Sunteți pe pagina 1din 6

CONSILIEREA COPIILOR SUPRADOTAȚI

Prof. înv. primar Balercă Vasilica

Supradotarea este „o dezvoltare asincronă în care abilități cognitive avansate și o


intensitate emoțională înaltă se îmbina pentru a crea experiențe interioare și o conștiință care sunt
calitativ diferite față de normă. Aceasta asincronie crește și mai mult odată cu capacitățile
intelectuale mai mari. Unicitatea supradotaților îi face vulnerabili în mod particular și cere
modificări în educația parentală, în învățare și consiliere pentru a le oferi o dezvoltare
optimă.”  (Grupul Columbus,1991)
Oamenii supradotaţi reprezintă o categorie aparte, care se diferenţiază prin personalitate, stil
de învăţare, mod de interacţionare cu semenii de aceea sunt considerați persoane cu nevoi
speciale.
Caracteristicile gândirii copilului supradotat din perspectiva proceselor gândirii: și a
capacității de învățare:
- prezența gândirii critice prin evaluarea ideilor și prezentarea argumentelor într-o manieră
creativă;
- crearea de modele logice, cu tilitate în practică;
- prezentarea de argumente logice care conduc la validarea/respingerea unor concepte
enunțate;

PLAN DE INTERVENȚIE

 NUMELE ȘI PRENUMELE COPILULUI: D.R.


 SEXUL: masculin
 MEDIUL DE PROVENIENȚĂ: urban
 VÂRSTA: 10 ani
 DESCRIEREA COPILULUI:
Copilul D.R. provine din mediul urban făcând parte dintr-o familie de intelectuali: mama este
medic, iar tatăl inginer în construcții. Încă din primii ani de viață a avut manifestări specifice și
un ritm de învățare foarte alert față de vârsta pe care o avea. Era mereu în căutare de activități
variate pe care le rezolva cu mare rapiditate. Din relatările părinților a început să vorbească
foarte repede la câteva luni, iar în jurul vârstei de 3 ani deja era familiarizat cu actul citirii
reușind să descifreze povești și desprinzând mesajul acestora.
Se evidenția printr-o memorie foarte bună – reușea să rețină numere formate din multe cifre,
reținea toate numerele de telefon. De asemenea atenția distributivă era foarte bine dezvoltată –
participa în același timp la mai multe activități rezolvându-le corect fără a fi distras de stimulii
exteriori. Puterea de concentrare era una foarte bună și de lungă durată , fără efort prea mare.
Activitățile de la grădiniță nu îi incitau interesul. Le considera plictisitoare deoarece
rezolva sarcinile în timp scurt iar perioada de așteptare a colegilor îl determina să se plictisească.
În ceea ce privește legăturile sociale – relațiile cu colegii – în grădiniță nu a reușit să stabilească
contacte, doar la intrarea în școală când și-a găsit un prieten. Deși aparent nu era atent la
activități răspundea la toate întrebările care îi erau adresate și le rezolva cu maximă precizie.

PROCESUL DE CONSILIERE – etape

ETAPA 1 – etapa de analiză a nevoii de consiliere pentru dezvoltarea socială și emoțională a


copilului supradotat
ETAPA 2 – proiectarea strategiei de consiliere a dezvoltării socio-emoționale a subiectului
ETAPA 3 – măsurarea rezultatelor și a efectelor produse de programul de consiliere

Ședințele de consiliere vizează o serie de aspecte sau de indicatori cum ar fi:

*stabilirea nivelului coeficientului intelectual


*stabilirea centrelor de interes
*stabilirea nivelului de aspirație și de reușită și efectele acestora asupra manifestărilor de natură
socio-emoțională
Ședințele de consiliere au loc sub formă de discuții cu subiectul și lansarea provocării de a-și
răspunde singur la diferite întrebări de felul: ”ce înseamnă pentru mine să fiu supradotat?” , ”ce-
mi place în faptul de a fi supradotat?”, ”ce nu-mi place în a fi supradotat?”, ”dacă nu aș fi avut
aceste abilități înalte ce mi-ar fi plăcut să fac?”, etc. â

METODE FOLOSITE ÎN CONSILIERE:


-conversația
-chestionarul
-activități de dezvoltare

PLANUL DE INTERVENȚIE

 OBIECTIVE URMĂRITE:
-dezvoltarea capacității de a recunoaște, de a identifica, de a numi trăirile emoționale în
contact cu sinele
-creșterea capacității de a gestiona adecvat emoțiile și impulsurile conflictuale
-dezvoltarea capacității de a controla manifestarea externă a emoțiilor
-formarea sentimentelor de încredere în propriile abilități
-formarea sentimentelor de responsabilitate prin asumarea consecințelor propriilor
comportamente
* NUMĂRUL DE ȘEDINȚE: 14 ședințe
* FRECVEȚA ȘEDINȚELOR: 1 ședință/săptămână

NR. ASPECTE PSIHOEMOȚIONALE METODE ȘI PERIOADA DE


CRT. VIZATE INSTRUMENTE INTERVENȚIE
UTILIZATE
1. Testarea inteligenței – stabilirea Testul Goodenough Săptămâna 1
coeficientului de inteligență Matrici progresive
color- Raven
2. Testarea capacităților individuale Teste de aptitudini Săptămâna 2-3
de obținere a performanțelor înalte generale
Teste de aptitudini
specifice
3. Evaluarea talentelor Activități de Săptămâna 4-5
identificare a
talentelor structurate
pe domenii:
-artistic
-academic
-tehnologic
-sportiv
-
4. Evaluarea generală a personalității *chestionar de Săptămâna 6
investigare a
abilităților sociale și
emoționale – Scala
Ease
5. Planificarea dezvoltării talentelor *activități de Săptămâna 7-13
dezvoltare a
aptitudinilor de bază
și aptitudinilor
specifice
6. Evaluarea programului de -chestionar de Săptămâna 14
intervenție evaluare a
programului de
intervenție pentru
dezvoltarea socială
și emoțională

ARGUMENTE ȘTIINȚIFICE:
Consilierea pentru dezvoltare socio – emoţională este un instrument util pentru
prevenirea riscurilor la care sunt predispuşi copiii cu aptitudini înalte prin însăşi calitatea de
supradotat. Cercetările din domeniu arată că există o mai mare nevoie de consiliere în
preadolescenţă, când copiii superior dotaţi trăiesc conflicte legate de afiliere versus achiziţie de
cunoştinţe şi schimbă şcoala (Moon, 2002, Webb, 1993). Într-un studiu sintetic privind
problematica dezvoltării socio – emoţionale a copiilor înalt abilitaţi (N. Robinson, S. Reis, M.
Neihart, S. Moon, 2002) se arată că viaţa socio –emoţională a copiilor supradotaţi poate fi privită
ca o „cupă pe jumătate plină şi pe jumătate goală”.
Viața socio –emoţională este o resursă pentru dezvoltarea integrală a personalităţii
copilului înalt abilitat, întrucât nu există dovezi că tinerii/copiii supradotaţi, ca grup, sunt mai
vulnerabili în faţa adaptării decât orice alt grup, iar mulţi copii au resurse care, susţinute, pot
mări rezilienţa la evenimente de viaţă înalt negative şi-i pot abilita să-şi utilizeze talentele spre a
dobândi satisfacţii în viaţă (Moon, 2002, p.268)
De asemenea viața copilului supradotat poate reflecta interacţiunea dintre un mediu
defavorizant dar și o resursă pentru dezvoltarea integrală a personalităţii copilului înalt abilitat,
întrucât nu există dovezi că tinerii/copiii supradotaţi, ca grup, sunt mai vulnerabili în faţa
adaptării decât orice alt grup, iar mulţi copii au resurse care, susţinute, pot mări rezilienţa la
evenimente de viaţă înalt negative şi-i pot abilita să-şi utilizeze talentele spre a dobândi satisfacţii
în viaţă (Moon, 2002, p.268)
Viaţa socio –emoţională a copilului supradotat reflectă interacţiunea dintre un mediu
defavorizant şi 14 caracteristicile personale ale individului – în sensul că aceşti copii vor trebui
să se adapteze unui curriculum nestimulativ şi unor colegi mai puţin maturi, vor întâmpina
dificultăţi în a-şi face prieteni şi vor trăi presiunea colegilor „de a fi la fel cu ceilalţi”. M. Jigău
(2001) arată că explicaţiile problemelor psihologice cu care se confruntă copiii supradotaţi şi/sau
talentaţi stau în evenimentele trăite în copilărie, în relaţie cu lumea, pe fondul unui dat
aptitudinal excepţional şi acest lucru determină o nevoie particulară de consiliere care vizează
„un sprijin şi o înţelegere particulară în plan afectiv şi, apoi, în cel cognitiv” (p.240).

BIBLIOGRAFIE
1. Moon, Sydney. (ed.) (2004). Social-Emotional Issues, Underachievement, and
Counseling of Gifted and Talented Students. Thousand Oaks, California: CORWIN Press
2. Webb, James. (2000). Mis-Diagnosis and Dual Diagnosis of Gifted Children: Gifted and
LD, ADHD,OCD, Oppositional Defiant Disorder în Neihart, Chair, Cutting Edge Minds
– What it Means to be Exceptional ,lucrare prezentată la Convenţia Anuală a Asociaţiei
Psihologilor Americani, Washington D.C.
3. Jigău, Mihai. (2001). Consilierea carierei. Bucureşti: Editura SIGMA.

S-ar putea să vă placă și