cu cât preţul este mai ridicat, cu atât respectivul bun este potenţial mai insuficient
în raport cu nevoile.
3. Preţurile sunt purtătoare dinamice de informaţii prin care sunt coordonate
deciziile producătorilor şi cumpărătorilor. Astfel, schimbarea preţurilor relative antrenează
permanente realocări ale factorilor de producţie pe domenii, noi modalităţi de combinare a
acestora, structuri noi ale ofertei şi consumului. Creşterea preţurilor relative generează
tendinţa de reducere a consumului şi de creştere a producţiei. Din contră, la mărfurile pentru
care ele scad, consumul este stimulat, iar producţia descurajată. De aceea, preţurile sunt
considerate pivotul economiei de piaţă.
4. Pentru producător, preţul este principalul instrument prin care îşi
recuperează cheltuielile, îşi asigură profitul şi creează premisele pentru continuarea
activităţii economice. Tot pe baza informaţiei furnizate de preţuri producătorul decide să
restrângă sau să abandoneze anumite activităţi. În felul acesta, el este cel mai autentic sistem
de informaţii pentru alocarea şi realocarea resurselor pe domenii.

5
 5. În anumite condiţii, în special când se practică preţuri administrate, preţul
este un factor de redistribuire a veniturilor şi patrimoniului între diferite categorii de
agenţi, ramuri şi sectoare de activitate. Agenţii, ramurile şi sectoarele ale căror preţuri
relative scad, înregistrează pierderi de venituri şi de patrimoniu; situaţia este inversă pentru
cei ale căror preţuri relative cresc. Aşa cum este sugerat în figura 11.3, se produce fenomenul
de „foarfece al preţurilor", când, faţă de o situaţie de echilibru, X, preţurile relative ale
bunului (sau sectorului) A scad (care pierde) şi cele ale bunului (sectorului) B cresc,
redistribuirea de venit şi patrimoniu realizându-se în favoarea sectorului B.

Figura 1. Foarfecele preturilor

6. În economia de piaţă, preţul este cel care, împreună cu venitul nominal,

„arbitrează" accesul persoanelor şi categoriile de persoane la bunurile economice
marfare.

6
 Capitolul 3. Factorii săi de influență

Prețul reprezintă valoarea unui bun sau serviciu atât pentru vânzator cât si pentru
cumpărător. Valoarea atașată unui bun sau serviciu, prețul sau, se bazează atât pe elemente
tangibile (calitatea produsului, avantaje oferite) cât și pe elemente intangibile (factorul feel-
good luat în calcul pentru produsele de lux).
Factorii ce afectează deciziile de preț au fost grupați de Kotler în factori interni și externi
întreprinderii :

Factorii interni determinanţi ai preţului

Cei mai importanţi factori interni ce influenţează preţul sunt alături de obiectivele de
marketing şi strategia de marketing:

1 .Costul de producţie – ce reprezintă totalitatea cheltuielilor pe care le efectuează

întreprindere pentru realizarea unui produs. Ele sunt costuri directe, numite cheltuieli
variabile pentru că mărimea lor se modifică în acceaşi direcţie cu cea a cantităţii de
produse(materii prime, materiale, combustibil şi energie pentru producţie, salarii, etc.) şi
costuri indirecte numite cheltuieli fixe, întrucât, într-un interval de modificare a cantităţii de
produse rămân neschimbate(amortizarea capitalului fix, energia pentru iluminat,
combustibilul pentru încălzit, chiria, etc.).

2. Etapa ciclului de viaţă a produsului este un factor ce trebuie avut în vedere,

deoarece de regulă în faza de introducere, se practică un preţ relativ ridicat, în faza de creştere
unul moderat, în cea de maturitate începe să scadă, iar în faza de declin în funcţie şi de alţi
factori poate să scadă sau să crească.

3. Strategia de distribuţie – influenţează preţul prin câştigarea accesului la canalele

de distribuţie.

4. Strategia de promovare – se corelează, preţul, care devine instrument promoţional.

5. Organizarea internă – desemnează responsabilităţile în domeniul stabilirii şi

controlului preţurilor, în funcţie de structura organizatorică a firmei. Tipic, în procesul

7
stabilirii preţurilor sunt implicate departamentele (compartimentele) de marketing, vânzări
şi contabilitate, fiecare având o viziune proprie care trebuie însă coroborate, pentru a elimina
pe cât posibil riscurile în acest domeniu.

Factorii externi ce determină preţul

Sunt în general componentele macromediului, care au influenţa diferită ca intensitate

asupra preţului. Astfel, influenţă imediată şi cel mai adesea directă, o au factorii
economici(piaţa cu elementele ei: cerere şi ofertă) şi factorii politico-juridici(politica fiscală,
atitidinea faţă de profit etc). Ne vom opri doar la câţiva din aceşti factori.
1. Cererea pentru un bun reflectă intensitatea nevoii pe care el o satisface şi se
concretizează în cantitatea ce se cumpără într-o perioadă dată, la un anumit nivel al preţului.
2. Concurenţa, ce reflectă structura pieţii pe care firma îşi vinde produsul, se bazează
pe interdependenţa ce există între producătorii aceluiaşi produs, întrucât consecinţele acţiunii
unuia depind şi de reacţiile celorlalţi producători. De aceea, are mare importanţă cunoaşterea
tipului de piaţă pe care apare fiecare produs, întrucât preţul se formează într-un mod specific
pe fiecare dintre acestea.
Astfel, în condiţiile concurenţei perfecte, prin mecanismul cerere-ofertă, fără nici o
reglementare se formează preţurile libere la nivelul preţului de echilibru, care avantajează
atât pe producător, pentru că-i asigură recuperarea costurilor şi obţinerea unui profit normal,
dar şi pe consumator, deoarece este cel mai mic preţ la care poate fi obţinut bunul respectiv.
Dominantă, este însă concurenţa imperfectă, iar pe o asemenea piaţă se manifestă
controlul preţurilor, fie de către firme producătoare, fie de către stat (preţuri administrate).
Pe piaţa cu concurenţa monopolistică preţul oscilează în jurul celui de echilibru, ea
apropiindu-se de cea cu concurenţă perfectă, dacă produsele sunt omogene(ex. piaţa fructelor
şi legumelor). Pe o asemenea piaţă, producătorul nu poate decât să-şi sporească cantitatea de
produse şi să-şi amelioreze performanţele pe termen scurt, iar pe termen lung poate să-şi
diferenţieze produsele printr-o politică de marcă şi să obţină astfel un monopol de nişă de
piaţă.
Pe piaţa cu concurenţa oligopol, controlul preţului este generat nu numai de
maximizarea profitului ci şi de preocuparea de a evita pierderile. Controlul preţurilor de către
firmă urmăreşte menţinerea şi extinderea vânzărilor pentru asigurarea unui profit
corespunzător, dar şi câştigarea clienţilor, atenuarea concurenţei.

8
 Dacă măreşte preţul, o firmă speră, că ceilalţi producători o vor urma(şi de obicei
cam aşa se întâmplă), în caz contrar va pierde clienţii în favoarea concurenţilor.
Pe piaţa monopol, în care producătorul este singur, teoretic poate stabili orice preţ
doreşte, dar trebuie să ţină seama de posibilităţile consumatorului, pe care nu-l poate obliga
să cumpere.
Preţul de monopol face ca cererea să devină rigidă, împiedicând intrarea altor firme
pe piaţă. Este un preţ discriminatoriu şi poate fi unul mare sau unul mic în funcţie de situaţie.
Se remarcă mai frecvent monopolul regularizat, căruia guvernul îi permite un preţ ce-i aduce
un profit rezonabil
Statul poate să se afle în această postură şi poate practica un preţ sub costuri, pentru
a-l face accesibil consumatorului (ex. medicamente) sau un preţ mare, prin care să reducă
consumul (la resurse naturale), descurajând pe consumator.
3. Oferta, determinată de capacitatea de producţie a firmei va influenţa preţul,
deoarece ea trebuie să aleagă între un preţ mai mare cu oferta mică sau o ofertă mai mare cu
un preţ mai mic. Studierea cererii îi va permite să aleagă soluţie optimă.
4. Politica statului cu privire la intervenţia în general în viaţa economică şi în special
în domeniul preţului.
Statul urmăreşte prin intervenţia sa, nu să anuleze acţiunea legilor economice
obiective, ci să atenueze şi să elimine unele influenţe negative, la unele produse care necesită
sprijin din afara pieţii, ţinând însă cont de interesul public, al consumatorilor şi
producătorilor. Obiectivele sunt limitarea creşterii unor preţuri sau împiedicarea scăderii lui.
Această intervenţie a statului este de unele firme acceptate, de altele criticată, întrucât
statul nu poate satisface prin intervenţia sa toate interesele şi trebuie să ţină seama de
interesul general al societăţii.
Statul intervine asupra raportului cerere-ofertă, asupra nivelului preţului şi prin
controlul preţurilor.
Concret, intervenţia statului se transpune în politicile de preţuri adoptate prin:
- asigurarea unor preţuri avantajoase la materii prime;
- achiziţionarea, la preţuri convenabile a unor cantităţi de bunuri(ex. cereale, materii
prime, materiale strategice);
- acordarea de subvenţii sau credite pentru unele produse;
- limitarea mărimii profitului sau impulsionarea creşterii lor;
- îngheţarea preţurilor la limita minimă sau maximă pentru protecţia consumatorilor
sau producătorilor.

9
 5. Alţi factori socio-economici cum ar fi: conjunctura economică, faza ciclului
economic, protecţia socială a consumatorilor etc., de care fiecare firmă trebuie să ţină seama
după caz.
Influenţa fiecăruia din aceşti factori se reflectă în mărimea preţului sub forma:
cheltuielilor de producţie efectuate, a utilităţii, a cererii, rarităţii şi a altor variabile. Numai
un asemenea preţ, ce ia în considerare toate aspectele subliniate mai sus, poate constitui un
instrument complex de măsurare economică.
În concluzie, libertatea celui care stabileşte preţurile este limitată de aceşti factori,
iar consumatorul este singurul în măsură să aprecieze dacă preţul produsului este corect, prin
raportarea lui la valoarea de întrebuinţare a produsului. De aceea, percepţia preţului de către
cumpărător are deosebită importanţă pentru specialiştii în domeniul marketingului, care
stabilesc preţurile produselor în cadrul firmei conform strategiei adoptate.

10
 Capitolul 4. Studiul de caz- formarea prețului unui produs

4.1 Prezentarea companiei Dobrogea Grup

S.C. Dobrogea S.A., societate comercială pe acţiuni, cu capital integral privat,

reprezintă în România cel mai important producător integrat de produse făinoase din sud-
estul ţării, beneficiind şi de o poziţie geografică favorabilă - oraşul Constanţa, port la Marea
Neagră. Fondată în urmă cu peste 45 de ani, cu o bogată experienţă acumulată în timp,
compania Dobrogea oferă astăzi clienţilor şi consumatorilor o gamă sortimentală diversă cu
peste 300 de produse de marcă din cinci domenii de activitate: morărit, panificaţie- patiserie,
produse congelate, cereale pentru micul dejun si biscuiti. Obiectivul principal pe termen
mediu al grupului Dobrogea este reprezentat de consolidarea poziţiei sale pe piaţa naţională
şi locală şi expansiunea pe pieţele internaţionale.

Ca misiune, compania şi-a propus în primul rând să ofere consumatorilor o

alimentaţie sănătoasă prin produse de marcă şi de cea mai bună calitate, echilibrate din
punct de vedere nutriţional. În al doilea rând, Dobrogea S.A. doreşte să inoveze şi să
investească permanent pentru a aduce plusvaloare în viaţa consumatorilor produselor
companiei şi pentru a-şi păstra poziţia de lider în sectorul morărit-panificaţie din România.

Ca viziune, compania doreşte ca prin calitate, inovare şi profesionalism să păstreze

încrederea consumatorilor în produsele Dobrogea şi să devină astfel unul dintre cei mai
importanţi producători din domeniul morărit- panificaţie din Europa de est.

Printre valorile companiei Dobrogea, se înscriu:

 Leadership – printr-o prezenţă activă pe piaţa locală şi naţională a produselor de

morărit-panificaţie;
 Inovare, tehnologii performante şi strategii adaptate evoluţiilor pieţei pentru o
dezvoltare durabilă;
 Responsabilitate privind sănătatea consumatorilor, materializată printr-o ofertă de
produse de cea mai bunã calitate, echilibrate nutriţional şi fabricate în condiţii de siguranţă
alimentară cu respectarea normelor europene în domeniu;
 Respect faţă de oameni, comunităţi şi mediu;

11
 Parteneriate durabile bazate pe încredere, profesionalism şi calitate;
 Păstrarea tradiţiei româneşti (ca tip de consum, aromă, tehnologie de fabricaţie)
armonios împletită cu evoluţia obiceiurilor în condiţiile integrării/globalizării şi a
particularităţilor regionale dobrogene de insula multiculturala;
 Spirit de echipă şi mândria apartenenţei la „familia” Dobrogea.

În prezent S.C.Dobrogea S.A. deţine o cotă de piaţă semnificativă atât la nivel local
cât şi naţional, poziţia sa bazându-se pe strategii de modernizare continuă a tehnologiilor şi
sectoarelor de activitate, pe prospectarea pieţii în scopul satisfacerii dar, mai ales al
anticipării cerinţelor acesteia. Mai mult, se derulează cercetări împreună cu universităţi şi
instituţii de prestigiu din România şi din lume pentru realizarea de produse echilibrate din
punct de vedere nutriţional. Referitor la introducerea permanentă a noi tehnologii, s-au
investit peste 52 milioane euro în ultimii 10 ani .

4.2. Prețul pâinii

Paine albă 300g

lei/kg lei/buc
Pret brut 5.00 1.50
Disc on inv 5.00% 0.25 0.08
Pret net 4.75 1.43
Disc off inv 10.00% 0.48 0.14
Pret net-net 4.28 1.28
Mat prima 1.39 0.42
Chelt aprovizionare 0.01 0.00
Manopera directa 0.45 0.13
Sporuri 40.00% 0.18 0.05
Alte elem salariale 2.26% 0.01 0.00
Total manopera 0.64 0.19
TOTAL COST DIRECT 2.04 0.61
CIU 0.17 0.05
Tansport desfacere 0.18 0.05
TOTAL COST VARIABIL 2.38 0.72
CONTRIBUTIA I 1.89 0.57
Marja contributiei I 44.25% 44.25%
CGS 0.088 0.026
CONTRIBUTIA II 1.80 0.54
Marja contributiei II 42.19% 42.19%
Cheltuieli desfacere fixe 0.170 0.051
CONTRIBUTIA III 1.634 0.490

12
 Marja contributiei III 38.21% 38.21%
CGI 0.187 0.056
Chelt financiare fixe 0.035 0.011
COSTURI FIXE 0.48 0.14
PROFIT 1.41 0.42
Marja profit 33.02% 33.02%

Paine graham feliata 300 g

Gramaj (g) 300

lei/kg lei/buc
Pret brut 5.667 1.70
Disc on inv 2.00% 0.11 0.03
Pret net 5.55 1.67
Disc on promo 2.00% 0.11 0.03
Pret net cu discount 5.44 1.63
Disc off inv 10.00% 0.54 0.16
Pret net-net 4.90 1.47
Cost achizitie 3.500 1.05
TOTAL COST DIRECT 3.50 1.05
CIU 0.000 0.00
Tansport desfacere 0.150 0.045
TOTAL COST VARIABIL 3.65 1.10
CONTRIBUTIA I 1.25 0.37
Marja contributiei I 25.48% 25.48%
CGS 0.000 0.000
CONTRIBUTIA II 1.25 0.37
Marja contributiei II 25.48% 25.48%
Cheltuieli desfacere fixe 0.233 0.070
CONTRIBUTIA III 1.015 0.304
Marja contributiei III 20.72% 20.72%
CGI 0.300 0.090
Chelt financiare fixe 0.173 0.052
COSTURI FIXE 0.71 0.21
PROFIT 0.541 0.162
Marja profit 11.05% 11.05%

13
 Concluzii

În perspectiva contemporană, toate accepţiunile preţului devin incomplete,

interpretările oferite fiind depăşite de complexitatea actuală. „Într-o lume în care banii sunt
„informaţionalizaţi”, iar informaţia „monetizată”, consumatorul plăteşte de două ori pentru
ficare achiziţie: mai întâi cu bani, iar a doua oară, oferind informaţii care valorează bani”.
Aceasta înseamnă că dubla plată pe care o suportă cumpărătorul –în bani şi informaţii- este
premisa care stă la baza delimitării conţinutului preţului de forma sa de exprimare. Ignorarea
sau confundarea aceste distinctii duce la aflarea unor noi soluţii diverse pentru ecuaţia Preţ
= Ceva, si anume:
 preţul = cantitatea de muncă;
 preţul = utilitatea mărfurilor;
 preţul = cantitatea de muncă + utilitatea mărfurilor;
 preţul = suma de bani.
Rezultă că, în condiţiile contemporane, preţul pieţei reprezintă o cantitate de monedă
pe care cumpărătorul este dispus şi poate să o ofere producătorului în schimbul bunului pe
care acesta poate să îl ofere pe piaţă şi exprimă, în cea mai mare masură sub aspect calitativ
şi structural, un ansamblu de informaţii furnizate reciproc de către participanţii la schimb, în
funcţie de raportul dintre cerere şi ofertă, pe de o parte, şi cadrul legislativ, pe de altă parte,
având caracter dinamic, divers şi reglementat.
Preţurile constituie prin însăşi esenţa şi impactul lor asupra diferitelor categorii de
interese, o eternă poveste şi o durere cotidiană pentru consumatori!

14
 Bibliografie

1. Preţul şi formarea lui. Magdalena Platis. Editura Economică.

2. Sistemul de preţuri din România. Gheorghe I.Sica. Lumina Lex Bucureşti, 1995.
3. Preţurile şi indicatorii macroeconomici. Florina Tanase
4. http://www.scribd.com/

15