COMPETENŢE VIZATE:

- recunoaşterea schimbărilor apărute în natură specifice toamnei;

- cunoaşterea bogăţiilor acestui anotimp,
- observarea şi valorificarea culorilor, mirosurilor şi aromelor specifice,
- exprimarea unei atitudini positive faţă de natură prin activităţile artistice, plastice;
- dezvoltarea gustului pentru frumos;
- dezvoltarea sensibilităţii prin interpretarea rolurilor din scenariu;
- să execute paşii de dans studiaţi;

BALUL TOAMNEI
Organizator Rotaru Vera

Prezentator I
E toamna. Copacii ca niste copii plingareti varsa lacrimi aurii, ruginii si rosii.
Prezentator II
Aceasta mare de aur se datoreste muncii de/o vara intreaga a soarelui care si-a
trimis razele sale arzatoare pe pamint.
Prezentator I
Lacrimile copacilor plingareti, lasindu-se la poalele lor au impletit covorase moi si
atragatoare in bataia razelor de lumina.
Prezentator II
Frunzele, ingenunchind la pamint, par a fi rugatoare catre pasari sa mai ramina, dar
zadarnica le era rugaciunea lor.
Prezentator I
Lautarii codrului, care i-au cintat intreaga vara, au mai stat in sinul naturii de pe
meleagurile noastre atita vreme cit lumina cerului a fost limpede si calda. Apoi,
cind fata cerului se tulbura cu valuri de nori intunecosi, cintaretii se adunara in
cirduri mari, isi luasera zborul in cautarea altor zari mai senine, mai blinde.
1
Prezentator II
La rasaritul zorilor covorasele aurii au fost astupate de o pinza de bruma argintie.
Ceea ce da de stire ca brumarelul s-a asezat cu traiul la noi pe meleag.
Prezentator I
Copii, astazi in poiana fermecata s-au adunat toate vietatile si plantele la balul
Toamnei.
Prezentator II
In fiecare an cele trei luni de toamna isi iau ramas bun Natura-muma, ca la anul
viitor sa revina iarasi pe meleagurile noastre.
Prezentator I
Sa-I urmarim cum isi sarbatoresc moartea.
Prezentator II Sa inceapa Balul Toamnei.
Sub melodia ″Octombrie″ participantii intra in scena in pasi de vals. Scena este
aranjata ca o poiana in padure. Toti in cor recita:
Bun venit, toamna!
Cu adinca plecaciune, toamna,
Cu bucurie mare te intimpinam
Si dorim s-aduci roada bogata,
Sintem gata toti sa te ajutam!

Elevi imbracati in uniforme scolare recita poezii.

Iata-ne acum in noul an,
Sanatosi si harnici, plini de vise,
Calarind pe caii nazdravani;
Ca-n poveste, toate ni-s deschise.
Suna clopotelul cu argint in glas,
Noi izbinzi si bucurii ne-asteapta;
Iar vacanta mare-n urma a ramas,
Si-I prezenta toamna inteleapta!

2
Ieri vedeam in lunca flori Azi e frig si nori, si vint
Mindri fluturi zburatori Frunzele cad la pamint
Si vedeam zburind albine Florile stau suparate
Ieri era cald si bine. Vestejesc de bruma toate.
Ieri era frumos pe-afara
Ca-ntr-o calda zi de vara
Azi e toamna pe pamint
Vreme rea si bate vint.

Rasuna cintecul ″Lasa-mi toamna pomii verzi" intonat de toti participantii.

Prezentator I
Te-am asteptat frumoasa doamna
Sa-mi vii din nou in suflet
Sa bati la usi de doruri
Cu rochia-ti
Din Frunze ruginite,
Fiorul brumii
Sa-mi alunge
Sudoarea de pe frunte
Si ramuri de argint
Sa bata-n geam
Al vintului tau vuiet.

Prezentator II
Bine-ai venit frumoasa doamna
Inca un rid mi-ai pus in perna fetii
Ai presarat pe crestet visuri
De-a pururi ne-intinate
Ca sa-ti port parfumul

3
Prin mii
De stele ferecate
Cu stropul tau curat
Din roua diminetii.

Prezentator I
Priveste, priveste Octombrie e aici. Brumarelul a venit c-un brat de crizanteme.

Prezentator II
Desigur, nu stiai ca prin hotarirea UNESCO din 1994 ziua de 5 octombrie este
declarata Ziua Mondiala a Pedagogului in peste 200 de tari.Toti isi amintesc la
inceput de octombrie de frumoasa si irepetabila virsta a copilariei, de dascalii
iubiti, de colegii de clasa… Iata de unde vine mirosul acesta imbatator de
crizanteme.
Este vizionat filmul ″Liceul Teoretic Corjeuti″
Prezentator I
Ce mai zarva fac furnicile si greierii acestea. Oare ce nu pot imparti?
Se prezinta sceneta ″Greierul si furnica″
Un grup de elevi imbracati in costume galbene recita poezii.
Din pomul verde si frumos
Mai cade-o frunza, inca una…
Si se-astern covor pufos –
Asa e toamna intotdeauna.
Si pasari zi de zi se duc
Si vezi doar una cite una…
Precum o frunza-n virf de nuc –
Asa e toamna-ntotdeauna.

Ieri am văzut un cârd de berze

Cum se-ndreptau în drum spre sud
Mi-au aburit de jale ochii
4
Şi mi-am simţit obrazul ud.

Pe cerul vânăt, ca de humă,

Insinuau un „A” prelung...
Şi le –am şoptit şi eu „adio”
Căci plopii i-am văzut că plâng.

Se veseleau de vânt scaieţii,

Ciulini-n tumbe se-ntreceau
Şi ciori în pâcla dimineţii
În sumbru praznic petreceau.

Atâtea frunze moarte-mbracă

Pământul aspru şi crăpat
Încât mă-ntreb dac-a fost vară,
Sau poate numai c-am visat.

Şi iar mă-ntreb dacă-i aievea

Acest decor – sau e coşmar,
Căci iarăşi îmi aduc aminte
Că-mi trece viaţa în zadar.

…Fără rost sunt întrebări

Şi degeaba plopii plâng -
Dacă berze pleacă-n zări
Şi nu pot să le ajung.

octombrie,cuvint de lege
ce e in suflet-trece
si gind si disperare
si urme despre mare
cu soare si cu luna
aici in toamna-aduna
sacre amintiri,de vara.
podoabe asternute pe
luntrele de toamna
octombrie-caldura
de rece apa moarta
strabate tot pustiul
in capete curate.
octombrie-durerea
se luneca pe virfu-i
5
unui copac de toamna
si grelele frunzisuri
cad peste toamna-mama.

Prezentator I

Oare cine mai vine la balul toamnei? Parca nu-s de aici si haina nu-I de sarbatoare.

Prezentator II

Cine, cine? Acestea sint gradinarii-cartofarii! Cei mai cautati lucratori ai toamnei.
Vai si amar de aceI ce nu-si gasesc o brigada la stinsul cartofului.

Dansul-gluma ″La cartofi" dupa melodia Coco geambo

Vin in scena cu mare zarva legumele care se certau.

″Cearta legumelor″

În grădină la Florica
S-a stârnit o zarvă mare...
Roşia-a urcat pe curpăn,
Nu vrea, dragă, să coboare!

Ceapa strigă răguşită:

- Cum crezi, e frumos ce faci?
Noi plecăm în oală toate,
Tu te caţări pe haragi?!
Nu se poate, nu se poate
Dragă roşioară,
Solidare suntem toate,
Hai cu noi în oală!

Morcovul murdar de ţărnă

Strigă : - Ce te-ai căţărat?
Nu-nţelegi că nu-i gustoasă
Ciorba fără pulpa ta?!
Nu se poate, nu se poate,
Dragă roşioară,
Dă-te jos, coboară iute,
C-ai să iei papară!

Şi grăsanul de cartof,
Lung el a privit...

6
- Dar tu zău că n-ai ruşine,
Cum ai îndrăznit?!
Nu se poate, nu se poate,
Dragă roşioară,
Crezi că dacă eşti frumoasă,
Nu primeşti ocară?!

Varza strigă înfoiată:

- Tu ce, crezi că am uitat
Că salata fără tine
Are gust ciudat?!
Nu se poate, nu se poate,
Dragă surioară,
Suntem toate strâns legate,
Haide, hai, coboară!

Roşia cam ruşinată zice:

- Da m-aţi încolţit!
Am dorit şi eu odată
Colo sus să mă alint!
Şi ce, dacă sunt legumă?
Bună sunt doar de mâncat?
Nu se poate să fiu pusă
Undeva de admirat?!

Ce folos c-ai sta acolo

Să te-admire cineva?
Frumuseţea ta pe nimeni
Absolut n-ar ajuta!

Şi vezi tu, după o vreme,

Sigur te-ai usca!
Şi atuncea, surioar-o,
Vai de frumuseţea ta!

Deci ai face bine dacă,

Cu noi toate ai veni
Şi cu multe vitamine
Pe copii noi i-am hrăni!

Şi la fiecare masă
Complimente ai primi
Că eşti bună şi gustoasă...
Toţi atunci te vor iubi!!!

7
Prezentator I
Uite, draga, ce de-a patimi s-au mai descoperit si in inima unor legume.
Prezentator II
Fiecare are dreptul sa-si expuna parerea. Toti sintem egali.
Prezentator I
Stii, eu nu reusesc nimic sa fac. Zilele sint scurte, ploile ma ineaca in noroi. Nu-mi
place deloc acest anotimp.
Prezentator II
Vorba lui Bacovia
E toamna, e fosnet, e somn…
Copacii pe strada ofteaza,
E tuse, e plinset, e gol…
Si-I frig, si bureaza…

Se recita citeva poezii.

Grijile toamnei

Septembrie, Octombrie, Noiembrie,

Trei luni domneşte toamna,
Şi în trei luni ea reuşeşte
Să-şi facă toată treaba.

În vii, când poposeşte,

Strugurii se coc,
Şi merele-n livadă
Sunt gata la export.

Pe câmpul cu legume
Ea bine treaba-şi face,
Aşa, încât şi roşia
Şi vânăta se coace.

Şi varza creşte mare,

Şi ardeiul - gras,
Şi dovleacul pare
Destul de uriaş.

Pepenele roşu
E gata de-mbarcare,
E roş la miez ca focul,
Şi dulce este tare.

E harnică tomnuţa,
Pe toate le-ngrijeşte,
8
Abea doar spre sfârşite
Puţin se odihneşte.

toamna a intrat in casa

Punand struguri dulci pe masa
Si-n camara
Ta prin borcane
Patlagele dolofane.

Toamna, tu ne-aduci
Multe fructe dulci.
Gutui, nuci si mere.
Struguri, prune, pere.
Si porumb de macinat
La gospodarie-n sat.

Toti acei ce-ntreaga vara

Au lucrat din zori si pana seara
Toamna au roade bogate
Au si fructe, si bucate.

-Frunza galbena uscata,

De ce esti tu suparata
Si stai sus pe ramurea
Singurica, singurea?

-Cum sa nu fiu amarata,

Daca toamna cea urata
Imi da ploaie si-mi da vant
Si ma culca la pamant?

Se desprind, se desprind,
E-un măcel de frunze moarte
Să-l oprească, cine poate?
Se desprind, se desprind…

Se desprind, se desprind,
Vântu-i gâde făr-de-lege
Moartea lor cine o-nţelege?
Se desprind, se desprind…

9
Se desprind, se desprind,
Şi pământul le aşteaptă
Parc-aud în vânt o şoaptă:
“Se desprind, se desprind”…

Se desprind, se desprind,
Pomii mei, cine vă-ndoaie?
De veşmânt, cin’ vă despoaie?
Se desprind, se desprind…

Se desprind, se desprind,
Cui rămâneţi, pomi bolnavi?
Und’ vi-s mugurii suavi?
Se desprind, se desprind…

Rasuna cintecul ″Toamna gri″

Ce e toamna, dragi copii?

Anotimp de bucurii!
Toamna ninge? Toamna plouă?
Câte-un pic din amândouă!
Şi noi toţi îi spunem iară:
Zâna bună din cămară!

Mă topesc în fulgi de toamnă

Noiembrie-a venit..
Şi plînge preafrumoasa doamnă
Iar florile s-au ofilit.

Cer, pamînt?
Nimic, doar ceaţă.
Păsări undeva pe rînd, pe rind
Dispar în liniştea măreaţă.

"Stiu, greiere, stiu,

Toamna e si e tarziu.
Frunza cade de pe ram
Si imi zuruie la geam.
Vantul cauta, la zori,
Cheile de la ninsori.
Iata-l, primul fulgusor
S-a oprit, sfios, din zbor
La hotar de crizanteme:

10
Vrea sa-l treaca. Dar se teme..."

Toamna de octavian goga

Val de bruma argintie

Mi-a impodobit gradina
Firelor de lamiita
Li se usca radacina.

Peste crestet de dumbrava

Norii suri isi poarta plumbul.
Cu podoaba zdrentuita
Tremura pe cimp porumbul.

Si cum de la miazanoapte
Vine vintul fara mila,
De pe virful surii noastre
Smulge-n zbor cite-o sindrila.

De vifornita pagina
Se-ndoiesc nucii, batrinii,
Plinge-un pui de ciociriie
Sus pe cumpana fintinii.

I l ascult si simt subt gene

Cum o lacrima-mi invie
Ni se-aseamana povestea,
Pui golas de ciociriie.

Lasă-mi, toamnă,pomii verzi ,

Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.

Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai

Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.

11
Lasă-mi, toamnă,pomii verzi ,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă-n aer păsări,

Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai

Plânge-n soare fum.
insereaza-ma pe mine
Mă-nserez oricum.

Prezentator I

Bolta cerului senina si neprihanita acum a imbatrinit. Adunindu-si ridurile de nori

toamna isi ia adio de la noi, picurind cu lacrimi de ploi.

Prezentator II
Hai pleaca toamna
Esti trista si uda
Nu-mi lua sufletul in robie
Lasa-mi caldura si ruga
Sa pot trai mai departe
Iar tu... ia-ti frunzele-n sclavie
Adio Toamna.

Sub o melodie linistita toti parasesc poiana fermecata.″Cind copacii frunzele-si

coboara″

Octombrie-a lăsat pe dealuri

Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.

12
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile...
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, —
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară...

13