Realizat de Leventiu Adrian-George (XI-C)

Uraganul Katrina

Uraganul Katrina a fost un uragan care s-a format pe 23 august 2005, în

timpul sezonului de uragane din Atlantic din acel an și care a cauzat distrugeri
masive în Statele Unite ale Americii, pe coasta Golfului Mexic.

Meteorologii au avertizat populaţia de pe coastă despre ce urmează. Mulţi

oameni au fost evacuaţi până pe 28 august, în urma avertismentelor. Autorităţile se
temeau mai ales pentru New Orleans,
unde exista un risc major de inundaţii,
mai ales în cartierele aflate sub nivelul
mării – acolo unde locuia şi cea mai
vulnerabilă populaţie. Primarul Ray
Nagin a dat ordin de evacuare cu o zi
înainte de sosirea Katrinei, punând la
dispoziţie stadionul oraşului, aflat într-o
zonă mai înaltă, ca adăpost pentru
oamenii care nu aveau unde să se ducă, în afara oraşului. Se pare că aproximativ
80% din populaţia oraşului era evacuată până la căderea serii; 10.000 de oameni se
adăpostiseră pe stadion, dar alte zeci de mii au rămas acasă, ignorând
avertismentele, fiind nevoiţi să rămână pe loc, pentru că nu aveau nici maşini, nici
bani ca să plece. Şi nimeni nu i-a ajutat în acest sens.

S-a format deasupra Insulelor Bahamas pe 23 august 2005 și a traversat

sudul Floridei cu o putere moderată, doar de categoria I pe scara Saffir-Simpson,
cauzând câteva pierderi de vieți omenești și inundații, după care a căpătat putere
brusc, deasupra Golfului Mexic și devenind unul dintre cele mai puternice uragane
înregistrate vreodată pe mare. Furtuna a slăbit înainte de a sosi a doua și a treia
oară la țărm, atingând categoria 3 pe scara Saffir-Simpson în dimineața zilei de 29
august în sud-estul statului Louisiana, respectiv la limita dintre statele Louisiana și
Mississippi.
Furtuna a cauzat numeroase pagube de-a lungul coastei, devastând
orașele Waveland, Bay St. Louis, Pass Christian, Long
Beach, Gulfport, Biloxi, Ocean Springs și Pascagoula din statul Mississippi. În
Louisiana, sistemul de protecție contra inundațiilor a cedat în peste 50 de locuri.
Majoritatea pagubelor materiale și a pierderilor de vieți omenești au fost
localizate în orașul New Orleans, care a fost inundat după ce sistemul de diguri din
zonă a cedat (peste 80% din suprafata orasului a fost inundata); în unele cazuri, la
mult timp după ce furtuna avansase deja spre continent. Alte distrugeri au avut loc
în statele Mississippi și Alabama, la distanțe de până la 160 km de centrul furtunii.
Cel puțin 1.836 de persoane și-au pierdut viața din cauza
Uraganului Katrina și a inundațiilor care au urmat, acesta fiind cel mai
mortal uragan din SUA de după Uraganul Okeechobee din 1928.
Pagubele materiale produse de Katrina sunt estimate la 81,2 miliarde
de dolari americani (la nivelul anului 2005), cele mai mari pagube
produse de un uragan din istoria Statelor Unite. Eșecul catastrofal al
sistemului de protecție al orașului New Orleans a declanșat anchete
imediate în cadrul Corpului de Geniu al Armatei SUA, deoarece
această instituție are responsabilitatea, prin mandat al Congresului, de a
proiecta și construi sistemele de protecție.

Totuşi, riscurile nu sunt încă depăşite şi, cred experţii, nu vor fi

depăşite niciodată, tot din cauza oamenilor: reţeaua de canale săpată
pentru navigare de oameni, pe parcursul ultimelor decenii, ar fi distrus definitiv
bariera de protecţie naturală a zonei. În plus, oraşul este la fel de nepregătit şi
acum; dacă ar veni o nouă Katrina, distrugerile şi pierderile de vieţi omeneşti nu ar
putea fi evitate. Chiar dacă a fost construit un nou sistem de apărare împotriva
inundaţiilor, acesta ar fi depăşit în cazul unei furtuni de anvergura Katrinei.

De fapt, nu ar putea fi construite nişte baraje suficient de

mari pentru a proteja New Orleans de un asemenea
uragan, după cum au arătat specialiştii. Aceştia au atras
atenţia, la 10 ani după Katrina, că tragedia se poate repeta
oricând; noile ziduri construite dau numai un fals
sentiment de siguranţă, dar nu vor putea apăra cu
adevărat locuitorii în cazul unei catastrofe. Prin urmare,
singura soluţie care există şi poate fi pusă în practică
pentru evitarea unei viitoare tragedii de proporţii este
relocarea oamenilor care trăiesc în cele mai periculoase şi
expuse zone. În caz contrar, oricând se poate repeta
dezastrul din 2005, cu aceleaşi urmări devastatoare.