Personalitatea

Delimitari conceptuale

Pentru a putea intelege conceptul de prsonalitate mai bine si pentru a evita confuzii este necesar
sa definim notiunile de: individ, individualitate, persoana, personalitate si personaj.
· Individul se defineste ca fiind totalitatea biologice (innascute si dobandite) care asigura adaptarea
la mediul natural.
Caracteristicile individului:
-este un produs in intregime determinat biologic;
-este reprezentat al speciei, indiferent daca aceasta este vegetala, animala sau umana;
-notiune aplicabila tuturor organismelor, fara conotatii descriptive sau evaluative.
· Individualitatea este deci individul cu organizarea lui specifica, diferentiata, irepetabila si
ireductubila. Notiunea de individualitate se foloseste pentru a desemna organizarile complexe.
· Prin conceptul de persoana desemnam ansamblul insusirilor psihice care asigura adaptarea la
mediul socio- istoric; deci individul luat in acceptiunea sa psihologica. Notiunea de persoana este
aplicabila doar omului,dar nu in general, ci doar celui normal dezvoltat din punct de vedere
psihic ( copiilor la nastere si bolnavilor nu li se poate acorda atributul de persoana)
· Personalitatea este totalitatea psihologica ce caracterizaza si individualizeaza un om. Ea este omul
viu, concret, pasional, rational, deci omul asa cum este el resimtit in afara noastra sau in propriia
noastra fiinta. Sau, am putea spune ca personalitatea reprezinta persoana plus o nota de valoare,
ea este organizarea superioara a persoanei.
· Exista doua accepţiuni ale conceptului de personaj strans legate intre ele: personajul ca manifestare
in afara, in comportament a persoanei şi personalitaţii, ca exteriorizare a lor; personajul ca
"persoana in rol", omul interpretat ca un rol social, şi cum fiecare om poate juca mai multe roluri
inseamna ca el se manifesta prin mai multe personaje, isi releva faţa de alţii diverse "faţete" ale
personalitaţii sale. Intre personalitate si personaj exista relatii de echilibru , armonie, de
coexistenta, dar si relatii de disonanta si dezechilibru (in acest caz putem asista la un proces de
depersonalizare, dedublare care perturba functionarea normala a personalitatii).

Definirea personalitatii

Personalitatea este un ansamblu de insusiri psihice. Acestea se caracterizeaza prin:

Ø dispun de o relativa stabilitate- personalitetea este relativ identica cu sine insasi, neputand fi
radical modificata de situatiile tranzitorii sau accidentale;
Ø rezulta din condensarea diferitelor functii si procese psihice;
Ø sunt generalizate- se manifesta in cele mai diverse situatii;
Ø sunt esentiale - vizeaza aspectele cele mai importante ale manifestarii ale omului privind
orientarea sa, optiunile si raspunsurile sale fundamentale;
Ø dispun de plasticitate;
Ø sunt structurate si dinamice- personalitatea presupune organizare, ierarhizare, dar si dezintegrare
progresiva;
Ø unicitatea- personalitatea realizeaza sinteza dintre trasaturi/insusirile generale, particulare si
individuale ale omului, capatand in virtutea acestui fapt un caracter propriu, specific, unic.
 Tipuri de definitii

1. Definitii prin efect extern. Gordon W. Allport –“Personalitatea este suma totala a efectului produs
de un individ asupra societatii.” Acest tip de definitie ia in considerare doua aspecte : modul de
manifestare al personalitatii in afara si efectul pe care aceasta il produce asupra altor oameni.
Definiţiile, prin efect extern stabilesc o relaţie de cauzalitate între calitatea personalităţii şi
capacitatea ei de influenţare şi modificare a conduitei altora.
2. Definitii prin structura interna. Gordon W. Allport : “'Personalitatea este organizarea dinamica în
cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea şi comportamentul sau
caracteristic.” Definirea personalitaţii prin structura interna are avantajul surprinderii şi redarii
conţinutului personalitatii , a elementelor componente şi mai ales a relaţiilor dintre acestea.
3. Definitii pozitiviste. Gordon W. Allport: “Personalitatea este conceptualizarea cea mai adecvata a
comportamentului unei persoane in toate detaliile sale, pe care omul de stiinta o poate da la un
moment dat."

Din punctul de vedere al altor autori personalitatea este definita astfel:

Hans Eysenck : “Personalitatea este organizarea mai mult sau mai putin durabila a caracterului,
temperamentului, inteligentei si fizicului unei persoane. Aceasta organizare determina adaptarea
sa unica la mediu”.
Paul Popescu Neveanu : “Personalitatea este un macro sistem al invariatilor informationali si
operationali ce se exprima constantin conduita si sunt definitorii sau caracteristici pentru un
subiect.”
Trebuie facuta distinctia dintre planul dezvoltarii ontogenetice al prsonalitatii (produsul
imprejurarilor) si planul functional al personalitatii (cand este dezvoltata in linii mari si isi
impune cerintele asupra propriei sale evolutii).

Laturile personalitatii

Psihologia traditionala vorbeste despre trei componente ale personalitatii :temperament,

aptitudini si caracter. Temperamentul furnizeaza informatii despre cum este si cum reactioneaza
un om. Aptitudinile spun despre on ce poate sa facasau cat de dotat este. Caracterul arata cum se
comporta omul in planul relatiilor sociale.
Psihologia contemporana adauga la cele trei laturi inca doua: inteligenta si creativitatea.
Temperamentul- latura dinamico-energetica
Aptitudinile- operational- instrumentala
Caracterul- latura relational- valorica
Inteligenta- latura rezoluti-productiva
Creativitatea- latura trasformational- constructiva

Tipuri de personalitate
1.  Personalitate imatura
2.   Personalitati mature
3.   Personalitati accentuate
4.   Personalitati anormale/destructurate
              Personalitatea in dubla sa ipostaza (realitate si concept) ocupa un rol central. Din punct
de vedere teoretic este cadrul de referinta fundamental pentru definirea sensului si valorii a
tuturor celorlalte notiuni psihologice.Toate notiunile care definesc mecanismele si procesele
psihologice nu ar avea nici o releveanta daca ar fi luate separat,asfel personalitatea le inglobeaza
si face ca ele sa aiba o anumita finalitate, un anumit ritm, sa conduca sau nu la rezultate
favorabile.
Din punct de vedere practic, personalitatea este centrala pentru psihologie deoarece ea reprezinta
primul ghid in modelarea concreta a omului. Numai cunoscandu-i laturile, structura, laturile,
tipurile vom putea selecta si utiliza cele mai potrivite ,mijloace, metode, procedee de influentare
educativa.

Concluzii
Notiunile de individ si individualitate se dispun in plan biologic, pe cand cele de persoana,
personalitate si personaj in plan social.
· Persona este corespondentul in plan social al individului din plan biologic, iar personalitatea, a
notiunii de individualitate in plan biologic.
· Corespunzator procesului de individulaizare a individului din plan biologic , intalnim
particularizarea persoanei, in plan social si convertirea ei in personalitate.
· Aceste notiuni acopera realitati diferite intre ele presupunand totodata o asociere si
corespondenta logica, fapt care impune utilizarea lor diferentiala.
· Cand ne referim la omul normal dezvoltat din punct de vedere psihic este mai bine sa recurgem
la notiunile de persoana si personalitate decat la cea de individ. Numirea unui om cu termenul
ascunde intentia de desconsiderare si de reducere a acestuia la atributul de fiinta biologica, de
simplu “tub digestiiv”.