Seminar nr 4.

Sarcini de nivelul I

1. Definiţi noţiunea care desemnează victima infracţiunii prevăzute la alin.(4)

art.212 CP RM.
Victimă a infracțiunii specificate la alin.(4) art.212 CP RM este pacientul care a
contactat maladia SIDA. În conformitate cu Legea cu privire la drepturile și
responsabilitățile pacientului, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la
27.10.2005, pacientul este consumatorul serviciilor de sănătate, adică persoana care
necesită, utilizează sau solicită servicii de sănătate, indiferent de starea sa de sănătate,
sau care participă benevol, în calitate de subiect uman, la cercetări biomedicale.
2. Identificați momentul de epuizare a infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.212
CP RM.
Infracţiunea de la alin. (1) al art. 212 din CP al RM este o infracţiune formal-
materială. Pentru consumarea ei este insuficientă săvârșirea acţiunii sau inacţiunii de
transmitere a virusului HIV. Mai este necesar să fie confirmat pericolul real de
expunere a victimei pericolului recepţionării virusului dat (de exemplu, persoana
infectată intră în raport sexual cu o altă persoană sau mama copilului continuă să-l
alăpteze după ce i-a devenit cunoscut că este infectată etc.).
3. Definiți noțiunile care desemnează valoarea socială fundamentală apărată
împotriva infracțiunilor prevăzute la art.211-213 CP RM.
Valoarea social fundamentală apărată împotriva infracțiunelor prevăzute la art.
respective , este relațiile juridice privind protejarea sănătății publice. Confrom legii
nr.10 din 03.02.2009 art. privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, sănătate
publică – ansamblu de măsuri ştiinţifico-practice, legislative, organizatorice,
administrative şi de altă natură destinate să promoveze sănătatea, să prevină bolile şi
să prelungească viaţa prin eforturile şi alegerea informată ale societăţii, comunităţilor
publice, celor private şi ale indivizilor;
4. Reproduceți câte un exemplu de pregătire/tentativă la infracțiunea prevăzută
la alin.(2) art.212 CP RM.
Vom fi în prezența tentativei a infracţiunei prevăzute la alin.2 art 212 CP RM, în
cazul în care persoana contaminată de maladia SIDA, având intenția de a contamina
pe victima, întreține un raport sexual, însă nestiind că victima deja este purtător a
maladie SIDA acest nu produce efectul intenționat.
Suntem în prezența pregătirei, în cazul în care persoana care știe că este purtător a
maladiei SIDA, pregătește o seringă cu sângele său pentru a-l injecta victimei, însă
din cauza defecțiunei seringei procurate, efectul nu are loc.
5. Definiți noțiunea „asistenţa medicală”, utilizată în art.213 CP RM.
Noțiunea de ,,asistența medicală” din art.213 CP RM este utilizată cu sensul de
„intervenție medicală(act medical)”, noțiune utilizată în Legea cu Privire la drepturile
și responsabilitățile pacientului. Prin „intervenție medicală(act medical)”, legiuitorul
înțelege orice examinare, trantament, cercetare clinică și asistență sau altă acțiune
aplicată pacientului cu scop profilactic, diagnostic, curativ(de tratament), de
reabilitare sau de cercetare biomedicală și executată de un medic sau alt lucrător.

Sarcini de nivelul II
1. Stabiliți cinci deosebiri dintre infracțiunile prevăzute la art.162 și 213 CP
RM.
1.Latura subiectivă a infracţiunii din art.213 CP RM se caracterizează prin
imprudenţă, concretizată în neglijenţă, faţă de fapta prejudiciabilă, și imprudenţă
(încredere exagerată sau neglijenţă) faţă de urmările prejudiciabile. Latura subiectivă
a art.162 CP RM se exprimă, în primul rând, prin vinovăţie sub formă de intenţie
directă. Motivele infracţiunii pot fi diferite: indiferenţa; răzbunarea; dușmănia sau ura
socială, naţională, rasială ori religioasă etc.
2. Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. 162 din CP al RM îl
formează relaţiile sociale cu privire la viaţa sau sănătatea persoanei. În această ordine
de idei, analizând obiectul juridic special al infracţiunii din art.213 CP RM, se poate
consemna că obiectul juridic principal al ei este format din relațiile sociale privind
acordarea competentă a asistenţei medicale.
3.Victimă a infracţiunii al art.162 CP RM poate fi nu oricare persoană fizică, ci doar
un bolnav, adică o persoană fizică suferind de o boală. Victima a infracțiunei din
art.213 CP RM poate fi doar o persoana bolnavă care este internată în calitate de
pacient într-o instituție medicală. Victimă a infracţiunii analizate poate fi nu oricare
persoană fizică, ci doar un bolnav, adică o persoană fizică suferind de o boală.
4. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art. 162 din CP al RM are următoarea
structură: 1) fapta prejudiciabilă exprimată în inacţiune – în neacordarea de ajutor
unui bolnav; Latura obiectivă a infracţiunii art.213 CP RM include: a) fapta
prejudiciabilă care ia forma acţiunii sau inacţiunii de încălcare a regulilor sau
metodelor de acordare a asistenţei medicale;
5. Infracţiunea prevăzută la art.162 CP RM este o infracţiune formală. Ea se
consideră consumată din momentul neacordării de ajutor unui bolnav, în lipsa unor
motive întemeiate. Infracţiunea prevăzută la art. 213 din CP al RM este una
materială. Ea se consideră consumată din momentul producerii vătămării grave a
integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesului pacientului.
2. Demonstrați dacă este corect a se afirma că infracțiunea prevăzută la art.211
CP RM se consideră consumată din momentul constatării, prin raportul de
expertiză medico-legală, a recepţionării de către victimă a bolii venerice.
Nu este corect, infracțiunea dată se consideră consumată din momentul contactării de
către victimă a bolii venerice, nu din momentul constatării medicale a contactării
acestei boli. (pag.1085)
3. Argumentaţi dacă consimţământul victimei de a i se transmite boala venerică
reprezintă un temei de liberare a făptuitorului de răspundere penală pentru
infracțiunea prevăzută la art.211 CP RM.
Consimțămintul victimei de a i se transmite o boală venerică nu consituie un temei de
liberare a făptuitorului de răspundere penală, deoarece odată ce persoana este
conștientă că suferă de o boală venrică, ea trebuie să se păzească și să păzească și pe
ceilalți. Persoana trebuie să fie responsabilă pe faptele sale, nu importă are ea
consimțământul partenerului sau nu are.(pag.1084,1085)
4. Demonstrați dacă este corect a se afirma că art.211 CP RM este aplicabil în
ipoteza în care persoana, care a transmis boala venerică și care ştia că suferă de
ea, a fost victima unei infracţiuni privind viaţa sexuală;
Nu se va forma componența de transmitere a unei boli venerice, dacă persoana care a
transmis această boală, știind că suferă de ea, a fost victima unei infracțiuni privind
viața sexuală. Pentru aceasta, este necesar ca victima infracțiunii privind viața sexuală
să nu-și poată dirija acțiunile (se exemplu, să fie constrânsă sau să se profite de
imposibilitatea ei de a se apăra sau de a-și exprima voința),de o asemenea manieră,
încât victima infracțiunii privind viața sexuală să transmită fără voia sa boala de care
suferă.
5. Argumentați care trebuie să fie soluția de calificare atunci când făptuitorul,
ştiind că suferă de o boală venerică, își îndreaptă intenția spre a o transmite
altor trei persoane, însă, din cauze independente de voinţa făptuitorului, doar
două din cele trei persoane contactează boala venerică.
În acest caz, răspunderea trebuie aplicată în baza art.27 și lit.b) alin.(2) art.211 CP
RM în ipoteza că făptuitorul a încercat să transmită boala venerică către două sau mai
multe persoane, dar nu toate aceste persoane au contactat respectiva boală, cum este
și în cazul de față.
6. Demonstraţi dacă este corect a se afirma că alin.(5) art.212 CP RM se aplică
în cazul în care făptuitorul nu a comunicat din timp persoanei puse în pericol de
a fi contaminată despre existenţa la făptuitor a maladiei SIDA, iar persoana
pusă în pericol de a fi contaminată bănuia despre existenţa acestei maladii, însă
benevol a săvârşit acţiuni ce au constituit pericol de contaminare.
Nu este corectă afirmația dată, deoarece în ipoteza art.212 alin.5, persoană poate fi
liberată de răspundere penală doar dacă a comunicat că este purtător a maladiei SIDA
partenerului său. Obligația respectivă reiese din legea nr. 23 din 16.02.2007 cu privire
la profilaxia infecții HIV/SIDA, art.14 alin.4 orice persoană HIV pozitivă este
obligată să comunice statusul său soțului (soției) sau partenerului. În cazul nostru
persoana bănuia dar nu știa ferm despre prezența maladiei HIV/SIDA, deci reiese că
făptuitorul era obligat să comunice timp despre prezența maladiei.
7. Argumentați dacă sintagma „maladia SIDA”, utilizată în art.212 CP RM,
exprimă corect esența juridică a infracțiunilor prevăzute de acest articol.
Este corect exprimată, deoarece maladia SIDA constituie stadiul terminal al evoluției
în organismul uman a infecției HIV, sau, altfel spus, expresia clinică și biologică a
unei perioade avansate a infecției HIV. Ea reprezintă stadiul în care sistemul imunitar
este extrem de slăbit și în care pot să apară mai multe boli și tumori. Trebuie de
precizat că între momentul infectării cu HIV până la apariția maladiei SIDA există o
perioadă de câteva săptămâni, luni sau chiar ani de zile. Iată de ce, tocmai momentul
când victima poate deveni purtător al virusului HIV, prezentând astfel un pericol
pentru sănătatea publică, este cel care ar trebui să intereseze la stabilirea momentului
de consumare al infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.212 CP RM.
8. Demonstrați dacă este corect a se afirma că, în contextul infracţiunii
prevăzute la alin.(4) art.212 CP RM, contaminarea cu maladia SIDA se
concretizează în infectarea nozocomială a victimei.
Spre deosebire de infracţiunea specificată la alin.(2) art.212 CP RM, cea prevăzută
la alin.(4) art.212 CP RM presupune că urmările prejudiciabile sub formă de
contactare de către victimă a maladiei SIDA se află în legătură cauzală cu fapta
prejudiciabilă de neîndeplinire sau de îndeplinire necorespunzătoare a obligaţiilor
profesionale. Nu cu fapta prejudiciabilă de contaminare cu maladia SIDA în
împrejurări oarecare. Aceasta înseamnă că, în contextul infracțiune specificate la alin.
(4) art.212 CP RM, contaminarea cu maladia SIDA se concretizează în infectarea
nozocomială a victimei, adică în infectarea acesteia cu virusul HIV prin intermediul
intervențiilor și manoperelor medicale.
9. Argumentați dacă încălcarea obligaţiilor de serviciu poate fi cauza producerii
vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori a decesul pacientului
în contextul infracțiunii prevăzute la art.213 CP RM.
În alt context, încălcarea regulilor sau metodelor de acordare a asistenței medicale
reprezintă încălcarea obligațiunilor profesionale de către persoane care acorda
asistență medicală. Încălcarea obligațiilor de serviciu de către o persoană publică
(director, șef de departament, șef de clinică, șef de secție etc.), care activează în
domeniul medicinei, nu poate fi calificată conform art.213 CP RM. În prezența unor
temeiuri suficiente, o astfel de faptă atrage răspunderea potrivit art.329 CP RM.
10. Demonstrați dacă este corect a se afirma că răspunderea se aplică în baza
alin.(1) art.211 şi lit.c) alin.(2) art.211 CP RM în cazul în care făptuitorul a
considerat eronat că transmite boala venerică unui minor.
În cazul în care făptuitorul a considerat eronat că transmite boală venerică unui
minor, calificarea trebuie făcută conform art.27 și lit.c alin 2 art.211 CP RM, în caz
contrar vom fi în prezența nerespectării principiului individualizării răspunderii
penale şi pedepsei penale. Astfel, la aplicarea legii penale se ţine cont de caracterul şi
gradul prejudiciabil al infracţiunii săvîrşite, de persoana celui vinovat şi de
circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.
Nu este acceptabilă oricare alte soluții de calificare: 1) alin.(1) art.211 CP RM; 2)
lit.c alin.(2) art.211 CP RM; 3) alin.(1) art.211 și lit.c alin.(2) art.211 CP RM. Deci
nu este corectă afirmarea de mai sus.

Sarcini de nivelul III

1. Estimați dacă ar fi oportun ca răspunderea pentru faptele reunite sub

denimirea marginală „transmiterea unei boli venerice” și „contaminarea cu
maladia SIDA” să fie prevăzută nu în Capitolul VIII al părții speciale a
Codului penal, dar în Capitolul II al acesteia.
 Consider inoportun includerea faptelor reunite sub denimirea marginală
„transmiterea unei boli venerice” și „contaminarea cu maladia SIDA” în Capitolul II
al părții speciale. Întrucât vorbind despre natura infracțiunelor prevăzute la capitolul
II, putem nuanța сă faptele prejudiciabile repsective poartă un caracter mai mult
individual, care se manifestă in ucidirea, provocarea leziunelor fizice a unei sau mai
multor persoane etc.
Pe când infracțiunele prevăzute la cap. VIII poartă un caracter mai complex și
general care se manifestă printr-un pericol public, prin aceea că dăunează sănătății nu
indivizilor, ci sănătății populației, adică un număr nedefinit de persoane, normele
altor secțiuni și capitole ale părții speciale protejează, de asemenea, sănătatea și
moralitatea, dar numai pentru o persoană individualizată (de exemplu, infracțiuni
contra persoanei). Vorbind despre transmiterea unei boli venerice” și „contaminarea
cu maladia SIDA, concluzionăm că faptele prejudiciabile date poartă un caracter ce
se răspîndeşte în rîndul populaţiei umane prin transmitere directă sau indirectă de la
subiect la subiect, cauzată de regulă de organisme vii şi/sau produse ale
metabolismului acestora, astfel se crează pericol nu doar pentru un individ sau un
grup de indivizi (cap.II), dar și pentru întregul sistem de sănătate a RM.
2. Argumentaţi care sunt efectele pozitive și/sau efectele negative ale modificării
dispoziției art.213 CP RM prin Legea nr.277/2008.

3. Pronunțați-vă argumentat asupra implicațiilor juridico-penale ale Deciziei

nr.44 din 14.05.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.55g/2018 privind excepția
de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 213 din Codul penal
(încălcarea din neglijență a regulilor şi metodelor de acordare a asistenței
medicale).
Sintagma „regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei medi-cale” din art.213
CP RM nu corespunde cerințelor de accesibilitate și previzibilitate a legii, deci nu
este con-formă cu prevederile articolelor 22 și 23 din Constituție. Se arată că toate
(fără excepție) regulile sau meto-dele de acordare a asistenţei medicale (în sensul
art.213 CP RM) trebuie să corespundă principiului legali-tății. Principiul legalităţii
actului medical impune ca regulile sau metodele de acordare a asistenţei medicale (în
sensul art.213 CP RM), publicate doar pe paginileweb ale autorității publice centrale
din domeniul sănă-tății, să se circumscrie cadrului legal. Evoluția științei medicale nu
trebuie în niciun caz să constituie un prilej pentru negarea sau subminarea
principiului legalităţii.
Fiind o normă penală divizată (incompletă; de blanchetă; de trimitere; de referire),
art.213 CP RM se poate completa doar printr-o normă juridică.Actele nenormative nu
pot conține reguli sau metode de acor-dare a asistenţei medicale a căror încălcare ar
constitui temeiul aplicării răspunderii conform art.213 CP RM. În contextul
executării unor obligațiii profesionale, standardul obiectiv poartă un caracter
normativ, deoarece este fixat în reguli normative concrete care incumbă unui
profesionist. La concret, în cazul infracțiunii prevă-zute la art.213 CP RM, standardul
obiectiv se exprimă în aceea că medicul sau un alt lucrător medical trebuie să acorde
asistenţămedicală în corespundere cu regulile sau metodele normative de acordare a
acestei asistențe.
Lipsa caracterului normativ al regulilor sau metodelor de acordare a asistenței
medicale echivalează cu lipsa standardului obiectiv, ceea ce exclude aplicarea art.213
CP RM.