CURS 4

13.03.2007

Sursele de informaţie asupra caracteristicilor economice ale persoanei::

1) Recensământul populaţiei
Ne oferă o multitudine de structuri social-economice.
2) Ancheta asupra forţei de muncă (LBS)
Au apărut în 1960, când erau anuale, apoi în intervale mai mici, trimestriale.

Structura populaţiei după caracterul economic:

Statutul profesional
Este poziţia unei persoane în raport cu unitatea socio-economică în care îşi desfăşoară
activitatea. Categorii de structuri profesionale:
1. salariat;
2. patron;
3. lucrător pe cont propriu;
4. lucrător familial neremunerat;
5. membru al unei cooperative.

MIŞCAREA POPULAŢIEI

Mişcarea populaţiei se referă la ansamblul de intrări şi ieşiri care au loc permanent într-o
populaţie umană. Distingem astfel mişcarea naturală şi mişcarea migratorie. În mişcarea naturală
sunt incluse 4 fenomene: natalitatea, mortalitatea, nupţialitatea şi divorţialitatea Mişcarea
migratorie poate fi, la rândul ei, mişcare migratorie internă şi mişcare migratorie externă.

Mişcarea naturală a populaţiei

Importanţa cunoaşterii fenomenului – Mişcarea naturală este cea care modifică, în timp, în
bună măsură, numărul şi structura populaţiei. Aceste modificări se produc prin natalitate şi
mortalitate. Ambele fenomene au cunoscut de-a lungul timpului importante modificări de intensitate
îndeosebi, şi au modelat în felul acesta numărul şi structura populaţiei.
Sursele de informaţii – Sursa majoră de informaţii asupra mişcării naturale este statistica
demografică curentă (statistica stării civile). Şi recensământul ne poate oferi unele informaţii, dar nu
la fel de importante ca cele oferite de sursa majoră.
Timpul – Este o variabilă fundamentală în demografie, fie că este vorba de timpul măsurat
calendaristic sau ca durată.
Durata = intervalul de timp scurs între două evenimente demografice. Exemplul cel mai
tipic de durată şi cel mai frecvent folosit este vârsta. Durata standard este de 1 an.
Timpul de consumă de aceeaşi manieră dacă îl măsurăm calendaristic sau ca durată. Toate
fenomenele demografice au loc în timp şi ele se plasează atât calendaristic, cât şi ca durată.
Cunoaşterea plasării fenomenelor demografice în timp este esenţială pentru corecta înţelegere a
acestora. Vârsta în demografie este, în general, vârsta în ani împliniţi.
 TD
(durată) De
42
Di
40

N2
24 N1
22
C
20

P
0 1960 1980 1982 1984 2000 2002 TC (calendaristic)

LEXIS
Pentru plasarea evenimentelor demografice în timp dispunem de un instrument grafic de
excepţie – diagrama lui Lexis. Aceasta este o reţea de culoare orizontale şi verticale. Cele orizontale
sunt destinate plasării evenimentelor demografice în timp, pe ani calendaristici.

Reţeaua de culoare verticale şi orizontale

Vârsta
5 ani
4 ani
3 ani A B
2 ani C
1 an

0 ani
2000 2001 2002 2003 2004 2005 Ani calendaristici

Evenimentele demografice se plasează în diagrama lui Lexis în diferite tipuri de suprafeţe,

care au delimitări diferite ale timpului, şi care permit folosirea unor indicatori adecvaţi de măsurare a
intensităţii fenomenului. Statisticile oficiale oferă astfel de informaţii. Efectivele de populaţie pe
vârste se plasează pe segmente verticale. Cele două tipuri de analiză demografică – transversală şi
longitudinală, se plasează în culoare diferite în diagrama lui Lexis.
Analiza demografică transversală se situează în culoare verticale.
Analiza demografică longitudinală se situează în culoare diagonale.

50

15
0
1980 2005 2030

Cele două tipuri de analiză au o importanţă diferită de la un fenomen demografic la altul.

Se apreciază că în studiul fertilităţii mai relevantă este analiza demografică longitudinală, în timp ce
în studiul mortalităţii mai importantă este analiză demografică transversală. Dar cele două tipuri de
analiză sunt complementare şi măresc cunoaşterea.

A. Mortalitatea populaţiei
Sursele de informaţii – Sursa majoră de informaţii asupra mortalităţii o reprezintă statistica
demografică curentă, care ne furnizează anual informaţii detaliate asupra ansamblului deceselor după
un număr important de caracteristici.
Importanţa cunoaşterii fenomenului – În toate societăţile umane, politicile oficiale şi
programele de sănătate vizează reducerea mortalităţii populaţiei şi ameliorarea stării de sănătate.
Cunoaşterea caracteristicilor mortalităţii este indispensabilă elaborării acestor programe şi strategii.
Pe de altă parte, mortalitatea este a doua componentă majoră a evoluţiei numărului populaţiei.
Studiul mortalităţii prin recurgerea numai la numărul deceselor nu poate fi relevant, pentru
că acest număr depinde de mărimea populaţiilor pe care le comparăm şi de creşterea numerică a unei
populaţii în timp. În schimb, numărul de decese (L) poate fi relevant într-o populaţie care se află în
declin numeric. Dacă numărul populaţiei scade şi numărul de decese creşte, înseamnă că ceva este
greşit.
Indicatori:
1) Rata brută a mortalităţii (rata mortalităţii generale) – numărul de decese la 1000 de
locuitori într-o anumită perioadă de timp (în general, un an calendaristic).

D – ansamblul deceselor;
P – populaţia totală medie;
m (numărul deceselor) în România în 2005 = 262 101 / 21 623 849 * 1000 = 12,1

2) Rate de mortalitate pe vârste (numărul de decese la 1000 de locuitori de o anumită

vârstă).

Ratele de mortalitate pe vârste sunt cel mai fin indicator de analiză a intensităţii mortalităţii
pe vârste şi, implicit, a stării de sănătate.