Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Abandonul școlar este ultima faza a insuccesului școlar, acestui termen nefiindu-i necesară o definiție
complexă. Insuccesul școlar se definește prin rămânerea în urmă la invățătură a unor elevi. Aceștia nu
reușesc să obțină un randament școlar la nivelul cerințelor programelor. Din această cauză, ei nu vor
reuși să se adapteze la mediul socio-profesional, la nivelul cerințelor acestuia.
2. cauze pedagogice
relația profesor-elev,
atmosfera nefavorabilă din școală și societate față de învățătură și față de muncă etc.
3. cauze socio-familiale
climatul cultural-educativ,
familii dezorganizate,
dezinteresul părinților,
conflicte familiale,
Personal, consider că vina aparține în exclusivitate contextului social în care ne aflăm. Atitudinea
negativă a unor elevi față de învățătură și muncă este urmarea lipsei motivație. Aceasta este cauzată de
problemele familiei care nu întrezăresc o rezolvare:
lipsa banilor,
Măsuri de prevenire a abandonului școlar
psiho-pedagogice și psihosociologice
(urmăresc cultivarea unor relații interpersonale adecvate pentru realizarea unei inserții socio-
familiale pozitive);
socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice și psihosociale, urmărind prevenir
ea riscurilor de abandon;
psihiatrice (depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale,
emoționale, tendințe agresive);
juridico-sociale – aceste măsuri permit creșterea gradului
de influențare socială prin popularizarea legilor și prin propagandă juridică, în general.
Demersuri și acțiuni
Comunitățile școlare analizate din perspectiva absenteismului și abandonului școlar propun o serie de
demersuri/acțiuni pe care le-au aplicat și au dat roade sau consideră că ar putea fi utile în lupta
împotriva acestor două fenomene din educație:
activități de identificare a copiilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar, urmate de
măsuri de implicare a familiei în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
discuții purtate, atât cu părinții, cât și cu copiii acestora de către psihologul/consilierul școlar;
înștiințări privind absențele înregistrate transmise către părinți, la fiecare sfârșit de semestru
școlar;
mediatorului școlar,
a psihologului școlii,
a preotului,
a polițiștilor,
comunicarea eficientă
să critice constructiv,
Concluzii
1. Absenteismul și abandonul şcolar sunt fenomene cu cauze multiple, dar cele mai multe cauze
sunt legate de problemele familiilor.
2. Datorită abandonului școlar tinerii și adulții de astăzi sunt obligați să muncească la negru sau „cu
ziua”, fără a se putea angaja cu carte de muncă pe termen lung. Astfel se propagă mai departe
starea de sărăcie în propriile familii și modelul părinților fără educație și fără perspectivă.
3. Eforturile școlii și ale asistentului social din comunitate sunt zadarnice fără colaborarea familiei.
4. O primă condiţie a prevenirii absenteismului şcolar este aceea a sesizării din timp a primelor
semne de manifestare ale fenomenului, urmate de foarte bună colaborare între cadrele
didactice de la clasă (consiliul clasei) și părinţii elevilor.
5. În tot acest proces continuu și consecvent de prevenire și combatere a abandonului școlar, cei
trei poli de acțiune ȘCOALA – FAMILIA – COMUNITATEA trebuie să-și unească forțele pentru
binele, dezvoltarea și bunăstarea generațiilor prezente și viitoare de elevi.