Reprezentarea se definește ca proces cognitiv-senzorial de semnalizare în forma unor imagini
unitare, dar schematice, a însușirilor concrete și caracteristice ale obiectelor și fenomenelor, în absența acțiunii directe a acestora asupra analizatorilor.
Reprezentarea are ca surse informaționale senzațiile și percepțiile. Calitatea reprezentărilor este
condiționată de calitatea percepțiilor.
Clasificarea reprezentărilor:
1. După anlizatorul dominant:
a. Reprezentări vizuale – cele mai numeroase, cu cele mai multe caracteristici. b. Reprezentări auditive – reproduc atât zgomote, cât și sunete muzicale și verbale. c. Reprezentări chinestezice – sunt imaginii mentale ale propriilor mișcări.
2. După gradul de generalitate:
a. Reprezentări individuale – cele ale obiectelor și fenomenelor care au o semnificație pentru persoane. b. Reprezentări generale – cuprind însușirile comune și caracteristice pentru o întreagă clasă de obiecte. 3. După nivelul operativității: a. Imaginile reproductive – aduc conștiinței obiecte sau fenomene percepute anterior. b. Imaginile anticipative – mișcări sau transformări care nu au fost niciodată percepute.