POPESCU CRISTIAN

GRECU FLORINA

PEDOLOGIE

MANUAL UNIVERSITAR
pentru
învăŃământul la distanŃă

CRAIOVA
2010

9
 CUPRINS

TEMA I. FACTORII DE VEGETAłIE …………………………….. 4

1.1. Lumina, căldura, apa, aerul i elementele nutritive ca factori de vegetaŃie
………………………………………………………………………… 4
1.2. Metodele agrotehnice de dirijare a acestora ……………………… 14
1.3. InteracŃiunile dintre factorii de vegetaŃie i leg ile producŃiei
agricole ………………………………………………………………………... 18

TEMA II. ASOLAMENTELE.................................................................................21

2.1. Criteriile care stau la baza întocmirii asolamentelor i
alcătuirea grupelor de culturi …………………………………………….......... 21
2.2. Elementele asolamentelor i clasificarea acest ora ………………… 25
2.3. ImportanŃa asolamentelor. Monocultura ………………………….. 31

TEMA III. LUCRĂRILE SOLULUI ……………………………….. 37

3.1. Lucrarea solului cu plugul i combinatorul.....................................................37
3.2. Lucrarea solului cu scarificatorul, nivelatorul, freza agricolă i
cu grapa..................................................................................................................................................45
3.3. Lucrarea solului cu cultivatorul i cu tăvălug ul............................................52

TEMA IV: Sistemele clasice (CONVENŢIONALE) de

lucrări ale solului ………………………………………… 56

4.1. Sistemele clasice de lucrări ale solului pentru semănăturile (culturile) de
toamnă i de primăvară ……………………………………………………. 56
4.2. Sistemele clasice de lucrări ale solului pentru semănăturile (culturile)
duble i după cele compromise ……………………………………. 64

TEMA V. SISTEMELE NECONVENłIONALE DE LUCRĂRI

ALE SOLULUI................................................................................................................67
5.1. Sistemele de lucrări minime (minimum tillage) i de lucrări în benzi
înguste (zone till sau strip till).....................................................................................................67
5.2. Sistemul de lucrări cu biloane (ridge tillage) i semănatul direct sau fără
lucrări (notillage, notill, direct drill)...............................................................................74

TEST RECAPITULATIV 1 …………………………………………..77

TEMA VI. BURUIENILE DIN CULTURILE AGRICOLE...................82

6.1. Pagubele cauzate de poluarea verde ……………………………….82
6.2. Sursele de îmburuienare a culturilor agricole i particularităŃile biologice
ale buruienilor ………………………………………………………. 87
6.3. Clasificarea buruienilor …………………………………………… 94
TEMA VII. METODELE DE COMBATERE A BURUIENILOR .103

10
 7.1. Scopul metodelor de combatere i metodele preventiv e de luptă
împotriva buruienilor ………………………………………………………….103
7.2. Metodele curative (agrotehnice, fizice, biologice i chimice) de
combatere a buruienilor din culturile agricole ……………………………….. 107
TEMA VIII. ERBICIDELE I TEHNICA ERBICIDĂRII ……… 11 5
8.1. ImportanŃa, clasificarea, absorbŃia i translo carea erbicidelor în
plante; acŃiunea plantelor asupra erbicidelor ………………………………… 116
8.2. AcŃiunea erbicidelor asupra plantelor i inter ferenŃa erbicidelor
cu solul ……………………………………………………………………….. 122
8.3. Selectivitatea erbicidelor, persistenŃa i rem anenŃa erbicidelor în sol i
tehnica erbicidării ……………………………………………………………. 129

TEMA IX. COMBATEREA CHIMICĂ A BURUIENILOR DIN

CULTURILE AGRICOLE ................................................................ 139

9.1. Principalele erbicide recomandate pentru controlul chimic al
gradului de îmburuienare din culturile de cereale păioase, porumb, sorg i
mei ………………………………………………………………………….. 139
9.2. Principalele erbicide recomandate pentru controlul chimic al
gradului de îmburuienare din culturile de plante oleifere, leguminoase anuale, textile
i rădăcinoase …………………………………………………………. 147
9.3. Principalele erbicide recomandate pentru controlul chimic al buruienilor
din cartofi, tutun, legume, pomi, viŃă de vie, de pe canale, terenuri virane etc.
DesicanŃi i defolianŃi ……………………………………………………. 154

TEMA X. AGROTEHNICA DIFERENłIATĂ ……………….…. 162

10.1. Agrotehnica diferenŃiată a zonelor de stepă, silvostepă i
forestieră ………………………………………………………………………162
10.2. Agrotehnica diferenŃiată a terenurilor în pantă …………………. 171
10.3. Agrotehnica diferenŃiată a terenurilor nisipoase, halomorfe i cu exces
de umiditate ……………………………………………………………. 181

TEST RECAPITULATIV 2 …………………………………………191

BIBLOGRAFIE ………………………………………………………197

11
 Tema nr.1
FACTORII PEDOGENETICI, FORMAREA I ALCĂTUIREA PĂRłI I
MINERALE I ORGANICE A SOLULUI

UnităŃi de învăŃare
Factorii pedogenetici ( de solificare);
Formarea i alcătuirea părŃii minerale a solului;
Formarea i alcătuirea părŃii organice a solului.

Obiectivele temei
Dezbaterea modului în care factorii naturali i fac torul antropic au acŃionat
dea lungul timpului în procesul de formare a solul ui;
Stabilirea rolului proceselor de dezagregare i alt erare în formarea părŃii
minerale a solului ;
EvidenŃierea produilor rezultaŃi prin dezagregarea i alterare precum i
modul în care acetia sunt transportaŃi i depui l a suprafaŃă sau pe adîncimea
solului;
Cunoaterea rolului organimelor, a provenienŃei i compoziŃiei resturilor
organice din sol, a descompunerii acestora i forma rea humusului; Clasificarea i
propietatiile acizilor humusului i a humusului; Timpul alocat temei : 6 ore

Bibliografie recomandată
1. Blaga, Gh i colab., 2005 – Pedologie. Editura Acad emic Press, Cluj
Napoca;
2. ChiriŃă C., 1955 Pedologie generală. Editura Agro silvică, Bucureti;
3. Muler Georg ; 1962 Biologia solului. Editura Agros ilvică, Bucureti.
4. Popescu, C., 2010 – Pedologie. Manual universitar pentru învăŃământul la
distanŃă. Editura Universitaria Craiova.
5. Vasile D., Popescu C., 2003 – Pedologie. Editura Universitaria, Craiova.

1.1. Factorii pedogenetici

Solurile sau format ca urmare a acŃiunii îndelunga te a unui complex de factori

naturali numiŃi factori de formare a solului, factori pedogenetici, sau de solificare.
Acetia acŃionează permanent asupra materiei minera le i organice de la suprafaŃa
litosferei, transformândo prin procese de dezagreg are, alterare, migrare i acumulare.
Un rol important în procesul de solificare îl au următorii factori pedogenetici :
organismele ( vegetale i animale), roca, relieful, clima, apa freatică i apa stagnantă, timpul i
activitatea productivă a omului. Factorul cu rol determinant în procesul de solificare îl
reprezintă organismele vegetale i an imale, iar ceilalŃi factori asigură condiŃiile în care se
desfăoară formarea solurilor.

1.1.1. Organismele

12
 Organismele reprezintă factorul motor în procesul de solificare, solul, ca
formaŃiune naturală, fiind un produs biologic, rezultat prin activitatea organismelor
vegetale i animale, care determină procese de asimilaŃie i de zasimilaŃie, sinteză i
descompunere a materiei organice, concentrare i eliberare de ener gie etc.
InfluenŃa organismelor vegetale în formarea solului, se realizează prin
cantitatea i calitatea materiei organice, distribuirea ei în spaŃiu i modul de transformare a
acesteia. În Ńara noastră vegetaŃia este variată, influenŃând diversificarea solurilor,
uneori pe zone foarte restrânse. Astfel, vegetaŃia ierboasă influenŃează diferit procesul de
solificare în comparaŃie cu vegetaŃia lemnoasă.
VegetaŃia ierboasă, lasă în sol i la suprafaŃa acestuia o mare canti tate de rădăcini,
tulpini i frunze, care mor în fiecare an i pe sea ma cărora prin descompunere, se formează
mult humus. Cantitatea de resturi organice depinde de condiŃiile naturale i de felul
plantelor, ea este cea mai mare la plantele anuale (530t/ha) i mai mică la asociaŃiile perene
(35 t/ha), ale căror rădăcini mor numai par Ńial anual. Rădăcinile fasciculare ale
vegetaŃiei ierboase sunt răspândite în primul strat, ducând la formarea unui orizont cu
humus, cu grosimi de 4080 cm. Solurile de sub veg etaŃia ierboasă au o fertilitate naturală
ridicată. Procentul de humus din solurile de sub vegetaŃia ierboasă este influenŃat , pe
lângă cantitatea de resturi organice i de modul de desco mpunere.
VegetaŃia lemnoasă, lasă la suprafaŃa solului, sub formă de litieră, cea mai
mare cantitate de resturi organice (36 t/ha), care intr ă în procesul de humificare. Din
cantitatea totală de resturi organice forestiere care contribuie la formarea humusului, numai
aproximativ 10% este reprezentată prin rădăcini fine, ce mor în stratul de sol. Din această
cauză, solurile de sub pădure prezintă la suprafaŃă un orizont bogat în humus, dar de
grosimi mai mici (1020 cm),au o fertilitate natura lă mai scăzută.
InfluenŃa organismelor animale în formarea solului este mai redusă în raport cu
organismele vegetale. Astfel, unele protozoare au rol asemănător bacteriilor, contribuind în
mare măsură la transformarea resturilor organice din sol.
În evoluŃia solului o importanŃă mare o au animalele nevertebrate ( viermi,
insecte, larve etc) i vertebrate (oareci, popândăi, cârtiŃ e etc.), care trăiesc permanent sau o
anumită perioadă din viaŃa lor în interiorul solului.
Râmele, ( aproximativ un milion/ha) produc în masa solului transformări de ordin
mecanic, fizic, chimic i biologic. Materialul trec ut prin corpul lor se îmbogăŃete în azot i
calciu, căpătând o structură coprogenă. Prin canalele săpate de râme se creează condiŃii
mai bune de aerisire i drenare a solului.
Furnicile au un rol important în transportarea unei cantităŃi mari de material dintr
un loc în altul, contribuind în felul acesta la afânarea i structurarea solului în orizonturile
de suprafaŃă.
O acŃiune importantă o au vertebratele, care sapă galerii în sol pentru hibernare sau
obŃinerea hranei. În felul acesta ele transportă cantităŃi mari de material din straturile
profunde spre suprafaŃă i invers. De asemenea, ele introduc în adâncime substanŃele
organice, care pot fi humificate prin acŃiunea microorganismelor. De exemplu, o cârtiŃă
poate săpa 165 m canale cu diametrul de 10 cm, formând la suprafaŃa solului 67
muuroaie.

1.1.2. Clima
Clima acŃionează în procesul de solificare prin componentele sale : precipitaŃii,
temperatură, vânt. Astfel, în funcŃie de climă, procesele de dezagregare i alterare se petrec
cu intensităŃi diferite pe teritoriul Ńării noastre i pe suprafaŃa globului.

13
 Apa din precipitaŃii determină în masa solului o serie de procese chimice care duc
la formarea unor produi noi, asimilabili pentru pl ante. De asemenea, substanŃele aflate în
sol sunt solubilizate de apă i transportate în mas a profilului sub formă de soluŃie .În
zonele cu precipitaŃii multe sensul de micare al a pei este predominant descendent,
determinând spălarea i depunerea sărurilor i subs tanŃelor coloidale la diferite adâncimi,
formând orizonturile genetice ale solului. În zonele cu precipitaŃii reduse spălarea în
adâncime a substanŃelor din sol se face în măsură foarte mică, acestea depunânduse i în
orizonturile de la suprafaŃa solului. În zonele aride i cu apa freatică la adâncimi mici, se
creează un curent ascendent, care transportă sărurile solubile spre suprafaŃă i determină
salinizarea solurilor.
Apa din precipitaŃii acŃionează în transformarea solului i prin procese de eroziune.
Temperatura este un alt component al climei care influenŃează procesele de
solificare. Astfel, procesele de alterare, dezagregare i descompunere a substanŃei organice
sunt influenŃate de temperatura aerului. În zonele cu temperaturi ridicate, resturile
organice se descompun aproape în întregime, iar solurile ce se formează sunt sărace în
humus. Partea minerală a solului este puternic alterată, eliberânduse mari cantităŃi de oxizi
de fier i aluminiu, care se acumulează în masa soluri lor imprimândule o culoare roie
cărămizi (soluri lateritice). În zonele reci i umede, viaŃa microorganismelor fiind redusă,
materia organică se descompune mai lent, acumulânduse uneori la suprafaŃa solului sun
formă de turbă.
Vântul acŃionează în procesul de solificare prin intensificarea evaporării apei,
favorizând curentul de apă ascendent, care aduce spre suprafaŃă sărurile solubile. Prin
procesul de primenire a aerului din sol, vântul contribuie la crearea unor condiŃii favorabile
pentru dezvoltarea organismelor, care au un rol important în circuitul materiei. Vântul
acŃionează în procesul de solificare i prin acŃiun ea de roadere, transport i sedimentare.
Pentru exprimarea legăturii dintre climă i sol se folosesc o serie de indici. În Ńara
noastră se utilizează indicele de ariditate "de Martonne", care se notează "Iar" i este dat de
relaŃia:
P
Iar =
T +10
în care :
P = valoarea medie anuală a precipitaŃii , în mm;
T = valoarea medie anuală a temperaturii, în grade Celcius;
10 = coeficient prin adăugarea căruia se pot calcula i obŃine valori ale indicelui de
0
ariditate i în cazurile în care temperatura este de 0 C sau are valori negative.
Indicele de ariditate se poate calcula i pe luni folosind mediile lunare ale
precipitaŃiilor i temperaturilor, cu relaŃia
P⋅12
Ial =
t +10
unde : p = precipitaŃiile medii lunare
t = temperaturile medii lunare

1.1.3. Roca
Roca are un caracter pasiv în procesul de solificare, asupra ei acŃionând ceilalŃi
factori de pedogeneză. Aceasta se poate constata din faptul că pe aceeai rocă se pot întâlni
mai multe tipuri de sol, dacă condiŃiile biocliomatice de solificare sunt diferite. De
exemplu, pe loess se pot forma cernoziom, preluvosolrocat, gleiosol cernic etc. De

14
asemenea, pe roci diferite, răspândite în condiŃii de mediu asemănătoare, se poate forma
acelai tip de sol. Astfel, cernoziomul se poate în tâlni pe loess, nisipuri, luturi, argile etc.
După starea lor, rocile generatoare de sol se împart în două grupe mari : roci
compacte sau consolidate, denumite roci parentale, ele nu au suferit procese de mărunŃire
i roci afânate sau mobile denumite materiale parentale, acestea au suferit procese intense
de dezagregare i alterare.
Rocile parentale influenŃează formarea solurilor în zonele montane i alpine, unde
se întâlnesc ca roci eruptive i metamorfice. În ac este zone, solurile formate sunt scheletice
cu profil scurt i fertilitate naturală scăzută.
Cea mai mare importanŃă în formarea solurilor o au materialele parentale, care se
găsesc răspândite mai ales în zonele de câmpie i p odi. Acestea sunt alcătuite în cea mai
mare parte din particule sedimentare de dezagregare i alterare. Ele influenŃează formarea
solurilor prin compoziŃia granulometrică i conŃinu tul în elemente bazice, mai ales în
carbonatul de calciu. Astfel, pe roci nisipoase se formează soluri permeabile, cu un
conŃinut scăzut în humus i elemente nutritive, iar pe cele argiloase iau natere soluri
compacte, mai bogate în humus i elemente nutritive . PrezenŃa argilelor cu carbonaŃi, sau
a marnelor, determină formarea unor soluri cu proprietăŃi favorabile dezvoltării plantelor (
faeoziomuri calcarice –FZka). În general roca are un rol important în formarea, evoluŃia
i variaŃia înveliului de sol. Ea imprimă solurilo r proprietăŃi fizicochimice i mecanice
caracteristice.

1.1.4. Relieful
Relieful reprezintă spaŃiul în cadrul căruia operează ceilalŃi factori de solificare,
el acŃionând în procesul de formare i evoluŃie a solu rilor prin influenŃa asupra celorlalte
condiŃii de solificare, în special a climei i a ve getaŃiei. Această influenŃă indirectă a
reliefului se manifestă în Ńara noastră printro re partiŃie zonală a solurilor. Astfel, relieful
foarte complex ( câmpii, dealuri, podiuri i munŃi ), determină o perfectă zonalitate de
altitudine a climei i vegetaŃiei ( de stepă, silvo stepă, pădure i pajiti alpine) cu a zonelor de
soluri (cernoziomuri , faeoziomuri i podzoluri) .
Alături de marile unităŃi de relief, microrelieful are o influenŃă importantă în
formarea i răspândirea solurilor, prin distribuire a neuniformă a precipitaŃiilor căzute pe
suprafaŃa terenului. În micile depresiuni ( crovuri, padine, văi), foarte răspândite în zonele
de câmpie, i de podiuri, se acumulează o cantitat e mai mare de apă decât pe terenurile
plane, din această cauză în acestea se vor forma soluri diferite de cele ale zonei
înconjurătoare. Astfel, în zona solurilor de cernoziom, preluvosol, în microdepresiuni se
formează soluri hipostagnice, stagnice (st) i luvi ce, care sunt specifice unui climat mai
umed.

1.1.5. Apa freatică i stagnantă

Apa freatică i stagnantă , ca factor pedogenetic, acŃionează în procesul de prin
umezirea excesivă a acestuia, în cazul prezenŃei unui strat acvifer la mică adâncime sau a
stagnării apei din precipitaŃii la suprafaŃă.
Apa freatică influenŃează solificarea în funcŃie de zona climatică, de adâncimea la
care se găsete i de conŃinutul în săruri solubile . Stratul acvifer, situat la mică adâncime
poate determina procese de lăcovitire, mlătinire ( gleizare) sau de salinizare.
Pentru a se produce lăcovitirea pânza freatică tre buie să se găsească la adâncimea
critică, care este de 2,53,5 m pentru zona de step ă, 1,52,5 m pentru zona de silvostepă i

15
0,51,5m pentru zona de pădure. Mlătinirea se prod uce atunci când apa freatică apare la
suprafaŃa solului, sau la adâncime mai mică de 0,5 m.
Pentru a produce sărăturarea, apa freatică trebuie să conŃină i săruri solubile (0,5 3
g/l).
Apa ce stagnează la suprafaŃa solurilor, poate proveni din precipitaŃii sau din
scurgeri de suprafaŃă i se acumulează, de obicei, deasupra unui strat cu permeabilitate
redusă. Se realizează în zonele cu precipitaŃii multe i pe terenuri plane sau
microdepresionare. Excesul de apă stagnantă determină procese de stagnogleizare sau
stagnogleice în prima parte a profilului de sol.

1.1.6. Timpul.
Procesul de formare i evoluŃie a solurilor se petr ece în timp i este strâns corelat
cu durata de acŃiune a factorilor pedogenetici întro anumită zonă. În funcŃie de această
durată, la soluri poate fi întâlnită o vârstă absolută i una relativă.
Vârsta absolută a solurilor, se calculează din momentul când rocile vin în contact
cu factorii de solificare i până în momentul aprec ierii. Ea depinde de vârsta teritoriului
respectiv i a depozitelor supuse solificării. Astf el, solurile din lunci sunt mai tinere decât
solurile din câmpie i de pe terase. În general vâr sta absolută a solurilor corespunde cu
vârsta reliefului.
Procesul de formare i evoluŃie a solurilor poate f i întrerupt, frânat sau accelerat de
anumiŃi factori ca: aluvionarea în luncile râurilor, eroziunea de suprafaŃă, compoziŃia
chimică a depozitelor de solificare etc. În acest caz la soluri se apreciază vârsta relativă,
care este diferită de vârsta absolută i este refle ctată prin gradul de dezvoltare al profilului
de sol. Astfel, pe materialele aluviale (fluvice) depuse recent procesul de solificare se reia
de la capăt, iar pe terenurile în pantă (erodate) se întâlnesc soluri cu un profil mai scurt
decât al solurilor de pe platourile învecinate.
După vârstă, se deosebesc trei grupe de soluri : actuale, motenite i fosile. Solurile
actuale, sunt cele formate în condiŃii climatice existente în prezent în zona
respectivă. Ele pot fi neevoluate ( aluviosolurile AS, litosolurileLS, regosolurileRS, etc.)
i evoluate sau mature ( toate solurile zonal e).
Solurile motenite , sau format sun influenŃa unor condiŃii existente înaintea celor
de astăzi i pot fi monofazice i polifazice . În g rupa solurilor motenite monofazice sunt
cuprinse solurile care i astăzi continuă să se for meze în condiŃii apropiate cu cele din
trecut (preluvosolul rocat), iar în grupa solurilo r motenite polifazice sunt cuprinse solurile
ale căror profile au partea inferioară formată în condiŃiile din trecut (evoluŃie veche), iar
partea superioară formată în condiŃiile de solificare actuale ( evoluŃie nouă).
Solurile fosile ( paleosolurile) sau format în condiŃii de mediu diferite de cele
existente azi, în prezent fiind acoperite de alte soluri, formate în condiŃiile actuale de
solificare. În funcŃie de adâncimea la care se găsesc, ele pot fi exploatate sau nu de actuala
vegetaŃie.

1.1.7. Omul.
La solurile luate în cultură, omul are o influenŃă puternică asupra proprietăŃilor. i
evoluŃiei acestora, deoarece contribuie la modificarea altor factori de solificare.
IntervenŃia omului duce la ameliorarea solurilor, dar pot fi întâlnite i situaŃii când se
ajunge la degradarea acestora.
Defriarea pădurii i înlocuirea ei cu pajiti natu rale intensifică procesul de înŃelenire
secundară i modifică influenŃa luminii, căldurii i apei asupra înveliului de sol.

16
Împădurirea pajitilor naturale creează alte condiŃ ii de pedogeneză, solurile căpătând
proprietăŃi morfologice i fizicochimice noi.
Lucrările agrotehnice aplicate excesiv i în condiŃ ii necorespunzătoare, micorează
procesul de bioacumulare, degradează structura, diminuează cantitatea de elemente
nutritive, accentuează procesul de tasare, modifică regimul aerohidric etc.
Arăturile adânci i terasările, executate cu ocazia înfiinŃării unor plantaŃii de vii sau
pomi, modifică profilul solului prin răsturnarea i amestecarea orizonturilor de la suprafaŃă.
Fertilizarea organică i minerală, aplicate pentru creterea capacităŃii productive a
solului, contribuie la modificarea proprietăŃilor acestuia. Astfel, gunoiul de grajd
îmbunătăŃete regimul termic i aerohidric, struct urează solul, ridică procentul de humus i
elemente nutritive, reduce aciditatea i crete gradul de saturaŃie în baze. Îngrăămintele
minerale cu azot i potasiu contribuie la degradare a structurii i la creterea acidităŃii.
Aplicarea amendamentelor calcaroase pe solurile acide contribuie la o mai bună
structurare, scade aciditatea, crete gradul de sat uraŃie în baze, îmbunătăŃete activitatea
microbiologică etc.
Aplicarea irigaŃiilor contribuie la schimbarea relaŃiilor solului cu apa i aerul,
determină reducerea proceselor de descompunere aerobă i acumularea unei cantităŃi mari
de humus. Lucrările de desecare i drenaj a terenur ilor cu exces de umiditate, favorizează
procesele aerobe prin îmbunătăŃirea regimului hidric.
Atunci când lucrările hidroameliorative sunt aplicate neraŃional, ele pot contribui
la degradarea substanŃială a solurilor. De exemplu, prin folosirea unor cantităŃi prea mari
de apă pentru irigarea culturilor pe solurile de cernoziom freatic umed sunt degradate prin
procesul de lăcovitire.
În ansamblu, intervenŃia omului, în procesul de solificare trebuie să favorizeze
laturile pozitive ale acestui proces i să diminuez e sau să înlăture total pe cele negative.
ReŃinem .Din prezentările anterioare se constată că factorii de solificare nu
acŃionează în mod independent în procesul de formare a solurilor, ci ei se corelează
reciproc. Astfel, acŃiunea vegetaŃiei în formarea solurilor depinde de condiŃiile climatice
ale zonei, de formele de relief, de natura materialului parental, de excesul de umiditate, de
timp i de activitatea productivă a omului.
Chiar dacă întro anumită zonă, unul sau altul din factorii de pedogeneză au o
influenŃă mai puternică sau mai redusă , solul format oglindete rezultatul acŃiunii
conjugate a tuturor factorilor naturali i antropic i care au acŃionat dea lungul a sute de mii
i milioane de ani.
România, dei se întinde pe o suprafaŃă nu prea mar e (23.839.071 ha), datorită
diversităŃii factorilor pedogenetici are un înveli de soluri foarte variat. Pe teritoriul
României sunt reprezentate majoritatea solurilor Europei i o bună parte din solurile lumii.
Din acest punct de vedre România este considerată, pe drept cuvânt, o " Ńară muzeu" de
soluri .
ObservaŃie. Între condiŃiile de climă, formele de relief, zonele de vegetaŃie,
materiale parentale i tipurile de sol ale României există un perfect paralelism. Astfel, în
zona de câmpie , sub o vegetaŃie ierboasă, cu un climat mai cald i mai secetos, pe
materiale parentale afânate i bogate în elemente b azice se întâlnete ca tip de sol
cernoziomul (CZ).
În zona de câmpie înaltă i dealuri joase sub o veg etaŃie de silvostepă, cu un climat
ceva mai umed i mai răcoros apar ca tipuri de sol faeoziomurile (FZ).

17
 În zona de dealuri i podiuri, sub o vegetaŃie de pădure, cu un climat mult mai umed
i mai răcoros, pe materiale mai sărace în ele mente bazice, apar ca tipuri de soluri
preluvosolurile (EL) i luvosolurile (LV).
În zona montană, cu un climat vitreg, sub o vegetaŃie acidofilă, pe roci dure sărace
în elemente bazice, se întâlnesc districambosolurile (DC) i podzolurile (PD).
Pe lângă aceste tipuri de soluri, întâlnite pe zone întinse, sub influenŃa unor condiŃii
locale de microrelief i microclimat, sau format i alte soluri care ocupă suprafeŃe mult mai
reduse, de aceea teritoriul Ńării noastre este considerat ca un adevărat mozaic de soluri.

TEST DE EVALUARE

1. Care sunt factorii care au acŃionat dea lungul tim pului în formarea
solului ?
Răspuns :

Factorii cu un rol important în formarea solului, numiŃi i factori de solificare sau

pedogenetici sunt : organismele ( vegetale i anima le), clima, relieful, roca, apa
freatică i satagnantă, timpul i factorul antropic ( omul)

2. Care dintre organismele vegetale acŃionează mai intens în procesul de

solificare i de ce ?
Răspuns :

ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. În funcție de vârstă, solurile pot fi :
a) moștenite ;
b) actuale;
c) fosile ;
d) alcaline ;
e) acide.
Rezolvare : a, b,c.

De rezolvat:

2. Apa freatică ca factor de solificare determină procese de :

a) eluviere;
b) iluviere ;
c) gleizare ;
d) bioacumulare;

18
 e) stagnogleizare.

Rezolvare:

1.2. Formarea i alcătuirea părŃii minerale a solului

1.2.1. Dezagregarea
Dezagregarea este un proces fizicomecanic i biom ecanic de mărunŃire a rocilor i
mineralelor în particule de diferite mărimi, fără ca materialul mărunŃit să sufere
transformări chimice. Dezagregarea se desfăoară su b influenŃa atmosferei, hidrosferei i
biosferei.

1.2.1.1. Dezagregarea prin intermediul atmosferei.

Atmosfera acŃionează în procesul de dezagregare prin variaŃiile de temperatură i
prin vânturi.
Dezagregarea datorită variaŃiilor de temperatură se mai numete i dezagregare
termodinamică.
Intensitatea dezagregării termodinamice este influenŃată de următorii factori :
amplitudinea variaŃiilor de temperatură: cu cât diferenŃa dintre temperaturile
maxime i minime este mai mare, cu atât dezagregare a este mai puternică;
frecvenŃa variaŃiilor de temperatură : cu cât variaŃiile de temperatură se
succed mai des, cu atât dezagregarea este mai intensă;
culoarea rocilor: rocile de culoare închisă absorb mai multă căldură, deci se
dilată mai puternic i determină forŃe antagoniste mai accentuate între suprafaŃă i interior.
heterogenitatea rocilor : favorizează dezagregarea prin comportarea diferită a
mineralelor componente. Cu cât sunt mai heterogene, rocile se vor dezagrega mai intens.
În strânsă legătură cu dezagregarea rocilor sub influenŃa variaŃiilor de
temperatură este i acŃiunea de îngheŃ i dezgheŃ, care mai poartă denumirea de gelivaŃie.
În fisurile i porii rocilor pătrunde apa, care pri n îngheŃ, îi mărete volumul i presează
asupra rocii, ducând la desfacerea ei în bucăŃi. Se poate resimŃi în sol până la adâncimea
de circa 1 m, pe când dezagregarea datorită variaŃiilor de temperatură se manifestă până la
circa 30 cm adâncime în condiŃiile Ńării noastre.
AcŃiunea de îngheŃ i dezgheŃ este aceea care deter mină i mărunŃirea brazdelor
bolovănoase rămase după arăturile adânci de toamnă.
Dezagregarea prin acŃiunea vântului . Se manifestă prin sfărâmarea mecanică a
2
rocilor datorită forŃei cu care vântul le izbete î n micarea lui (300400kg/cm ). AcŃiunea
mecanică a vântului cuprinde trei procese distincte: erodare (coroziunea eoliană),
transport ( deflaŃia sau denudaŃia eoliană) i sedimentare sau depunere a materialului
transportat.
Procesul de roadare produce modelarea sau lefuirea rocilor . Intensit atea eroziunii
depinde de : frecvenŃa vântului, viteza lui, gradul de încărcare al vântului cu grăunŃi de
nisip i heterogenitatea rocilor. Astfel, cu cât v ânturile sunt mai puternice, mai frecvente i
conŃin particule, au o putere mai mare de roadare. Rocile omogene sunt netezite la
suprafaŃă, iar cele heterogene prezintă diferite excavaŃiuni, căpătând forme foarte diferite
Procesul de transport constă în îndepărtarea particulelor rezultate prin coroziune sau
dezagregare termodinamică. Vântul transportă particulele în toate direcŃiile prin rostogolire
sau aerian, deci i în sens contrar gra vitaŃiei. DistanŃa la care pot fi transportate particulele
depinde de : intensitatea vântului, natura curenŃilor ( curenŃii verticali transportă

19
la distanŃă mai mare), mărimea, densitatea i forma particulelor, uniformitatea i gradul de
acoperire al terenului cu vegetaŃie.
Procesul de sedimentare începe atunci când puterea de transport a vântului a scăzut,
iar materialul depus dă natere la depozite eoliene sub forme de dune i interdune ( în zone
nisipoase), sau alte forme.

1.2.1.2. Dezagregarea prin intermediul hidrosferei.

Hidrosfera acŃionează în procesul de dezagregare prin intermediul apei din fisuri i
pori, a apei de iroire i torenŃilor, a apelor cur gătoare, cât i a apei solide sub formă de
zăpadă i gheŃuri.
AcŃiunea apei din fisuri i pori , se realizează prin presiuni mari pe care aceasta le
2
exercită. Astfel, în fisurile de 1 micron apa exercită o presiune de aproximativ 1,5 kg/cm ,
2
în timp ce în fisurile de 1 milimicron presiunea poate ajunge până la 1500 kg/cm .
AcŃiunea apelor de iroire i torenŃilor , este destul de puternică i se pune în
evidenŃă pe versanŃi, în timpul ploilor torenŃiale sau topirii brute a zăpezii. iroaiele i
torenŃii, datorită volumului mare de apă i mai ale s, a vitezei, dislocă prin eroziune
cantităŃi mari de material, care este în continuu mărunŃit prin izbire i rostogolire.
AcŃiunea apelor curgătoare se manifestă dea lungul cursurilor, de la izvoare până
la vărsare, prin roadere, transport i depunere.
AcŃiunea zăpezilor i gheŃarilor . Zăpezile realizează desprinderea i mărunŃirea
rocilor i mineralelor în timpul avalanelor ce se produc în zona montană.
GheŃarii acŃionează în procesul de dezagregare prin eroziune, transport i
depunere ca i apele curgătoare.

1.2.1.3. Dezagregarea prin intermediul biosferei.

Biosfera produce dezagregarea rocilor i mineralelo r prin acŃiunea organismelor
vegetale i animale i are o intensitate mult mai redusă în comparaŃie cu atmosfera i
hidrosfera.
AcŃiunea organismelor vegetale se produce mai ales, datorită rădăcinilor, care
pătrund în fisurile rocilor i care, prin îngroare exercită presiuni laterale mari (30
2
50kg/cm ), provocând mărunŃirea acestora. Rădăcinile au i o acŃiune chimică de
dizolvare, slăbind astfel coeziunea dintre particule.
AcŃiunea organismelor animale se realizează prin galeriile, canalele sau cuiburile
pe care acestea le sapă pentru ai asigura existen Ńa. Astfel, râmele, furnicile, hârciogii,
cârtiŃele etc. sapă galerii pentru procurarea i de pozitarea hranei, producând mărunŃirea
pământului.
În natură mărunŃirea rocilor i mineralelor se mai produce i sub acŃiunea forŃei
gravitaŃionale. Astfel, de pe marginea prăpăstiilor i abrupturilor se desprind blocuri de
stâncă, care, în cădere, se lovesc de alte stânci i se mărunŃesc.

1.2.2. Alterarea
Alterarea este procesul chimic i biochimic de tran sformare a mineralelor i rocilor,
rezultând produi cu proprietăŃi noi, deosebite de ale vechilor materiale
Alterarea se petrece concomitent cu dezagregarea, aceste procese completânduse
reciproc.
Alterarea, ca i dezagregarea, se petrece sub acŃiu nea factorilor atmosferei,
hidrosferei i biosferei (factorilor biotici).

20
 1.2.2.1. AcŃiunea atmosferei în procesul de alterare.
Atmosfera acŃionează în procesul de alterare prin componentele aerului. Aerul
atmosferic conŃine aproximativ 79% azot, 21% oxigen i 0,03% dioxid de carbon.
AcŃiunea cea mai intensă în alterarea mineralelor o are oxigenul i dioxidul de carbon.
AcŃiunea de alterare produsă de oxigen se manifestă prin procesul de oxidare i reducere,
iar cea produsă de dioxidul de carbon prin procesul de carbonatare i bicarbonatare.
Oxidarea este un proces de combinare a unei substanŃe cu oxigenul: 2SO 2+O2=2SO3,
sau de pierdere de hidrogen, sau de trecere a unei substanŃe ce corespunde unui oxid mai sărac
în oxigen, în alta corespunzătoare unui oxid mai bogat în oxigen . În general, prin oxidare,
elementele trec de la o valenŃă mai mică la alta mai mare.
Cele mai frecvente procese de oxidare în masa solului se întâlnesc la compui
fierului, manganului i sulfului, care se găsesc în compoziŃia diverselor minerale. În
reŃeaua cristalină a silicaŃilor, fierul i manganu l se pot găsi sub formă redusă, ca ioni
feroi i manganoi sau ca oxizi feroi i mangano i. Prin oxidare trec sub formă de oxizi ferici i
manganici. Dacă oxidarea fierului se petr ece în mediul uscat se obŃine hematitul, iar dacă
se petrece în mediul umed se formează limonitul, conform reacŃiilor:
2 Fe O + O = Fe2O3
4 Fe O + O2 +3 H2O = 2Fe2O3 3H 2O
Sulfurile, prin oxidare, sunt transformate în sulfat feros:
FeS2+ 6O = FeSO4 +SO2
FeS2+ 3O + H2O = FeSO4 +SH2
Sulfatul feros, prin oxidare în prezenŃa apei, dă limonitul i acidul sulfuric care, în
contact cu carbonatul de calciu, formează sulfatul de calciu hidratat :
4 FeSO4 + 2 O +7 H2O = 2 Fe2O3 ⋅ 3 H2O + 4 H2SO4
H2SO4 + CaCO3 + 2 H2O = CaSO4 ⋅ 2 H2O + H2CO3
Oxidarea duce la atenuarea proprietăŃilor bazice, respectiv la accentuarea celor
acide, iar mineralele devin mai stabile i deci, se favorizează depunerea lor în masa solului.
Reducerea este fenomenul invers oxidării, prin reducere înŃelegânduse orice proces
chimic în care se pierde oxigen, se câtigă hidrogen, sau orice proces prin care un
element trece de la o valenŃă superioară la o valenŃă inferioară :
Fe2O3 + H2 = 2 FeO + H2O
Reducerea poate avea loc alternativ cu procesul de oxidare, mediul aerob favorizând
oxidarea, iar mediul anaerob reducerea. Procesele de reducere în sol sunt determinate fie de
apa stagnantă de la suprafaŃa solurilor argiloase, fie de apa freatică la mică adâncime, care
menŃine un mediu permanent umed. Prin alternarea perioadelor umede cu cele secetoase se
pot realiza condiŃii succesive anaerobe i aerobe. În acest caz, compuii sub formă redusă ai
fierului, de culoare c enuie sau verzuievineŃie, sunt “împestriŃaŃi” cu compui de fier oxidaŃi
de culoar e rocată. Procesul de alternare succesivă a condiŃiilor aerobe i anaerobe i prezenŃa
compu ilor de fier sub formă oxidată i redusă
se numete gleizare.
Reducerea determină accentuarea proprietăŃilor bazice, iar compuii redui devin
solubili i pot migra pe profilul de sol.
Carbonatarea este determinată de dioxidul de carbon. Apa acidulată cu CO2
acŃionează asupra bazelor rezultate din alterarea diferitelor minerale, dând natere la
carbonaŃi i bicarbonaŃi. Astfel, în urma procesului de debazificare a silicaŃilor, rezultă

21
hidroxizi de potasiu, de sodiu, de calciu, de magneziu etc. Aceste baze, în prezenŃa apei i
a dioxidului de carbon, trec în carbonaŃi :
2 KOH + CO2 + H2O = K2CO3 + 2 H2O
Ca(OH)2 + CO2 +H2O = CaCO3 +2 H2O
CarbonaŃii de Na i K sunt solubili i se spală în profunzime. CarbonaŃii de Ca i
Mg sunt foarte greu solubili, din care cauză îi găsim la diferite adâncimi în masa solului.
Atunci când CO2 se găsete în cantitate mai mare în sol, carbonaŃi i trec în
bicarbonaŃi (bicarbonatarea). Procesul este reversibil :
K2CO3 + CO2 + H2O 2 K H CO3
CaCO3 + CO2 + H2O Ca(HCO3)2
Datorită depunerii carbonaŃilor, se formează în adâncime un orizont caracteristic
notat cu Cca (calcic sau calxic sau carbonatoacumulativ).

1.2.2.2.AcŃiunea hidrosferei în procesul de alterare.

Alături de aerul atmosferic, apa joacă un rol important în procesul de alterare a
compuilor minerali i organici. Principalele proce se de alterare datorită apei sunt :
hidratarea, deshidratarea i hidroliza.
Hidratarea este procesul prin care apa se leagă de mineralele din sol fie sub formă
de molecule, fie sub formă de grupări OH. Poate fi de două feluri : fizică i chimică.
Hidratarea fizică constă în atragerea apei la suprafaŃa particulelor minerale
datorită, pe de o parte, energiei libere de la suprafaŃa acestora, rezultată în urma
dezagregării mineralelor, iar pe de altă parte, datorită caracterului de dipol al moleculei de
apă .
Moleculele de apă reŃinute la suprafaŃa particulelor formează un strat subŃire
ce poartă denumirea de peliculă de hidratare. Gradul de hidratare depinde de mărunŃirea
materialului, de concentraŃia soluŃiei, de temperatură, de valenŃă i raza ionului hidratat.
Hidratarea chimică constă în pătrunderea apei în reŃeaua cristalină a mineralelor
fie sub formă moleculară (apă de cristalizare), fie sub formă de OH (apa de constituŃie),
determinând transformări mai profunde, ceea ce duce la apariŃia de noi minerale. De
exemplu, anhidritul (CaSO4), prin hidratare chimică, trece în gips (CaSO 4 ⋅2 H2O), iar
hematitul (Fe2O3) poate să treacă în limonit (Fe2O3 ⋅ nH2O) sau în hidroxid de fier
(Fe(OH)3).
Deshidratarea. Mineralele pot să sufere i procesul de deshidratar e, adică de
pierdere de apă. Apa reŃinută prin hidratare fizică se pierde mai uor, chiar la temperaturi
obinuite, în timp ce apa reŃinută prin hidratare c himică se pierde la temperaturi mult mai
mari. Deshidratarea este însoŃită de micorarea vol umului, determinând i ea mărunŃirea
mineralelor.
Hidratarea i deshidratarea au o influenŃă indirect ă în proceul de alterare
contribuind la mărunŃirea rocilor i mineralelor.
Hidroliza reprezintă procesul de descompunere a unei sări în acidul i baza din care
a fost formată, în prezenŃa apei. O sare poate hidroliza acid, neutru sau bazic , în funcŃie
de natura acidului sau bazei.
SilicaŃii – principalele minerale componente ale scoarŃei terestre – sunt săruri ale
acidului silicic (acid slab) cu diferite baze puternice : NaOH, KOH, Ca(OH) 2 etc. Deci
silicaŃii vor hidroliza alcalin. SilicaŃii sunt minerale insolubile, de aceea, hidroliza lor se
face pe etape. Principalele etape sunt : debazificarea, desilicifierea i argilizarea.
Ionii de H, rezultaŃi prin disocierea apei, având o energie de schimb foarte mare,
pătrund cu uurinŃă în reŃeaua cristalină a silicaŃ ilor, scoŃând de la suprafaŃa acestora ionii

22
de K, Na, Mg sau Ca. Aceti ioni trec în soluŃie i formează, împreună cu grupările OH,
diferite baze – KOH, NaOH, Mg(OH)2, Ca(OH)2, astfel :

K+ K+

silicat K+ +H++OH → silicat H +KOH

K+ K+

Desilicifierea este faza în care, din reŃeaua silicatului primar, se pune în libertate o
mare parte din dioxidul de siliciu (SiO2) sub formă de silice secundară hidratată. SilicaŃii
primari, supui alterării, sunt constituiŃi în mare parte din SiO2, iar acesta, în prezenŃa
soluŃiilor puternic alcaline, este parŃial solubilizat. Alcalinizarea soluŃiei se realizează în
primă fază, prin eliberarea bazelor, iar silicea secundară eliberată se depune sub forma unui
praf de culoare albicioasă.
Argilizarea. Restul nucleelor aluminosilicice rămase după deba zificare i
desilicifiere suferă diferite procese de hidratare i afânare rezultând silicaŃi noi, compleci,
numiŃi silicaŃi secundari. Acetia sunt principalii constituenŃi ai argilei, de aceea faza de
formare a silicaŃilor secundari se numete argilizare.
Procesul de hidroliză se petrece cu intensităŃi diferite de la o zonă la alta i este cu
atât mai puternic, cu cât mineralele sunt mai mărunŃite, silicaŃii primari sunt mai bogaŃi
în elemente bazice, iar concentraŃia soluŃiei în ioni de hidrogen este mai ridicată.
O influenŃă deosebită asupra procesului de hidroliză a silicaŃilor primari o au
condiŃiile climatice, mai ales umiditatea i temper atura.
În condiŃii de umiditate mare, temperatura scăzută i reacŃia acidă, se formează
caolinitul, iar procesul se numete caolinizare. În cazul ortozei reacŃia este :

2 Si3O8AlK + 2 H2O + CO2 = 2 SiO2⋅ Al2O3 ⋅ 2 H2O + 4 SiO2 + K2CO3

ortoză caolinit
În condiŃii de umiditate i temperatură moderate, c u reacŃia neutră sau alcalină se
formează sericitul Procesul se numete sericitizare i se petrece astfel :

3 Si3O8AlK + H2O + CO2 = (Si3Al)O10 (OH)2Al2K + 6 SiO2 + K2CO3

ortoză sericit – muscovit

În condiŃii de umiditate i temperatură ridicate , hidroliza este foarte intensă, se
formează sericit hidratat. Procesul se numete lateritizare (lat. later = Ńiglă, cărămidă):

2 Si3O8AlK + 15 H2O + CO2 = 6 Si (OH)4 + 2 Al (OH)3 + K2CO3

ortoză sericit hidratat

Hidroliza are o importanŃă foarte mare în procesul de alterare a silicaŃilor primari,
deoarece contribuie la formarea componentului mineral principal al solului “argila” i, în
acelai timp, pune în liberate diferite săruri nece sare nutriŃiei plantelor i diferiŃi oxizi i
hidroxizi de fier, aluminiu etc., care intră în compoziŃia solurilor.

1.2.2.3. AcŃiunea biosferei în procesul de alterare.

23
 Alterarea biochimică este determinată de prezenŃa în sol a vieŃuitoarelor i se
petrece asupra componenŃilor minerali i organici. Acest proces de alterare este determinat,
în cea mai mare măsură, de organismele vegetale, dra i de organismele animale.
Organismele vegetale acŃionează în mod direct asupra rocilor i mineral elor de
unde îi extrag elementele nutritive.
O importanŃă mult mai mare în procesul de alterare, o are contribuŃia indirectă a
organismelor vegetale. Astfel, prin acŃiunea microorganismelor asupra materiei minerale i
organice se eliberează dioxid de carbon i diferiŃi acizi minerali (azotos, azotic, sulfuric
etc.) i acizi organici (acetic, tartric, citric et c.), care contribuie la procesul de alterare.
Plantele superioare acŃionează în procesul de alterare prin intermediul rădăcinilor,
prin care secretă o serie de acizi organici, cu ajutorul cărora dizolvă partea minerală din jur
i extrag elemente nutritive. O contribuŃie importa ntă în procesul de alterare îl au acizii
humici rezultaŃi din humificarea resturilor organice sub acŃiunea microorganismelor.
Organismele animale au o contribuŃie mai redusă în procesul de alterare, ele
acŃionând prin secretarea diferitelor substanŃe chimice, cu ajutorul cărora descompun
materia minerală i organică, schimbândui compoziŃ ia chimică. Astfel, materialul
coprogen trecut prin corpul râmelor are o altă compoziŃie chimică în comparaŃie cu
materialul mineral sau organic anterior.
ReŃinem : Produii ce rezultă din dezagregarea i alterarea mineralelor i rocilor se
diferenŃiază după gradul de mărunŃire i după compo ziŃia chimică. Produii de
dezagregare sunt alcătuiŃi din particule grosiere, iar cei de alterare sunt compui noi, foarte
fini, care în contact cu apa dau soluŃii sau suspensii coloidale. Principalii produi rezultaŃi
prin alterare sunt reprezentaŃi prin : săruri uor solubile, mijlociu solubile, greu solu bile i
foarte greu solubile, oxizi i hidroxizi de fier, aluminiu i mangan , silice coloidală, minerale
argiloase,iar cei rezultaŃi prin dezagregare sunt reprezentaŃi prin praf, nisip, pietri, pietre
i bolovani.,
ObservaŃie. Produii rezultaŃi în urma proceselor de dezagrega re i alterare pot
rămâne pe locul de formare sau pot fi transportaŃi sub formă de : soluŃii (sărurile),
soluŃii coloidale (hidroxizi de fier i aluminiu, minerale argiloase ), suspensii (praful, nisip
fin), sau pe cale mecanică (nisipul grosier, pietriul, bolovănii). În timpul transportului, mai
ales la particulele grosiere, se produc transformări fizice i chimice. Produi de dezagregare i
alterare depui, constituie rocile sedimentare pe c are se formează cele mai multe soluri din
Ńara noastră.
Dacă ne referim la sărurile solubile rezultate prin procesele de alterare, acestea sunt
spălate în adâncime de către apa de infiltraŃie. Astfel, apa de ploaie sau cea folosită pentru
irigaŃii se infiltrează, i odată cu ea, sunt trans portate în adâncime i sărurile în ordinea
solubilităŃii lor. Adâncimea de depunere a sărurilor este determinată i de cantitatea de apă.
După spălarea sărurilor, apa de infiltraŃie antrenează i materialele sub formă de suspensii
sau soluŃii coloidale, pe care le transportă i le depune la diferite adâncimi. O parte din
aceste substanŃe pot ajunge, odată cu apa de infiltraŃie, în apa freatică i, de aici, în
lacuri, mări i oceane, unde se depun, formând depozite de roci sedimentare.
O acŃiune importantă în procesul de transport i se dimentare o are "apa de iroire" i
cea a torenŃilor. Această apă poate transporta, pe lângă fracŃiunile grosiere i cantităŃi
importante de săruri i substanŃe coloidale, pe car e le depune la baza versanŃilor.
Apele curgătoare prezintă de asemenea, o importanŃă mare în acŃiunea de
transport i sedimentare, atât a produselor grosiere, cât i a sărurilor i coloizilor.
Transportul i depunerea produsilor de dezagregare i alterare poate fi făcută i de
vânt la distanŃe foarte mari, rezultând depozite sedimentare eoliene.

24
 Ca urmare a transportului i depunerii produilor d e dezagregare i alterare se
formează depozite naturale, care pot fi : acvatice i continentale.
Depozitele acvatice. Se formează din materialul transportat de pe uscat i depus în
lacuri (depozite lacustre) i în mări ( depozite marine).
Depozitele continentale sunt reprezentate, mai ales, prin roci detritice, cunoscute
sub următoarele denumiri : depozite eluviale, coluviale, deluviale, proluviale, aluviale,
glaciale i eoliene .
Depozitele eluviale sunt alcătuite din produi de dezagregare i alter are rămai pe
locul de formare.
Depozitele coluviale sunt reprezentate din materiale depuse la baza versanŃilor.
Depozitele deluviale se întâlnesc pe versanŃii slab înclinaŃi, reprezentate de
materiale depuse peste depozitele coluviale.
Depozitele proluviale sunt formate din material adus de torenŃi, sau râuri cu regim
torenŃial i depuse la baza pantei sub formă de con uri de dejecŃie.
Depozitele aluviale iau natere prin acŃiunea de transport i sediment are a apelor
curgătoare. Se întâlnesc în lunci.
Depozitele glaciale se datoresc gheŃarilor. Se mai cunosc i sub denum irea de
depozite morenice.
Depozitele eoliene sunt reprezentate prin materiale transportate de vânt.

TEST DE EVALUARE

1. Ce reprezintă procesele de dezgregare i

alterare ? Răspuns :

Dezagregarea este procesul fizicomecanic i biomec anic de mărunŃire a rocilor i

mineralelor rezultând produi cu dimensiuni mai mic i, dar cu aceleai proprietăŃi ca
ale vechiului material din care provin.
Alterarea este procesul chimic i biochimic de tran sformare a rocilor i mineralelor,
rezultând produi cu proprietăŃi noi, diferite de a le vechiului material din care provin.

2. Ce reprezintă dezagregarea termodinamică i care su nt factori care o

influenŃează? Ce este gelivaŃia i până la ce adân cime se manifestă ?
Răspuns :

ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Care din următoarele produse au rezultat prin procese de alterare?
a) nisip ;
b) silice coloidală ;
c) pietriș;
d) argilă;

25
 e) oxizi și hidroxizi;
Rezolvare : b, d,e.
De rezolvat:

2. Argilizarea în condiŃii de temperaturi i umiditate moderate se numete:

a) laterilizare ;
b) caolinizare;
c) sericitizare;
d) hidratare; e)
deshidratare.

Rezolvare:

1.3. Formarea i alcătuirea părŃii organice a solul ui

1.3.1. Organismele i rolul lor în formarea solului

Partea organică a solului reprezintă 5% din componenta solidă a solului. Dei
ocupă un procent mic, partea organică reprezintă o importanŃă deosebită, deoarece are o
capacitate foarte mare de reŃinere pentru apă i el emente nutritive pe care le pune la
dispoziŃia plantelor.
Componenta organică provine în sol în urma activităŃii organismelor vegetale i
animale.
Organismele vegetale au rolul i posibilitatea de a sintetiza materie organică din
materie minerală. Unele organisme au rolul de a descompune resturile organice moarte.
Acest proces de sinteză i descompunere se numete circuitul biologic al materiei în natură.
Organismele care realizează acest proces se împart în floră i faună.
Un rol deosebit în transformarea materialului organic îl au microorganismele
reprezentate prin :
Bacteriile, reprezintă cea mai răspândită grupă de microorganisme, variind de la
3
câteva sute de mii până la miliarde în fiecare cm de sol.
Zona cea mai populată de bacterii se întâlnete în imediata vecinătate a rădăcinilor
plantelor, întrun strat de sol de 25 mm, denumit rizosferă.
După modul de nutriŃie bacteriile se clasifică în heterotrofe i autotrofe , iar după
modul de folosire al oxigenului în aerobe, anaerobe i facultativ anaerobe.
Bacteriile heterotrofe, sunt cele mai răspândite în sol, contribuind la
descompunerea tuturor substanŃelor organice moarte, de unde îi procură atât dioxidul de
carbon cât i energia necesară.
Bacteriile autotrofe, folosesc pentru nutriŃie carbonul din dioxidul de carbon, iar
energia necesară asimilării carbonului o primesc din oxidarea unor minerale. Dintre acestea
cele mai răspândite sunt bacteriile nitrificatoare, sulfobacteriile i ferobacteriile.
În general, bacteriile contribuie la descompunerea resturilor organice ierboase i
preferă condiŃii de reacŃie slab acidă, neutră i a lcalină. Ele activează dominat în zona de
stepă i mai puŃin în zona de pădure.
Ciupercile, trăiesc în sol alături de bacterii i au o import anŃă foarte mare în
procesul de humificare i de amonificare. Unele ciu perci formează pe rădăcinile platelor
verzi o combinaŃie de simbioză care poartă denumirea de micoriză. În cadrul simbiozei

26
ciuperca primete de la plantă hidraŃi de carbon, i ar ea dă plantei azotul procurat din sol
prin descompunerea resturilor organice.
Ciupercile sunt microorganisme heterotrofe predominat aerobe, care preferă un
mediu acid, de aceea contribuie, în principal, la descompunerea resturilor organice de sub
păduri.
Actinomicetele, sunt microorganismele heterotrofe aerobe, care reprezintă forma
de trecere de la bacterii la ciuperci. Ele se dezvoltă în condiŃii de reacŃie de la acidă la
alcalină i au o capacitate mare de descompunere a substanŃelor organice rezistente
(lignina).
Algele sunt microorganisme unicelulare ce conŃin clorofilă. Se dezvoltă în
terenurile umede, consumă dioxidul de carbon i con tribuie la aerisirea acestor soluri.
Lichenii rezultă prin asocierea dintre algele verzi i ciup erci. Se întâlnesc pe rocile
masive. Ciuperca dizolvă materialul mineral il pu ne la dispoziŃia algei.
Protozoarele, sunt microorganisme animale care se întâlnesc mai ales în mediu de
sere, solarii sau în solurile pentru legumicultură, care sunt nedorite deoarece consumă
bacteriile i algele din sol.
Macroorganismele sunt vegetale i animale.
Macroorganismele vegetale sunt reprezentate prin vegetaŃia ierboasă i vegetaŃia
lemnoasă, care sintetizează cea mai mare parte din materia organică supusă humificării.
Cea mai bună este vegetaŃiea ierboasă, deoarece rădăcinile firoase sunt puternic ramificate
în primii 40 – 50 cm ai solului i mor în fiecare a n. Cantitatea de material organic adusă în
sol este mai mare decît în cazul vegetaŃie lemnoase.
Organismele animale reprezentate prin râme, insecte, oareci, obolani , cârtiŃe,
iepuri, vulpi etc, cu un regim de hrană variat, prin amestecul continuu a componentelor
solului, organice i minerale, prin transportul dif eriŃilor contituienŃi, au rol deosebit de
important în procesele pedogenetice.
În procesul de humificare organismele animale participă în proporŃie mult mai
mică în comparaŃie cu organismele animale.

1.3.2. ProvenienŃa materiei organice din sol

Materia organică din sol, în cea mai mare parte de natură vegetală, este formată mai
ales din resturi ale platelor superioare cum ar fi : rădăcini, rămurele, frunze, fragmente de
tulpini etc. Alături de acestea, dar în măsură mult mai mică, se găsesc resturi de animale i
microorganisme.
Cantitatea de materie organică supusă proceselor de descompunere depinde de felul
vegetaŃiei i zona climatică în care se dezvoltă.
În condiŃiile Ńării noastre, vegetaŃia ierboasă din stepă poate lăsa anual 1020 t/ha
. Plantele anuale cultivate lasă în sol 34 t/ha masă organică. O cantitate mai mare de resturi
organice rămâne în sol de la lucernă i trifoi, car e aduc în fiecare an 312 t/ha de rădăcini.
VegetaŃia forestieră poate lăsa anual o cantitate de masă organică apreciată la 24 t/ha , cea
mai mare parte la suprafaŃa solului sub formă de litieră.
Microorganismele ( bacterii, ciuperci, actinomicete etc.) i animalele din sol, aduc i
ele o cantitate însemnată de materie organică, c are anual se ridică la 14 t/ ha .

1.3.3. CompoziŃia chimică a resturilor organice din sol

Din punct de vedere chimic resturile organice din sol sunt alcătuite din apă în
proporŃie de 7590% i din compui organici, formaŃ i din C, H,O, i N ca elemente de bază,
la care se adaugă în cantităŃi mai mici Ca, Mg, Fe, K,P,S etc. Principalele grupe de

27
substanŃe întâlnite în resturile organice sunt : hidraŃii de carbon, substanŃele proteice,
substanŃele grase, substanŃele tanante i elemente minerale (cenuă )

1.3.4. Descompunerea resturilor organice

Procesele de descompunere a resturilor organice de către microorganisme depind de
natura resturilor organice, de condiŃiile de mediu i de felul microorganismelor.
Transformarea materiei organice are loc în trei etape principale: hidroliză, reacŃii de oxido
reducere i mineralizare totală
Hidroliza determină descompunerea substanŃelor organice complexe în produi
mai simpli, dar de natură organică. Produii rezultaŃi prin hidroliză sunt supui în
continuare unor procese de oxidoreducere i transformaŃi, fie în substanŃe organice i mai
simple, fie în compui minerali.
Mineralizarea reprezintă faza finală a descompunerii resturilor organice i are ca
rezultat formarea de compui minerali.
Descompunerea resturilor organice este foarte mult influenŃată de compoziŃia
acestora, petrecânduse rapid sau foarte încet, cu formarea de produi intermediari sau finali.

HidraŃi de carbon solubili în apă sunt descompui f oarte uor până la produi finali
(CO2, H2O)
HidraŃii de carbon insolubili în apă (celuloza i h emiceluloza), prin hidroliză sunt
trecuŃi în aminozaharuri i acizi uronici, iar prin oxidoreducere, se obŃin aldehide, alcali,
dioxid de carbon, apă, metan etc.
Lignina i substanŃele tanante sunt foarte rezisten te la descompunere, având
tendinŃa de acumulare reziduală în sol. Prin hidroliza acestora se obŃin compui de tipul
polifenolilor, iar prin reacŃii de oxidoreducere p olifenolii sunt trecuŃi în fenoli i
chinone. Aceti compui intermediari au un mare rol în forma rea humusului.
SubstanŃele proteice din sol se descompun în general uor. Prin hidroliză ele trec în
peptide i aminoacizi, iar acetia prin oxidoreduc ere sunt transformaŃi în acizi organici,
acizi grai, alcooli, amoniac, dioxid de carbon, ap ă, metan, hidrogen sulfurat etc. Peptidele
i aminoacizii, alături de fenoli i chinone, alcăt uiesc compuii de bază care participă la
formarea humusului din sol.
SubstanŃele grase, substanŃele ceroase i răinile se descompun lent i prin hidroliză
trec în glicerină i acizi grai, iar prin reacŃii de oxidoreducere dau natere la acizi
nesaturaŃi, oxiacizi, acizi organici volatili, hidrocarburi, dioxid de carbon, apă etc.

1.3.5. Formarea humusului în sol

Humusul reprezintă materia organică din sol, rezultată în urma proceselor de
descompunere a resturilor organice de către microorganisme până la produi intermediari
i de resintetizare a acestora în compui noi, comp leci, numiŃi acizi humici, tot sub
acŃiunea microorganismelor.
Humificarea cuprinde deci două etape : de descompunere i de resintetizare, ambele
desfăurânduse sub acŃiunea microorganismelor.
Procesul de transformare a resturilor organice i d e formare a humusului se petrece
diferit de la o zonă la alta i depinde de climă, d e condiŃiile de aerobioză i anaerobioză, de
compoziŃia chimică a resturilor organice, de felul microorganismelor.
Pentru formarea humusului trebuie să existe condiŃii alternative de aerobioză i
anaerobioză, pentru că în condiŃii excesiv aerobe se produce mineralizarea iar în condiŃii
excesiv anaerobe resturile organice se turbifică.

28
 Resturile organice provenite din vegetaŃia ierboasă se humifică mai uor rezultând
humus de bună calitate. Bacteriile acŃionează sub vegetaŃia ierboasă în condiŃii de
temperaturi ridicate, umiditate mai scăzută, reacŃie slab alcalină, neutră sau alcalină.
Contribuie la formarea humusului în zona de stepă.
Ciupercile acŃionează sub vegetaŃia lemnoasă în condiŃii de umiditate mai mare,
temperaturi scăzute, mediu acid rezultând un humus de slabă calitate în zona de deal i podi.

1.3.6. Clasificarea i propietatiile acizilor humic i

Humusul este un compus organic complex format din acizi humici i din substanŃe
organice nehumice ( hidraŃi de carbon, proteine, grăsimi etc.).Acizii humici
( componenŃii principali ai humusului) se clasifică în : acizi huminici (acidul huminic
propriuzis i acidul ulmic) i acizi fulvici ( acidul crenic i acidul apocrenic ).

Acizii huminici, se formează prin humificarea resturilor organice provenite de la

vegetaŃia ierboasă, bogate în substanŃe proteice i elemente bazice, sub acŃiunea
predominată a bateriilor, în condiŃiile unui climat cald i puŃin umed, în solurile bogate în
calciu i cu reacŃie slab acidă, neutră sau alcalin ă.
Au o culoare închisă (până la negricioasă) i sunt insolubili sau foarte greu solubili
în apă, din această cauză se acumulează în cantitate mare în sol. Sărurile lor se numesc
humiŃi. Au o capacitate de adsorbŃie i schimb cati onic mare (600me/100 g material).
Acizii fulvici, rezultă prin humificarea resturilor organice provenite de la vegetaŃia
lemnoasă, cu un conŃinut mai scăzut de azot i elem ente bazice, sub acŃiunea predominată
a ciupercilor, în condiŃiile unui climat rece i umed , pe solurile lipsite de calciu liber i cu
reacŃie acidă.
Acizii fulvici, au o culoare deschisă i sunt solubili în apă, di n această cauză se
spală repede pe profilul de sol. Sărurile lor, numite crenaŃi, sunt foarte solubile. Având o
moleculă mai mică, deci i grupări funcŃionale mai reduse, au o capacitate de adsorbŃie i
schimb cationic mai scăzută ( până la 300me/100g material).
În compoziŃia humusului intră ambele grupe de acizi, însă, în funcŃie de zona
pedoclimatică unde se formează , raportul dintre acestea (H/F) este diferit. Astfel, la noi în
Ńară, în zona de stepă predomină acizii huminici, raportul fiind peste valoarea 3, în timp ce
în zona de pădure cu soluri acide ( zona montană), raportul devine subunitar, deci
predomină acizii fulvici. Calitativ, acizii huminici imprimă solurilor însuiri mult mai bune
decât acizii fulvici.

1.3.7. Clasificarea humusului

La stabilirea diferitelor tipuri de humus se Ńine cont , în principal, de doi parametri
: de stadiul de humificare al resturilor organice i de gradul de amestecare al humusului cu
partea minerală. În funcŃie de aceste caracteristici se pot identifica următoarele tipuri de
humus : mullul, moderul, humusul brut i turba.
Humusul de tip mull, se caracterizează prin humificarea completă a resturilor
organice i printro amestecare intimă cu partea mi nerală a solului. Se formează în condiŃii
climatice favorabile humificării resturilor organice. În funcŃie de gradul de saturaŃie în
calciu se împarte în mull calcic i mull forestier.
Mullul calcic, numit i humus saturat, se formează în solurile bogate în elemente
bazice i cu substanŃe calcaroase, prin humificarea resturilor vegetale ierboase i mai puŃin
de pădure, sub acŃiunea predominantă a bacteriilor. Este alcătuit, în majoritate, din acizi

29
huminici, saturaŃi în calciu, cu reacŃie neutră sau slab alcalină, i de culoare închisă. Este
cel mai bun humus. Este specific orizontului Am
Mullul forestier, se formează în solurile sărace în elemente bazice, prin humificarea
resturilor organice ale vegetaŃiei de pădure, sub acŃiunea predominantă a ciupercilor. În
compoziŃia lui predomină acizii fulvici, slab până la moderat saturaŃi cu ioni bazici,
reacŃie slab acidă sau acidă, i au culoare mai deschisă d ecât mullul calcic. Este specific
orizontului Ao
Humusul de tip moder , se caracterizează printro humificare incompletă ,
putânduse observa în masa lui resturi organice în curs de transformare sau în stare brută
( în care se pot recunoate resturile vegetaŃiei supu se humificării). Se formează în condiŃii
umede cu temperatură mai scăzută, cu o activitate microbiologică slabă., din care cauză
humificarea este mai redusă. Are reacŃie acidă i e ste de slabă calitate.
Humusul brut ( de tip mor), este format din resturi organice brute sau slab
humificate în zona montană, cu temperaturile cele mai scăzute din Ńara noastră,
precipitaŃii multe (peste 1000 mm) i reacŃia puternic acidă (pH sub 4,5).
Descompunerea , i aa foarte redusă, este făcută exclusiv de ciuperci, iar în compoziŃia
humusului predomină acizii fulvici, care fiind solubili se spală în adâncimea profilului sol.
VegetaŃia specifică acestui humus este cea de răinoase.
Humusul de tip turbă, se formează în zonele saturate cu apă, datorită căreia
resturile organice nu se pot humifica, ci se acumulează în straturi groase, suferind numai
slabe procese de turbificare.
ReŃinem .Humusul este unul din componenŃi principali ai solului, ce are
importanŃă atât în procesul de solificare cât i în procesul agroproductiv.
În procesul de solificare, humusul acŃionează prin acizii humici componenŃi i
prin dioxidul de carbon care rezultă în timpul mineralizării humusului. Atât acizii humici,
cât i dioxidul de carbon au o contribuŃie majoră la procesul de alterare a mineralelor i
rocilor, deci la formarea solului. Solificarea este, în esenŃă, un proces biologic.
În procesul agroproductiv humusul prezintă importanŃă din punct de vedere fizic,
chimic i biologic.
ImportanŃa fizică a humusului, rezultă din faptul, că el contribuie la îmbunătăŃirea
tuturor proprietăŃilor fizice ale solului. Astfel, solurile bogate în humus au o structură
foarte bună, sunt permeabile pentru apă i aer, se lucrează mai uor, sunt pătrunse de
rădăcinile plantelor, se încălzesc mai mult.
ImportanŃa chimică este dată de capacitatea mare de adsorbŃie i schi mb cationic
a humusului. Astfel, humusul acŃionează ca o "magazie" care înmagazinează elementele
nutritive i pe care le pune treptat la dispoziŃia plantelor. De asemenea, în compoziŃia
chimică a humusului intră aproape toate elementele chimice, i deci, prin mineralizarea
acestuia elementele se eliberează i pot fi preluat e de plante în procesul de nutriŃie.
ImportanŃa biologică a humusului este determinată de faptul că el creează mediul
foarte favorabil de dezvoltare a microorganismelor. Cu cât solul este mai bogat în humus
are o activitate microbiologică mai intensă.
ObservaŃie . În funcŃie de conŃinutul procentual de humus solurile din Ńara
noastră se pot clasifica astfel (tabel 1).
Cele mai bogate soluri în humus, în Ńara noastră, sunt cernoziomurile, iar cele
sărace sunt psamosolurile. Rezerva de humus a solurilor se exprimă în tone /ha i se
calculează cu relaŃia :
Rezerva de humus t/ha = humus % h Da în care :
h = grosimea stratului de sol în cm;

30
 3
Da = densitatea aparentă (g/cm ).

Tabel 1
Clasificarea solurilor după conŃinutul de humus în stratul arat sau în primii 20 cm
ConŃinutul în humus %
Apreciere Soluri cu textură mijlocie Soluri cu textură
i fină grosieră
Soluri slab aprovizionate Sub 2 Sub 1
Soluri mijlociu aprovizionate 2,1 – 4,0 1,1 – 2,0
Soluri bine aprovizionate 4,1 – 8,0 2,1 – 4,0
Soluri foarte bine aprovizionate peste 8 peste 4,1

După rezerva de humus în primii 50 cm solurile se pot aprecia astfel ( tabel 2) .

Tabel 2
Rezerva de humus din sol în stratul 0 – 50 cm
Apreciere Limite t/ha
Foarte mică Sub 60
Mică 61 – 120
Mijlocie 121 – 160
Mare 161 – 200
Foarte mare 201 – 300
Extrem de mare peste 300

31
 TEST DE EVALUARE

1. Ce este humusul ?

Răspuns:

Humusul reprezintă materia organică din sol rezultată prin descompunerea resturilor
organice din sol până la produi intermediari i re sintetizarea acestora în produi mai
compleci cu moleculă mai mare, numiŃi acizi humici , ambele procese realizânduse de
către microorganisme.

2. Care este provenienŃa resturilor organice în sol supuse proceselor de

descompunere ?

Răspuns:

ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. PrecizaŃi care din următoarele tipuri de humus este de cea mai bună
calitate:
a) mull calcic ;
b) mull forestier ;
c) moder ;
d) mor ;
e) turbă .

Rezolvare : a

De rezolvat:
2. Cărui tip de humus îi corespund procese de humicare ți proprietățile
următoare : condiŃii umede ; temperaturi scăzute ; activita te
microbiologică slabă; humificare incompletă ; resturile organice pot fi
identificate cu ochiul liber sau lupa; reacŃie pu ternic acidă ;
a) mull calcic ;
b) moder ;
c) brut ;
d) turbă ;
e) mull forestier.

32
 Rezolvare:

Rezumatul temei

Solul este stratul de la suprafaŃa scoarŃei terestre poros, afânat, permeabil în care
plantele îi înfig rădăcinile i de unde îi iau ap a i elementele nutritive. Sa format, se
formează i evoluează dea lungul timpului la supra faŃa litosferei prin transformarea
rocilor, mineralelor i materiei organice de către organisme ( vegetale i animale) în anumite
3
condiŃii de climă i relief. Se presupune c ă un cm de sol se formează în câteva sute de
ani.
În urma acŃiunii conjugate a factorilor de solificare ( naturali i antropici) solul
prezintă o fertilitate naturală rezultată în timpul proceselor de pedogeneză i o fertilitate
artificială ce se suprapune fertilităŃii naturale i care se datorează activităŃii productrive a
omului.
Între condiŃiile climatice, vegetaŃie i tipurile d e sol formate pe teritoriul Ńării
noastre există o perfectă concordanŃă începând din zona de câmpie i până în zona
montană. De aceea, în România, unde cadrul natural este foarte heterogen sau format foarte
multe tipuri de sol, Ńara noastră fiind considerată un adevărat mozaic de soluri.
Din punct de vedere al compoziŃiei, solul este un corp hetrogen alcătuit din mai
multe componente: solidă, lichidă i gazoasă.
Partea solidă este alcătuită dintro componentă min erală care reprezintă aproxmativ
95% i una organică de aproximativ 5%.
Partea minerală a solului sa format prin două mari procese care sau manifestat
asupra rocilor i mineralelor de la suprafaŃa scoar Ńei terestre care la început erau dure,
masive, îndesate i nu puteau asigura condiŃii de v iaŃă i anume dezagregarea i alterarea .
Dezagregarea este procesul mecanic i biomecanic de mărunŃire a rocilor i
mineralelor, rezultând produi cu dimensiuni mai mi ci, dar cu aceleai proprietăŃi ca ale
vechiului material din care provin. Alterarea este procesul chimic i biochimic de
transformare a rocilor i mineralelor, rezultând pr odui cu proprietăŃi noi, diferite de ale
materialului din care provin. i alterarea i dezag regarea se produc sub acŃiunea atmosferei,
hidrosferei i biosferei.
Componenta organică a solului are o importanŃă deosebită pentru fertilitate i
rezultă prin activitatea organismelor. Este reprezentată prin humus, care reprezintă materia
organică din sol rezultată prin descompunerea resturilor organice de către microorganisme
pînă la produi intermediari i resintetizarea aces tora, tot de către microorganisme, în produi
mai compleci numiŃi acizi ai humusului.
După modul de formare, gradul de humificare, natura resturilor organice i tipul
microrganismelor, humusul este de tip mull, moder, mor i turbă.

33
 Tema nr. 2
FORMAREA, ALCĂTUIREA I PROPRIETĂłILE MORFOLOGICE
ALE PROFILULUI DE SOL

UnităŃi de învăŃare
Procesele de formare ale profilului de sol;
Alcătuirea profilului;
Propietatiile morfologice ale profilului de sol.

Obiectivele temei
Cunoaterea proceselor care duc la formarea i dezv oltarea profilului de sol,
la diferenŃierea orizonturilor;
Prezentarea orizonturilor ce alcătuiesc profilul de sol ( orizonturi diagnostice
principale, de asociere, speciale, orizonturi antropedogenetice i de asociere),
evidenŃierea însuirilor acestora pe baz a cărora se definesc tipurile de sol;
EvidenŃierea proprietăŃilor morfologice care se urmăresc în teren la
descrierea unui profil de sol;
Descrierea a două dintre principalele proprietăŃi morfologice care nu se
regăsesc la prezentarea altor teme ( culoarea solului i neoformaŃiunile i
incluziunile).

Timpul alocat temei : 5 ore

Bibliografie recomandată
6. Canarache, A., i colab, 1967. Îndrumător pentru studiul solului pe teren i
în laborator. Editura Agrosilvică, Bucureti
7. Florea, N., i colab, 1986 Metodologia studiilor pedologice. Partea Ia.
RedacŃia de propagandă Tehnică Agricolă Bucureti.
8. Florea N., Munteanu, I., 2003. Sistemul Român de Taxonomie a solurilor.
Editura Estfalia, Bucureti..
9. Popescu C., 2006 – Pedologiebonitare funciară, Edi tura Universitaria
Craiova.
10. Popescu, C., 2010 – Pedologie. Manual universitar pentru învăŃământul la
distanŃă. Editura Universitaria Craiova.

2.1. Procesele de formare ale profilului de sol

Profilul de sol reprezintă o succesiune de orizonturi de la suprafaŃa solului i până

la materialul parental.
Orizontul de sol reprezintă stratul de sol, component al profilului de sol care se
carcaterizează pe toată grosimea sa, în toată masa sa prin aceleai proprietăŃi.
Procesele care duc la diferenŃierea orizonturilor i la dezvoltarea profilului de sol,
sunt: bioacumularea, alterarea (argilizarea), argiloiluvierea (eluvierea i iluvierea),

34
chiluvierea sau spodosolizarea (podzolierea humicoferiiluvială), criptopodzolierea,
gleizarea, stagnogleizarea (pseudogleizarea), salinizarea, sodizarea (alcalizarea),
procesul de carbonatoiluviere, procese vertice, procesele andice i procesele vermice.

2.1.1. Procesul de bioacumulare. Formarea orizonturilor A,O i T .

Constă în acumularea în sol a substanŃelor organice. În funcŃie de condiŃiile de
solificare se deosebesc trei categorii de bioacumulare, caracterizate prin : acumulare de
humus, de materie organică parŃial humificată sau de înmagazinare masivă de resturi
organice.
Bioacumularea cu formare de humus, duce la îmbogăŃirea solului în materie
organică bine humificată i intim amestecată cu par tea minerală, rezultând orizontul de la
suprafaŃă notat cu litera "A". În funcŃie de condiŃiile de formare i proprietă Ńile pe care
le prezintă, se disting trei tipuri de orizont A: orizont A molic notat cu "Am", orizont A
umbric notat cu "Au" i orizont A ocric notat cu "Ao".
Bioacumularea cu depunere de materie organică parŃial humificată, duce la
formarea orizontului organic, notat cu "O" , caracterizat prin acumularea de materie
organică în diferite grade de humificare i neamest ecată cu partea minerală a solului. Astfel
de bioacumulare este întâlnită sub vegetaŃia lemnoasă i este caracteristică unor soluri
formate în zone umede i reci, pe roci sărace în e lemente bazice. Poartă denumirea de
litieră.
Bioacumularea cu depunere de resturi organice în condiŃii de exces de
umiditate, duce la formarea orizontului turbos, nota cu "T", ce se caracterizează prin
înmagazinarea unei cantităŃi mari de resturi organice turbificate. Acest tip de
bioacumulare este specific zonelor cu exces permanent de umiditate i cu o bogată
vegetaŃie hidrofilă.

2.1.2. Procese specifice de alterare( argilizare). Formarea orizontului Bv.

Alterarea este un proces general, care participă la formarea tuturor solurilor. Există
însă i situaŃii când alterarea duce la apariŃia un or caracteristici sau orizonturi specifice.
Un exemplu de alterare specifică îl constituie formarea orizontului B cambic, nota
cu "Bv". Acest orizont se formează prin alterarea materialelor parentale, deosebinduse de
acestea prin faptul că ia schimbat culoarea, stru ctura i uneori a căpătat i un plus de
sescvioxizi i chiar de argilă (latinescu cambiare = a schimba, cu sensul de orizont
modificat datorită alterării). Litera "v " vine de la cuvântul nemŃesc "verwiterung" care
înseamnă alterare, deci exprimă echivalenŃă cu cuvântul cambiere.

2.1.3. Procese de argiloiluviere ( eluviere i iluv iere). Formarea orizonturilor

EiB
Prin eluvire se înŃelege procesul de spălare (migrare) a compu ilor solului dea
lungul profilului de sol, rezultând orizonturi sărăcite în coloizi i săruri, de culoare mai
deschisă, numite orizonturi eluviale i notate cu l itera "E".
Prin iluviere se înŃelege procesul de depunere a compuilor solu rilor la diferite
adâncimi, formânduse orizonturi îmbogăŃite în colo izi i săruri, compacte i impermeabile,
notate în cele mai multe cazuri cu litera "B".

2.1.4. Procese de spodosolizare sau chiluviere (podzolire humicoferiiluvuială).

Formarea orizonturilor Ea, Bs, Bhs

35
 În zonele montane cu climat foarte umed, vegetaŃie acidofilă i roci acide, silicaŃii
primari sunt desfăcuŃi, prin alterare, în componentele de bază dintre care mai importante
sunt : silicea i sescvioxizii de fier i aluminiu. În asemenea condiŃii are loc migrarea
sescvioxizilor din partea superioară i acumularea acestora mai în jos, întrun orizont specific
care poartă numele de orizont feriiluvial i se notează cu " Bs" (s de la sescvioxizi). Când
alături de secvioxizi (Fe2O3, Al2O3) se depun i acizi humici, denumirea este de orizont B
humicoferiiluvial notat cu "Bhs". Pentru orizontul Bs i Bhs se folosete i denumirea de
orizont spodic ( de la spodos = cenuă). În cazul migrării intense a sescvioxizilor i
humusului, deasupra orizontului B spodic se formează un orizont de culoare cenuie
deschisă, puternic sărăcit în sescv ioxizi i acizi humici i îmbogăŃit rezidual cu silice
coloidală i cuarŃ prin procesul de chiluviere, denumit orizont eluvial albic i notat cu Ea
( cunoscut sub denumirea de orizont E spodis (Es) în clasificarea anterioară, 1979).
Procesul care duce la formarea asociată a orizonturilor Ea i Bs sau Bhs poartă denumirea
de proces de podzolire feriiluvială .

2.1.5. Procese de criptopodzolire. Formarea orizontului Bcp.

De asemenea, în regiunile reci i umede, la unele p odzoluri care sau format i au
evoluat o perioadă mai mare de timp sub o vegetaŃie ierboasă, a avut loc o acumulare
intensă în orizonturile A, E i B spodic, a unei ma terii organice acide de culoare închisă
care maschează aceste orizonturi.
Prin acest proces se formează un orizont criptospodic, notat cu simbolul Bcp. Acest
orizont este un orizont spodic de acumulare iluvială a unui material amorf, humic și
aluminic.

2.1.6. Procese de gleizare i stagnogleizare. Forma rea orizonturilor Go, Gr, W

iw
Aceste procese au loc în condiŃii de exces permanent sau periodic de apă în sol.
Excesul de umiditate se poate datora apelor freatice aflate aproape de suprafaŃa solului,
sau precipitaŃiilor care se acumulează deasupra unui strat impermeabil de sol. Excesul de
apă de origine freatică determină procese cunoscute sub numele de procese de gleizare, iar
cele datorate excesului de origine pluvială se cunosc sub denumirea de procese de
stagnogleizare (pseudogleizare).
Procesele de gleizare determină formarea unui orizont specific cunoscut sub
denumirea de orizont gleic, notat cu "G"
Procesele de stagnogleizare. Excesul de apă acumulată din precipitaŃii, care
determină tot procese de reducere, ca i la procese le de gleizare, duce la formarea unor
orizonturi specifice denumite de stagnogleizare. În funcŃie de intensitatea procesului de
reducere se cunosc două feluri de orizonturi de stagnogleizare : orizont stagnogleic, care se
caracterizează prin culori predominat de reducere determinate de excesul prelungit de
umiditate i se notează " W" ( de la Wasser = apă) i orizont stagnogleizat, nota cu "w",
caracterizat prin culori de reducere i de oxidare.

2.1.7. Procese de salinizare i sodizare. Formarea orizonturilor sa, sc, na i ac.

Salinizarea reprezintă procesul de îmbogăŃire a solului în săruri solubile, iar
sodizarea procesul de îmbogăŃire a complexului coloidal al solului în ioni de sodiu
adsorbiŃi.
Procesele de salinizare sunt frecvent întâlnite în zonele puŃin umede, pe terenurile
cu apa freatică la adâncimi mici i bogată în săru ri , care se ridică prin ascensiune capilară

36
i se depun în masa solului. Salinizarea mai poate fi determinată i de prezenŃa unor
materiale parentale salifere sau bogate în săruri solubile etc.
În cazul în care acumulările de săruri solubile sunt mai mari de 11,5%, orizontul
poartă denumirea de orizont salic i se notează "sa", iar în situaŃia în care concen traŃia de
săruri solubile este mai mică 11,5% orizontul se n umete orizont hiposalic i se notează
"sc". Orizontul salic i hiposalic se grefează pe alte orizonturi genetice (Aosa, Amsa, Aosc
etc.)
Procesul de sodizare se desfăoară în condiŃii asemănătoare salinizării i constă în
pătrunderea ionilor de sodiu, în complexul adsorbtiv al solului. Atunci când saturaŃia în
sodiu este > 15% orizontul poartă denumirea de orizont sodic sau alcalic sau natric i se
notează cu "na", iar când valoarea saturaŃiei în sodiu schimbabil este de 5 15% se numete
orizont hiposodic sau alcalizat i se notează cu simbolul " ac". Aceste două simboluri se
trec, în funcŃie de situaŃie, alături de simbolul orizontului cu care se asociează (Amac,
Bvna etc).

2.1.8. Procesul de carbonatoiluviere. Formarea orizontului C calxic ( calcic sau

carbonatoacumulativ Cca)
Procesul de carbonatoiluviere are loc prin spălarea carbonatului de calciu din partea
superioară a solului i depunerea acestuia în mater ialul parental ( care se notează cu C),
formânduse un orizont de acumulare a CaCO 3, numit carbonatoiluvial notat cu Cca, care
conŃine peste 20% CaCO3 i are o grosime minimă de 20 cm.

2.1.9. Procese vertice (de la lat verto = a întoarce).Formarea orizontului vertic y. Aceste
procese apar numai la solurile bogate în argilă ( peste 30%), cu caracter gonflant. În
perioadele secetoase, datorită contracŃiei puternice a materialului argilos, se formează
crăpături largi ( > 1 cm), care fragmentează masa solului în agregate mari. Prin umezire se
mărete volumul materialului, agregatele se presează i alunecă unele peste altele,
schimbândui poziŃia, de unde i denumirea de caracter vertic. Aceste procese duc la
formarea unui orizont specific denumit orizont vertic care se notează cu "y", alături de
simbolul orizontului cu care se asociează (Ay, Bty).

2.1.10. Procese andice. Formarea orizontului andic an.

Sunt procese specifice pentru solurile formate în arealul munŃilor vulcanici pe roci
magmatice efusive i constau în alterarea acestora i realizarea unui complex absorbant
alcătuit din materiale amorfe numite allofane sau geluri de silice, hidroxid de aluminiu i
fier cu materie organică din sol.
Orizontul în care se acumulează astfel de materiale se numete orizont andic i se
notează cu simbolul an, fiind un orizont de asociere la orizonturile A i B.

2.1.11. Procese vermice.

Aceste procese duc la apariŃia, în unele soluri, a unor caractere denumite vermice
(de la lat. vermus = vierme). În unele soluri din zonele de stepă i silvostepă există o faună
foarte bogată (râme, insecte, hârciogi, cârtiŃe, popândăi etc.). Sub acŃiunea acestora, mari
cantităŃi de sol sunt ingerate i apoi expulzate, deplasate dintro parte în alta, amestecate, se
formează foarte multe canale de râme, galerii de animale, umplute cu material adus din
orizonturile supra sau subiacente etc. Aceste cara ctere nu duc la separarea vreunui orizont
specific, dar se evidenŃiază în denumirea solului respectiv, prin adăugarea adjectivului
vermic.

37
 Reținem: Ca rezultat al proceselor fizice, chimice i biol ogice ce se petrec la
suprafaŃa scoarŃei terestre, sub influenŃa factorilor pedogenetici, pe adâncimea acesteia
iau natere anumite strate, cu proprietăŃi caracteristi ce, care poartă denumirea de
orizonturi de sol. Acestea se mai numesc i orizonturi genetice, deoarece se formează i se
dezvoltă treptat, odată cu evoluŃia procesului de solificare. Succesiunea orizonturilor
genetice, de la suprafaŃă i până la roca de formare, constituie profilul de sol .
Observație : Datorită proceselor fizice, chimice și biologice ce partidcipă la
formarea profilului de sol, se formează componentele minerale i organice ale solului, se
produce o transformare i un amestec al lor, are lo c acumularea sau deplasarea unor
substanŃe de la un orizont la altul (ceea ce determină sărăcirea unor orizonturi i
îmbogăŃirea altora etc.) În funcŃie de condiŃiile diferite ale mediului, aceste procese au
loc cu intensitate diferită, determinând formarea unor orizonturi caracteristice, eluviale sau
iluviale, constituite din substanŃe minerale i org anice specifice solului. Cunoaterea
acestor procese este necesară pentru a putea defini orizonturile profilului de sol i în
funcŃie de însuirile lor, tipurile de sol.

TEST DE EVALUARE

3. În ce condiŃii se petrece procesul de slinizare i ce orizonturi determină ?

Răspuns :
Salinizarea se petrece pe terenurile unde apa freatică este la mică adâncime i este
încărcată cu săruri solubile. Când conŃinutul în săruri solubile ) cloruri, sulfaŃi i
carbonaŃi de sodiu) este sub 1 1,5% se formează orizontul sa linizat sau hiposalic „sc” iar
când conŃinutul în aceste săruri este peste 1 1,5% se f ormează orizontul „sa”( salic).

4. Ce procese se petrec i ce orizonturi se formează c a urmare a excesului de

umiditate pluvială ( din preciptaŃii) ?
Răspuns :

ExerciŃii.

Exemplu rezolvat:
1. Ce orizonturi rezultă prin procesele de bioacumulare ?
a) Bna;
b) Ea;
c) G;
d) A;
e) O;
f) T.

Rezolvare : d,e,f

38
 De rezolvat:
2. UniŃi cu o linie orizonturile cu procesele specifice de formare:
Am acumulare de materie organică bine humifica tă ;
E depunerea carbonaŃilor de calciu în material ul parental ;
Cca migrarea compuilor solului ;
B alterarea materialelor parentale ;
W depunerea compuilor solului ;
Bv apariŃia de crăpături în masa sol ului ;
y stagnarea apei din precipitaŃii deasupra unui strat
impermeabil

Rezolvare :

2.2. Alcătuirea profilului de sol

2.2.1. Orizonturi diagnostice principale

Orizontul A. Este un orizont mineral de suprafaŃă, în care se acumulează materie
organică humificată i intim legată de partea miner ală a solului.
Orizontul A se poate nota cu Am; Au; Ao.
Orizontul Am – A molic (de la lat. "mollis" = moale). Prezintă următoarele
caracteristici :
culoare închisă;
grosime mai mare de 25 cm ;
gradul de saturaŃie în baze peste 53%;
conŃinut în materie organică de cel puŃin 1% pe intreaga sa grosime sau de cel puŃin
0,8 % în cazul solurilor nisipoase ;
structură glomerulară , granulară ( grăunŃoasă) sau poliedrică mică i foarte
mică; consistentă friabilă .
Se întâlnete la cernisoluri i la subtipurile moli ce ale altor tipuri de sol.

Orizontul Au A umbric ( de la cuvântul lat. " umbra" = umbră).

Prezintă aceleai caracteristici ca i orizontul Am în ceea ce privete culoarea,
grosimea, conŃinutul în materie organică, structura, consistenŃa, deosebinduse doar prin
gradul de saturaŃie în baze, mai mic sau egal cu 53%.
Este specific solurilor din zona montană i alpină . Dacă nu are o grosime
corespunzătoare se notează cu Aou.
Orizontul Ao A ocric ( de la cuvântul grec. "ochros" = pal sau de culoare deschisă).

Spre deosebire de orizonturile Am i Au :

are o culoare mai deschisă ;
este mai sărac în materie organică;
prezintă o structură degradată sau este astructurat ;
devine masiv, dur i foarte dur în perioada uscată a anului .
Este caracteristic pentru solurile din zona de dealuri.
Orizontul E. Este un orizont eluvial mineral situat în mod obin uit sub un orizont A
sau O i deasupra unui orizont B.
Orizontul E se poate nota cu El; Ea;.

39
 Orizontul El E luvic . Este un orizont eluvial format deasupra unui orizont B argic
(Bt) i sub un orizont Am sau Ao i se caracterize ază prin următoarele proprietăŃi :
culoare deschisă;
are structură lamelară, sau poate fi nestructurat;
are o grosime de cel puŃin 5 cm ;
textură mai grosieră decât a orizontului subiacent;
de regulă conŃine de peste 1,5 ori mai mult Al schimbabil decît orizontul
A. Se întâlnete la luvosoluri.
Orizontul Ea – E albic (de la cuvântul latinesc "albus" = alb).
Este un orizont eluvial situat deasupra unui orizont B argic (Bt) sau B spodic (Bs,
Bhs) i sub un orizont Ao sau Au i prezintă următo arele proprietăŃi:
eluviere mai puternică a argilei i a oxizilor de fier faŃă de El ;
îmbogăŃirea în cuarŃ;
culori mai deschise;
nestructurat sau poate prezenta structură lamelară;
textură mai grosieră decât a orizontului subiacent ;
depunerea sescvioxizilor sub formă de concreŃiuni i pete în cazul solurilor afectate
de stagnogleizare ;
grosime minimă de 10 cm ; dacă grosimea orizontului este mai mică de 10 cm se
consideră orizontul El.
Se întîlnete la luvosoluri i la soloneŃuri.
Orizontul B. Este un orizont de subsuprafaŃă situat sub orizontul A sau E. Se
caracterizează prin alterarea materialului parental; prin îmbogăŃirea în argilă formată pe
loc sau iluvionată; prin acumularea reziduală sau iluvionarea sescvioxizilor i uneori prin
iluvionare de materie organică. Prezintă trăsături morfologice de deplasare ( levigare) a
carbonaŃilor.
Orizontul B se poate nota cu Bv, Bt, Bs, Bhs, Bcp.
Orizontul Bv – B cambic ( de la cuvântul lat. "cambiare" = a se schimba). Este
format prin alterarea materialului parental pe loc „ în situ” i prezintă următoarele
proprietăŃi :
culoare mai închisă;
textură mai fină sau similară cu cea a materialului parental
structură poliedrică mijlocie i mare sau columnoid prismatică.
grosime de cel puŃin 15 cm
Orizontul Bv se întâlnete la cambisoluri i la u nele subtipuri cambice.
Orizontul Bt – B argic ( de la cuvântul lat. "argilla" = argilă). Este un orizont
mineral de subsuprafaŃă îmbogăŃit în argilă faŃă de orizontul supraiacent i prezintă
agregate structurale mari, compactare evidentă i d iminuare semnificativă a permeabilităŃii.
Are următoarele proprietăŃi :
argilă iluvionată cu pelicule orientate pe feŃele verticale i orizontale ale
elementelor structurale;
culori diferite ( brun, rou, etc) dar mai închise decât ale materialului parental;
structură prismatică, rar poliedrică, columnară sau masivă.
Orizontul Bt se întâlnete la luvisoluri.
Orizontul Bs sau Bhs B spodic (de la cuvântul grec. "spodos" = cenuă).
Este un orizont iluvial de subsuprafaŃă care se întalnete în mod normal sub un
orizont A, E sau AE, de culoare închisă care conŃine materiale spodice alcătuite din

40
substanŃe amorfe active iluviale compuse din materie organică, oxizi de Al, cu sau fără
oxizi de Fe.
Orizontul B spodic are următoarele caractere :
culoare în nuanŃe 7,5 YR;
slab structurat sau fără structură;
textură grosieră, rar mijlocie;
grosime minimă 2,5 cm, iar limita superioară să fie situată sub 10 cm de la
suprafaŃă solului mineral.
Orizontul spodic se notează cu Bhs atunci când materialul amorf iluvial conŃine
mai mult humus decît orizontul supraiacent sau cu Bs atunci când conŃine mai puŃin
humus decît orizontul supraiacent.
Se întâlnete la prepodzol i podzol.
Orizontul Bcp – B criptospodic. De regulă este situat sub un orizont A foarte
humifer cu peste 20% materie organică slab mineralizată cu C:N peste 2025 i cu reflexe
cenuii în partea inferioară.
Este orizont întâlnit la solurile acide care prezintă acumulare iluvială de material
amorf activ predominant humic i aluminic i mai pu Ńin material amorf activ feric.
Se întâlnete la criptopodzol.
Orizontul C – materialul subiacent. Este un orizont mineral la baza profilului,
reprezentat prin materialul parental dezagregat sau alterat i neconsolidat (loess, nisip, praf,
argilă etc). i care nu prezintă caracterele orizon turilor A, B sau E. Poate fi penetrat de
rădăcinile plantelor.
Acumulări de carbonaŃi, gips sau alte săruri solubile se pot întîlni în orizontul C,
uneori orizonturile respective pot fi chiar cimentate cu carbonat de calciu sau gips.
Se folosesc următoarele notaŃii pentru orizontul C :
Cn – orizont C necarbonatic ( fără carbonaŃi) ; Ck
– orizont C cu carbonaŃi ( de obicei reziduali)
Cca – orizont C carbonatoacumulativ, calcic sau calxic este un orizont de
acumulare a carbonatului de calciu, fie sub formă difuză, fie sub formă de concreŃiuni si
prezintă următoarele caractere :
conŃinut în carbonaŃi de peste 12% ;
conŃinut de carbonaŃi sub formă de pulbere moale cu cel puŃin 5% mai
mult decât orizontul C ;
minim 20 cm grosime.
Orizontul R – roca subiacentă consolidată
Este un orizont mineral situat la baza profilului alcătuit din roci compacte, care nu
au suferit procese de mărunŃire.
Atunci când roca compactă este nefisurată i imperm eabilă orizontul se notează cu
Rn iar când stratul R este fisurat i permeabil sau e ste alcătuit din fragmente de rocă sau
pietri fluviatil se notează cu Rp.
Orizontul O organic nehidromorf. Este un orizont format prin acumularea de
material organic la suprafaŃa solului care nu este saturat cu apă mai mult de câteva zile pe
an.
Orizontul O se întâlnete la partea superioară a so lurilor minerale formate sub
pădure i se poate nota cu Ol, Of, Oh.
Orizontul Ol – organic de litieră, constituit din material organic proaspăt,
nedescompus sau slab descompus ;

41
 Orizontul Of – organic de fermentaŃie, format din material organic în curs de
fermentaŃie, incomplet descompus în care se pot observa resturile organice cu ochiul liber;
Orizontul Oh – organic de humificare, format din material organic aflat întrun
stadiu avansat de descompunere încât resturile organice se observă doar cu lupa. Orizontul
folic O . Este un orizont de suprafaŃă (organic nehidromorf) care
constă din material de sol organic cu peste 35% materie organică ( peste 20% C organic) i
care este saturat cu apă timp de mai puŃin de o lună pe an în cei mai mulŃi ani. Are o
grosime minima de 20 cm.
Se întâlnete la foliosol.
Orizontul T organic hidromorf sau turbos. Este un orizont de suprafaŃă sau de
subsuprafaŃă, dar apare la mică adâncime fiind alcătuit din material organic care este
saturat cu apă mai mult de o lună pe an în cei mai mulŃi ani. Are grosime minimă de 20
cm.
În funcŃie de gradul de descompunere a materiei organice orizontul T poate fi :
slab descompus sau fibric, când peste 2/3 din volumul materialului este alcătuit
din resturi vegetale puŃin transformate, încât se recunosc resturile din plante;
intens descompus sau sapric când în materialul turbos nu se mai recunosc Ńesuturi
de plante sau acestea ocupă cel mult 1/6 din volumul respectiv ;
mediu descompus sau hemic când materialul turbos reprezintă situaŃia
întermediară între cel fibric i sapric.
Se întâlnete la histosoluri i la unele subtipuri histice.

2.2.2. Orizonturi diagnostice de asociere.

Orizontul Ame – A molic greic. Este orizontul care se caracterizează prin
acumulări reziduale de cuarŃ sau de minerale rezistente la alterare dezbrăcate de peliculă
coloidală, sub formă de pete
Se întâlnete la subtipurile de cernoziom greic i faeoziom greic.
Orizontul Btna – B argicnatric. Este un orizont asemănător orizontului B argic
care prezintă următoarele caractere :
grosime de cele puŃin 15 cm ;
+
saturaŃie în ioni de Na > 15 % din T, cel puŃin pe 10 cm întrunul din
suborizonturile situate în primii 20 cm ai orizontului ;
structură columnară.
Se întâlnete la soloneŃ.
Orizontul sa salic. Este un orizont îmbogăŃit secundar în săruri uor s olubile i
prezintă următoarele caractere :
conŃinut în săruri de cel puŃin 1% dacă tipul de salinizare este cloruric i de cel
puŃin 1,5% dacă este sulfatic sau de cel puŃin 0,7% dacă solul conŃine sodă (pentru
solurile cu textură lutoasă), cifrele de mai sus se micorea ză cu 20% , pentru solurile cu
textură nisipoasă i se măresc cu 15% pentru solurile cu te xtură argiloasă.
grosime minimă 10 cm sau de 5 cm pentru solurile nisipoase.
Simbolul sa se adaugă simbolului orizontului cu care se asociază.
Orizontul sc – hiposalic. Este un orizont mineral ce conŃine o cantitate mai mică
de săruri, de 0,1 – 1 % dacă predomină clorurile respectiv 0,15 – 1,5 % dacă predomină
sulfaŃii sau 0,07 –0,7 % dacă conŃine i sodă. (pen tru solurile cu textură mijlocie). În
cazul altei clase texturale cifrele se modifică în modul menŃionat la orizontul salic.
Are o grosime minimă de 10 cm.
De asemenea simbolul sc se scrie după simbolul orizontului cu care se asociază.

42
 Orizontul na natric sau sodic. Este un orizont mineral ce are o saturaŃie în Na
schimbabil peste 15% din capacitatea totală de schimb cationic (T), pe o grosime de cel puŃin
10 cm. Simbolul na se scrie alături de simbolul orizontului de bază.. Orizontul natric, care are i
caractere de Bt, constituie orizontul B tna a cărui grosime minimă este de 15 cm.
Orizontul ac – hiponatric sau hiposodic. Se mai numete alcalizat sau sodizat i
este un orizont mineral de asociere ce are o saturaŃie în Na schimbabil de 515% din T .
Are o grosime de cel puŃin 10 cm. Se notează cu ac alături de simbolul orizontului cu care
se asociază.
Orizontul an – andic. Este un orizont de asociere la orizontul A sau B, având
prorietăŃi andice pe cel puŃin 30 cm grosime, respectiv prezenŃa în sol a unor cantităŃi
apreciabile de allofane,
Orizontul y vertic. Este un orizont de asociere, întâlninduse alătur i de orizontul A,
B, C (Ay, By,Cy) cu un conŃinut în argilă de peste 30% (frecvent, peste 50%),
predominant montmorillonitică (gonflantă) , la care se asociază următoarele proprietăŃi :
după perioadele umede orizontul este masiv ;
în cursul uscării, apar crăpături în reŃea poligonală mare ;
0
prezintă feŃe de alunecare oblice înclinate la 10 – 60 faŃă de
orizontală ; structură bolovănoasă masivă ;
crăpături largi de peste 1 cm grosime i de 50150 200 cm adâncime în perioada
uscată a anului (dacă solurile nu sunt irigate);
grosime de cel puŃin 50 cm .
Se întâlnete la vertosol i la unele subtipuri ver tice ale altor tipuri de sol.
Orizontul z pelic. Este un orizont mineral de asociere (Az,Bz,Cz) argilos, în
general cu peste 45% argilă predominant nesmectitică (negonflantă),
Se întâlnete la pelosol.
Orizontul G – gleic i g – gleizat. Se formează în condiŃiile unui mediu saturat cu
apă permanent sau , cel puŃin o perioadă din an, determinat de apa fratică la mică
adâncime.
Se găsete în general sub un orizont T sau se asoci ează cu orizonturile A, B sau C.
Se disting : orizont Gr i orizont Go.
Orizontul Gr gleic de reducere ., format în condiŃii predominant anaerobe
prezentând un colorit uniform specific proceselor de reducere .
Orizontul Go – gleic de oxidoreducere , format în condiŃii de aerobioză alternând
cu perioade având condiŃii de anaerobioză
Prezintă un aspect marmorat în care culorile de reducere apar în proporŃie de 16
50% iar culorile de oxidare apar în proporŃie mai mare decât a celor de reducere pe
suprafaŃa secŃiunilor materialului de sol.
În situaŃia în care culorile de reducere apar pe suprafaŃa secŃuinilor de control a
materialului de sol în proporŃie de 6 15% orizontu l se notează cu g ( gleizat).
Orizontul W stagnogleizat i orizontul w – stagnogleizat .
Orizontul stagnogleic (W) este un orizont mineral format la suprafaŃa sau în
profilul de sol în condiŃiile în care solul este o mare parte din an cu exces de umiditate
datorată precipitaŃiilor , care stagnează deasupra unui orizont impermeabil. Culorile de
reducere ocupă peste 50% din masa orizontului .
Are o grosime de cel puŃin 15 cm i se grefează p e orizonturile A, E sau Bt.
Orizontul stagnogleizat (w) .Este un orizont asemănător orizontului stagnoglic dar
se formează în condiŃii de exces de apă. pe perioade mai mici. Culorile de reducere ocupă 6
– 50%. Apare grefat pe orizonturile genetice A, E, Bt formând orizonturile Aow, Elw. Btw.

43
 2.2.3. Orizonturi diagnostice speciale.
Orizontul Al – A limnic. Este un orizont mineral situat la suprafaŃa depozitelor de
pe fundul rezervoarelor naturale de apă (bălŃi, lacuri, lagune) puŃin adânci, format prin
acumularea subacvatică de suspensii sau precipitate minerale i organice, resturi de alge,
plante si animale subacvatice, diferit humificate sau turbificate.
Se caracterizează prin următoarele proprietăŃi :
conŃinut de materie organică mai mult de 1%.
; stratificare evidentă i lipsa structurii ;
consistenŃă foarte moale, frecvent cu aspect de gel sau nămol ;
culori cenuii, cenuii oliv, cenuiiverzui sau n egre, care prin expunere la aer se
schimbă în brun sau oliv.
Poate fi întîlnit la limnosol.
Orizontul AhoA hortic . Este o varietate de orizont antropedogenetic de suprafaŃă,
format prin fertilizare intensă, lucrări profunde de afânare sau prin adăugarea timp îndelungat
de deeuri animale i de materiale organ ice în amestec cu materialul pământos.
Poate conŃine incluziuni reprezentate prin cărămizi, Ńigle, fragmente de oale etc.
Orizontul are o culoare închisă, un grad de saturaŃie în baze de peste 53%, conŃinut
ridicat de humus i o activitate biologică intensă. Se deosebete de orizontul Am prin
conŃinutul de potasiu extractibil, exprimat ca P 2O5, care este mai mare de 250 ppm în
primii 25 cm.

2.2.4. Orizonturi antropedogenetice.

Sunt orizonturile minerale de suprafaŃă transformate profund printro afânare
adâncă sau printro fertilizare îndelungată ; orizo nturi minerale de suprafaŃă rezultate prin
înălŃarea suprafeŃei prin adaos de material, ca urmare a unei lungi perioade de cultivare a
solului i/sau de irigare.
Se întalnesc două orizonturi antropedogenetice i a nume orizontul hortic (Aho) de
la cuvântul latin „hortus” = grădină i orizont antracvic (aq) de la cuvântul grecesc
“antrhopos” = uman i cuvântul latin “aqua” = apă, care cuprind stratul arat bătătorit i talpa
plugului a solulrilor cultivate timp îndelungat cu orez.

2.2.5. Orizonturi de tranziŃie.

Sunt orizonturile care prezintă o parte din caracterele orizontului superior i o parte
a orizontului inferior către care se face tranziŃia.
Orizonturile de tranziŃie sunt de 2 feluri :
orizonturi de tranziŃie propriuzise sau obinuite la care tranziŃia se face
treptat de la un orizont la altul. Cele mai întâlnite orizonturi de tranziŃie sunt : AE; AC;
AB; AR; EB; CR etc. notate cu cele două simboluri ale orizonturilor vecine. Au
proprietăŃi intermediare acestor orizonturi.
orizonturi de tranziŃie mixte sau de întrepătrundere, sunt acele
orizonturi în care se întrepătrund proprietăŃi ale celor două tipuri de orizonturi principale.
Trecerea între orizonturi în acest caz este sub formă de limbi ( glosică) sau neregulată. Se
notează cu simbolurile orizonturilor vecine între care se pune semnul („+”). Cele mai
întâlnite orizonturi de întrepătrundere sunt : E+B; B+R;C+R.
ReŃinem : Prin orizont de sol sau orizont pedogenetic se înŃelege un strat
component al profilului, caracterizat prin aceleai proprietăŃi în toată masa lui (culoare,
textură, structură, neoformaŃiuni etc.) Orizonturile de sol pot fi minerale i organice.

44
 Orizontul mineral este alcătuit, în cea mai mare parte, din componente minerale,
care poate să conŃină cel mult 2035% materie organ ică. Orizontul organic se formează
prin procese intense de acumulare i descompunere a materiei organice i conŃine cel
puŃin 2035% materie organică.
Orizonturile folosite în descrierea profilului de sol sunt reprezentate prin : orizonturi
diagnostice principale, orizonturi diagnostice de asociere, orizonturi diagnostice speciale,
orizonturi antropedogenetice i orizonturi de tranziŃie
ObservaŃie : În diferite condiŃii de mediu se formează soluri cu profile diferite de la
o zonă la alta. Astfel, în zonele de stepă i silvo stepă, caracteristicice sunt cernoziomurile,
care au profile de tipul AmA/CC sau Cca, AmBvC sau Cca sau AmBtC sau Cca.
În zona dealurilor, podiurilor i piemonturilor pr ofilele pot fi de tipul AoBtC,
AoElBtC, AoBvC etc. specifice preluvosolurilor , luvosolurilor i eutricambosolurilor. În
regiunile montane, se pot forma soluri cu profile AuBvC sau R, AuEaBhsR
sau C etc. (districambosol, nigrosol, podzol).
În condiŃii de exces de apă, provenit din pânzele freatice, rezultă soluri cu profile
AmA/GoGr sau AoA/GoGr specifice gleiosolurilor iar în exces de apă de suprafaŃă,
profile AowAoWBWC , caracteristice stagnosolurilor.
Prin salinizare, se formează soluri cu profil Aosa A/Go, AosaA/CC etc.
(solonceacuri), iar prin sodizare AoBtnaC sau CGo , AoElBtnaC sau CGo etc.
(soloneŃuri).
În caz de material parental reprezentat prin argile gonflante, profilele sunt de tip
AyC , AyByC , AywC , AzC, AzBz –C, etc. (vertosol,pelosol) ia r în caz de rocă parentală
aproape de suprafaŃă, AoR etc (profil sp ecific litosolurilor).

TEST DE EVALUARE

3. Care este orizontul ce are un conŃinut ridicat de argilă gonflantă, prin ce

proprietăŃi se caracterizează i cărui sol îi este caracteristic ?
Răspuns :
Orizontul ce conŃine argilă de tip montmorillonit în procent de peste 30% este orizontul
vertic( y ) , care se caracterizează printro grosi me de peste 50 cm, structură
0
bolovănoasă, feŃe de alunecare între agregate înclinate la 10 – 60 , crăpături în masa sa
cu deschideri de la câŃiva mm pînă la câŃiva cm i pe adâncime pînă la 2m. Se întâlnete
la vertosol.

4. IdentificaŃi, caracterizaŃi i precizaŃi căror solu ri aparŃine orizontul

format prin depunearea agilei iluvionată din orizonturile superioar.
Răspuns :

ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:

45
 1. PrecizaŃi care orizont se caracterizează prin următoarele proprietăŃi :
culoare închisă, grosime mai mare 25 cm, sau cel puŃin 20 cm, dacă apre
orizont R, structură granulară, consitenŃă friabilă, grad de saturaŃie în
baze sub 53% :
f) orizont El ;
g) orizont W ;
h) orizont Am ;
i) orizont Au .
Rezolvare : d

De rezolvat:
2. Care din următoarele orizonturi sunt orizonturi organice ?
f) Am ;
g) Ao ; h)
Ame ; i)
O ; j) T .

Rezolvare:

2.3. Propietatiile morfologice ale profilului de sol

Principalele proprietăŃi care se urmăresc la descrierea unui profil de sol pe teren

sunt : numărul i succesiunea orizonturilor, grosim ea orizonturilor, culoarea, textura,
structura, porozitatea, compactitatea ( consistenŃa) tipul de humus, neoformaŃiunile,
incluziunile. Deoarece o parte din aceste proprietăŃi, sunt prezentate pe larg la alte teme ,
pentru această unitate de învăŃare se detaliează culoarea solului, neoformaŃiunile i
incluziunile.

2.3.1. Culoarea
Culoarea este determinată de însăi compoziŃia solu lui. Componentele solului
prezintă culori diferite, pe care le imprimă i sol ului respectiv, în măsură mai mare sau mai
mică, în funcŃie de proporŃia lor. Aa de exemplu, humusul imprimă solului culori închise,
de la brun până la negru; silicea, carbonatul de calciu, sărurile uor solubile, culori
albicioase; oxizii i hidroxizii ferici, colorit de la rou la galben; compuii feroi, culori
verzuialbăstruivineŃii etc. Prin combinarea culor ilor date de componentele respective
rezultă alte numeroase culori, caracteristice diferitelor soluri i orizonturi. Exprimând
compoziŃia solului, culoarea constituie criteriul principal de separare a orizonturilor pe
profil i de recunoatere i denumire a majorităŃii solurilor (cernoziom, cernoziom greic,
preluvosol, preluvosol rocat, eutricambosol rodic) . Pentru înlăturarea subiectivismului i
exprimarea în termeni universalvalabili, cu semnif icaŃii precise, culoarea solurilor se
determină cu ajutorul sistemului Munsell. În forma lui originală, aplicată în toate
domeniile în care este necesară determinarea i den umirea culorilor, sistemul Munsell
stabilete întreaga gamă de culori posibile, în fun cŃie de trei variabile : nuanŃă, valoare i
cromă.
NuanŃa exprimă culoarea dominantă spectrală reprezentată de 5 culori de bază i 5
intermediare în ordinea : R (red = rou), YR (yell owred = galbenrou), Y (yellow =
galben), GY (greenyellow = verdegalben), G (green = verde), BG (bluegreen = albastru

46
verde), B (blue = albastru), PB (purpleblue =viole talbastru), P (purple =violet) i RP
(redpurple = rouviolet).
Valoarea, compartimentează plana de jos în sus în 10 trepte, notate cu cifre de la 1
la 10 i arată gradul de strălucire (luminozitate) a culorii respective; valorile mici arată
culori închise (1 =negru pur teoretic), iar valorile mari culori deschise (10 = alb pur
teoretic).
Croma, compartimentează plana de la stânga la dreapta, se notează cu cifre de la 1
la 20 (pentru cazul special al solurilor de 1 la 8) i indică în cadrul fiecărei valori
intensitatea (saturaŃia) culorii. Valorile i crome le, care împart plana în compartimente, se
notează sub formă de fracŃie (2/1, 3/5 etc.), numărătorul arătând valoarea, iar numitorul
croma ; fracŃia adăugată simbolului nuanŃei (10 YR, 5Y etc.) constituie notarea completă
a culorii respective, notare ce se folosete la denum irea culorii solului în text ( de exemplu,
culoare 10YR 1/1, ceea ce înseamnă culoare neagră ). Cu cât valorile i cromele sunt mai
mari, cu atât culorile sunt mai deschise i mai puŃ in intense i cu cât sunt mai mici, cu atât
culorile sunt mai închise i mai intense

2.3.2.NeoformaŃiunile ți incluziunile
Neoformașiunile sunt componente ale solului care au luat natere în timpul
procesului de solificare, dar care se deosebesc de masa orizonturilor prin formă, culoare,
compoziŃie chimică etc. În funcŃie de modul cum sa u format pot fi de natură biologică i
de natură chimică ( minerală)
NeoformaŃiile biogene (biologice) se datoresc acŃiunii în sol a organismelor
animale i a rădăcinilor plantelor. Ele sunt reprez entate prin : coprolite (aglomerări
rezultate din acŃiunea râmelor asupra solului); crotovine (vechi galerii de cârtiŃe,
hârciogi, popândăi etc, de obicei umplute cu material din alt orizont); cervotocine (canale
de râme sau alte animale mici); culcuuri sau lăcauri de larve i cornevine (canale mari de
rădăcini lemnoase), pelotele( material mobilizat de furnici) NeoformaŃii biogene se
găsesc, practic, în toate solurile. FrecvenŃa i natura lor diferă de la sol la sol.
NeorformaŃiile chimice rezultate din acumularea de săruri solubile se întâlnesc la
solurile cu fenomene de eluviereiluviere, au cu loare albicioasă i sunt reprezentate prin
: pseudomicelii (depuneri fine, cu aspect de micelii de ciuperci), eflorescenŃe (depuneri cu
aspect de inflorescenŃe), vinioare (depuneri alungite, pe traseul rădăcinilor descompuse),
tubuoare (mai groase decât vinioarele), pete (depuneri pe feŃele agregatelor structurale sau pe
pereŃii crăpăturilor), pungi sau cuiburi (acumulări de săruri solubile); pete i concreŃiuni de
carbonat de calciu, numite păpui de loess. NeoformaŃiile de săruri s olubile sunt caracteristice
orizonturilor sărăturate, iar cele de carbonat de calciu orizonturilor Cca.
NeoformaŃiile, rezultate din acumularea oxizilor, sunt reprezentate prin depuneri i
separaŃii de oxizi de fier i oxizi de mangan , sub formă de pete (precipitări de oxizi pe
feŃele elementelor structurale sau pe pereŃii crăpăturilor) i bobovine (concreŃiuni de fier
i mangan, de culoare brunănegricioasă, de mărimea al icelor până la aceea a bobului de
mazăre). Aceste neoformaŃiuni se întâlnesc în solurile umede, cu fenomene de migrare a
oxizilor, cu procese de reducere i oxidare a acest ora. Sunt caracteristice orizonturilor

gleice i gleizate, stagnogleice i stagnogleizate i a unor orizonturi spodice i argice.

NeoformaŃiile rezultate din acumularea argilei se întâlnesc la solurile cu fenomene de
eluviereiluviere a argilei. Argila migrată din partea superioară a solului se depune mai
jos pe profil, sub formă de pelicule în jurul grăunŃilor de nisip sau pe feŃele agregatelor
structurale. Peliculele de argilă sunt caracteristice orizonturilor argice Bt.

47
 NeoformaŃiile reziduale se întâlnesc la solurile cu fenomene intense de eluviere a
coloizilor (argilă, sescvioxizi, humus) i sunt rep rezentate prin grăunŃi de nisip fără
peliculă coloidală, prin pudrări de silice (pete albicioase de pudră de silice la suprafaŃa
agregatelor structurale sau a particulelor grosiere de sol) i prin aglomerări de particule de
sol, "dezbrăcate" de peliculă coloidală. Sunt caracteristice orizonturilor (El, Ea), Ame,
E+B.
Incluziunile sunt formaŃŃiuni noi apărute cu totul întîmplător în masa solului, care nu
au legătură cu procesele de pedogeneză. Sunt reprezentate prin oase, cochili, bucăŃi de lemn,
de cărămidă, de Ńiglă, cenuă etc., care au m ai mult o importanŃă arheologică decât una
pedologică, oferind informaŃii despre civilizaŃiile din zonele respective.
ReŃinem. Profilele de sol prezintă diferite succesiuni de orizonturi, care pot fi
delimitate în teren prin anumite proprietăŃi, dintre care mai importante sunt : culoarea,
tipul de humus, textura, structura, porozitatea, consistenŃa (compactitatea) i
neoformaŃiile. Ansamblu de orizonturi ale profilului i proprietă Ńile ce le definesc
constituie ceea ce se cunoate sub denumirea de caracteristici morfologice.
Culoarea orizonturilor este dată de componentele solului i se determină cu atlasul
de culori Munsell pe baza a 3 variabile : nuanŃă, valoare, cromă.
NeoformaŃiunile solului sunt biologice, rezultate în urma activităŃii organismelor
vegetale i animale ( crotovine, coprolite, pelote, cervotocine, cornevine) i în urma
depunerii sau acumulării pe profil a unor săruri sau oxizi ( pete, pseudomiceli, vinioare,
tubuoare, crustă, eflorescenŃe de săruri solubile, pelicule de argilă la suprafaŃa
agregatelor structurale, pete de culoare rocate sau gălbui de oxizi de fier, bobovine,
grăunciori de cuarŃ fără peliculă coloidală, concreŃiuni de carbonat de calciu).

TEST DE EVALUARE

1. De cine este dată culoarea solului ?

Răspuns :
Culoarea solului este dată de componentele sale, humusul imprimă culoarea închisă
negricioasă, carbonatul de calciu, sărurile solubile i silicea coloidală culori deschise
albicioase, oxizii de fier, culori rocate sau gălb ui, compuii de fier, compuii redui culori
cenuii vineŃii etc.

2. Ce reprezintă incluziunile ?

Răspuns :

ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Pseudomicelii reprezintă:
a) pelicule de argilă la suprafaŃa agregatelor structurale ;
b) depuneri de săruri solubile ;

48
 c) concreiuni de fier i mangan
d) galerii săpate de rozătoare ;
e) material trecut prin corpul râmelor .
Rezolvare : b

De rezolvat:
2. StabiliŃi care din următoarele neoformaŃiuni se datorează activităŃii
organismelor :
a. bobovinele ;
b. cornevinele ;
c. pelotele ;
d. grăunciori de nisip fără peliculă coloidală ;
e. crotovine .

Rezolvare:

Rezumatul temei

Produii minerali i organici rezultaŃi prin proces e de dezagregare i alterare, pot

rămâne pe locul de formare sau pot fi antrenaŃi pe adâncimea solului, fiind depuși la
anumite adâncimi formând straturi sau orizonturi. Totalitatea acestor orizonturi în
succesiunea lor pe adâncimea solului, poartă denumirea de profil de sol.
Orizontul de sol reprezintă stratul de sol component al profilului de sol caracterizat
pe toată grosimea sa, în toată masa sa prin acelea i proprietăŃi.
Procesele prin care au rezultat aceste orizonturi sunt : procese de bioacumulare,
eluviere, iluviere, alterare, spodosolizare, criptopodzolire, gleizare, stagnogleizare,
salinizare, alcalizare, carbonatoiluviere, andice, vertice i vermice.
Prin realizarea acestor procese sau format în sol orizonturi minerale i organice,
reprezentate prin orizonturi diagnostice pricipale (A,E, B, C,R, O, T) , orizonturi
diagnsotice de asociere (Ame, sa, sc, ac, an, y, z, G,W), orizonturi diagnostice speciale (Al
i Aho), orizonturi de tranziŃie (AE, AC, AB, EB ).
Alcătuirea i propietatiile profilului de sol oglin desc condiŃiile de solificare care au
acŃionat i acŃionează întro anumită zonă. În dife rite condiŃii de mediu se formează
soluri diferite cu o anumită schemă de profil i anumite p roprietăŃi. În funcŃie de
condiŃiile naturale dintro anumită zonă, procesele de solific are sunt mai intense sau mai
puŃin intense rezultând soluri cu profile mai scurte( zona de stepă AmACCca i zona
montană AuBsR) sau mai profunde (zona de pădure joasă Ao BtC i zona de dealuri i
podiuri înalte AoEaBtC).
Studierea profilului de sol pe teren în vederea identificării tipului de sol se face pe
baza unor proproetăŃi morfologice reprezentate prin numărul i succesiunea orizonturilor,
grosimea lor, culoarea, structura, porozitatea, compactitatea, conŃinutul în humus după
culoare, neoformaŃiunile i incluziunile.

49
 Tema nr. 3
PROPRIETĂłILE FIZICE I FIZICOMECANICE ALE SOLULUI

UnităŃi de învăŃare
Textura solului ;
Structura solului, densitatea, densitatea parentă, porozitatea solului;
Prtoprietășile fizicomecanice ale solului.

Obiectivele temei
Stabilirea grupelor de particule în funcŃie de diametrul lor, care participă la
aprecierea texturii solului;
Încadrarea solurilor în clase texturale;
Cunoaterea modului în care textura solului variază pe profilul de sol i
gruparea solurilor în funcŃie de indicele de diferenŃiere texturală;
Clasificarea structurii solului ;
Formarea, degradarea i refacerea structurii solulu i;
Definirea densităŃii, densităŃii aparente i calcul ul porozităŃii solului.

Timpul alocat temei : 5 ore

Bibliografie recomandată

11. Canarache, A., 1990. Fizica solurilor agricole Ed itura Ceres, Bucureti
12. Filipov, F i colab., 2003. Pedologie. Alcătuirea , geneza i clasificarea
solurilor. Editura Terra Nova, Iai..
13. Grigora, C., i colab., 2004. NoŃiuni de bază în tiinŃa solului. Editura
Universitaria, Craiova.
14. Popescu C., 2008 – Ecopedologie, Editura Universitaria Craiova.
15. Popescu, C., 2010 – Pedologie. Manual universitar pentru învăŃământul la
distanŃă. Editura Universitaria Craiova.

3.1 Textura solului

Componentul mineral al solului, care reprezintă aproximativ 50% din volumul

acestuia, este alcătuit din fragmente i particule de diferite diametre. Fragmentele cu
diametrul mai mare de 2 mm formează scheletul solului, iar particulele cu diametrul sub 2
mm alcătuiesc pământul fin. Particulele componente ale pământului fin, poartă denumirea
de fracŃiuni granulometrice i în funcŃie de ele se stabilete textura solului .

50
 Prin textură se înŃelege gradul de mărunŃire al particulelor elementare de sol i
procentul de participare al acestora în alcătuirea solului.

3.1.1.Gruparea particulelor texturale

Pentru a putea aprecia textura solului, fracŃiunile granulometrice au fost grupate
după diametrul lor, în scări texturale, fiind stabilite diferite scări de clasificare. În general
toŃi autori au folosit aceleai categorii de partic ule (nisip, praf i argilă), constatânduse
diferenŃieri numai în ce privete limitele de grupa re a lor.
În România se folosete sistemul de clasificare dup ă Atterberg, care este uor de
reŃinut deoarece diametrul particulelor, în ordine descrescătoare, se obŃine prin
împărŃire la cifra 10 (tabel 1.)
Tabel 1.
Clasificarea fracŃiunilor granulometrice după Attenberg (1912)

FracŃiunea granulometrică Diametrul particulelor elementare (mm)

Bolovani Peste 200
Pietre 200 –20 scheletul solului
Pietri 202
Nisip grosier 20,2
Nisip fin 0,20,02 pământul fin
Praf 0,020,002
Argilă sub 0,002
Gruparea particulelor după diametrul lor sa făcut Ńinând cont de însuirile lor
caracteristice. Astfel, nisipul grosier este foarte permeabil, nu prezintă coeziune,
plasticitate, aderenŃă, nu are capacităŃi de reŃinere pentru apă i substanŃe nutritive.
Nisipul fin, este uor permeabil, permite ridicarea apei prin capilaritate, are o uoară
coeziune i adeziune i o slabă putere de re Ńinere pentru apă i substanŃe nutritive.
Praful, are însuiri fizice mai apropriate de ale argilei , reŃinând mai bine apa,
prezintă o permeabilitate moderată, o coeziune i a deziune mai mari decât ale nisipului.
Argila, este componenta minerală cea mai importantă a solului. Fiind alcătuită din
particule coloidale, prezintă o coeziune, plasticitate i aderenŃă mari, reŃine puternic apa,
are o mare putere de adsorbŃie pentru substanŃele nutritive i influenŃează cele mai multe
proprietăŃi fizicochimice i biologice ale solului .

3. 1. 2. Clasificarea solurilor după textură (clasele texturale)

Particulele solide ce intră în alcătuirea solului au anumite proprietăŃi pe care le

imprimă acestuia. În mod obinuit solurile conŃin t oate cele trei fracŃiuni granulometrice
(nisip, praf i argilă) , dar în procente diferite, determinând texturi diferite.
Clasa texturală, este dată de fracŃiunea granulometrică dominantă dintrun sol.
Astfel, dacă predomină nisipul (>85%) textura este nisipoasă, dacă fracŃiunile sunt
aproximativ egale textura este lutoasă, iar dacă predomină argilă (peste 6065%) textura
este argiloasă. În general se pot aprecia trei clase texturale principale (nisipoasă, lutoasă i

51
argiloasă) i patru clase texturale intermediare ( nisipolutoasă, lutonisipoasă, luto
argiloasă i argilolutoasă ).
În Ńara noastră se folosete în prezent sistemul de clasificare redat în "Metodologia
elaborării studiilor pedologice" elaborat de I.C.P.A în 1987 (tabel 2).
Tabel 2
Sistemul de clase texturale folosit în România

Argilă (%) Praf (%)

Denumirea Clasa texturală  0,01  0,002 0,002 0,02
mm mm mm
Textură grosieră Nisipoasă ≤ 10 ≤5 ≤ 32
Textură grosieră
Nisipolutoasă 11 20 6 12 ≤ 32
mijlocie

Lutonisipoasă 20 ≤ 12 ≥ 33
Textură mijlocie Lutonisipoargiloasă 31 45 2132 ≤ 14
Lutoasă 31 45 21 32 15 32
Lutoprăfoasă 31 45 21 32 ≥ 33
Textră mijlocie Lutoargiloasă 46 60 33 45 ≤ 32
fină Lutoargiloprăfoasă 46 60 3345 ≥ 33
Argilolutoasă 61 70 46 60
Textură fină
Argiloasă 71 ≥ 61

Pentru a putea caracteriza mai exact diversitatea texturală a solurilor se folosete

diagrama triunghiulară a texturii ( fig. 1), construită în funcŃie de cantitatea procentuală
de argilă, praf i nisip. Diagrama constă dintrun triunghi echilateral pe laturile căruia sunt
trecute procentele de nisip, praf i argilă de la 0 100%.

52
 Fig. 1. Diagrama pentru determinarea texturii
Pentru stabilirea clasei texturale a unui sol, pe cele trei laturi ale triunghiului se
fixează procentele de argilă, praf i nisip rezulta te prin analiza granulometrică, obŃinându
se trei puncte. Din fiecare punct se duce o paralelă la latura triunghiului opusă vârfului cu
100% fracŃiunea respectivă. Locul de întâlnire a celor trei paralele reprezintă clasa
texturală în care se încadrează solul respectiv. Atunci când poziŃia locului de întâlnire a
celor trei paralele este apropiată de limita unităŃii texturale (trasată cu linie groasă), se
citesc ambele texturale vecine între care se pune cuvântul „ spre” ( de exemplu lut spre lut
argilos).

3.1.3. VariaŃia texturii pe profilul solului

CompoziŃia granulometrică pe profilul solurilor este determinată de textura

materialului parental i de caracteristicile proces ului de solificare. Pe suprafeŃele cu
materiale parentale uniforme, iar în cadrul solificării nu au loc procese de migrare a argilei,
sau de argilizare evidente, pe toată adâncimea profilului de sol se păstrează aceeai textură,
solul fiind nediferenŃiat textural. Această situaŃie se întâlnete în mod obinuit la solurile
din zona de stepă, unde fracŃiunea argiloasă din profil are aproximativ aceeai valoare cu
cea existentă în materialul parental.
În zonele mai umede, unde în cadrul solificării au loc procese intense de argilizare i
de migrare a argilei, se realizează profile de s ol cu diferenŃieri texturale pe adâncime. În
general profile cu diferenŃiere texturală prezintă solurile cu orizonturi de formare i
acumulare a argilei (Bv, Bt, Btna). Pentru exprimarea cantitativă a diferenŃierii texturale
între orizonturi, se folosete indicele de diferenŃiere texturală (Idt) care reprezintă valoarea
raportului dintre procentul de argilă din orizontul B i procentul de argilă din A (sau E):

53
 % argilă B
Idt =
% argilă A sau E

După mărimea indicelului de diferenŃiere texturală solurile se grupează astfel:

soluri nediferenŃiate textural Idt = 1
soluri slab diferenŃiate textural Idt = 1,1 – 1,2
soluri moderat diferenŃiate textural Idt = 1,2 – 1,4
soluri puternic direfenŃiate textural Idt = 1,4 – 2,0
soluri foarte puternic diferenŃiate textural Id t > 2,0
În anumite situaŃii, pe profil se constată zone cu texturi diferite, determinate de
materialele parentale formate din strate neomogene din punct de vedere textural i nu ca
urmare a procesului de solificare. Pentru aceste situaŃii se folosete termenul de textură
contrastantă.

Clasificarea solurilor după conŃinutul de schelet

În profilul solurilor formate pe materiale dure sau pietriuri se întâlnesc fragmente

de diferite mărimi mai mari de 2 mm, care poartă denumirea de scheletul solului.
Odată cu determinarea texturii solului se apreciază i cantitatea de schelet, natura
mineralogică a lui i proporŃiile diferitelor categ orii de fragmente. În funcŃie de cantitatea
de schelet întâlnit pe adâncimea profilului solurile se clasifică astfel (tabel 3 )

Tabel 3
Clasificarea solurilor după conŃinutul în schelet

Specificare % schelet
Soluri fără schelet ≤5
Soluri cu puŃin schelet 6–25
Soluri cu mult schelet 26–50
Soluri cu schelet foarte mult 51–75
Soluri excesive scheletice 76–90
Cariere de pietri ( nu e considerat sol) ≥ 91

Materialul scheletic i adâncimea la care se găset e roca dură ajută la calcularea

volumului de sol ce poate fi folosit de rădăcinile plantelor, cunoscut sub numele de volum
3
edafic (V.E.) i care este egal cu volumul de pământ fin (raport at la m ) până la roca dură
sau până la 150 cm (dacă până la această adâncime nu se întâlnete roca dură), din care se
scade procentul de schelet.
Adâncime rocă dură • (100 % schelet )
V.E. =
150

ReŃinem. CompoziŃia granulometrică condiŃionează în mare măsură propietatiile

solurilor. Astfel, textura grosieră determină un potenŃial de fertilitate redus. În schimb

54
solurile cu textură mijlocie i fină, mai bogate în fracŃiuni argiloase, au o cantitate mai
mare de elemente nutritive, o activitate fizicochi mică mai intensă, reŃin mai bine apa i
substanŃele nutritive. AeraŃia solului este în general excesivă la solurilor nisipoase i mult
micorată la cele argiloase. Textura influenŃează î n mare măsură temperatura din sol.
Astfel, cu creterea gradului de mărunŃire a partic ulelor (de la textura nisipoasă spre cea
argiloasă) solul se încălzete i se răcete mai gr eu.
ObservaŃie. Textura solului este o proprietate fizică foarte stabilă, se schimbă într
o perioadă foarte mare de timp. În funcŃie de textură, solul se lucrează mai uor sau mai
greu, se aplică anumite îngrăăminte chimice, se fa c anumite lucrări agricole, se dezvoltă
viaŃa microbiologică. Textura solului este proprietatea de bază care pune la dispoziŃia
specialitilor datele necesare pentu dezvoltarea un ui proces agricol corespunzător. Textura
solului depinde de materialul parental i de condiŃ iile de solificare. Astfel, solurile formate
pe material parental nisipos vor avea o textură mai grosieră iar cele formate pe
materialparental argilos, textura va fi fină.
În zona de stepă cu precipitaŃii puŃine, temperaturi ridicate, procesele de alterare
sunt reduse sau aproape lipsesc, solurile fiind nediferenŃiate textural i au o textură
apropriată de cea a materialului parental, iar în zonele umede i reci procesele de alterare
sunt intense, se formează multă argilă, o parte din aceasta migrează pe profil rezultând
soluri cu textură fină. Aceste soluri se lucrează greu.

TEST DE EVALUARE

5. Ce este textura solului i care sunt componentele s olului în funcŃie de

care se stabilete textura ?
Răspuns:

Textura solului reprezintă gradul de mărunŃire al parrticulelor elementare din sol i

procentul în care acestea participă în masa solului. Este dată de componentele
pământului fin : nisip grosier ø2 – 02 m;. nisip fin ø0,2 – 0,02 mm; praf ø0,022 – 0,002
mm i argila ø< 0,002 mm

6. Care sunt clasele texturale întâlnite la soluri i cum se stabilesc ?

Răspuns:

ExerciŃii.

55
 Exemplu rezolvat:
1. StabiliŃi indicele de diferenŃiere texturală pentru un sol cu următoarele
alcătuire de orizonturi AoBtC, cunoscânduse că p rocentul de argilă din
orizontul Ao este 25,1% în orizontul Bt 35% iar în orizontul C 22% i
încadraŃi solul în funcŃie de valoarea sa.

Rezolvare : Idt = %argilă.din.oriz..B = 1,4

%argilă.din.oriz..A
Solul este moderat diferenŃiat textural.

De rezolvat:
2. StabiliŃi care este volumul de sol ce poate fi folosit de rădăcinile
plantelor pentru un sol la care roca dură ( orizont R), apare la 70 cm iar
conŃinutul în schelet este de 30%. ÎncadraŃi solul analizat în funcŃie de
conŃinutul în schelet.

Rezolvare :

3.2. Structura , densitatea, densitatea aparentă i porozitatea solului

3.2.1. Structura solului

Structura solului reprezintă modul de grupare a particulelor elementelor din masa

solului în agregate de forme i mărimi diferite.

3.2.1.1. Principalele tipuri de structură

După forma i aranjarea agregatelor structurale, în masa solului se disting

următoarele tipuri de structură :
Structura glomerulară. Se caracterizează prin dispunerea particulelor de sol în
agregate aproximativ sferice, poroase, de forma unor glomerule friabile, cu suprafeŃe
curbate, cu numeroase convexităŃi i concavităŃi. A ceastă structură este caracteristică
solurilor cu orizont Am, bine aprovizionat cu humus de tip mull calcic i cu o intensă
activitate biologică (cernoziom, faeoziom etc.)
Structura grăunŃoasă (sau granulară). Se deosebete de cea glomerulară prin
aezarea mai "îndesată" a particulelor elementare, cu o porozitate mai redusă i cu apariŃia
de feŃe plane, datorită unor zone de contact mai mari între elementele apropiate. Este
caracteristică orizontului Ao, întâlnit la solurile din zona de dealuri i podiuri.
Structura poliedrică angulară. Se caracterizează prin agregate cu dimensiuni
aproximativ egale pe cele 3 axe, cu feŃe plane, delimitate de muchii evidente, aezate

56
îndesat, ceea ce dă un aspect colŃuros (angular). Se întâlnete cu deosebire în orizonturile
Bt ale preluvosolurilor tipice.
Structura poliedric subangulară. Este similară cu cea poliedrică angulară, însă
elementele structurale prezintă muchii mai teite, terse i suprafeŃele neregulate. În acest tip
de structură se încadrează orizonturile Bv ale eutricambosolurilor tipice i ale
faeoziomurilor cambice.
Structura prismatică. Este alcătuită din agregate alungite, orientate vertical, cu
feŃe plane i muchiile ascuŃite, capetele prismelor nero ntujite. Prismele mai mari, destul
de compacte, se pot desface relativ uor în poliedri m ici. Ea este caracteristică orizonturilor
Bt ale luvosolurilor.
Structura columnară. Este asemănătoare celei prismatice, dar capetele agregatelor
structurale sunt rotunjite. Ea este caracteristică orizontului Btna, orizont genetic al
soloneŃurilor.
Structură istuoasă sau lamelară . Este constituită din agregate sub formă de plăci
sau "lamele", fragmente orientate orizontal. Ea este specifică atât solurilor tasate, cu
hardpan, orizonturilor El i Ea, caracteristice lu vosolurilor cât i aluviosolurilor.

3.2.1.2 Mărimea i gradul de dezvoltare a agregatel or structurale

Structura solului se determină în teren odată cu descrierea morfologică a profilului

de sol. Concomitent cu stabilirea tipului de structură se apreciază mărimea i gradul de
dezvoltare a agregatelor structurale. După mărimea agregatelor la fiecare tip de stuctură se
deosebesc agregate foarte mici, mici, medii, mari i foarte mari (tabel 1)

Tabel 1
Mărimea agregatelor structurale

Dimensiuni în funcŃie de tipul de structură (mm)

Mărimea
Glomerulară, grăunŃoasă Prismatică, columnară
agregatelor poliedrică
sau foioasă sau columnoidă
Foarte mică <1 <5 < 10
Mică 1–2 5–10 10–20
Medie 3–5 11–20 21–50
Mare 6–10 21–50 51 – 100
Foarte mare > 10 > 50 > 101

În funcŃie de gradul de dezvoltare, structura solului poate fi:

slab dezvoltată elementele structurale se observă greu, cea mai mare parte a solului
fiind nestructurată;
moderat dezvoltată elementele structurate se obse rvă uor, la sfărâmare apar multe
agregate;
bine dezvoltată la sfărâmare întreaga masă de mat erial se desface în agregate.

3.2.1.3. Formarea structurii solului.

57
 Pentru a se forma agregatele structurale, particulele elementare de sol trebuie să se
lege între ele printrun liant de legătură sau să f ie supuse unor procese fizicomecanice i
biologice de aglomerare.
Principalii factori de structurare ai solurilor sunt: complexul coloidal al solului;
carbonatul de calciu; activitatea organismelor; procesul de umezireuscare i procesul de
îngheŃdezgheŃ al solului.
Coloizii solului reprezintă factorul de bază în procesul de structurare a solurilor,
deoarece prin coagulare leagă particule între ele (le cimentează). Astfel, humusul are
capacitatea de agregare cea mai mare, ducând la formarea unor agregate rotunjite, poroase,
cu stabilitate hidrică mai mare, dar cu stabilitate mecanică mai mică. Argila singură,
favorizează formarea de agregate structurale mai rigide, tasate i colŃuroase, cu stabilitate
mecanică foarte mare dar cu stabilitate hidrică destul de mică (din această cauză solurile
argiloase după ploaie se noroiesc foarte uor).
Cea mai bună structurare o realizează prezenŃa în sol atât a humusului cât i a
argilei, mai ales când în humus predomină acizii huminici iar argilele sunt de tipul
montmorillonitic. Astfel de condiŃii se întâlnesc în zonele de stepă i silvostepă la nivelul
orizontului Am i mai rar în zona dealurilor joase la nivelul orizontului Ao.
Atunci când alături de humus i argilă, la structur area solurilor participă i
carbonatul de calciu, se realizează cea mai bună i stabilă structură.
Oxizii i hidroxizii de fier i aluminiu contribuie la formarea agregatelor structurale
mai ales în zonele mai umede i mai reci (dealuri i podiuri), unde se întâlnesc în sol, în
procent mai ridicat. Acetia duc la formarea unor a gregate structurale dure i masive. De
aceea, solurile i orizonturile respective sunt put ernic tasate.
Factorul biologic are un rol important în procesul de structurare a solurilor. De
exemplu, rădăcinile plantelor, în procesul de cretere, determină aglomerarea pa rticulelor
de sol sau fragmentarea materialelor dure, producând structurarea. Cu cât sistemul
radicular este mai des i mai puternic ramificat, s tructurarea este mai bună (vegetaŃia
ierboasă). Organismele animale, prin galeriile pe care le sapă i prin materialul trecut prin
corpul lor, contribuie în permanenŃă la structurarea solurilor. De scos în evidenŃă, rolul
râmelor în realizarea "structuri coprogene". În acelai timp, toate organismele care trăiesc în
sol, secretă anumite substanŃe organice, care au o mare putere de cimentare a particulelor
de sol.
Structurarea solurilor se mai realizează i prin pr ocesul de umezireuscare i
îngheŃdezgheŃ . Prin ambele procese solul îi mărete i îi mic orează volumul, ducând la
desfacerea lui în agregate din ce în ce mai mici. Acest lucru este pus în evidenŃă de
arăturile bolovănoase sau brăzdoase executate toamna, care primăvara apar foarte bine
structurate.

3.2.1.4. Degradarea si refacerea structurii solului

Structura solului este supusă în permanentă procesului de degradare, mai ales la

solurile luate în cultură. Factorii care produc distrugerea agregatelor structurale sunt de
natură mecanică, fizicochimică si biologică.
Degradarea mecanică a structurii solurilor se realizează prin masinile si uneltele
agricole, prin păsunatul irational si prin executarea lucrărilor agricole în conditii
necorespunzătoare.
Degradarea fizicochimică a structurii este determinată în principal de prezenta
apei, care prin hidroliză pune în libertate ionul de H. Acesta pătrunde în cimentul de

58
 +
legătură de unde scoate Ca , producând lent dar continuu dispersarea agregatelor
structurale.
Degradarea biologică se datoreaza diminuării activitătii microorganismelor din sol
si implicit scăderea continutului în humus. Prin folosirea iratională a solurilor, activitatea
microbiologică este puternic deranjată, iar rezerva de humus se reduce într-un ritm
îngrijorător.
Pentru prevenirea degradării si pentru refacerea structurii solului se recomandă
folosirea corectă a masinilor agricole, păsunatul rational, executarea lucrărilor agricole
în perioadele optime, evitarea lucrărilor agricole excesive, aplicarea amendamentelor,
folosirea îngrăsămintelor organice, activitatea vietii microbiologice în sol etc.

3.2.2. Densitatea solului

Densitatea solului (D), numită si greutate specifică (Gs), reprezintă greutatea

unitătii de volum a fazei solide sau raportul dintre greutatea unei probe de sol complet
uscate si volumul ocupat de masa solului considerat fără spatii lacunare (volumul părtii
3
solide sau volumul real). S exprimă în g/cm .
3 m
Dg/cm = în care
Vr
m = greutatea ( masa) solului complet uscat, în
3
g; Vr = volumul real al solului, în cm .
Densitatea solului este influentată de constituentii lui si de raportul cu care acestia
intră în alcătuirea masei solului. Astfel, constituentii minerali imprimă o densitate mai
mare, pe când cei organici o micorează.
În functie de raportul diferitilor constituienti, densitatea solului variază între 2,50 și
3.
2,80 g/cm

3.2.3. Densitatea aparentă a solului

Densitatea aparentă (Da), numită si greutatea volumetrică (Gv), reprezintă raportul

între greutatea solului complet uscat si volumul total al probei respective, recoltat în
structură naturală. Mai poartă denumirea si de greutatea unitătii de volum a solului uscat în
3
asezare naturală. Se exprimă în g/cm .
m
3
Da g/cm =

în care : m = greutatea solului, în g;

3
Vt = volumul total al solului, în cm .
Spre deosebire de densitate, densitatea aparentă depinde pe lângă natura
materialului component al solului, si de gradul de afânare. Valoarea densitătii aparente
variază între 1,0 si 1,8 în functie de sol si orizont.

3.2.4. Porozitatea solului

Porozitatea solului notează cu Pt si se exprimă în procente. Este dată de totalitatea

spatiilor lacunare din interiorul solului prin care circulă apa sau aerul .
Porozitatea totală se calculează în functie de densitatea aparentă (Da) si de
densitatea solului (D) cu relatia :

59
 Pt % = (1- Da ) 100
D
În mod practic, în functie de diametrul porilor, putem avea o porozitate capilară
(Pc) si o porozitate de aeratie ( necapilară sau drenantă Pa).
Porozitatea capilară este dată de totalitatea porilor cu diametrul mai mic de 10 – 30
, prin acesti pori circulând în cele mai multe cazuri apa. Se calculează cu relatia :
Pc% = CC X Da
Porozitatea de aeratie este dată de porii din masa solului cu diametru mai mare de
10 – 30 . Prin aceti pori circulă de obicei aerul . Se determină cu relatia :
Pa% = Pt – Pc.
Retinem : Prezenta agregatelor structurale în masa solului creează mediul optim
pentru dezvoltarea planelor. În solul structurat, cu agregate stabile, se asigură infiltratia
apei si înmagazinarea ei pe o adâncime mai mare. Apa se pierde în cantitate mică prin
evaporatie directă. Infiltratia apei reduce mult scurgerile de suprafată de pe terenurile
înclinate, micorând procesul de eroziune a solului . După infiltrarea apei, prin spatiile mari
pătrunde aerul , asigurând viata microbiologică si procesele de oxidare, ce pun în libertate
sărurile nutritive, care împreună cu apa din spatiile capilare creează conditii favorabile
pentru cresterea plantelor.
Rădăcinile plantelor pătrund mai uor în solurile structurate, cu asezarea afânătă,
mentinânduse permanent în contact cu agregatele unde găsesc apa si elementele nutritive.
Solurile structurate, sunt mai rezistente la procesele de eroziune si se lucrează mai
usor decât cele nestructurate. Din aceste motive, solurile cu structură glomerulară prezintă
o fertilitate mai mare decât cele fără structură.
Valoarea densitătii aparente serveste pentru aprecierea compozitiei si a gradului
de tasare a solului, precum si pentru determinarea porozitătii si a rezervei diferitelor
componente specifice solurilor.
Componentele solului ce se exprimă în procente (humus, W%) se calculează
folosind relatia :
Mt/ha = p⋅Da⋅h
Componentele solului ce se exprimă în mg/100 g sol se calculează cu relatia :
Mkg/ha = m⋅Da⋅h
În care :
Mt/ha – reprezintă continutul solului în tone la hectar ;
Mkg/ha – reprezintă continutul solului în kg la hectar;
p– continutul în procente al componentului respectiv ;
m continutul în miligrame/100 g sol al componentu lui respectiv;
Da – densitatea aparentă ;
h – adâncimea stratului de sol pe care se calculează componentul respectiv, în cm.
Un sol creează conditii bune pentru dezvoltarea plantelor atunci când Pt ocupă
aproximativ 50% din Vt, din care Pc ocupă 25 – 30 % iar Pa ocupă 20 – 25%.
Porozitatea solului depinde de toate propietatiile solului, dar cel mai mult este
influenŃată de textură i structură. În orizonturil e cu humus, bine structurate i cu activitatea
biologică bogată, porozitatea variază între 50 – 58%, iar în soluile argiloase, nestructurate i
sărace în humus, porozitatea scade sunb 50%, uneori sub 45%.
Porozitatea optimă se întâlneste în orizonturile cu structură glomerulară, precum si
asezate afînat, care prezintă spatii necapilare între agregate si pori capilari în interiorul
agregatelor structurale.

60
 Observatie : În ultimul timp se încearcă structurarea solului cu o serie de substante
chimice sintetice de natură organică sau minerală, denumite amelioratori sintetici de
structură. Cei mai cunoscuti amelioratori de structură sunt poliacrilatii, niste substante
sintetice de natură organică cu greutate moleculară foarte mare care se obtin prin
polimerizarea unor monomeri acrilici. Cei mai folositi poliacrilati se întâlnesc cu
denumirea comercială de " Krilium".
Datorită pretului foarte mare nu au cunoscut aplicativitate în practica agricolă.

TEST DE EVALUARE

5. Ce reprezintă structura solului si care sunt factorii de structurare ai

solului ?

Răspuns :

Structura solului reprezintă modul în care particulele elementare din masa solului se
grupează în agregatele de forme si mărimi diferite. Structurarea solului se realizează
datorită coloizilor solului, activitătii organismelor vegetale si animale, proceselor
repetate de înghetdezghet si umezireuscare.

6. Enumerati măsurile ce trebuie întreprinse pentru prevenirea si

refacerea structurii solului:

Răspuns :

Exercitii.
Exemplu rezolvat:
1. Degradarea fizicochimică a structurii solului se datorează :
a) continutului scăzut în humus ;
b) umiditătii ( precipitatilor) ;
c) păunatului nerational;
d) executarea lucrărilor agricole în conditii necorespunzătoare;
e) diminuarea activitatii microorganismelor.

Rezolvare : b

De rezolvat:

61
 3. StabiliŃi cărui tip de structură îi corespund însu irile următoare ale
agregatelor structurale: formă aproximativ sferică, aezare tasată,
porozitate mică, feŃe plane ( de alipire) .
a) lamelară;
b) glomerulară;
c) prismatică ;
d) granulară ;
e) columnară.

Rezolvare:

3.3. Propietatiile fizicomecanice ale solului

Principalele proprietăŃi fizicomecanice ale solulu i care au importanŃă în practica

agricolă, sunt : consistenŃa, plasticitatea, adezivitatea, variaŃia de volum i rezistenŃa la
lucrările agricole exprimată prin rezistenŃa la arat.

3.3.1.ConsistenŃa solului

ConsistenŃa reprezintă gradul de tărie, de soliditate, i de rezistenŃă a unui corp la

deformare sau sfărâmare. Solul, prezintă i el o co nsistenŃă, deoarece între particulele
elementare care îl compun se manifestă forŃe de atracŃie reciproce, astfel încât în aezare
naturală se prezintă ca un tot unitar.
ConsistenŃa solului se manifestă prin rezistenŃa pe care acesta o opune la fenomenul
de penetrare, de compresiune (comprimare) i de for fecare tăiere). Practic, consistenŃa solului
se apreciază prin rezistenŃa pe care o opune un fragment sau o probă de sol la sfărâmare în
mână, atunci când se prezintă în stare uscată sau în stare reavănăumedă.
În stare uscată, din punct de vedere al consistenŃei solurile pot fi : necoezive, slab
coezive, uor dure, dure, foarte dure i extrem de dure.
În stare umedăreavănă, din punct de vedere al consistenŃei, solurile pot fi :
necoezive, foarte friabile, friabile, ferme, foarte ferme i extrem de ferme.
ConsistenŃa, este diferită de la un sol la altul, fiind influenŃată de următorii factori
: de textură, de structură, de conŃinutul în humus, de natura cationilor adsorbiŃi, de
starea de afânare a solului i de starea de umiditate a solului.
Textura, influenŃează în mod direct starea de consistenŃă a solurilor. Cea mai
mică consistenŃă o au solurile nisipoase, fiind alcătuite în principal din particule grosiere ,
forŃele de atracŃie dintre acestea sunt practic nule. Cea mai mare consistenŃă se întâlnete
la solurile argiloase, deoarece forŃele de atracŃie dintre particulele fine sunt foarte mari.
Structura, influenŃează în mod pozitiv consistenŃa solurilor în toate cazurile.
Astfel, o mărete la solurile nisipoase, care prin structur are devin mai consistente i o
micorează la solurile argiloase, care prin structurare devin mai afânate.
ConŃinutul în humus, contribuie la îmbunătăŃirea consistenŃei solului, deoarece
determină o mai bună structurare la solurile nisipoase, i o mai bună afânare la solurile
argiloase. Cea mai bună consistenŃă se întâlnete l a solurile bogate în humus , care
prezintă i cea mai bună structură.
Natura cationilor adsorbiŃi, influenŃează consistenŃa în mod pozitiv i negati v.
2+ 2+
Astfel, ionii buni coagulatori (Ca , Mg ) contribuie la îmbunătăŃirea consistenŃei solurilor

62
 + +
deoarece asigură o stabilitate structurală, în timp ce ionii dispesanŃii (Na , H ), contribuie
la înrăutăŃirea consistenŃei solurilor, datorită gradului ridicat de dispersare a particulelor
de sol.
Starea de afânare a solului, influenŃează consistenŃa în sensul că solurile tasate
prezintă o consistenŃă mare în timp ce solurile afânate au o consistenŃă redusă.
Umiditatea, are o puternică influenŃă asupra consistenŃei, determinând o uoară
cretere a acesteia la solurile nisipoase i o scăd ere treptată la celelalte soluri

3.3.2. Plasticitatea solului

Plasticitatea reprezintă însuirea unor soluri de a se modela uor la un anumit nivel de

umiditate. Solurile, cu excepŃia celor grosiere, prezintă o plasticitate mai mare sau mai
mică datorită particulelor fine, care îmbrăcate cu pelicule de apă, alunecă unele peste altele.

Plasticitatea, este influenŃată de textura solurilor, de structura solului, de

conŃinutul în humus, de natura cationilor adsorbiŃi i de gradul de umiditate. Astfel,
solurile nisipoase nu prezintă plasticitate în timp ce solurile argiloase, bogate în argile
montmorillonitice prezintă cea mai mare plasticitate.
Prin structurare, plasticitatea solurilor se îmbunătăŃete , scăzând mult la solurile
argiloase.
PrezenŃa humusului în sol contribuie la scăderea plasticităŃii solurilor argiloase i
apariŃia plasticităŃii la solurile nisipoase.
Ionii coagulatori micorează plasticitatea solurilo r, iar ionii dispersanŃi o măresc.
Plasticitatea nu este prezentă la solurile în starea uscată, ci numai la anumite
niveluri de umiditate. Cantitatea minimă de apă la care se manifestă plasticitatea poartă
denumirea de limită inferioară a plasticităŃii, iar cantitatea maximă de umiditate la care se
menŃine plasticitatea se numete limită superioară de plasticitate. DiferenŃa procentuală
de umiditate corespunzătoare limitei superioare i lim itei inferioare de plasticitate poartă
denumirea de indice de plasticitate.

3.3.3. Adezivitatea solului

Adezivitatea, reprezintă proprietatea solurilor de a adera la suprafaŃa uneltelor

agricole cu care vine în contact .
Adezivitatea, ca i celelalte proprietăŃi fizicome canice, prezentate anterior, depinde
de textura solurilor, de structura acestora, de conŃinutul în humus, de conŃinutul în
diferiŃi cationi, i mai ales de cantitatea de apă din sol. Astfel, cea mai mare adezivitate o
au solurile argiloase, prin structurare adezivitatea se micorează, humusul contribuie la
îmbunătăŃirea solurilor din punct de vedere al adezivităŃii, deoarece le structurează, iar
cationii măresc adezivitatea prin procesul de dispersare al particulelor de sol, sau
micorează adezivitatea prin procesul de coagulare a particulelor de sol.
Adezivitatea crete odată cu procentul de umiditate din sol până la un anumit nivel,
după care prin cretere a umidităŃii, adezivitatea scade.

63
 3.3.4. VariaŃia de volum a solului

VariaŃia de volum, reprezintă însuirea unor soluri de ai mări volumul în contact

cu apa i de ai micora volumul prin pierderea ac esteia. Această caracteristică se întâlnete
mai ales la solurile bogate în argile go nflante de tip montmorillonit. Proprietatea solurilor
de ai mări volumul prin îmbibare cu apă poartă denumirea de gonflare.
Gonflarea este cu atât mai accentuată cu cât solul este mai bogat în argilă.
Proprietatea solului de ai micora volumul prin p ierderea de apă poartă denumirea
de contracŃie . ContracŃia este cu atât mai mare cu cât solul este mai bogat în argilă.

3.3.5. RezistenŃa la lucrările agricole (la arat) a solului

Una din principalele solicitări mecanice la care este supus solul în procesul de
producŃie agricolă îl reprezintă arătura. ForŃa de tracŃiune aplicată plugului la efectuarea
arăturii determină în sol procesul de compresiune, de forfecare ( tăiere), de torsiune, de
deplasare a particulelor de sol, unele peste altele, de frecare, de rupere etc. Aceste procese
definesc rezistenŃa pe care solul o opune la înaintarea plugului în timpul efectuării arăturii.
RezistenŃa solului la arat se exprimă prin rezistenșa specifică notată cu K și se
calculează cu relașia :
P
2
K kg/cm = în care:
P = forŃa de tracŃiune la cârligul tractorului;
a = adâncimea brazdei în cm ;
b = lăŃimea brazdei în cm ;
RezistenŃa la arat este influenŃată de o serie de factori : constructivi, tehnologici i
pedologici. . Astfel dintre factorii constructivi care influenŃează rezistenŃa specifică
amintim : forma pieselor componente ale plugului, materialul din care sunt construite
piesele etc, factorii tehnologici: adâncimea i lăŃ imea brazdei, viteza de lucru a tractorului.
Factori pedologici sunt reprezentaŃi de toate propietatiile fizice i fizicomecanice
prezentate anterior. Astfel, solurile cu textură grosieră, structurate, bogate în humus , fără
plasticitate, cu adezivitate mică, se lucrează mult mai uor în comparaŃie cu solurile
argiloase, nestructurate, sărace în humus, cu adezivitatea ridicată.
ReŃiem: Pentru practica agricolă, cunoaterea consistenŃei solurilor prezintă o
deosebită importanŃă. Astfel, consistenŃa ridicată împiedică creterea rădăcinilor plantelor,
a tuberculilor i în general buna dezvoltare a plan telor. Pe solurile cu consistenŃă mare nu
se recomandă plantaŃiile de pomi, de vii, cartoful, sfecla de zahăr, etc.
ConsistenŃa redusă, permite dezvoltarea rădăcinilor i a tuberculilor, dar solurile
prezintă un regim deficitar de apă, excedentar de aer, sunt slab aprovizionate cu elemente
nutritive i sunt supuse spulberării etc.
Solurile cu consistenŃă mică se lucrează uor i bi ne, indiferent de starea de
umiditate, în timp ce solurile cu consistenŃă mare se lucrează foarte greu, perioada optimă
de lucru fiind foarte scurtă.
Cea mai bună situaŃie din punct de vedere agricol o prezintă solurile cu
consistenŃă mijlocie, deoarece au relaŃii bune cu apa i aerul , se lucrează bine, asigurând
condiŃii optime pentru dezvoltarea plantelor.
Legat de plasticitatea solului se poate afirma că, cu cât acest indice este mai ridicat,
plasticitatea solurilor este mai mare, condiŃiile pedologice sunt mai slabe iar pretabilitatea
lor pentru agricultură este mai redusă.

64
 Cunoaterea adezivităŃii, ajută la stabilirea momen tului optim pentru executarea
lucrărilor agricole, acesta fiind atunci când solul nu se lipete de uneltele agricole.
Momentul optim de executare a lucrărilor agricole corespunde stării de umiditate reavăn
jilav, când umiditatea din sol se situează la 606 5% din apa capilară.
Fenomenul de gonflare contracŃie determină apariŃi a de mici ridicături la
suprafaŃa solului i mai ales de mari crăpături, care la solu rile argiloase pot atinge 10 15
cm deschidere i 150200 cm adâncime. PrezenŃa crăpătu rilor duce la pierderea apei din sol
prin evaporaŃie, i prin infiltraŃie datorită scurg erii în adâncime, i la ruperea sau uscarea
rădăcinilor plantelor. Cu cât solurile au o variaŃie de volum mai mare oferă condiŃii mai
slabe i sunt mai puŃin favorabile pentru folosinŃ ă agricolă.
Referitor la rezistenŃa la lucrările solului se poate spune că , solurile cu textură
grosieră, structurate, bogate în humus , fără plasticitate, cu adezivitate mică, se lucrează
mult mai uor în comparaŃie cu solurile argiloase, nestructurate, sărace în humus, cu
adezivitatea ridicată.
ObservaŃie : Solul este un corp natural heterogen (prezintă însuiri diferite),
polifazic (cuprinde o fază solidă, una lichidă i u na gazoasă), dispers (conŃine particule de
diferite mărimi), structurat (particulele sunt grupate în agregate) i poros (conŃine spaŃii
libere). Aceste caracteristici îi permit solului să pună la dispoziŃia plantelor apa i
elementele nutritive, de care au nevoie în procesul de cretere i de rodire. Optimizarea
solului în vederea obŃinerii de producŃii marii, se realizează de către om, pe lângă alte
măsurii, prin lucrări de îmbunătăŃire a unor proprietăŃi fizice i fizicomecanice(arături,
scarificări, fertilizare organică etc.)

TEST DE EVALUARE

1. Ce se înŃelege prin variaŃia de volum a solului i care sunt factorii care

influenŃează această proprietate ?

Răspuns :

VariaŃia de volum este proprietatea solului de ai mări volulm în contact cu apa i de a i

micora volumul prin pierderea acesteia. Estze i nfluenŃată de conŃinutul ridicat în
argilă gonflantă.

2. Ce reprezintă consistenŃa solului i cum este ea in fluenŃată de textură ?

Răspuns :

65
 ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Indicele de plasticitate reprezintă :
j) diferenŃa procentuală de umiditate dintre limita inferioară i superioară de
plasticitate;
k) aderarea solului la uneltele agricole;
l) rezistenŃa pe care o opune solul la pătrunderea uneltelor agricole;
m) mărimea și micșorarea volumului solui.

Rezolvare : a

De rezolvat:
2. ConsistenŃa redusă a solului dtermină
: k) slabă dezvoltare a rădăcinilor plantelor;
l) deficit de apă;
m) excedent de aer;
n) solul se lucrează foarte greu ;
o) prezenŃa spulberărilor.

Rezolvare:

Rezumatul temei

Propietatiile fizice ale solului sunt reprezentate prin : textură, structură, densitatea,
densitatea aparentă i porozitate.
Textura solului este dată de componentele pământului fin ( nisip, praf, argilă) i se
definete ca fiind gradul de mărunŃire al particule lor elemntare din sol i procentul de
participare al acestora în masa solului. În funcŃie de procentul în care componentele
minerale intră în alcătuirea solului, acesta capătă anumite proprietăŃi i se încadrează întro
anumită clasă texturală ( principală nisipoasă, lu toasă, argiloasă sau intermediară nisipo
lutoasă, lutonisipoasă, lutoargiloasă,argiloluto asă).
Particulele elementare din masa solului se grupează formând agregate structurale de
diferite forme( glomelulară, granulară, poliedrică, prismatică, plată, columnară).
Majoritatea solurilor sunt structurate. Cu cât un sol este mai bine structurat, se
lucrează mai ușor, are permeabilitate bună pentru apă și aer, activitate microbiologică
intensă, se formează humus, rădăcinile plantelor penetrează mai ușor solul .
Solurile fără structură au o capacitate productivă scăzută.
Densitatea aparentă a solului este raportul dintre masa unei probe de sol complet
3
uscate și volumul total al acesteia, cu valori cuprinse între 1 și 1,8 g cm .
Densitatea solului este raportul dintre masa unei probe de sol și volumul real al
3
probei respective ( doar volumul părșilor teroase) cu valori cuprinse între 2,5 și 2,8 g/cm .

66
 Ambele densităși depind ca valori de componentele solului, de textură, de gradul de
afânare. Pe profilul de sol atât densitatea cât și densitatea aparentă au valori mai mici la
suprafașă și cresc odată cu adâncimea .
Porozitatea totală (Pt) a solului, se calculează în funcșie de valoarea densitășii și
densitășii aparente și este alcătuită din porozitatea capilară (Pc) și cea de aerașie Pa.
Condișii bune pentru dezvoltarea plantelor sunt atunci când solul are Pt% = 50 55% din
volumul solului; Pc% = 3035% din volumul solului s au 60 70% din Pt; Pa% = 15 20 din
volumul solului sau 3040% din Pt.
Proprietășile fizicomecanice sunt reprezentate pri n :consitenșă, plasticitate, variașie
de volum, adezivitate, rezistenșa la arat. Toate aceste proprietăși sunt influenșate de
textură, structură, conșinutul în humus, conșinutul în diferiși ioni (coagulatori sau
dispersatori) și umiditate, care măresc sau micșorează manifestarea lor.

Tema nr. 4
PROPRIETĂłILE HIDROFIZICE, DE AERAțIE SI TERMICE ALE
SOLULUI

UnităŃi de învăŃare
Apa din sol;
Aerul din sol;
Temperatura solului.

Obiectivele temei
Cunoaștertea forșelor care contribuie la atragerea, circulașia și pierderea
apei din sol, a potenșialului apei în sol, a formelor de apă din sol;
Evidenșirea indiclor hidrofizici ai solului, a tipurilor de regim hidric și a
permeabilitășii pentru apă a solului;
Identificarea și descrierea formelor de pierdere a apei din sol și mișcării apei
în sol prin ascensine capilară ;

67
 Stabilirea compozișiei aerului din sol , a capacitășii și permeabilitășii,
solului pentru aer;
Descrierea surselor de încălzire, a căilor de pierdere a căldurii solului și
proprietășilor termice.

Timpul alocat temei : 6 ore

Bibliografie recomandată
16. Bucur N., Lixandru Gh. 1997 . Principii fundamen tale de știinșa Solului:
formarea, evolușia, fizica și chimia solului. Editura Dosofei, Iași;
17. Canarache A, 1990. Fizica solului. Editura Cere s, București;
18. Popescu C., 2010. Pedologie. Manual universitar pentru învășămîntul la
distanșă. Editura Universitaria Craiova;
19. Puiu șt, 1983. Pedologie. Editura Didactică și pe dologică, București;
20. șorop Gr., 1978. Curs de pedologie generală. Tipo grafia Universitășii din
Craiova.

4.1 Apa din sol

4.1.1. Forțele care acționează asupra apei din sol

Solul este un corp natural, heterogen, poros care conșine în masa sa pe lângă
particulele solide și apă. Apa se găsește în spașiul poros al solului și prezintă o deosebită
importanșă . În sol apa este supusă ăn permanenșă unor forșe, datorită cărora este reșinută
în sol, se mișcă de la o zonă la alta și se pierde din sol.
Dintre forŃele care acŃionează, importanŃă mai mare prezintă forŃa
gravitaŃională, forŃa capilară, forŃa de adsorbŃie, forŃa datorită tensiunii vaporilor de
apă din sol, forŃa de sugere (sucŃiune) a rădăcinilor plantelor, forŃa hidrostatică.
ForŃa gravitaŃională. AcŃionează asupra apei ce se realizează în porii necapilari
ai solului după o ploaie abundentă sau după o irigare cu cantităŃi mari de apă. Sub
acŃiunea gravitaŃiei apa se deplasează pe verticală umezind solul în profunzime, iar
surplusul trece în pânza de apă freatică.
ForŃa capilară. AcŃionează asupra apei ce se află în porii capilari ai solului i este
determinată de deficitul de presiune ce se creează în capilarele solului.
În sol există o "împletitură" de pori de diametre i lungimi diferite; din această cauză
apa capilară se mică lent, în toate direcŃii le, de la capilarele cu diametrul mai mare spre
cele cu diametrul mai mic.
ForŃa de adsorbŃie (de sorbŃie). Determină reŃinerea apei la suprafaŃa particulelor
de sol. Această forŃă se datorează caracterului dipolar al moleculei de apă i energiei libere de
la suprafaŃa particulelor de sol. Prin această forŃă este reŃinută apa higroscopică.
ForŃa determinată de tensiunea vaporilor de apă. AcŃionează asupra apei sub
formă de vapori și se datorează tensiunii vaporilor. Întotdeauna tensiunea vaporilor este
mai mică în zonele umede și mai mare în cele uscate, mai mică în zonele calde și mai mare
în cele reci. De aceea apa sub formă de vapori va circula de la zonele umede spre cele
uscate, de la cele calde spre cele reci.
ForŃa de sugere (sucŃiune) a rădăcinilor plantelor. Plantele iau apa din sol prin
intermediul periorilor absorbanŃi. ForŃa de sucŃiu ne, la majoritatea plantelor, este de 1520

68
atmosfere. Pe măsură ce apa din aproprierea rădăcinilor este consumată, o altă cantitate de
apă, de la distanŃe mai mari, îi ia locul, creându se un curent spre rădăcinile platelor .
ForŃa osmotică. Se manifestă numai în solurile sărăturate i depind e de presiunea
osmotică. Când concentraŃia sărurilor solubile este mai mare i presiunea osmotică este
mai mare iar rădăcinile plantelor nu mai pot lua apă, așa încât pe aceste soluri se manifestă
seceta fiziologică.
ForŃa hidrostatică (de submersie). Se pune în evidenŃă numai când la suprafaŃa
solului se găsete un strat de apă. Sub greutatea s tratului respectiv se creează o forŃă care
determină pătrunderea apei în sol.

4.1.2.PotenŃialul apei din sol i sucŃiunea solului

ForŃele care acŃionează asupra apei din sol sunt foarte diferite i ele se modifică
continuu în funcŃie de cantitatea de apă din sol i de propietatiile solurilor.
ReŃinerea i micarea apei în sol este determinată de acŃiunea comună a acestor
forŃe, însă ele fiind de natură diferită nu pot fi însumate; de aceea sa recurs la un indice
energetic generalizat, denumit potenŃialul apei din sol.
În funcŃie de natura forŃelor se disting următoarele potenŃiale : potenŃialul
gravitaŃional (corespunzător forŃei gravitaŃionale); potenŃialul matricial (corespunzător
forŃei de adsorbŃie i capilare); potenŃialul hidrostatic (corespunzător forŃei hidrostatice)
i potenŃialul osmotic (corespunzător forŃei osmotice). Prin însumare se obŃine
potenŃialul total.
ForŃa cu care este atrasă i reŃinută apa de sol se numete forŃă de sucŃiune sau,
mai simplu, sucŃiune.
SucŃiunea solului, poate fi măsurată în centimetri coloană de apă, milimetri
coloană de mercur, atmosfere , bari, milibari.
Măsurată în centimetri coloană de apă, sucŃiunea (forŃa de reŃinere a apei)
variază de la 1 cm (sol saturat cu apă), până la 10 000 000 cm coloană de apă (sol uscat).
Deoarece este incomod de a se lucra cu cifre mari, a fost introdusă noŃiunea de pF (prin
analogie cu cea de pH). Deci pFul reprezintă logaritmul, în ba za zece, a centimetrilor
coloană de apă corespunzătoare forŃei de reŃinere a apei de către sol.
Valoarea minimă a indicelui pF este 0, deoarece log. de 1 = 0 i valoarea maximă
este 7, deoarece log. de 10 000 000 = 7. Cu ajutorul pF se poate întocmi curba
caracteristică a umiditășii.

4.1.3. Formele de apă din sol.

Deoarece la condișii diferite de apă în sol, acesta are proprietăși diferite, au fost
stabilite următoarele forme de apă : apa legată în combinaŃii chimice, apa legată fizic i
apa liberă.
Apa legată chimic. Această formă de apă nu ia parte la procesele fizice ce se petrec
în sol i se găsete sub două forme : apă de constituŃie i apă de cristalizare.
Apa de constituŃie intră în reŃeaua cristalină a mineralelor sub formă ionică
(OH ), ca de exemplu : Fe(OH)3; Al(OH)3 etc. Este strâns legată de reŃeaua cristalină,
0
fiind cedată la temperaturi de peste 400 C, prin descompunerea mineralului.
Apa de cristalizare este legată de reŃeaua cristalină a mineralelor sub formă
0
moleculară (H2O) i se elimină la temperaturi mult mai joase (200 C), fără descompunerea
substanŃei. Exemple de minerale cu apă de cristalizare: 2Fe 2O3 ⋅ 3H2O ( limonitul); CaSO4
⋅ 2H2O ( gipsul).

69
 Apa legată fizic. Este reŃinută la suprafaŃa particulelor de sol datorită energiei
libere de care dispun acestea i structurii dipolar e a moleculelor de apă. După intensitatea
reŃinerii, distingem două forme de apă legată fizic: apa higroscopică (sau apă stabil
legată) i apa peliculară (apă labil legată).
Apa higroscopică, (numită i apa de higroscopicitate) se formează prin condensarea
vaporilor din atmosfera solului în jurul particulelor de sol până la satisfacerea energiei
libere de la suprafaŃa acestora, realizând o peliculă alcătuită din 16 până la 110 rânduri de
molecule de apă.
Din cauza presiunii mari cu care este reŃinută, apa higroscopică are anumite
0
proprietăŃi specifice, ce o deosebesc de apa liberă, i anume : îngheaŃă la –78 C, are
densitatea mare (1,7 ), nu are capacitate de dizolvare pentru sărurile solubile din sol i
circulă numai sub formă de vapori. Cantitatea maximă de apă higroscopică formează
coeficientul maxim de higroscopicitate. Apa higrosopică nu este folosită de plante,
deoarece acestea au puterea de sucŃiune mult mai mică (10 – 35 atmosfere); de aceea, se
mai numete apă fiziologic inactivă (sau "apă moartă").
Apa peliculară se realizează la suprafaŃa particulelor de sol peste apa
higroscopică, sub forma unei pelicule de diferite grosimi, până la satisfacerea totală a
capacităŃii de adsorbŃie a solului.
Apa peliculară este de două feluri: apă peliculară internă care nu poate fi folosită de
plante și apă peliculară externă ce poate fi folosită de plante. Apa peliculară circulă în sol
sub acșiunea formei tensionale din zonele unde pelicula este mai groasă spre cele cu
pelicula mai subșire. Limita dintre apa peliculară internă și cea externă este coeficientul de
ofilire.
Apa liberă (sau apa nelegată). Se realizează în sol după satisfacerea completă a
apei legate fizic, adică apa higroscopică i apa pe liculară. Este reprezentată prin apa
capilară i apa gravitaŃională.
Apa capilară reprezintă apa pe care solul o reŃine în spaŃiile capilare i care se
mică în toate direcŃiile sub acŃiunea forŃelor cap ilare. Este cea mai importantă formă de
apă din sol, deoarece este folosită de plante în procdesul de nutrișie.
În funcŃie de sursa de umezire a solului, se deosebesc : apa capilară sprijinită i
apa capilară suspendată.
Apa capilară sprijinită se formează deasupra pânzei freatice, prin ridicarea apei în
spaŃiile capilarelor până la o anumită înălŃime. Stratul de sol umezit astfel, mai poartă
denumirea de " franjă capilară sprijinită„.
Apa capilară suspendată se realizează în partea superioară a profilului, prin
alimentarea capilarelor cu apa provenită din precipitaŃii, din irigare, inundaŃii etc. Stratul
de sol umezit se numește ”franja capilară suspendată”. Între cele două franje se întâlnește
orizontul mort al secetei.
Limita superioară a apei capilare este capacitatea de câmp pentru apă a solului. Apa
gravitaŃională se întâlnete în spaŃiile necapilare ale solului, u nde se menŃine o
perioadă scurtă de timp, după o ploaie abundentă sau o normă de udare prea mare. Se
scurge repede în profunzime sub acŃiunea forŃei gravitaŃionale, ajungând în pânza
freatică. În drumul ei spre profunzime, apa gravitaŃională alimentează celelalte forme de
apă din sol. Are dezavantajul că deplasanduse pe verticală, apa gravitașională spală pe
profil o parte din elementele nutritive, și coloizii sărăcind solulul și îl compactează.
Apa sub formă de vapori provine fie din atmosferă, fie din apa din sol. Prin
condensarea vaporilor se formează roua de suprafașă și roua de adâncime ( internă) cu rol
deosebit pentru viașa platelor în zonele și perioadele secetoase.

70
 4.1.4. Indicii hidrofizici ai solului

Reprezintă valori ale umidităŃii din sol, la care solul în relașie cu apa are anumite
însușiri. Principalii indici hidrofizici sunt : coeficientul de higroscopicitate; coeficientul de
ofilire; capacitatea pentru apă în câmp; echivalentul umidităŃii; capacitatea totală pentru
apă a solului, capacitatea de apă utilă, capacitate capilară.
Coeficientul de higroscopicitate (CH). Cunoscut i sub numele de coeficient maxim
de higroscopicitate , reprezintă cantitatea maximă de apă pe care o probă de sol, uscată la
aer, o poate reŃine la suprafaŃa particulelor atunci când este aezată întro atmosferă
saturată în vapori. Valoarea coeficientului de higroscopicitate depinde de textură, de
conŃinutul de humus, de conŃinutul în diferite săruri i de natura cationilor din sol. În
general, valorile CHului (în procente de v olum) sunt cuprinse între 1% i 14%, fiind de
circa 1% la solurile nisipoase, de 8% la cele lutoase i 14% la cele argiloase. Se determină
în laborator folosind o soluŃie de acid sulfuric 10%, care creează întrun mediu închis o
saturare în vapori de 94%.
Coeficientul de ofilire. (CO). Reprezintă limita minimă de apă din sol la care
plantele se ofilesc ireversibil. Valoarea CO depinde de aceeai factori ca i CH i este de
aproximativ 2% la solurile nisipoase, până la 12% la cele lutoase i până la 24% la cele
argiloase.
Coeficientul de ofilire se poate determina pe cale biologică, folosind ca plantă test
orzul, deoarece este plantă sensibilă la lipsa umidităŃii, sau prin calcul, în funcŃie de CH,
cu relaŃia: CO = CH 1,5.
Capacitatea pentru apă în câmp (sau capacitatea de câmp – CC). Reprezintă
cantitatea maximă de apă pe care solul (saturat cu apă) o poate reŃine în spaŃiile capilare
o perioadă mai lungă de timp i care o poate pune în mod treptat la dispoziŃia plantelor. Se
determină numai în teren prin metoda ramelor metrice, umezind în exces o parcelă de 1/1
sau 2/2 m i stabilind cantitatea de apă rămasă dup ă ce sa pierdut gravitaŃional excesul (1
3 zile).
Valoarea CC depinde de textură i de structură , d e aceea la solurile nisipoase este
de circa 6%, la solurile lutoase este de până la 32%, iar la solurile argiloase de până la
42%.
Echivalentul umidităŃii (EU). Reprezintă cantitatea maximă de apă pe care o
probă de sol saturată cu apă o poate reŃine atunci când este supusă unei forŃe de
centrifugare de 1000 de ori forŃa gravitaŃională. Se determină în laborator prin metoda
centrifugării. Valoarea echivalentului umidităŃii este aproximativ egală cu cea a
capacităŃii de câmp la solurile lutoase, este mai mică la solurile nisipoase (deoarece
acestea au o capacitate mai mică de reŃinere pentru apă) i este mai mare la so lurile
argiloase (care, având multă argilă reŃin o cantitate mai mare de apă).
Capacitatea pentru apă capilară (Ccap). Reprezintă cantitatea maximă de apă pe
care o are solul atunci când toŃi porii capilari sunt plini cu apă. Se realizează numai
deasupra pânzei freatice, în "franjul capilar", unde porii capilari se umplu cu apă prin
ascensiune. Se poate determina în laborator pe probe recoltate din teren în cilindri metalici.
Mărimea capacităŃii capilare depinde , de textura i structura solului, crescând de la solurile
nisipoase spre cele argiloase i de la cel e nestructurate la cele structurate.
Capacitatea totală pentru apă (CT) . Reprezintă cantitatea maximă de apă pe care o
conŃine solul atunci când toŃii pori (capilari + necapilari) sunt plini cu apă i se determină

71
în laborator pe probe recoltate din teren, în aeza re naturală, cu cilindri metalici. Mărimea
capacităŃii totale depinde de porozitatea totală a solului:
Pt
CT % =
DA
Capacitatea de apă utilă (CU). Reprezintă cantitatea totală de apă folosită de către
plante în procesul de nutriŃie.
Capacitatea de apă utilă se determină prin calcul cu relaŃia :
CU=CC–CO.

4.1.5. Permeabilitatea solului pentru apă

Însuirea solului de a lăsa să pătrundă i să treac ă prin el apa, poartă denumirea de

permeabilitate. Factorii care influenŃează permeabilitatea sunt: textura, structura,
conŃinutul în humus i oxizi de fier, natura minera lelor argiloase, procentul de sodiu
schimbabil, conŃinutul de săruri solubile etc.
În timpul pătrunderii apei în sol se întâlnesc două situaŃii distincte: de sol saturat
cu apă i de sol nesaturat cu apă.
Permeabilitatea solului saturat. Pătrunderea i trecerea apei prin solurile saturate
cu apă poartă denumirea de filtraŃie.
Permeabilitatea solului nesaturat. Pătrunderea apei prin solurile nesaturate cu apă
se numete infiltraŃie.
Cunoaterea permeabilităŃii solului prezintă o deos ebită importanŃă atât în ce
privete procesul de formare a solului, cât i pent ru aplicarea corectă a unor măsuri
hidroameliorative. Astfel, pe terenurile cu permeabilitate ridicată eluvierea este puternică
ceea ce duce la formarea unor soluri cu profile bine dezvoltate. Permeabilitatea excesivă nu
este dorită, deoarece determină sărăcirea solurilor în coloizi i elemente nutritive.
Permeabilitatea redusă duce la stagnarea apei în sol i la suprafaŃa solului.

4.1.6. Ascensiunea capilară a apei în sol

Micarea apei în spaŃiile capilare de jos în sus, n umită i ascensiune capilară,

prezintă importanŃă numai atunci când pânza freatică se află la adâncime mică, de unde
poate aproviziona rădăcinile plantelor . Se datorează forșei capilare . Această forșă depinde
de tensiunea suficientă a apei. Înălșimea de ridicare a apei prin ascensiune capilară depinde
de raza capilarului. Cu cât raza este mai mică înălșimea de ridicare este mai mare. Teoretic
apa se poate ridica până la 30 m. În mod practic la 0,5 1 m la solurile nisipoase, de până la
1,5 2 m la solurile cu text ură mijlocie i de până la 3 – 3,5 m la solurile cu textură fină. În
legătură cu apa freatică se disting trei adâncimi : critică, subcritică i acritică .

Adâncimea critică a apei freatice se înregistrează atunci când apa se ridică până la
suprafașa solului producând lăcoviștirea și sărăturarea (apa freatică la adâncime mică)
Adâncimea subcritică, atunci când apa freatică se ridică, până la baza profilului de
sol sau pînă la jumătatea acestuia ( soluri fratic umede).
Adâncimea acritică, se întâlnește atunci când apa freatică se găsește la adâncime
mare și nu se ridică până la profilul de sol, plantele nu pot folosi rezerva din apa freatică.
Este situașia întâlnită la majoritatea solurilor din șara noastră.

4.1.7. Pierderea apei din sol

72
 Apa din sol se poate pierde prin : evaporaŃie, transpiraŃie i prin drenaj. EvaporaŃie
(E). Reprezintă pierderea apei din sol, prin trecerea ei în stare de vapori
sub acŃiunea temperaturii. La această pierdere plantele nu participă , de aceea mai poartă
denumirea i de consum neproductiv. Pierderile de apă prin evaporaŃie afectează, mai ales,
partea superioară a profilului de sol (30 – 50 cm), i pot fi reduse prin mobilizarea solului
(când se întrerup spaŃiile capilare) sau prin mulcire.
TranspiraŃia (T). Reprezintă pierderea apei datorită consumului plantelor prin
fenomenul de transpiraŃie. Din totalul apei extrasă din sol de către plantă, numai 0,2% este
folosită pentru formarea substanŃei organice , restul de 99,8% este eliminată prin
transpiraŃie. Totui, deoarece la aceste pierderi p articipă plantele, transpiraŃia este
considerată un consum productiv
Întrucât este greu de făcut o delimitare între pierderile de apă prin evaporaŃie i
transpiraŃie, ele se exprimă împreună prin procesul numit evapotranspiraŃie (ET).
Drenajul. Reprezintă pierderea de apă din sol prin scurgeri i poate fi: drenaj extern
= scurgerea apei la suprafaŃa terenurilor înclinate ; drenaj intern = scurgerea apei prin sol
în profunzime, acesta depinzând de permeabilitatea solului i drenaj global = totalul
pierderilor prin scurgerea la suprafaŃa solurilor i în profunzime.

4.1.8. Regimul hidric al solului

Regimul hidric al solului reprezintă ansamblu fenomenelor de pătrundere, micare,

reŃinere i pierdere a apei din sol. Regimul hidric reprezintă bilanŃul de apă al solului, care
se stabilete făcând o însumare algebrică a tuturor cantităŃilor de apă intrate i ieite din sol.

Apa poate să provină în sol din precipitaŃii , aportul freatic , scurgeri de pe

terenurile vecine la suprafaŃă i în interiorul sol ului , prin condensarea vaporilor de apă i
din irigaŃii . Pierderile de apă din sol se fac prin evaporaŃie , transpiraŃie , scurgeri în
pânza freatică , scurgeri spre alte terenuri la suprafaŃă sau în interior .
Când intrările de apă în sol sunt mai mari decât ieirile, bilanŃul este pozitiv, iar
solul are un regim hidric excedentar. Când intrările sunt mai mici ca ieirile, regimului
hidric al solului este deficitar i plantele duc li psă de umiditate în sol.
łinând cont de aceste aspecte la noi în Ńară se întâlnesc următoarele tipuri
principale de regim hidric :
Regim hidric nepercolativ. Este caracteristic zonelor cu climat secetos ( stepă),
unde Iar < 26, ETP>P, iar apa freatică se găsete l a adâncime mare. În aceste condiŃii
umiditatea din precipitaŃii nu percolează solul până la umiditatea din pânza freatică.
Regimul hidric periodic percolativ. Este caracteristic zonelor ceva mai umede
( silvostepă), cu Iar = 2635 i P ≅ ETP. În aceste condiŃii curentul descendent de umiditate
( provenit din precipitaŃii) poate să întâlnească, în anumite perioade mai umede, curentul
ascendent de umiditate (provenit din pânza freatică),
Regim hidric percolativ. Este caracteristic solurilor din climate umede ( zona
de pădure), cu Iar > 35 i P>ETP. În aceste condiŃi i se creează un curent descendent
permanent de umiditate, care în fiecare an percolează startul de sol până la pânza freatică.
Regim hidric exudativ. Se întâlnete în zona de stepă i de silvostepă, a colo unde
pânza freatică se găsete la mică adâncime ( microd epresiuni) i de unde apa se poate ridica
prin ascensiune capilară până la suprafaŃa solului, după care se pierde prin evaporare
( solul exudează).

73
 Regim hidric de irigaŃie. Este caracteristic zonelor irigate. Când irigarea se face
corect aceasta nu modifică regimul hidric natural al solurilor, ci contribuie numai la
completarea deficitului de umiditate pentru plante.
Reținem. Apa are un rol important i în realizarea fertilit ăŃii solului, fiind unul din
componentele esenŃiale ale acesteia. Ea determină solubilizarea, transportul i asimilarea
substanŃelor minerale de către plante; apa este componenta solului care asigură în mod
permanent schimbul de substanŃe nutritive între sol i plantă. De asemenea, ea conferă i
alte însuiri solului, legate de modul de lucrare a lui.
Observație. Apa joacă un rol foarte important în procesele de alterare i dezagregare
ale mineralelor i rocilor, ca i în fo rmarea profilului de sol. Transportul diferitelor
combinaŃii chimice, minerale sau organice, pe adâncimea profilului de sol i formarea
orizonturilor de eluvionare sau iluvionare se realizează prin intermediul apei care circulă în
masa solului. Deci, de existenŃa i modu l de manifestare al apei din sol depind procesele
de geneză i evoluŃie ale solului .

TEST DE EVALUARE

7. Care este forța datorită căreia apa se deplasează în sol în toate direcŃiile
i de cine este influenŃată?

Răspuns :

Apa se poate mișca lent în toate direcșiile de la capilarele cu diametrul mare spre cele
cu diametrul mic datorită forșei capilare, care se realizează în porii capilari ai solului și
este influenșată de deficitul de presiune creat în capilarele solului.

8. Care este cea mai importantă formă de apă din sol ți de ce ?

Răspuns :

ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
3. Drenajul global reprezintă:
a) pierderea apei prin evapotranspirașie;
b) pierderea apei prin scurgerea la suprafașă și în interiorul solului ;
c) pierderea apei prin transpirașia plantelor ;
d) stagnarea apei la suprafaŃa solului ;
e) prezenșa apei freactice la adâncime critică .

Rezolvare : b

De rezolvat:

74
 4. Filtrația reprezintă :
a) proprietatea solului uscat de a lăsa să treacă apa prin el;
b) proprietatea solului umed de a lăsa să treacă apa prin el;
c) proprietatea solului de a atrage la suprafașa particulelor de sol apa sub
formă de vapori;
d) proprietatea solului la care acesta în relașie cu apa are anumite
proprietăși ;
e) proprietatea solului de a reșine apă în spașiul poros capilar o perioadă
mare de timp .

Rezolvare :

4.2. Aerul din sol

Pe lângă partea solidă și lichidă, solul mai conșine și o parte gazoasă reprezentată
prin aerul din sol. Acesta se găsește în porii necapilari sau în spașiul poros al solului alături
de apă. De aceea, se întâlnește frecvent noșiunea de regim aerohidric.
Atunci când în sol există multă apă, se găsește pușin aer și invers, deci între apă și
aer există o permanentă luptă pentru spașiu.

4.2.1. CompoziŃia aerului din sol

Aerul din sol prezintă o compoziŃie apropriată de a aerului atmosferic în ceea ce

privete oxigenul i azotul i este mai bogat în di oxid de carbon, datorită proceselor chimice i
biochimice ce se petrec cu intensitate m ai mare în masa solului ( tabel 1). CompoziŃia
aerului diferă de la un sol la altul în funcŃie de natura solului, activitatea
microorganismelor , iar la acelai sol variază în f uncŃie de covorul vegetal, anotimp i
cantitatea de humus. Solurile bogate în humus i so lurile cultivate sunt mai bogate în CO 2
decât cele sărace în humus i cele necultivate, din cauza transformări oxigenului în CO 2 de
către microorganisme i rădăcini. Cantitatea de CO 2 eliminată de rădăcini prin procesul de
respiraŃie este foarte mare (un ha grâu în perioada de vegetaŃie degajă în sol 6000 kg de
CO2).
Tabel nr. 1.
CompoziŃia aerului atmosferic comparativ cu cel din
sol ( după Blaga 1996, Canarache 1990)

CompoziŃia aerului ( % din volum)

Componente atmosferic edafic
Azot (N2) 79,09 76–79
Oxigen (O2) 20,95 18–20
Dioxid de carbon 0,03 0,3–3
(CO2)

Anotimpul influenŃează, de asemenea, cantitatea de CO2 din sol. Ea este maximă

vara când activitatea biologică este intensă i sca de toamna i iarna.

75
 VariaŃia compoziŃiei aerului din sol este determinată i de intensitatea activităŃii
microorganismelor. VariaŃiile cele mai mari se întâlnesc la dioxidul de carbon, care poate
să crească de 5 – 200 de ori faŃă de cel din aerul atmosferic. Cantitatea de dioxid de
carbon este mai mare în solurile compacte i ea crete oda tă cu adâncimea, umiditatea i
temperatura solului. La o concentraŃie mai mare de 12 % CO 2, mediul este în general,
puŃin favorabil dezvoltării plantelor, iar concentraŃia de 5% CO2 reprezintă limita
superioară, i 10% oxigen limită inferioară la care se produce o scădere a creterii plantelor.
Scăderea sub anumite limite a procentului de oxigen din aerul solului, care este
însoŃită de creterea cantităŃii de CO 2, influenŃează negativ germinaŃia seminŃelor, cret
erea rădăcinilor, pătrunderea apei i substanŃelor nutri tive în plantă etc.
Solubilitatea gazelor i mai ales, a dioxidului de carbon determină acidularea
soluŃiei de sol, care îi mărete puterea de dizolv are pentru săruri i accentuează procesul de
debazificare a complexului coloidal.

4.2.2. Capacitatea i permeabilitatea solului pentr u aer

Capacitatea i permeabilitatea solului pentru aer s unt funcŃii ale porozităŃii

necapilare. Solurile care au porozitatea necapilară mai mare de 1015% din volum prezintă
o capacitate i o permeabilitate optimă pentru aer, chiar i atunci când sunt umezite până la
capacitatea capilară. Pentru realizarea unor condiŃii optime de dezvoltare a plantelor de
cultură, solul trebuie să aibă o capacitate pentru aer de 1020% din volumul lui.
ConŃinutul în aer al solului este influenŃat , mai ales, de textură, structură i gradul
de afânare. Textura fină micorează capacitatea sol ului pentru aer faŃă de cea grosieră, iar
prezenŃa unei structuri de agregate stabile mărete conŃinutul solului în aer faŃă de
solurile nestructurate. Cele mai reduse cantităŃi de aer se găsesc în solurile bogate în argilă
i cu aezare îndesată, precum i în cele cu exces de umi ditate.
În medie, capacitatea de aeraŃie este 3040% pentru solurile nisipoase, 1025%
pentru cele lutoase i 515% pentru cele argiloase.
Permeabilitatea solului pentru aer este proprietatea lui de a permite circulaŃia
aerului i de a realiza schimbul de gaze dintre aer ul din sol i cel atmosferic. Aa cum sa
arătat anterior, datorită activităŃii microorganismelor, a humificării, respiraŃiei rădăcinilor
etc., aerul solului sărăcete în oxigen i se îmbog ăŃete în CO 2. Normalizarea compoziŃiei
aerului din sol se face prin înlocuirea continuă a acestuia cu aer din atmosferă.
Factorii care contribuie la primenirea aerului în sol sunt : difuziunea gazelor;
temperatura; umiditatea; presiunea atmosferică i curenŃii de aer (vânturile).
Difuziunea gazelor. Aceasta joacă rolul cel mai important în primenirea aerului în
sol. Astfel, dioxidul de carbon fiind în concentraŃie mai mare în aerul din sol, prin
difuziune va trece în atmosferă, iar oxigenul din aerul atmosferic va trece în sol . Schimbul
de gaze prin difuziune tinde să menŃină în permanenŃă un echilibru între compoziŃia i
concentraŃia aerului din sol i din atmosferă.
Temperatura . La temperaturi ridicate aerul din sol îi mărete volumul i o parte din
el trece în atmosferă, iar la temperaturi scăzute fenomenul se petrece invers, producând
primenirea aerului.
Umiditatea. În timpul ploii sau al irigării apa pătrunde în sol în spaŃiile lacunare i
scoate de acolo aerul . Pe măsură ce apa se pierde prin scurgere gravitaŃională sau prin
evapotranspiraŃie, locul ei în spaŃiile lacunare este luat de aer.

76
 Presiunea atmosferică. Scăderea presiunii atmosferice determină trecerea aerului
din sol în atmosferă, iar creterea presiunii atmos ferice determină un proces invers.
CurenŃii de aer de la suprafaŃa solului contribuie , de asemenea, la primenirea
aerului în sol. Vânturile intensifică evaporarea apei din sol i modifică presiunea
atmosferică la suprafaŃa solului, uurând pătrunder ea sau ieirea aerului din sol.
Intensitatea primenirii aerului în sol depinde de propietatiile acestuia, îndeosebi de
porozitate, care, la rândul ei, este determinată de textură, structură i gradul de tasare.
Solurile cu textură uoară sau mijlocie, cu structu ră glomerulară i afânate au o aeraŃie
foarte bună, în timp ce solurile argiloase, nestructurate i compacte au o aeraŃie
defectuoasă.
Omul, prin activitatea lui productivă, poate influenŃa intensitatea schimbului de aer
dintre sol i atmosferă, contribuind la îmbunătŃire a regimului aerohidric al solului.

4.2.3. Regimul aerului din sol

Totalitatea proceselor de pătrundere, micare i ie ire a aerului din sol alcătuiesc

regimul aerului din sol. Întrucât între aerul i ap a din sol există relaŃii de strictă
interdependenŃă, se folosete noŃiunea de regim aerohidric al solului , care reprezintă
totalitatea proceselor de pătrundere, micare i ie ire a aerului i apei din sol.
Un bun regim al aerului înseamnă i un bun regim al apei în sol. Când regimul
aerului este excedentar, regimul apei este deficitar, i invers.
Regimul aerohidric are o deosebită importanŃă în f ormarea i fertilitatea solului.
Astfel, în condiŃii bune de regim aerohidric micro flora solului este bogată i activă, are loc
procesul de humificare al resturilor organice, prin mineralizarea unei părŃi din humus se
pun în libertate suficiente cantităŃi de substanŃe nutritive, are loc fixarea de azot din
atmosferă de către microorganisme, germinaŃia seminŃelor este bună, sistemul radicular
se dezvoltă în bune condiŃii, procesele de reŃinere i schimb cationic sunt echilibrate etc.
Un regim de aer excedentar (aeraŃie excesivă) atrage după sine lipsa umidităŃi i,
ca atare, o activitate microbiologică redusă, o mineralizare rapidă a resturilor organice cu
acumulare redusă de humus, o aprovizionare deficitară cu elemente nutritive, o stânjenire
în creterea sistemului radicular i ca atare o dez voltare redusă a plantelor etc.
Un regim de aer deficitar ( umiditate excesivă) creează condiŃii de anaerobioză,
care determină acumularea în sol a compuilor redu i ( care sunt toxici), resturile organice se
acumulează în cea mai mare parte în stare nedescompusă (humus brut); activitatea
microbiologică i mineralizarea fiind reduse, se el iberează cantităŃi mici de elemente
nutritive, au loc procese intense de gleizare i st agnogleizate, toate acestea determinâd
condiŃii improprii dezvoltării plantelor.
Un regim aerohidric favorabil pentru dezvoltarea plantelor se realizează în solurile
cu textură mijlocie, bine structurate, cu agregate stabile, care prezintă un raport optim între
porozitatea capilară ( ce conŃine apă) i porozitat ea necapilară ( ce conŃine aer).
Crearea i menŃinerea unui regim de aer i apă favo rabile se poate realiza prin
îmbunătăŃirea structurii solului, prin executarea de lucrăi agrotehnice de bună calitate i
prin măsuri hidroameliorative speciale ( desecări, drenaje, irigaŃii).
Plantele se dezvoltă în condiŃii foarte bune când cca 50% din volumul solului este
ocupat de spaŃiul lacunar ( porozitatea totală), iar din acesta 1520% este ocupat de porii
necapilari.

77
 Reținem : Pe lângă apă i săruri nutritive, aerul din sol pr ezintă o mare importanŃă
pentru creterea i dezvoltarea plantelor. Aerul fa vorizează dezvoltarea perilor absorbaŃi ai
rădăcinilor, îmbunătăŃind aprovizionarea cu apă i săruri minerale necesare pentru creterea
plantelor. PrezenŃa aerului influenŃează regimul termic al solului. Partea de la suprafaŃă,
afânată prin lucrările agricole se răcete i se în călzete mai uor, constituind un strat izolator
pentru orizonturile din adâncime. Reglarea regimului termic contribuie, în mare măsură, la
asigurarea apei necesară plantelor. PrezenŃa aerului în sol duce la întreruperea
capilarităŃii i menŃinerea vaporilor de apă.
Observație: Aerul ocupă spaŃiile lacunare existente în sol alături de apă. Cea mai
mare cantitate de aer se găsete în spaŃiile lacuna re – cu diametrul mare ( porii necapilari),
constituind atmosfera solului. În cantitate mică aerul se găsete dizolvat i în apa solului.
Din punct de vedere cantitativ, aerul i apa, ocupâ nd spaŃiul poros al solului, sunt
antagoniste, creterea valorii unuia determinând sc ăderea celuilalt component.

TEST DE EVALUARE

7. Ce este regimul aerului în sol ți ce legătură are cu regimul hidric al

solului ?
Răspuns :

Regimul aerului în sol reprezintă ansamblul proceselor de pătrundere , circulașie și

ieșire a aerului din sol. Legătura cu regimul hidric al solului constă în aceea că aerul se
găsește în sol în spașiul poros al solului alături de apă, existând o permanentă luptă
pentru spașiu, iar totalitatewa proceselor de pătrundere, mișcare și ieșire a apei și
aerului din sol reprezintă regim aerohidri c.

8. Ce reprezintă permeabilitatea solului pentru aer ți care sunt factorii care

o influențează ?
Răspuns :

ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Limita minimă a conținutului în oxigen pentru dezvoltarea plantelor este:
a) 10%
b) 18%
c) 5%
d) 2%
e) 15%.

78
 Rezolvare : a

De rezolvat:
2. Regimul de aer deficitar determină :

a) condișii de anaerobioză;
b) acumularea compușilor reduși ;
c) activitate microbiologică redusă ;
d) procese de gleizare ;
e) procese de stagnogleizare.

Rezolvare:

4.3. Temperatura solului

Solul este un organism complex în care se petrec procese specifice vieșii. De aceea
are un regim termic specific, adică solul se încălzește, dar se și răcește.

4.3.1. Sursele de încălzire i căile de pierdere

a energiei calorice

Sursa principală de căldură o constituie energia solară, care se apreciază prin

constanta solară. Aceasta reprezintă cantitatea medie de energie solară ce cade în decurs
2
de un minut pe fiecare cm de suprafaŃă a Pământului i este egală cu 1,946 c alorii.
Cantitatea reală de energie solară primită de planeta noastră este mică, o mare parte din ea
fiind pierdută. Astfel, se apreciază că circa 40% din energia calorică solară rămâne în
spaŃiul cosmic, circa 17% este reŃinută de atmosferă, circa 10% se reflectă de la
suprafaŃa solului în atmosferă i numai 33% contribuie la înc ălzirea solului.
Alături de soare, ca surse secundare de încălzire a solului pot fi considerate :
procesele biochimice din sol, condensarea vaporilor de apă, pătrunderea apei din
precipitaŃii sau cea de irigare, descompunerea materiei organice, căldura telurică degajată
din interiorul Pământului i cea radioactivă rezult ată în urma dezintegrării pe cale naturală a
substanŃelor radioactive din masa solului.
Prin descompunerea biochimică a resturilor organice din sol se deagajă căldură.
Astfel, prin descompunerea unui kilogram de gunoi de grajd solul primete 20004000
calorii mari; de aceea, pentru încălzirea solurilor argiloase i compacte din zonele umede se
recomandă folosirea pe scară largă a îngrăămint elor organice.
Apa din precipitaŃii sau cea folosită pentru irigaŃii poate contribui la încălzirea
solului atunci când temperatura ei este mai ridicată decât a solului. De exemplu, ploile
calde de primăvară duc la încălzirea solului, care este mai rece în această perioadă.
Condensarea vaporilor de apă duce, de asemenea, la degajarea de căldură, care
contribuie la încălzirea solurilor. Căldura degajată din interiorul Pământului (căldura
telurică) contribuie , în mai mică măsură, la încălzirea solurilor. Astfel, cu fiecare 30 m
0
adâncime temperatura Pământului crete cu aproximat iv 1 C.
Pierderea energiei calorice din sol se face prin difuzarea radiaŃiilor calorice în
atmosferă, prin evapotranspiraŃie, prin topirea gheŃii i prin propagarea energiei calorice
de la suprafaŃă spre adâncimea solului.

79
 4.3.2. Propietatiile termice ale solului

Încălzirea solului depinde de propietatiile termice pe care le prezintă, dintre care

mai importante sunt : capacitatea de absorbŃie a căldurii; căldura specifică,
conductivitatea termică .
Capacitatea de absorbŃie a căldurii. Reprezintă proprietatea solului de a
înmagazina i păstra căldura în masa sa.
O parte din radiaŃia solară ajunsă la suprafaŃa solului este reflectată, iar o parte
este absorbită. Procentul de radiaŃia solară reflectată poartă denumirea de albedou.
Cu cât cantitatea de radiaŃii reflectată este mai mare, adică valoarea albedoului este
mai mare cu atât cantitatea de energie calorică absorbită de către sol este mai mică.
Capacitatea de radiaŃie solară absorbită contribuie la încălzirea solului i constituie
capacitatea de absorbŃie a căldurii.Factorii care influenŃează încălzirea solului sunt :
culoarea solului. Solurile de culoare închisă au capacitatea de absorbŃie de 8590%
(deci un albedou de 1015%), iar solurile de culoar e deschisă absorb 6575% din radiaŃia
solară( albedoul este de 2530%); din această cauză se încălzesc mai puŃin decât primele;
natura solului. Solurile nisipoase se încălzesc i se răcesc mai u or decât cele
argiloase, iar solurile bogate în humus au o capacitate mai mare de înmagazinare a căldurii;
gradul de afânare a solului. Solurile afânate se încălzesc mai repede i
înmagazinează mai multă căldură decât cele îndesate;
gradul de acoperire cu vegetaŃie. Solurile acoperite cu vegetaŃie se încălzesc i s e
răcesc mai încet în comparaŃie cu cele descoperite, unde amplitudinile de temperatură sunt
mai mari;
gradul de acoperire cu zăpadă contribuie la menŃinerea căldurii în sol i la
protejarea împotriva îngheŃului;
expoziŃia solului . Solurile de pe versanŃii sudici primesc o cantitate mai mare de
căldură; urmează expoziŃia estică, vestică i nordi că;
panta terenului. Cu cât razele solare formează cu linia terenului un unghi mai
0
apropiat de 90 C, cantitatea de căldură primită de sol este mai mare;
temperatura aerului i precipitaŃiile. Soluri situate în zone calde i secetoase
primesc mai multă căldură decât cele situate în zonele mai reci i mai umede.
Încălzirea solurilor mai depinde de latitudine, altitudine, nebulozitate, curenŃi de
aer, zi – noapte, anotimpuri, etc.
Căldura specifică a solului. Reprezintă cantitatea de căldură necesară pentru a
0 3
ridica temperatura cu 1 C a unui cm de sol în aezare naturală ( căldură specifică
3
volumetrică, cal/cm ), sau a unui gram de sol ( căldură specifică gravimetrică, cal/g).
Căldura specifică a solului depinde de căldura specifică a componentelor sale. Cu
cât solul va fi alcătuit din compui cu căldură spe cifică redusă, cu atât se va încălzi mai
repede i mai mult. Apa are cea mai mare căldură sp ecifică (1,00) iar aerul cea mai mică
3
(0,00036 cal/cm ); din această cauză solurile argiloase, care conŃin multă apă i puŃin aer,
se încălzesc mai greu, în timp ce solurile nisipoase, care conŃin puŃină apă i mult aer, se
încălzesc mult mai uor. Solurile care conŃin exces de apă se încălzesc întotdeauna mai
greu i mai puŃin, din această cauză sunt considera te "soluri reci".
Conductivitatea termică a solului. Reprezintă însuirea solului de a transmite
căldura i se apreciază prin coeficientul de conduc tivitate K, care este dat de cantitatea de
3
căldură ce străbate în timp de o secundă 1 cm de sol, când între feŃele acestuia există o
0
diferenŃă de temperatură de 1 C.
Conductivitatea termică a solului depinde de conductivitate fiecărui component al
3
acestuia i se exprimă în cal/cm /s.

80
 3
Aerul are conductivitatea termică cea mai scăzută (0,000056 cal/cm /s), în timp ce
3
apa are o conductivitate termică mult mai mare (0,0013 cal/cm /s). Din această cauză
solurile nisipoase, care conŃin mult aer, se încălzesc foarte uor, însă, numai la suprafaŃă,
în timp ce la câŃiva centimetri adâncime sunt răcoroase, având o conductivitate termică
redusă. Solurile argiloase ( care conŃin mai multă apă) se încălzesc mai greu, însă pe o
adâncime mai mare datorită faptului că apa, pe lângă căldura specifică, are i o
conductivitate termică mult mai bună decât aerul. În acelai timp solurile argiloase, în
comparaŃie cu solurile nisipoase, se răcesc mai încet noaptea, deoarece, datorită
conductivităŃii termice bune, transmit căldura în mod treptat din straturile inferioare spre
cele superioare.

4.3.3. Regimul termic al solului

Prin regim termic al solului se înŃelege totalitatea fenomenelor de pătrundere,

înmagazinare i pierdere a căldurii din sol sub acŃ iunea diferiŃilor factori.
Se exprimă cantitativ prin bilanŃul termic al solului.
BilanŃul termic poate fi pozitiv, situaŃie în care cantitatea de căldură primită crete
i solul se încălzete, sau negativ, când cantitate a de căldură primită scade iar solul se răcete.

În funcŃie de dinamica în timp, la soluri se poate întâlni un regim termic diurn,

lunar, sezonier, anual, multianual, iar după caracteristicile lui poate fi : echilibrat, blând,
exagerat de rece, exagerat de cald etc .
Datorită compoziŃiei heterogene a solurilor, relaŃiile lor cu căldura sunt foarte
variate. Astfel, solurile afânate, nisipoase, care au o căldură specifică mai mică i o
conductivitate termică redusă se încălzesc ziua puternic la suprafaŃă, deoarece nu transmit
decât puŃină căldură în profunzime. În cursul nopŃii ele se răcesc, însă mult mai repede,
deoarece pierd uor căldura de la suprafaŃă, iar în straturile inferioare au o rezervă mai
mică de căldură. Solurile umede i tasate, având o căldură specifică i o conductivitate
termică mai mari, se încălzesc mai puŃin ziua la suprafaŃă, deoarece o parte din căldură o
transmit straturilor inferioare. În timpul nopŃii însă, ele se răcesc mai încet, fiindcă dispun
de o rezervă mai mare de căldură în adâncime.
Între dinamica încălzirii solului i a aerului exis tă un decalaj. Astfel, solul se
încălzete i se răcete mai greu decât aerul; de a ceea, el este mai rece seara i mai cald
dimineaŃa. În timpul unei zile solul înregistrează temperatura maximă la ora 15, după care
începe să se răcească, realizând cea mai mică temperatură la răsăritul soarelui. În timpul
unui an solul începe să se încălzească în martie, atingând maximul în iulie. Pe adâncimea
solului variaŃiile zilnice de temperatură se transmit până la 1 m, iar variaŃiile anuale până
la 10 m.
Regimul termic al unui sol se poate ameliora prin lucrări agrotehnice , de desecare,
de irigare etc., care creează în stratul arabil un regim aerohidric normal. Între regimul
aerohidric i termic al solului există relaŃii str ânse de interdependenŃă, de aceea se
întâlnește noșiunea de regim ternoaerohidric.
Reținem :Regimul termic al solului are o deosebită importanŃă pentru dezvoltarea
plantelor i pentru practica agricolă. Astfel, germ inaŃia seminŃelor , creterea rădăcinilor,
dezvoltarea generală a plantelor sunt strâns legate de anumite temperaturi în sol.
Temperaturile minime la care seminŃele pot germina i plantele de cultură se pot dezvolta

81
 0 0
sunt cuprinse între 1 – 15 C; temperaturile optime sunt cuprinse între 2030 C, iar
0
temperaturile maxime ajung până la 4050 C.
Stabilirea epocilor de semănat se face Ńinând cont de regimul termic al solului. Pe
solurile care se încălzesc mai repede ( nisipuri) semănatul poate să înceapă primăvara cu
mult mai devreme decât pe solurile reci (argiloase).
În funcŃie de regimul termic al solului se recomandă speciile, soiurile i hibrizii
care se pot cultiva întro anumită zonă (zonarea culturi lor).
Activitatea microbiologică din sol este strâns corelată cu regimul termic. În solurile
reci activitatea microbiologică este scăzută i din această cauză humificarea este redusă.
Observație : Regimul termic al solului poate fi influenŃat : prin lucrări de afânare,
care permit pătrunderea aerului cald în sol; prin încorporarea resturilor organice, care prin
descompunere degajă căldură; prin acoperirea solului cu diferite materiale (mulcire); prin
reŃinerea zăpezii la suprafaŃa solului; eliminarea excesului de umiditate prin desecare sau
drenaj; prin irigarea solurilor cu apă mai caldă pentru solurile reci ( apa se Ńine în bazine
în bătaia soarelui) sau irigarea cu ape mei reci pentru combaterea ariŃei etc.
Realizarea în sol a unui regim termic optim, în corelare cu satisfacerea i a celorlalŃi
factori de fertilitate, asigură obŃinerea unor producŃii ridicate i de bună calitate.

TEST DE EVALUARE

3. Care sunt sursele de încălzire a solului ?

Răspuns :

Căldura primită de la soare (energie solară) este principala sursă de încălzire a

solului. Pe lângă căldura primită de la soare, solul mai primește căldură din interiorul
său ( căldură telurică), în urma reacșiilor cu degajare de căldură ( exoterme) prin
condensarea vaporilor, prin pătrundrea apei din precipitașii..

4. Care sunt factorii care influențează înmagazinarea căldurii ?

Răspuns :

ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
3. În legătura cu capacitatea de absorbție a căldurii, solurile afânate :
a) se încălzesc mai repede ;
b) au albedoul ridicat;
c) înmagazinează mai multă căldură ;
0
d) își ridică temperatura cu 1 C,

82
 0
e) își ridică temperatura cu 10 C.

Rezolvare : a, c.

De rezolvat:
4. Legat de conductivitatea termică, solurile nisipoase :
a) se încălzesc mai mult la suprafașă;
b) se încălzesc ușor ; c) se
încălzesc mai greu ;
d) se încălzesc pe o adâncime mai mare;
e) se răcesc mai încet noaptea .

Rezolvare:

Rezumatul temei

Solul este un corp natural heterogen care pe lângă componenta solidă are i o
componentă lichidă i una gazoasă.
Componenta lichidă este reprezentată prin apa din sol, care se găsete în spaŃiile
poroase ale solului i prezintă o deosebită importa nŃă pentru dezvoltarea plantelor. Este
atrasă în sol, circulă de la o zonă la alta i se p ierde din sol datorită unor forŃe de natură
diferite. În sol apa se găsete în mai multe forme, cea mai importantă fiind apa capilară, apa
folosită de plante în procesul de hrană.
Valorile de umiditate la care solurile au anumite însuiri reprezintă indicii
hidrofizicii ai solului ( CH, CO, CC, EU, CT, Ccap, CU).
Apa se poate pierde din sol datorită energiei termice ( evaporare) , datorită
consumului productiv al plantelor ( transpiraŃie) i datorită scurgerii în interiorul solului
( drenaj intern) i la suprafaŃa sa ( drenaj extern).
În sol apa se poate ridica prin ascensiune capilară, din pânza freatică, defininduse
trei situaŃii de adâncime a apei freatice i anume adâncimea critică, subcritică i acritică, cea
mai bună adâncime pentru dezvoltarea plantelor fiind cea subacritică, care determină cele
mai fertile soluri, unde apa se ridică pînă la mijlocul profilului sau la baza acestuia,
plantele beneficiind de aprotul freaticsoluri frea tic umede.
De asemenea, în funcŃie de conŃinutul de apă în sol ( excedentar sau deficitar),
solurile pot avea mai multe tipuri de regim hidric ( nepercolativ, periodic percolativ,
percolativ, exudativ i de irigaŃie).
Componenta gazoasă a solului este reprezentată de aerul din sol, care se găsete în
spaŃiul poros necapilar sau în întreg spaŃiul poros al solului alături de apă, existând o
permanentă luptă pentru spaŃiu între cele două componente.
CompoziŃia aerului din sol este asemăntoare cu cea a aerului atmosferic din punct
de vedere a azotului ( 78%79%). Oxigenul scăzând p înă la 10% în sol faŃă de 1820% în
aerul atmosferic, iar dioxidul de carbon putând crete de până la 100 ori ( 3%) faŃă de
0,03% în aerul atmosferic, acest lucru datorînduse respiraŃiei rădăcinilor, activităŃii
microorganismelor, descompunerii resturilor organice etc.
Capacitatea pentru aer a solului depinde de porozitate, structură,gradul de
compactare, de afânare.

83
 Pentru a asigura condiŃii bune de dezvoltare a plantelor, solurile nu trebuie să fie
nici prea tasate, nici prea afânate. În mod normal din spaŃiul poros ( 50%) aerul trebuie să
ocupe 20% iar apa 30%.
Solul, ca organism natural în care se petrec procese specifice vieŃii se încălzete,
dar i se răcete.
Gradul de încălzire a solului, depinde de factorii externi ( latitudine, altitudine,
expoziŃie, gardul de acoperire cu vegtaŃie, gradul de înourare, prezenŃa vîntului, a ceŃii
etc.) i de factori interni sau proprietăŃi termice ( ca pacitatea de înmagazinare a căldurii,
căldura specifică, conductivitatea calorică).
Căldura solului este strâns legată de conŃinutul solului în apă i aer, de aceea se
întâlnete frecvent noŃiunea de regim termoaerohi dric.

Tema nr. 5
PROPRIETĂłILE CHIMICE ALE SOLULUI

UnităŃi de învăŃare
SoluŃia solului ;
Coloizii solului;
Aciditatea solului ( reacŃia solului).

Obiectivele temei
Cunoaterea modului în care se formează soluŃia sol ului, compoziŃia i
concentraŃia ei;
Clasificarea i propietatiile coloizilor solului;
Alcătuirea micelei coloidale;
EvidenŃierea formelor de reŃinere ale solului ;
Descrierea formelor de aciditate ale solului;

84
 Timpul alocat temei : 6 ore

Bibliografie recomandată
21. Miclău, V., 1991 –Pedologie amelioratică. Editura Dacia, ClujNapoca.
22. Popescu, C., Grecu Florina, 2010 – Pedologie. Manual universitar pentru
învăŃământul la distanŃă. Editura Universitaria Craiova.
23. RăuŃă C., Cîrstea, St., 1979. Poluarea i protecŃ ia mediului înconjurător.
Editura tiinŃifică i Enciclopedică, Bucureti.
24. Sandu Gr., i col. 1986. Salinitatea solurilor i cultura plantelor. Editura
Ceres, Bucureti.
25. Vasle D., Popescu C., Grecu Florina.2007, Pedolo gie generală. Editura
Universitaria, Craiova.

5. 1. SoluŃia solului

Apa lichidă din sol, încărcată cu diferite substanŃe minerale sau organice aflate în
stare de dispersie ionică, moleculară sau coloidală, formând o soluŃie complexă, poartă
denumirea de soluŃia solului. Aceasta este deci faza lichidă a solului, capabilă de a
dizolva i transporta în masa acestuia diferite sub stanŃe.

5.1.1. Formarea soluŃiei solului

Principala sursă de aprovizionare a solului cu apă o constituie precipitaŃiile

atmosferice i în mai mică măsură pânza freatică . La trecerea prin atmosferă, apa din
precipitaŃii dizolvă o serie întreagă de gaze i su bstanŃe pe care aceasta le conŃine
( dioxid de carbon, oxigen amoniacal, oxizi de azot , bioxid de sulf, hidrogen sulfurat, clor
etc. ). Ajunsă în contact cu solul , apa continuă să dizolve i să antreneze alte componente
din faza solidă i gazoasă a acestuia, cum ar fi : dio xid de carbon, amoniac, oxigen, coloizi
organici i minerali i diveri ioni. Apa din pânza freatică, în timpul ascensiuni capilare,
dizolvă i antrenează cu ea o serie de componente m inerale i organice. În felul acesta se
formează în sol o soluŃie complexă, care asigură plantele cu elementele nutritive necesare.
SoluŃia solului este deci o componentă mobilă i ac tivă , care are un rol foarte
important în procesul de solificare i în nutriŃia plantelor.

5.1.2. CompoziŃia i concentraŃia soluŃiei solului

SoluŃia solului are o compoziŃie complexă, determinată de interacŃiunea ce se

realizează între apă i componenŃii solului. Cercet ările au arătat că soluŃia solului
conŃine diverse substanŃe minerale i organice în stare diz olvată sau de dispersie
coloidală. Dintre substanŃele minerale cele mai importante sunt sărurile acizilor minerali
( azotic, azotos, carbonic, clorhidric, sulfuric, fosforic), reprezentate prin nitriŃi, nitraŃi,
bicarbonaŃi, carbonaŃi, cloruri, sulfaŃi, fosfaŃi de Ca, Mg, Na, K, NH 4 etc. Alături de
aceste săruri în soluŃia solului se mai găsesc i diferiŃi oxizi de fier, aluminiu, mangan etc.
SubstanŃele organice din soluŃia solului sunt reprezentate prin acizii organici cu sărurile
lor i prin diferite substanŃe albuminoide, zaharuri, amide, aminoacizi i alte combinaŃii
organice solubile în apă.

85
 Dintre substanŃele minerale i organice aflate în s tare de dispersie coloidală în
soluŃia solului amintim : silicaŃii argiloi, silic ea coloidală, hidroxizii de Fe i Al, acizii
humusului etc. În comparaŃie cu substanŃele dizolvate, substanŃele coloidale se găsesc în
cantitate mai mică în soluŃia solului, reprezentând 1/4 – 1/20 din reziduul uscat. În
general, cantitatea lor crete de la solurile de stepă spre cele de pădure.
Cea mai mare parte dintre componentele soluŃiei solului se găsesc în stare disociată
++ ++ + + + +
sub formă de ioni : Ca , Mg , K , Na , NH4 , H , OH , Cl , NO3 , PO4H , PO4H2 , SO4
etc.
Raportul între substanŃele minerale i cele organic e din soluŃia solului este
aproximativ egal cu unitatea la cernoziomuri, subunitar la histosoluri i supraunitar la
salsodisoluri.
În ce privete concentraŃia soluŃiei solului, aceas ta este mică, prezentânduse ca o
soluŃie foarte diluată, care conŃine câteva grame de substanŃe la litru. Astfel, cantitatea
de P2O5 este de 0,1 – 3 g/l, iar cantitatea de K 2O este de până la 7,5 g/l. Dacă nu sar
produce o reînnoire continuă a elementelor nutritive din soluŃia solului, prin eliberarea lor
din complexul coloidal, pe baza legii echilibrului ionic, plantele nu ar avea condiŃii să se
dezvolte normal.
CompoziŃia chimică i concentraŃia soluŃiei variază foarte mult de la un sol la altul
în funcŃie de următorii factorii: de cantitatea i de calitatea humusului; de cantita tea i
solubilitatea substanŃelor minerale; de activitatea microorganismelor i plantelor; de
complexul coloidal al solului; de cantitatea de apă din sol i de măsurile agrotehnice,
agrochimice i ameliorative folosite de om în proce sul de producŃie.
Sursa principală de substanŃe nutritive a solului o constituie humusul. Acesta se
descompune sub acŃiunea microorganismelor, punând în libertate o serie întreagă de
substanŃe minerale care trec în soluŃia solului. Humusul este singurul component al solului
care conŃine azot , unul din elementele importante pentru fertilitate.
ConŃinutul, natura i gradul de solubilitate al sub stanŃelor minerale din sol
influenŃează de asemenea compoziŃia i concentraŃia soluŃiei. Astfel, la solurile puternic
levigate din zonele umede, soluŃia este mai săracă în substanŃe minerale decât cea din zona
solurilor de stepă, mai puŃin levigate. În solurile salinizate i în sărături soluŃia este mai
concentrată, ajungând chiar până la sute de grame la litru.
De la anumite limite de concentraŃie a sărurilor solubile, soluŃia solului poate să
devină dăunătoare pentru plante i microorganisme. PrezenŃa unor substanŃe poate
imprima soluŃiei din sol un anumit grad de aciditate sau alcalinitate, care creează de
asemenea un mediu nefavorabil.
Plantele i microorganismele influenŃează concentra Ńia soluŃiei din sol astfel : prin
extragerea din soluŃia solului a unor substanŃe nutritive contribuie la sărăcirea ei; iar prin
formarea unor compui organici i minerali, care ră mân în sol, contribuie la îmbogăŃirea ei.
O influenŃă importantă asupra soluŃiei din sol are complexul coloidal, care reŃine în
stare adsorbită diferiŃi cationi. Prin fenomenul de schimb cationic, acetia trec în soluŃie,
menŃinând un echilibru stabil. Cu cât solul este mai bogat în complex coloidal i soluŃia
solului dispune de mai multe elemente nutritive.
ConcentraŃia soluŃiei din sol în săruri solubile depinde i de cantitatea de apă din
sol, scăzând odată cu creterea acesteia, cât i de puterea de solubilitate a fazei lichide.
Astfel, în solurile cu activitate biologică intensă, apa devine mai acidulată i puterea ei de
solubilizare crete. În sol există o tendinŃă de ec hilibru între concentraŃia diverselor
componente, cu toate acestea soluŃia suferă importante modificări, mai ales pe terenurile

86
irigate. ConcentraŃia soluŃiei solului este echilibrată la majoritatea solurilor, aceasta
crescând spre zonele secetoase i se diminuiază spr e zonele mai umede.
CompoziŃia chimică i concentraŃia soluŃiei poate s uferi diferite modificări prin
aplicarea măsurilor agrotehnice, agrochimice i ame liorative, care au rolul de a contribui la
formarea unei soluŃii favorabile creterii i dezvo ltării plantelor.
Prin executarea lucrărilor agricole la timp i de c alitate, prin folosirea rotaŃiei
plantelor, prin zonarea corectă a culturilor, elementele chimice pot fi consumate din sol în
mod echilibrat, menŃinânduse calitatea soluŃiei s olului. Prin folosirea îngrăămintelor
organice i prin aplicarea amendamentelor se comple tează rezerva de elemente chimice a
soluŃiei solului i se corectează reacŃia soluŃiei solului. Prin lucrări de irigaŃii în soluri se
menŃine un regim de umiditate normal.
ReŃinem. SoluŃia solului constituie sursa de aprovizionare a plantelor cu
substanŃe nutritive, iar prin dizolvare i transport contribu ie la formarea profilului de sol.
Principala sursă de aprovizionare a soluŃiei solului cu diferite substanŃe o
constituie faza solidă , cu care se găsete în contact permane nt i care cedează continuu
diferite substanŃe ce trec în soluŃie, de unde sunt folosite de plante. Fertilitatea unui sol se
apreciază mai ales după compoziŃia chimică i conce ntraŃia soluŃiei. Astfel, cu cât
soluŃia solului este mai bogată în substanŃe nutritive, iar raportul dintre ele este mai
favorabil dezvoltării plantelor, cu atât terenul este mai fertil.
ObservaŃie. Dacă soluŃia solului este săracă în substanŃe nutritive, sau raportul
dintre ele nu este corespunzător cerinŃelor plantelor, producŃiile obŃinute sunt foarte
mici. Deci, alături de propietatiile fizicochimice i bi ologice, fertilitatea este condiŃionată i
de concentraŃia i cantitatea substanŃelor din soluŃia solului.
Urmărirea concentraŃiei i compoziŃiei soluŃiei sol ului, se realizează prin
efectuarea anuală a unor analize chimice, asupra probelor recoltate din teren. Pe baza
rezultatelor obŃinute, se stabilete nevoia solului pentru anumi te intervenŃii ale omului, în
vederea obŃinerii de producŃii cantitative i calitative su perioare.

TEST DE EVALUARE

9. Ce se înŃelege prin soluŃia solului ?

Răspuns :

SoluŃia solului, reprezintă apa din sol încărcată cu o serie întreagă de elemente chimice
sub formă de ioni, molecule, colizi, diferite materiale mai grosiere care se menŃin în stare
de suspensie.

10. Care sunt factorii care influenŃează compoziŃia i concentraŃia soluŃiei

solului ?
Răspuns :

87
 ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
5. Cantitatea de apă din sol influenŃează :
a) compoziŃia soluŃiei solului ;
b) concentraŃia soluŃiei solului ;
c) compoziŃia i concentraŃia soluŃiei
solului ; d) textura solului ;
e) structura solului.

Rezolvare : b

De rezolvat:
6. SoluŃia solului este mai diluată în zonele :
a) cu temperaturi ridicate i precipitaŃii puŃine; b)
cu tempearturi scăzute i precipitaŃii multe; c) cu
temperaturi moderate i precipitaŃii multe ; d) cu
soluri bine aprovizionate cu humus ;
e) cu soluri nisipoase.

Rezolvare :

5.2. Coloizii solului

Coloizii sunt substanŃe alcătuite din particule foarte fine. Din punct de vedere
chimic au diametrul 0,1 microni iar din punct de vedere pedologic au diametrul sub 2
microni.
În masa solului coloizii se găsesc fie liberi, în stare de dispersie în spaŃiul lacunar
dintre particulele de nisip, praf i argilă, fie fi xaŃi sub formă de pelicule fine la suprafaŃa
acestora.
În mod obinuit coloizii din sol sunt dispersaŃi în mediu de dispersare (soluŃia
solului) sub formă de micele coloidale.

5.2.1. Alcătuirea micelei coloidale

Particulele dispersate ale complexului coloidal poartă denumirea de micele

coloidale, iar mediul de dispersie, reprezentat prin soluŃia solului , se mai numete soluŃie
intermicelară.
O micelă coloidală este alcătuită din : nucleu, start intern de ioni (determinant de
potenŃial), strat extern de ioni ( compensator), care se împarte în dens i difuz
Nucleul sau ultramicronul , este alcătuit dintro moleculă, sau dintrun fra gment al
reŃelei cristaline . Având o suprafaŃă activă mare, nucleul se înconjoară cu molecule
capabile să disocieze sau cu ioni disociaŃi formând stratele ionogene ale micelei colidale.

88
 Stratul intern de ioni este alcătuit din ioni puternic reŃinuŃi de nucleu ce
determină sarcina electrică a coloidului de aceea mai poartă denumirea de strat de ioni
determinant de potenŃial. Dacă ionii sunt negativi, coloidul este electronegativ, iar, dacă
ionii sunt pozitivi, coloidul este electropozitiv.
Stratul extern de ioni este format din ioni de semn contrar faŃă de stratul intern,
determinând compensarea ( neutralizarea) sarcinii acestuia, de aceea mai poartă denumirea
de strat de ioni compensatori. Ionii din stratul extern sunt atrai din soluŃia intermicelară i
în funcŃie de forŃa cu care sunt reŃinuŃi se dispun în două strate : strat dens de ioni
compensatori, este alcătuit din ioni puternic reŃinuŃi, deci practic imobili i strat difuz de
ioni compensatori, este alcătuit din ioni slab legaŃi, care pot fi eliberaŃi în soluŃia
intermicelară.
Nucleul împreună cu startul intern de ioni formează granula coloidală, aceasta
împreună cu stratul dens de ioni compensatori formează particula coloidală, iar aceasta
împreună cu stratul difuz de ioni compensatori formează micela coloidală.

5.2.2. Clasificarea coloizilor din sol

După provenienŃa lor, coloizii din sol pot fi grupaŃi în :

coloizi minerali, reprezentaŃi prin argilă (minerale argiloase), hidroxizi de fier,
hidroxizi de aluminiu, silice hidratată i alte min erale primare sau secundare.
coloizi organici, reprezentaŃi prin humus (acizi humici) i alte su bstanŃe huminice
.hidraŃi de carbon, proteine etc;
coloizi organominerali; reprezentaŃi prin compui compleci rezultaŃi pri n
combinarea coloizilor minerali cu cei organici ( argilohuminele, fero i alumohumaŃii etc.).

În funcŃie de sarcina micelei coloidale, coloizii solului pot fi grupaŃi în :

electronegativi, electropozitivi i amfoteri.
Coloizii electronegativi, au stratul intern alcătuit din anioni, din această cauză
micela coloidală are sarcina electrică negativă. Din această categorie fac parte argila,
humusul i silicea coloidală (fig.1)

Fig. 1. Micelă coloidală de acid humic

Coloizii electropozitivi, au stratul intern al micelei coloidale alcătuit din cationi,

imprimândui acestuia o sarcină electrică pozitivă. Principalii coloizi electropozitivi ai
solului sunt hidroxizii de fier i de aluminiu ( fi g. 2)

89
 Fig.2. Micelă coloidală de hidroxizi de fier
Coloizii amfoteri, au stratul intern de ioni formaŃi din ioni sau cationi, acesta
depinzând de reacŃia soluŃiei intermicelare. Ei pot avea caracter fie de coloizi
electronegativi, fie de coloizi electropozitivi. O astfel de comportare pot avea hidroxizii de
fier, hidroxizii de aluminiu, substanŃele proteice din humus etc.

5.2.3. Peptizarea i coagularea coloizilor

Nucleul unei micele coloidale împreună cu stratul intern de ioni ( stratul

determinant de potenŃial) posedă o anumită sarcină electrică, negativă sau pozitivă, deci
are faŃă de lichidul intermicelar (electric neutru) un anumit potenŃial numit potenŃial
termodinamic sau potenŃial plin.
Stratul dens de ioni compensatori neutralizează o parte din sarcinile electrice ale
stratului intern de ioni, de aceea particula coloidală ( nucleu + strat intern de ioni + strat
dens de ioni compensatori) are faŃă de lichidul intermicelar un potenŃial mai mic, numit
potenŃial electrocinetic sau potenŃial zeta.
Stratul difuz de ioni compensatori neutralizează i restul sarcinilor electrice ale
stratului intern, de aceea micela coloidală ar trebui să fie neutră faŃă de lichidul
intermicelar, dacă ionii din stratul difuz nu ar suferi procese de hidratare.
MenŃinerea coloizilor în stare de dispersie, suspensie sau peptizare se datorete
potenŃialului electrocinetic al micelelor coloidale. Cu cât acesta este mai mare, cu atât
coloizii sunt mai dispersaŃi.
Cu cât ionii din stratul difuz sunt mai puternic hidrataŃi cu atât potenŃialul
electrocinetic este mai mare, micele se resping între ele i coloizii se menŃin în stare de
dispersie, deci au o capacitate de peptizare ridicată. Ionii din stratul dens de ioni
compensatori, fiind reŃinuŃi cu forŃe puternice, nu se pot hidrata.
Prin micorarea potenŃialului electrocinetic se red uc i forŃele de respingere dintre
particulele coloidale, iar atunci când potenŃialul electrocinetic ajunge la zero( punct
izoelectric), particulele coloidale nu se mai resping , ci se unesc sub formă de agregate, se
separă de lichidul intermicelar i se depun, trecân d în stare de gel. Fenomenul de trecere a
unui coloid din stare de dispersie în stare de gel se numete coagulare.
Coagularea coloizilor sub acŃiunea cationilor din soluŃia solului poate fi reversibilă
i ireversibilă. Coagularea este reversibilă atunci când din starea de gel coloidul poate
trece din nou în stare dispersă (peptizată). Acest fenomen mai poartă denumirea de
floculare. Coagularea este ireversibilă atunci când coloidul nu mai poate trece din stare de
gel în stare dispersă, fenomenul purtând denumirea i de pectizare.
++ ++
Obinuit , în sol produc o coagulare ireversibilă c ationii de Ca i Mg i
+ +
reversibilă cei de Na i H .

90
 5.2.4. Capacitatea de adsorbŃie a coloizilor

Coloizii solului, fiind substanŃe fin dispersate, posedă la suprafaŃa particulelor

energie liberă, datorită căreia au capacitatea de a atrage i reŃine o cantitate mare de ioni
din soluŃia intermicelară. Proprietatea coloizilor de a adsorbi din soluŃia intermicelară
diferiŃi ioni poartă denumirea de adsorbŃie ionică. Această însuire reprezintă
proprietatea esenŃială a coloizilor solului.
Fenomenul de reŃinere a cationilor poartă denumirea de adsorbŃie cationică, iar
atunci când se reŃin din soluŃia intermicelară anioni, fenomenul poartă denumirea de
adsorbŃie anionică..

5.2.5. Formele de reŃinere ale solului

Formele de reŃinere ale solului sunt : reŃinere sau adsorbŃie moleculară,

reŃinere sau adsorbŃie cationică, reŃinere sau adsorbŃie anionică, reŃinere mecanică i
reŃinere biologică.
ReŃinerea sau adsorbŃia moleculară este cunoscută i sub denumirea de
adsorbŃie fizică sau adsorbŃie polară i constă în atragerea i reŃinerea la suprafaŃa p
articulelor de sol a unor substanŃe aflate în stare de dispersie moleculară.
ReŃinerea fizică se datorete sarcinilor electrice libere de la suprafaŃa particulelor
de sol ( mai ales cele coloidale) i a unor molecule d ipol din soluŃia solului. Apa de
higroscopicitate este cel mai întâlnit i tipic fen omen de reŃinere moleculară. Bazat pe
acelai principiu se reŃine amoniacul în platformel e de gunoi de grajd, prin acoperirea
acestora cu un start de pământ fin, precum i limpe zirea vinurilor cu ajutorul bentonitei,
care este argilă alcătuită din montmorillonit, ce are o putere mare de adsorbŃie moleculară.
ReŃinerea moleculară, fiind un fenomen de suprafaŃă , va depinde de gradul de
mărunŃire al particulelor de sol. De aceea capacitatea de reŃinere fizică crete de la solurile
nisipoase spre cele argiloase.
ReŃinerea sau adsorbŃia cationică este cunoscută i sub denumirea de
adsorbŃie fizicochimică, polară sau prin schimb de cationi i se datorete activităŃii
coloizilor electronegativi.
Procesul de reŃinere i schimb cationic, se petrece pe baza unor reguli sau legi bine
stabilite:
Legea echivalenŃei : Schimbul de cationi se petrece întotdeauna în proporŃii
echivalente. De exemplu : un cation bivalent va fi schimbat cu un alt cation bivalent sau cu
doi cationi monovaleŃi; în timp ce un cation monovalent va fi schimbat tot cu unul
monovalent.
Pe baza acestei legi se pot efectua unele calcule utile practicii agricole, cum ar fi
stabilirea dozelor de amendamente (CaCO3) necesare ameliorării solurilor acide.
Legea reversibilităŃii: Procesul de schimb cationic este reversibil, adică un cation
pătruns din soluŃia solului în complexul coloidal poate trece din nou în soluŃie. Această
lege are o deosebită importanŃă practică, deoarece complexul coloidal funcŃionează ca o
magazie în care se depozitează cationii aflaŃi în exces în soluŃia solului, fiind protejaŃi
împotriva pierderii prin eluviere.
Legea echilibrului: Schimbul de cationi între complexul coloidal i s oluŃia solului
se petrece până la realizarea unui echilibrul de schimb. Bazat pe această lege, o parte din
cationii adui în soluŃia solului prin aplicarea în grăămintelor i amendamentelor trec în

91
complexul coloidal, unde sunt înmagazinaŃi i prote jaŃi împotriva spălării în profunzime.
Pe măsură ce plantele consumă cationii din soluŃie, complexul coloidal îi pune în libertate
în mod treptat, asigurând o aprovizionare continuă i echilibrată a plantelor
Legea energiei de adsorbŃie : ReŃinerea cationilor de către complexul coloidal i
eliberarea acestora în soluŃie depinde de valenŃă i gradul de hidratare al acestora. Astfel,
cationii bivalenŃi sunt reŃinuŃi mai puternic decât cationii monovalenŃi, iar cationi mai
slab hidrataŃi sunt reŃinuŃi, de asemenea, mai puternic decât cei cu o hidratare mai mare.
Indicii ce caracterizează capacitatea de schimb cationic. Capacitatea de
adsorbŃie i schimb cationic este una dintre cele m ai importante proprietăŃi chimice ale
solului, care se poate caracteriza prin următorii indici : capacitatea de schimb pentru baze,
capacitatea de schimb pentru hidrogen, capacitatea totală de schimb cationic i gradul de
saturaŃie în baze.
SB Capacitatea de schimb pentru baze cunoscută i sub denumirea de suma bazelor
de schimb, reprezintă totalitatea cationilor bazici de Ca, Mg, Na i K reŃinuŃi de
complexul coloidal al solului i care pot fi schimb aŃi. Se exprimă în m.e. la 100 g sol
uscat.
SH Capacitatea de schimb pentru hidrogen , sau suma hidrogenilor schimbabili,
reprezintă totalitatea cationilor de hidrogen reŃinuŃi de complexul coloidal i care pot fi
schimbaŃi. Se exprimă în m.e. la 100 g sol uscat. În general, capacitatea de schimb pentru
hidrogen , pentru tipurile de sol din Ńara noastră , variază între 0 –10 m.e. la 100 g sol, etc.
T Capacitatea totală de schimb cationic , este dată de suma cationilor bazici (SB) i
cationilor de H (SH) ce se găsesc adsorbiŃi de c ătre complexul coloidal i care pot fi
schimbaŃi. Se exprimă în m.e. la 100 g sol uscat. Deci valoarea T = SB + SH.
V Gradul de saturaŃie în baze , reprezintă proporŃia în care complexul coloidal al
solului este saturat cu ioni bazici. Acesta se exprimă în procente, calculânduse după
următoarea formulă :
SB
V%= 100.
T

La solurile care au complex saturat numai cu baze, (T=SB), gradul de saturaŃie în

baze este egal cu 100%. Atunci când în complex se găsesc alături de ionii bazici i ioni de
+
H , gradul de saturaŃie în baze (V%) va avea valori mai mici de 100.
ReŃinerea sau adsorbŃia anionică Este cunoscută i sub denumirea de reŃinere
chimică sau chemosorbŃie i are loc fie prin adsorbŃia anionilor la suprafa Ńa micelelor
coloidale electropozitive sau cu caracter amfoter, fie prin trecerea anionilor în substanŃe
insolubile sau greu solubile rezultate în urma unor reacŃii chimice ce au loc în sol.
ReŃinerea mecanică a solului se bazează pe proprietatea corpurilor poroase de a
reŃine în pori toate particulele aflate în suspensie care au diametrul mai mare decât al
porilor respectivi.
Prin reŃinerea mecanică se păstrează la suprafaŃa solului resturile organice din
care se formează humusul, iar pe profil se depun diferite particule aflate în suspensie, ce
duc la formarea unor straturi compacte i impermeabile.
Bazat pe reŃinerea mecanică se depune la suprafaŃa terenurilor din lunci, în urma
inundaŃiilor, o cantitate însemnată de material fertil, ce contribuie la ridicarea capacităŃii
productive a acestor soluri.
ReŃinerea mecanică are aplicabilitate i în irigaŃ ii, unde , pentru impermeabilizarea
canalelor în vederea reducerii infiltraŃiilor, se introduce apă cu o cantitate mare de material

92
mineral în suspensie. Materialul argilos în suspensie va fi reŃinut în porii de pe fundul i
pereŃii canalelor, pe care treptat îi astupă, reducând astfel pierderile de apă prin infiltraŃii.
ReŃinerea biologică este determinată de organismele vii i constă în r eŃinerea
elementelor minerale de către acestea în procesul de nutriŃie, sub formă de substanŃe
organice.
ReŃinerea biologică, spre deosebire de celelalte forme de reŃinere, se
caracterizează prin aceea că este selectivă, absolută i cumulativă. Este o reŃinerea
selectivă , deoarece plantele iau din sol numai elementele minerale de care au nevoie în
procesul de nutriŃie. Este absolută, deoarece elementele minerale reŃinute sunt
transformate în substanŃe organice i ele nu mai pot fi pierdute prin spălare , fiind puse în
libertate numai după mineralizarea materiei organice respective. Este considerată
cumulativă, deoarece ea contribuie în permanenŃă la acumularea substanŃelor nutritive în
primele orizonturi ale solurilor.
ReŃinem : Faza solidă a solului este formată din particule de mărimi foarte diferite,
de la dimensiunea ionilor i moleculelor, la cea a coloizilor i până la particule de nisip mai
mult sau mai puŃin grosiere. Particulele în stare de dispersie coloidală din masa solului
poartă denumirea de coloizii solului. Acetia sunt constituiŃi din particulele fine ale solului.
FaŃă de domeniul chimiei unde limita de separare a substratelor coloidale este de 0,1
microni, în pedologie această limită a fost extinsă la 2 microni(0,002 mm) pentru a
cuprinde i argila.
Datorită dispersiei foarte înaintate, coloizii formează partea cea mai activă a solului,
care participă la toate procesele fizicoc himice ce se petrec în sol i care condiŃionează
fertilitatea acestuia.
ObservaŃie : Coloizii din sol se asociază unii cu alŃii formând un complex, de
aceea poartă denumirea de complex coloidal al solului. Având ca proprietate principală
adsorbŃia ionilor sau moleculelor, complexul coloidal se mai numete complex adsorbtiv,
iar datorită faptului că principalii coloizi ai solului sunt argila i humusul, poartă denumirea
i de complex argilohumic .

TEST DE EVALUARE

9. Cărei forme de reŃinere îi corespunde legea echivalenŃei i ce presupune

ea ?

Răspuns :

Legea echivalenŃei aparŃine reŃinerii fizicochimic e a solului care se realizează la nivelul

miceelor coloidale electronegative i presupune sch imbul echivalent de cationi între micela
coloidală i soluŃia solului.

10. Care este forma de reŃinere dterminată de către organisme, în ce constă

i de cîte feluri este ?

Răspuns :

93
 ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. În funcŃie de sarcina micelei colidale, coloizii
sunt : a) minerali ;
b) organominerali ;
c) electronegativi ;
d) electropozitivi ;
e) amfoteri.

Rezolvare : c, d i e

De rezolvat:
4. Peptizarea coloizilor presupune :
a) starea de gel ;
b) starea de coagulare ;
c) starea de dispersie ;
d) starea de suspenise ;
e) reșinerea de către organismele vii a elementelor minerale.

Rezolvare:

5.3. Aciditatea solului ( ReacŃia solului)

+ +
În sol pe lângă diferiŃi ioni, se găsesc i ionii d e H i OH . ReacŃia solului este
+
dată de raportul dintre H i OH . Când în sol predomină cationii de H reacŃia este acidă iar
când anionii de OH sunt predominanŃi reacŃia este alcalină. La nivel mondial sa convenit
+
ca pentru a cunoate reacŃia unui sol, să se deter mine doar concentraŃia ionilor de H care
determină aciditatea, de aceea se folosete noŃiune a de aciditate. La soluri se cunosc două
forme de aciditate: actuală i potenŃială.

5.3.1. Aciditatea actuală

Se mai numete reacŃia soluŃiei de sol sau valoarea pH. Este dată de totalitatea
+
ionilor de H aflaŃi liberi în soluŃia solului. Expresia cifrică a reacŃiei solului este
valoarea pH, care reprezintă logaritmul cu semn schimbat al concemtraŃiei ionilor de H
aflaŃi liber în soluŃia solului.
0 7
Apa distilată ar trebui să aibă reacŃie neutră deoarece la 1litru i 23 C conŃine 10
+ 7
ioni g H i 10 g OH i disociază foarte puŃin Log H = 7 sau log H = 7 de unde rezultă că
apa distilată are valoare pH = 7. Apa de ploaie în drumul ei spre suprafaŃa solului dizolvă
în ea CO2. De aceea are o reacŃie acidă (pH5).

94
 Ajunsă la suprafaŃa solului i în dumul ei prin sol , apa de ploaie dizolvă o serie
întreagă de săruri : CaCO3, MgCO3, Na2CO3 rezultând diferite baze : Ca(OH)2, Mg(OH)2 ,
NaOH i H 2CO3. Acidul carbonic fiind un acid slab care nu influenŃează, reacŃia devine
bazică.
Alcalinitatea soluŃiei depinde de natura sărurilor . Cea mai puternică alcalinitate o
imprimă Na2CO3 deoarece prin hidroliză rezultă o bază puternică NaOH.
PrezenŃa Na2CO3 ridică alcalinitatea la un pH peste 12.
Carbonatul de magneziu (MgCO3) ridică alcalinitatea până la pH 11,5. Carbonatul
de calciu (CaCO3) prin hidroliză, formează o bază mai slabă Ca(OH)2, de aceea imprimă
soluŃiei o alcalinitate la valoarea pH 10.
Alcalinitatea soluŃiei solului este însă mai redusă datorită prezenŃei CO 2 , care
reacŃionează cu carbonaŃii din sol, transformândui în hidrocarbonaŃi. De aceea, în mod
practic, prezenŃa carbonaŃilor în sol ridică valoarea pH la 8,3 – 8,4.
În zonele mai umede i reci, datorită creterii pre cipitaŃiilor i prezenŃei unor
+
materiale parentale sărace în elemente bazice, ioni de H predomină în sol. Procesele de
debazificare i levigare sunt intense, reacŃia solu lui devine puternic acidă pH 3,54 ( zona
montană).
La soluri valoarea pH este curprinsă între 3 – 3,5 i 9 – 9,5.
Cunoaterea valorii pH prezintă importanŃă foarte m are deoarece ajută la
caracterizarea solurilor i la practicarea unei act ivităŃii agricole corecte
Din punct de vedere al valorii pH, solurile se clasifică în : (tabel 1)

Tabel 1
Clase de reacŃei a solului
( după I.C.P.A. – 1997 )
Denumirea limita pH (H2O)
extrem de acidă < 3,5
foarte puternic acidă 3,6 – 4,3
puternic acidă 4,4 – 5,0
moderat acidă 5,1 – 5,8
slab acidă 5,9 – 6,8
neutră 6,9 – 7,2
slab alcalină 7,3 – 8,4
moderat alcalină 8,5 – 9,0
puternic alcalină 9,1 – 9,4
foarte puternic alcalină 9,5 – 10,00
extrem de alcalină ≥ 10,1

Solurile se încadrează în trei domenii principale de reacŃie : acidă, neutră i

alcalină.
ReacŃia acidă. Este determinată de valorile pH mai mici de 6,8
ReacŃia neutră . Are un domeniu mic de exprimare respectiv media dintre valorile
pH 6,9 i 7,2.
Este reacŃia cea mai favorabilă pentru microorganisme i plante, desigur cu
excepŃiile de vigoare.
ReacŃia alcalină. Are un domeniu mai larg de exprimare cu valorile pH mai mari
de 7,2.

95
 La plante, toleranŃa la alcalinitate se manifestă diferit :
+
toleranŃă foarte scăzută ( Na adsorbit, mai puŃin de 10% din valorea T) prezintă
pomii fructiferi;
+
toleranŃă mijlocie ( Na adsorbit = 20 – 40 % din valorea T) prezintă trifoiul,
ovăzul, orezul, etc;
+
toleranŃă ridicată ( Na = 40 – 60% din valorea T) prezintă grâul, lucerna, bumbacul
etc.
Un orizont alcalizat tipic este Btna de la soloneŃ, dar orizonturi alcalizate Aoac,
Ayac etc., apar i la alte subtipuri alcalizate, pH ul ajungând la valorea 9,0.

5.3.2. Aciditatea potenŃială a solului

Aciditatea potenŃială este determinată de ionii de hidrogen adsorbiŃi de complexul

coloidal. I se spune potenŃială, deoarece ionii de hidrogen adsorbiŃi dau aciditate numai
dacă sunt pui în libertate.
În funcŃie de forŃa cu care sunt reŃinuŃi ionii de hidrogen i deci, de uurinŃa cu
care sunt pui în liberate, aciditatea potenŃială se împ arte în aciditate de schimb,
hidrolitică i de neutralizare.
Aciditatea de schimb, este dată de ionii de hidrogen reŃinuŃi cu forŃe mai slabe
de către complexul coloidal i se pune în evidenŃă pri n tratarea probei de sol cu o soluŃie
normală a unei sări neutre (KCl, CaCl 2, NaCl). Cea mai folosită este soluŃia normală de
clorură de potasiu, reacŃia decurgând astfel :

Mg Ca Mg Ca
Na H Na H
Complex H + KCl → Complex K + HCl
H coloidal H H coloidal H

Aciditatea hidrolitică, este dată de ionii de hidrogen reŃinuŃi cu forŃe mai

puternice de complexul coloidal i se pune în evidenŃă prin t ratarea probei de sol cu o
soluŃie normală a unei sări ce hidrolizează alcalin ( acetat de sodiu, de potasiu sau calciu).
Ea se pune în evidenŃă la solurile cu un pH până la 8,3.
Aciditatea hidrolitică prezintă importanŃă deoarece se folosete la calcularea
capacităŃii totale de schimb cationic (T = SB +Ah) i a dozelor de amendamente calcaroase
necesare pentru ameliorarea solurilor acide (CaCO3 t/ha = Ah 1,5).
Aciditatea de neutralizare , este determinată de toŃi ionii de hidrogen adsorbiŃi în
complexul coloidal i se pune în evidenŃă prin trat area probei de sol cu soluŃia unei baze
(NaOH, KOH). ReacŃia decurge astfel :

Ca Mg Ca Mg

96
 H
Na H Na K
Complex Complex
K + 4H2O
H + 4KOH→ K
H coloidal coloidal K

Ca Mg Ca Mg
. Prin tratarea probelor cu o bază se ajunge la reacŃii exprimate prin pH până la 12,
ceea ce nu se întâmplă în soluri în condiŃii naturale, de aceea această aciditate nu se
determină i nu se folosete pentru caracterizarea solurilor.
DiferenŃa dintre cele trei forme de aciditate potenŃială este determinată numai de
cantitatea de ioni de hidrogen scoi din complex. L a aciditatea de schimb se înlocuiete o
cantitate mai mică de ioni ( până la un pH de 6), la aciditatea hidrolitică se înlocuiete o
cantitate mai mare de ioni din complexul coloidal ( până la un pH de 8,3), iar la aciditatea
de netraulizare se înlocuiesc din complex toŃi ionii de hidrogen ( până la pH = 12).

5.3.3. Capacitatea de tamponare a solului

Este proprietatea solurilor de a se opune modificărilor brute a reacŃiei ( a valorii

pH) sau a conŃinutului în diferiŃi ioni.
Dacă la aplicarea unor îngrăăminte chimice sau ame ndamente, reacŃia solului sar
schimba brusc, plantele ar avea de suferit i ar d ispărea.
Această capacitate de tamponare este dată de complexul coloidal, de diferite
componente ale solului i diferiŃi compui ai unor acizi slabi ( acidul carbonic, acetic,
fosforic). Rol important are însă complexul coloidal, care pe baza legilor de la reŃinerea
fizicochimică, menŃine în permanenŃă un echilibru între concentraŃia soluŃiei solului i
micelele coloidale.
ReŃinem : Cunoaterea reacŃiei solului prezintă importanŃă atât pentru
caracterizarea pedologică a solurilor, cât i pentr u problemele practice pe care le ridică
agricultură intensivă.
În cercetările pedologice cunoaterea valorii pH i a acidităŃii potenŃiale ne dau
indicaŃii preŃioase asupra proceselor de geneză i ne ajută la stabilirea tipurilor de sol.
Astfel, solurile formate în zona de stepă au, în general, o reacŃie alcalină, solurile din zona
de silvostepă au o reacŃie slab acidă sau neutră, iar solurile din zonele de pădure au o
reacŃie acidă.
ReacŃia are o puternică influenŃă asupra dezvoltării microorganismelor din sol,
acestea dezvoltânduse normal numai la o anumită re acŃie a solului.
Majoritatea plantelor agricole se dezvoltă în condiŃiuni bune la o reacŃie de la slab
acidă până la slab alcalină. Unele plante agricole preferă reacŃia acidă (cartotul, lupinul,
orzul, secara) iar altele preferă reacŃia alcalină ( lucerna, spaceta etc.). Deci, cunoscând
reacŃia solurilor, se pot amplasa corespunzător culturile agricole.
ObservaŃie : Cunoscând efectul negativ al reacŃiei solurilor, se pot lua cele mai
corespunzătoare măsuri pentru ameliorarea i folosi rea lor raŃională. Astfel, pentru
ameliorarea solurilor acide, se folosesc amendamente pe bază de carbonat sau oxid de
calciu (CaCO3, CaO). Cu bune rezultate se pot folosi i diferite reziduuri industriale (

97
spumă de defecaŃie, praful de ciment, cenua de ter mocentrală, reziduul calcaros de la
fabricile de îngrăăminte minerale etc.)
Ameliorarea reacŃiei puternic alcaline este mult mai complicată, realizânduse prin
administrarea de amendamente pe bază de gips sau fosfogips concomitent cu aplicarea
udărilor de spălare i a lucrărilor de desecare.
La fertilizarea solurilor cu îngrăăminte minerale, se are în vedere reacŃia solurilor.
De regulă, pe solurile acide se aplică îngrăăminte cu reacŃie bazică, iar pe cele alcaline se
aplică îngrăăminte cu reacŃie acidă.

TEST DE EVALUARE

1. Cum se mai numețte aciditatea actuală a solului ți de cine este dată ?

Răspuns :

Aciditatea actuală a solului numită și reacșia solului, este dată de totalitatea ionilor de
hidrogen, aflași liberi în solușia solului.

2. Ce se înțelege prin valoarea pH ?

Răspuns :

ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Precizați care din următoarele valori pH corespund reacției foarte
puternic acidă ?
a) 3,5;
b) 3,6 – 4,3 ;
c) 7,3 – 8,4 ;
d) 8,5 9;
e) > 10,1.

Rezolvare : b

De rezolvat:
1. Capacitatea de tamponare a solului reprezintă :
a) totalitatea ionilor de hidrogen reșinuși cu forșe slabe de complexul
coloidal al solului ;
b) totalitatea ionilor de hidrogen reșinuși cu forșe puternice de complexul
coloidal al solului ;
c) totalitatea ionilor de hidrogen absorbiși în complexul coloidal ;
d) proprietatea solurilor de a se opune modificărilor bruște a reacșiei (valorii
pH) sau a conșinutului în diferiși ioni ;
e) proprietatea solului de a atrage și de a reșine la suprafașa particulelor ,
unele substanșe aflate în stare de dispersie moleculară.

98
 Rezolvare :

Rezumatul temei

Propietatiile chimice ale solului, sunt multe i al ături de celelalte însuiri ale solului,
fizice , hidrofizice i biologice etc., prezintă o importanŃă deosebită asupra fertilităŃii
solului, influenŃând direct creterea i dezvoltarea plantelor. În cea mai mare
parte aceste proprietăŃi depind de coloizii solului i de soluŃia solului. Coloizii solului sunt
de natură foarte diferită, foarte diferită fiind i reacŃia soluŃiei solului.
SoluŃia solului este reprezentată de apa din sol încarcată cu diferite elemente
chimice sub formă de ioni molecule, coloizi diferite materiale mai gorsiere care se menŃin
în stare de dispersie . Ea se formează încă din atmosferă, când picăturile de ploaie
întâlnesc, dizolvă i antrenează diferite elemente chimice ( azot, hidrogen, oxigen) sau
particule ( de praf). Ajunsă la suprafaŃa solului i în drumul ei prin sol, apa de ploaie,
continuă să dizolve în ea diferiŃi acizi organici sau minerali, diferite baze, săruri sau
coloizi. În acest fel, concentraŃia soluŃiei în elemente crete. CompoziŃia i concentraŃia
soluŃiei este influenŃată de o serie de factori : conŃinutul în humus i tipul de humus,
compoziŃia i gradul de solubilitate mineralogică, activitatea microbiologică, cantitatea de
complex coloidal, cantitatea de apă din sol. CompoziŃia i concentraŃia soluŃiei solului
este echilibrată la majoritatea solurilor.
Coloizii solului sunt substanŃe alcătuite din particule foarte mici de ordinul
micronilor ( argila sub 2 ). Datoprită fineŃei pa rticulelor, acestea dispun la suprafaŃă de o
cantitate foarte mare de energie liberă. De aceea, prin intermediul acestor forŃe energetice,
substanŃele colidale au o capacitate foarte mare de adsorbŃie.
Principalele proprietăŃi ale colizilor sunt : adsorbŃia i schimbul cationic, peptizarea,
coagularea i interacŃiunea coloizilor. Coloizii so lului după natura lor sunt : organici
( humusul), minerali ( argila, silicea coloidală, hidroxizii de fier i aluminiu), organominerali
( argilohumaŃi, ferohumaŃi, aluminohumaŃi), iar du pă sracina electrică a micelei
colidale, colizii sunt electronegativi ( argila, humusl, silicea colidală) i electropozitivi
( hidroxizii de fier i aluminiu).
Formele de reŃinere ale solului sunt : cationică, anionică, moleculară, mecanică i
biologică.
Solul prezintă două forme de acidităŃi : o aciditate actuală dată de ionii de hidrogen
aflaŃi liberi în soluŃia solului, numită i reacŃia solului , la care expresia cifrică este
reprezentată prin pH i o aciditate potenŃială dată de ionii de hidrogen reŃinuŃi cu forŃe
slabe ( aciditatea de schimb As) i cu forŃe putern ice ( aciditatea hidrolitică Ah).
În funcŃie de reacŃia solului, dar i de celelalt e proprietăŃi chimice se iau măsuri
pentru ameliorarea i îmbunătăŃirea acestora pentru a se crea condiŃii bune de cretere i
dezvoltare a plantelor.

TEST RECAPITULATIV
Temele 1 – 5

99
1. Prin procesele de iluviere se formează orizonturi :
a) îmbogăŃite în coloizi ;
b) sărăcite în coloizi ;
c) îmbogăŃite în săruri ;
d) compacte i impermeabile ;
e) de culoare mai deschisă .

2. Orizontul hiposalic „sc” se caracterizează prin :

a) conŃinut ridicat în ergilă peste 30% ;
b) conŃinut în cloruri 0,1 – 1%;
c) conŃinut în sulfaŃi 0,15 – 1,5 %;
d) grosime minimă 10 cm;
+
e) saturaŃie în ioni de Na de 5 – 15% din T;

3. Crotovinele reprezintă :
a) galerii lăsate de rădăcinile arborilor intrate în descompunere ;
b) galerii săpate de către râme, viermi, insecte ;
c) material trecut prin corpul rîmelor i îmbogăŃit în azot ;
d) material teros mobilizat de furnici;
e) galerii săpate în sol de către rozătoare( cârtiŃe, popândăi, oareci).

4. Rocile generatoare de soluri poartă denumirea de roci parentale atunci

când sunt :
a) afânate ;
b) mărunŃite;
c) compacte ,
d) permeabile ;
e) poroase .

5. Orizontul situat la baza profilului i alcătuit din roci compacte care nu au

suferit procese de dezagregare i alterare se notea ză cu :
a) O ;
b) T ;
c) R ;
d) C ;
e) A .

26. Apa stagnantă ca factor de solificare determină procese de

stagnogleizare :
a) în zonele cu precipitaŃii puŃine ;
b) în zonele cu apa freatică la mică adâncime ,
c) pe terenuri plane ;
d) pe terenuri depresionare ;
e) în zonele cu precipitaŃii multe ;

27. Cum se numesc solurile formate în condiŃii climatice existente i în

prezent în zona respectivă ?

100
a) fosile ;
b) motenite ;
c) actuale ;
d) relicte ;
e) desfundate.

28. Între condiŃiile de climă, relief , vegtaŃie, material parental i tipurile

de sol există un perfect paralelism. PrecizaŃi ce soluri se formează în zonele de
deal i podi sub o vegetaŃie de pădure, cu climat mai umed i răcoros, pe
materiale parentale sărace în elemente bazice :
a) podzolurile ;
b) luvosolurile ;
c) cernoziomurile ;
d) preluvosolurile
e) faeoziomurile.

29. Cum se numete procesul de mărunŃire a rocilor, ca urmare a acŃiunii

de îngheŃ i dezgheŃ a apei din fisurile i porii l or ?
a) dezagregare termodinamică ;
b) dezagregare eoliană ;
c) gelivaŃie ;
d) dezagregare datorită forŃei gravitaŃionale ;
e) alterare.

30. Ce sunt depozitele deluviale :

a) materiale depuse de către apele curgătoare :
b) produi de dezagregare i alterare rămai pe locul de formare;
c) materiale depuse pe versanŃi, peste depozitele coluviale ;
d) materiale depuse la baza versanŃilor ;
e) materiale depuse de torenŃi.

31. Coloizii minerali ai solului sunt :

a) argila ;
b) hidroxizii de aluminiu ;
c) hidroxizii de fier;
d) humusul ;
e) silicea coloidală.

32. SelectaŃi care sunt indicii ce caracterizează reŃinerea fizicochimică:

a) capacitatea de schimb pentru baze ;
b) starea de peptizare ;
c) starea de coagulare ;
d) gradul de saturaŃie în baze ;
e) capacitatea totală de schimb cationic.

33. Aciditatea actuală a solului este determinată :

a) de ionii de hidrogen aflaŃi liberi în soluŃia solului ;

101
b) de ionii de hidrogen reŃinuŃi cu forŃe puternice de către complexul
coloidal al solului ;
c) de ioni de hidrogen reŃinuŃi cu forŃe slabe de către complexul coloidal al
solului ;
d) de cationii bazici alcalini i alcalinopământoi reŃinuŃi de complexul
coloidal ;
e) de ioni de hidrogen i aluminiu reŃinuŃi de complex ul coloidal.

34. Agregatele structurale formate de humus, ca liant de legătură a

particulelor elementare ale solului, sunt :
a) tasate ;
b) poroaase ;
c) rotunjite ;
d) cu stabilitate hidrică mare ;
e) colŃuroase.

35. PrecizaŃi care din următoarele activităŃi determină degradarea

structurii solurilor :
a) executarea lucrărilor agricole în condiŃii corespun zătoare de umiditate ;
b) folosirea îngrăămntelor organice ;
c) păunatul neraŃional ;
d) efectuarea lucrărilor agricole minime ;
e) folosirea corectă a mainilor agricole.

36. Pentru descompunerea resturilor organice i formare a humusului,

trebuie să existe :
a) condiŃii de aerobioză ;
b) condiŃii de anaerobioză ;
c) condiŃii alternative de aerobioză i anaerobioză.
d) procent ridicat de argilă;
e) procent ridicat de nisip.

37. Raportul H/F ( acizi huminici/acizi fulvici) din alcătuirea humusului

pentru zona de câmpie are valoarea :
a) 1
b) <1;
c) 2
d) 3;
e) >3 .

38. StabiliŃi care este tipul de humus format în zonele cu temperaturi

scăzute, precipitaŃii multe, activitate microbiologică slabă, caracterizat prin
humificare slabă ( resturile organice supuse descompunerii se observă în masa
sa), reacŃie acidă, calitate slabă :
a) mor ; b)
moder ; c)
turbă ,

102
d) mull forestier ;
e) mull calcic.

39. Cum se numete apa reŃinută la suprafaŃa particule lor de sol datorită
caracterului dipolar al său i energiilor libere d e care dispun aceste particule
?
a) apa de constituŃie ;
b) apa de cristalizare ;
c) apa legată fizic ; d)
apa gravitaŃională; e)
apa capilară.

40. PrecizaŃi care indice hidrofizic reprezintă cantitatea maximă de apă

pe care o probă de sol o poate reŃine la suprafaŃa particulelor atunci când
eate aezată întrun mediu cu vapori de apă :
a) coeficientul de ofilire ;
b) coeficintul de higroscopicitate ;
c) capacitatea capilară.
d) capacitatea totală ;
e) capacitatea de cîmp pentru apă.

41. Lăcovitirea i sărăturarea solului se realizaeză a tunci când apa freatică

se găsete :
a) apa freatică se găsește la adâncime acritică; b)
apa freatică se găsește la adîncime subcritică; c)
apa freatică se găsește la adîncime critică;
d) apa din precipitașii stagnează la suprafașa solului;
e) apa din precipitașii stagnează la o anumită adâncime în sol.

42. Regimul hidric nepercolativ este specific :

a ) zonelor cu climat secetos ( stepă) ;
b) zonelor cu climat mai umed ( silvostepă ); c
) zonelor cu climat umed ( pădure) ;
d) zonelor cu apă freatică la mică adânimce ;
e) zonelor irigate.
3
43. Cantitate de căldură necesară unui gram de sol, sau unui cm de sol,
0
pentru ai ridica tempeartura cu 1 C reprezintă :
a) căldura specifică ;
b) conductivitatea termică ;
c) capacitatea de absorbŃie a căldurii :
d) constantă solară ;
e) regim termic.

44. ConŃinutul în CO2 al aerului din sol este mai mare :

a) în anotimupul vara ;
b) în solurile bogate în humus ;
c) în anotimpul iarna ;

103
d) în anotimpul toamna;
e) în solurile cu activitate biologică intensă.

45. SelectaŃi care sunt produii rezultaŃi prin procese de dezagregare

: a) săruri ;
b) silicea coloidală;
c) pietre;
d) nisp ;
e) praf.

46. SelectaŃi din orizonturile enumerate mai jos pe cele de tranziŃie :

a) Al ; b)
Btna c)
AC d)
E+B e)
Amsa

47. PrecizaŃi care din următoarele componente ale solului, îi imprimă

culoare închisă :
a) oxizii i hidroxizii de fier ;
b) silicea coloidală ;
c) humusul ;
d) sărurile uor solubile ;
e) carbonatul de calciu.

48. NeoformaŃiunile chimice (concreŃiuni de fier i ma ngan) se întâlnesc

în solurile :
a) cu exces de umiditate ;
b) cu procese de eluviere ;
c) cu procese de migrare a coloizilor ;
d) cu procese de oxidare i reducere ; e)
cu procese de sărăturare.

49. Care sunt componentele solului în funcŃie de care se stabilete textura

solului :
a) bolovani ;
b) pietre ; c)
nisip ; d) praf
;
e) argila.
50. SelectaŃi proprietatea slolului care se manifestă prin rezistenŃa pe
care acesta o opune la fenomenul de penetrare, comprimare i forfecare :
a) textura ; b)
structura ;
c) densitatea aparentă;
d) consistenŃa;
e) variaŃia de volum.
Tema nr. 6

104
 SOLURILE ZONEI DE STEPĂ, SILVOSTEPĂ,
DE DEALURI I PODI

UnităŃi de învăŃare
Solurile zonei de stepă;
Solurile zonei de silvostepă ,
Solurile zonei de deal i podi.

Obiectivele temei
Stabilirea clasei din care face parte fiecare unitate de sol i definirea tipului
de sol;
Cunoaterea condiŃiilor naturale de formare;
Descrierea proceselor de solificare;
Alcătuirea profilului de sol;
EvidenŃierea proprietăŃilor solurilor i a măsurilo r de ameliorare a lor;
Încadrarea solurilor în clase de favorabilitate i pretabilitate pentru diferite
plante i folosinŃe;

Timpul alocat temei : 6 ore

Bibliografie recomandată
51. Blaga Gh i colab., 2005 . Pedologie . Editura Ac ademic Press, Cluj
Napoca.
52. Florea N., Munteanu I., 2003 . Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor.
Editura Estfalia, Bucureti.
53. Popescu, C., 2008 – Ecopedologie. Editura Universitaria Craiova.
54. Popescu, C., 2010 – Pedologie. Manual universitar pentru învăŃământul la
distanŃă. Editura Universitaria Craiova.
55. Vasile D., Popescu C., 2001. Solul brun rocat di ntre Jiu i Olt „90 de ani de
învăŃământ agronomic la Iai” Editura Ion Ionesc u de la Brad, Iai..

6. 1. Solurile zonei de stepă

6.1.1. Kastanoziomul

Face parte din clasa cernisoluri.

Este definit printrun orizont Am de culoare închis ă, urmat de un orizont AC, de
culoare deschisă i orizont Cca în primii 125 cm.
Răspândire. Kastanoziomul este răspândit pe suprafeŃe mici în Ńara noastră,
întâlninduse în regiunile cele mai uscate. Pe supr afeŃe reprezentative se întâlnesc în estul
Bărăganului, în Dobrogea, dea lungul Dunării i L itoralului Mării Negre .
CondiŃii naturale de formare. Din punct de vedere climatic kastanoziomul sa
format în zonele cele mai aride din Ńara noastră caracterizate prin temperaturile medii cele

105
 0
mai ridicate (10,811,5 C), prin precipitaŃii medii anuale cele mai scăzute (350430 mm),
indicele de ariditate cel mai mic (1720), evapotr anspiraŃia cea mai ridicată (peste 700
mm), regimul hidric este nepercolativ specific zonei de stepă uscată.
Relieful este în general plan sau uor frământat, u or înclinat (cu pante însorite).
VegetaŃia naturală sub care sa format kastanoziomu l este reprezentată prin ierburi
cu tufă rară, care se dezvoltă mai mult primăvara i la începutul verii, când umiditatea este
mai mare.
Materialul parental este reprezentat prin loess, material loessoid, luturi, nisipuri.
Apa freatică se găsete la adancime mare de peste 1 0 m i nu a influenŃat procesul
de solificare.
Procese de pedogeneză. Cantitatea de resturi organice provenite de la vegetaŃia cu
tufă rară este mică atât la suprafaŃă cât i în int eriorul solului. Este descompusă de către
bacterii în condiŃii excesiv aerobe formânduse o c antitate mică de humus, dar prezenŃa
elementelor bazice în materialul parental face ca acesta să se satureze în cationi bazici i să
fie de bună calitate de tipul mull calcic.
Datorită precipitaŃiilor puŃine procesul de alterare este foarte redus astfel încât nu
se formează argilă sau se formează foarte puŃină, fracŃiiunile fine pe care le conŃine
solul provenind din materialul parental, astfel încât solul este nediferenŃiat textural.
CondiŃiile de ariditate determină i o levigare foarte scăzută a carbonatului de calciu, astfel
încât solul face efervescenŃă cu acid clorhidric 10% sau 1/3 încă de la suprafaŃă.
Alcătuirea profilului. Kastanoziomul tipic are un profil scurt de 70 – 80 cm i
prezintă orizonturile AmACCca
ProprietăŃi. Kastanoziomul are o textură mijlocie, mijlocie grosieră pe toată
adâncimea profilului, permeabilitatea pentru apă i aer este bună, se lucrează uor , sunt slab
spre mijlociu aprovizionate în humus (2 2,5% ), reacŃia este slab alcalină (pH 8 – 8,3), au
un grad de saturaŃie în baze de 100%, sunt mijlociu aprovizionate cu elemente nutritive.

ReŃinem : Kastanoziomul are o fertilitate mijlocie, factorul care reduce mult

capacitatea productivă îl reprezintă lipsa precipitaŃiilor în perioada de vegetaŃie a plantelor.
Din aceste considerente pentru ridicarea capacităŃii productive a solului se
recomandă executarea tuturor lucrărilor agricole la timp i de bună calitate pentru păstrarea
în sol a apei, completarea deficitului de umiditate prin lucrarea de irigaŃie, aplicarea
îngrăămintelor organice i chimice.
ObservaŃie : Kastanoziomul se pretează cu bune rezultate pentru toate plantele
agricole, însă solul aflânduse întro zonă agricol ă cerealieră se recomandă în primul rând
culturi de câmp (grâu, orz, porumb, floarea soarelui etc.). Rezultate bune pe aceste soluri
dau i plantaŃiile de vie i pomii fructiferi (pi ersic, cais).

6.1.2. Cernoziomul

Face parte din clasa cernisoluri.

Se definete prin orizont Am de peste 40 cm grosime i culoare închisă, urmat de
orizont AC având cel puŃin în partea superioară culori de Am.
Răspândire. Cernoziomul se întâlnete în toate zonele de câmpi e din Ńara noastră,
fiind specifice arealelor de stepă. Aria de răspândire este mare, Câmpia Română, Câmpia
Moldovei, Câmpia de Vest, Dobrogea i pe suprafeŃe mai mici în Câmpia Transilvaniei.
CondiŃii i procese de de formare. CondiŃiile climatice sunt specifice de stepă, cu
0
temperaturi medii anuale cuprinse între 9,0 i 11,0 C, precipitaŃii medii anulae 400500

106
mm, indicele de ariditate 2023, evapotranspiraŃia 700 mm i peste 700 mm, regimul
hidric este nepercolativ specific zonei de stepă moderată.
Relieful este caracteristic de câmpie, cu suprafeŃe plane sau uor ondulate i de
coline joase cu o altitudine cuprinsă între 15 – 20m i 150 200 m.
VegetaŃia naturală este specifică stepei semiumede reprezentată prin ierburi de
fâneaŃă cu talie înaltă i sistem radicular bogat.
Materialul parental este constituit din loess i de pozite loessoide, marne, argile,
nisipuri, depozite proluviale i aluviale.
Apa freatică se găsete la adâncime mare, 510 m i nu influenŃează procesele de
solificare.
Procese de pedogeneză. Procesul predominant este cel de bioacumulare deoarece
vegetaŃia ierboasă lasă în fiecare an cantităŃi mari de resturi organice atât la suprafaŃă
cât i în interiorul solului care sunt descompuse de către microorganisme în special de
bacterii în condiŃii de anaerobiază i mai puŃin de aerobioză, formanduse mult humus
saturat în elemente bazice, de bună calitate de tip mull calcic care se acumulează pe o
adancime mai mare.
Cantitatea ceva mai mare de precipitaŃii permite declanarea proceselor de alterare
a părŃii minerale, aa încât la aceste soluri se fo rmează o cantitate mică de argilă ce se
acumulează în orizontul de la suprafaŃă. Levigarea este i ea ceva mai pronunŃată decat la
kastanoziom, dar solul este nediferenŃiat textural.
Sărurile solubile sunt spălate mai accentuat în profunzime, iar carbonatul de calciu
se întalnete de la baza orizontului superior.
Alcătuirea profilului. Cernoziomul tipic are un profil scurt, dar ceva mai dezvoltat
decât kastanoziomul, cu aceleai orizonturi, AmAC Cca, dar orizonturile sunt mai bine .
ProprietăŃi. Cernoziomul are o textură mijlocie pe întregul profil, cea mai bună
structură, relaŃii bune cu apa i aerul, se lucrea ză uor. Are un conŃinut ridicat în humus, peste 4%
(cernoziomurile sunt solurile cele mai bogate în humus din Ńara noastră), reacŃia
este slab alcalină ( pH 7,2 – 8,0), grad de saturaŃie în baze ridicat (V% peste 90) i este
foarte bine aprovizionat cu elemente nutritive.
ReŃinem : Propietatiile fizicochimice foarte favorabile, fac ca acest sol să dispună
de cea mai ridicată fertilitate naturală, de cel mai ridicat potenŃial agroproductiv.
i la cernoziom ca i la kastanoziom factorul limit ativ îl constituie lipsa apei în
timpul verii.
Pentru obŃinerea de producŃii ridicate se recomandă în primul rând lucrări de
irigare, pentru completarea deficitului de apă din sol, efectuarea tuturor lucrărilor solului la
timp i de bună calitate, pentru păstrarea rezervei de apă în sol, fertilizarea organică i
minerală în doze echilibrate, folosirea de soiuri productive.
ObservaŃie : Se pretează pentru toate culturile, dar aflându se în prima zonă
cerealieră a Ńării se cultivă mai cu seamă cu porumb, orz, grâu, floarea soarelui, sfeclă de
zahăr etc. Se pretează bine i pentru plantaŃiile de pomi fructiferi i viŃădevie , dar acestea
ocupă pe cernoziomuri suprafeŃe mici, iar legumicultura găsete condiŃii prielnice pe
cernoziomurile irigate.

107
 TEST DE EVALUARE

11. Ce fertilitate naturală are cernoziomul i ce măsur i de ameliorare se

aplică ?

Răspuns :

Cernoziomul este solul cu fertilitatea naturală cea mai bună, lipsa apei în timpul verii
este factorul limitativ. Pentru obŃinerea de producŃii mari trebuie executate toate
lucrările la timp i de calitate, irigarea, fertili zare organică i minerală echilibrată..

12. Care sunt plantele care se pretează pe cernoziom ?

Răspuns :

ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
7. Ce valoare are gradul de saturaŃie în baze la solul
cernoziom ? f) peste 90% ;
g) 70% ; h)
< 53 % ; i)
100% ; j)
10%.

Rezolvare : a

De rezolvat:
8. Din punct de vedere al diferenŃeirii texturale, kastanoziomul este un sol :
a. puternic diferenŃiat textural ;
b. nediferenŃiat textural ;
c. slab diferenŃiat textural ;
d. mediu diferenŃiat textural ;
e. foarte puternic diferenŃiat textural.

Rezolvare :

6.2. Solurile zonei de silvostepă

6.2.1. Cernoziomul cambic

108
 Face parte din clasa cernisoluri.
Este definit prin prezenŃa la partea superioară a profilului a unui orizont de
bioacumulare Am de culoare închisă, subiacent un orizont de argilizare Bv.
Răspândire. Este specific zonei de silvostepă, ocupând partea silvostepei dinspre
stepă, găsinduse uneori în complex cu cernoziomuri sau cu cernoziomuri argice. Se
întâlnete în Oltenia, Muntenia, Moldova, Transilva nia i pe suprafeŃe izolate în Dobrogea.
CondiŃii naturale de formare. Clima este ceva mai răcoroasă i mai umedă decât
0
în cazul cernoziomurilor, cu temperaturii medii de 9,011,5 C, precipitaŃii medii de 500
550 mm, indice de ariditate 2327, evapotranspiraŃi e peste 600 mm, regim hidric
nepercolativ sau periodic percolativ.
Relieful reprezentat prin câmpie înaltă, uor fragm entată, platouri largi, podiuri i
piemonturi joase, terase, cu o altitudine de până la 300350 m.
VegetaŃia naturală este specifică silvostepei, cu ierburi de fâneaŃă în amestec cu
păduri de quercinieae mai puŃin pretenŃioase la umiditate (Q pubescens i Q
pedunculiflora). Predomină vegetaŃia ierboasă. Materialul parental este reprezentat de
loessuri, materiale löessoide, luturi, argile, nisipuri, aluviuni etc, iar pânza freatică se
găsete la adâncime mare i nu influenŃează procese le de solificare.
Procese de pedogeneză. Resturile organice provenite de la vegetaŃia ierboasă i
lemnoasă sunt descompuse de bacterii i ciuperci, î n condiŃii mai mult anaerobe,
formânduse humus mult, saturat cu ioni bazici, de bună calitate ( mull calcic). În
compoziŃia humusului încep să apară acizii fulvici ( specifici vegetaŃiei lemnoase) în
procent din ce în ce mai ridicat.
PrecipitaŃiile mai ridicate accentuează procesul de alterare a părŃii minerale,
astfel că se formează mai multă argilă, care se depune pe loc ( argilizare în situ), ducând la
apariŃia unui orizont Bv ( B cambic). Umiditatea mai mare, determină i o intensificare a
proceselor de levigare, carbonaŃii fiind eluvionaŃi i depui la baza profilului ( orizont C).
Debazificarea este frânată de prezenŃa elementelor bazice în materialul parental.
Alcătuirea profilului. Datorită climatului mai umed, cernoziomul cambic are un
profil ceva mai dezvoltat, la care se pune în evidenŃă un orizont B de acumulare a argilei
i oxizilor de fier. Profilul este de tipul AmBvC sa u Cca.
ProprietăŃi. Cernoziomul cambic, datorită prezenŃei argilei, are o permeabilitate
mai scăzută pentru apă i aer i se lucrează ceva m ai greu faŃă de cernoziom. Este bine
aprovizionat cu humus (35%), reacŃie slab acidă s au neutră (pH 6,77,2), grad de
saturaŃie în baze peste 80% i are rezervă mare de elemente n utritive .
ReŃinem : Cernoziomul cambic are o fertilitate naturală ridicată. Beneficiind de
mai multă umiditate, uneori pe cernoziomul cambic se obŃin producŃii mai mari decât pe
cernoziom.
Pentru creterea capacităŃii productive se recomand ă completarea deficitului de
umiditate prin irigaŃii, lucrări agricole profunde pentru îmbunătăŃirea relaŃiilor cu apa i
aerul, fertilizarea organică i minerală i cultiva rea de soiuri cu potenŃial productiv ridicat.
ObservaŃie : Ca i cernoziomul, cernoziomul cambic se preteaz ă bine pentru toate
culturile agricole, dar se recomandă în primul rând pentru plantele cerealiere i tehnice
( grâu, porumb, orz, floarea soarelui, soia, sfeclă de zahăr etc.). PlantaŃiile de vii i pomi se
amplasează, cu prioritate, pe versanŃi. Cu bune rezultate se poate folosi i pentru
legumicultură

6.2.2. Cernoziomul argic

109
 Face parte din clasa cernisoluri.
Este definit prin prezenŃa la suprafaŃa profilului a unui orizont de bioacumulare
Am , subiacent a unui orizont Bt
Răspândire. Cernozimurile argice sau format tot în zona de s ilvostepă, alături de
cernoziomurile cambice, dar cu specificarea că ocupă partea de silvostepă dinspre pădure,
care este mai umedă i mai răcoroasă i în care pre domină vegetaŃia lemnoasă.
CondiŃii naturale de formare. Climatul este mai răcoros i mai umed decât în
0
cazul cernoziomurilor cambice, cu temperaturi medii de 8,511 C i precipitaŃii medii de
550600 mm. Indicele de ariditate este de 2730, ev apotranspiraŃia sub 600 mm, regim
hidric periodic percolativ.
Relieful este specific câmpiei înalte, dealurilor i podiurilor joase, la altitudini de
până la 500550 m, reprezentat prin suprafeŃe plane , înclinate sau cu aspect depresionar.
VegetaŃia naturală este de silvostepă, cu specificarea însă că, în comparaŃie cu
solul anterior, la acesta predomină cea lemnoasă, reprezentată prin gârniŃă, stejar
brumăriu, ulm, arŃar etc.
Materialul parental este acelai ca la solul anteri or, reprezentat prin löessuri,
materiale löessoide, luturi, argile, marne, nisipuri, etc. dar cu un conŃinut ceva mai scăzut
în cationi bazici.
Apa freatică se situează la adâncime mare ( sub 10m) i nu are influenŃă asupra
proceselor de formare a solului.
Procese de pedogeneză. Resturile organice, provenite din vegetaŃie lemnoasă i
ierboasă, sunt descompuse de bacterii i ciuperci î n condiŃii predominat anaerobe, ceea ce
determină formarea unui procent ridicat de humus, saturat în elemente bazice, de tip mull
calcic. De specificat că humusul conŃine un procent mai ridicat de acizi bruni i fulvici
decât la solul anterior, de aceea este de mai slabă calitate i se acumulează în cantitate mai
redusă.
Climatul mai umed i mai răcoros accentuează proces ul de alterare a componentului
mineral , astfel că se formează multă argilă, o parte din aceasta fiind eluvionată i depusă,
sub formă de pelicule coloida le, la suprafaŃa agregatelor structurale prismatice din
orizontul B, ceea ce duce la formarea unui orizont Bt Procesele de levigare sunt intense,
sărurile solubile fiind complet spălate din profil, iar carbonaŃii de calciu sunt depui la
adâncimi mari (sub 140 150) cm
Alcătuirea profilului. Cernoziomul argic tipic are un profil bine dezvoltat, de tipul
: AmBtC sau Cca.
ProprietăŃi. Datorită conŃinutului mai ridicat în fracŃiuni granulometrice fine,
cernoziomul argiloiluvial are permeabilitatea mai mică pentru apă i aer i se lucrează greu.
Este bine aprovizionat cu humus (34%) are o reacŃie slab acidă (pH 6,4 6,8), grad de
saturaŃie în baze ridicat ( peste 75%) i cu un conŃinut mijlociu spre bun de elemente
nutritive.
ReŃinem : Cernoziomul argic are un potenŃial productiv ridicat. Pentru obŃinerea
de producŃii bune se recomandă lucrări agrotehnice profunde, executate la timp i de bună
calitate, completarea deficitului de umiditate prin irigare, aplicarea unei fertilizări organo
minerale echilibrate, cultivarea de soiuri cu potenŃial productiv ridicat etc.
ObservaŃie : Poate fi cultivat cu toate plantele agricole, însă i pe acest sol se
recomandă în primul rând grâul, orzul, porumbul, floareasoarelui, sfecla pentru zahăr etc.,
plante de care economia Ńării are mare nevoie. Pe versanŃi dau rezultate bune plantaŃiile de
vii i pomi iar în zonele mai joase se poate practi ca cu succes legumicultura.

110
 TEST DE EVALUARE

11. În ce zone se întâlnete cernoziomul cambic ?

Răspuns :

Cernoziomul cambic este răspândit în zona de silvostepă, ocupând partea dinspre

stepă a silvostepei , cele mai întinse suprafeŃe se întâlnesc în Câmpia Olteniei,
Cîmpia Moldovei, Cîmpia Transilvaniei.

12. Unde este răspândit cernoziomul argic ?

Răspuns :

ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Profilul cernoziomului cambic are următoarea schemă :
a) Am ACCca ;
b) AmBtC ;
c) AmBvC sau Cca ;
d) AmBvR ;
e) AoBvC.

Rezolvare : c

De rezolvat:
5. Ce agregate structurale se întâlnesc la nivelul orizontului Bt al
cernoziomului argic :
f) columnare ;
g) prismatice ;
h) granulare ;
i) glomerulare
j) plate

Rezolvare:

6.3. Solurile zonei de deal i podi

111
 6.3.1. Preluvosolul

Face parte din clasa luvisoluri.

Se definete prin prezenŃa unui orizont Ao sau Am, urmat de un orizont B argic.
Răspândire. Preluvosolurile sunt întâlnite mai cu seamă în regiunile de dealuri,
podisuri, piemonturi ale Ńării, pe suprafeŃe mai mari sunt răspândite în Podiul Getic,
Podiul Transilvaniei, Podiul Moldovei, dealurile din vestul Ńării, în nordul Dobrogei, în
SubacrpaŃi. Se găsesc în complex cu luvosolurile.
CondiŃii naturale de formare. În zona de formare a acestor soluri climatul se
0
caracterizează prin temperaturi medii anuale cuprinse între 67 i 10,5 C, precipitaŃii medii
anuale 550700 mm, indicele de ariditate 3040 , ev apotranspiraŃia sub 600mm, regim
hidric percolativ sau periodic percolativ.
Relieful caracteristic preluvosolurilor este reprezentat prin deal, podi, piemont,
specific acestor soluri este faptul că în aceste zone se formează pe formele de relief cele
mai tinere cu un drenaj bun (culmi, platouri, versanŃi cu diferite înclinări i expoziŃii,
terase etc.).
VegetaŃia naturală sub care sau format preluvosolu rile este constituită din păduri de
gârniŃă, cer, gorun, apărând i fagul în zonele mai înalte. Sub această vegetaŃie lemnoasă se
dezvoltă o vegetaŃie ierboasă vernală cu specificarea că speciile acidofile sunt foarte rare
sau lipsesc.
Materialul parental este extrem de variat constituit din luturi, argile, gresii,
conglomerate, materiale deluviale, coluviale cu precizarea că toate aceste materiale sunt
bogate în elemente bazice.
Apa freatică se găsete la adâncime mare i nu o in tervenit în procesul de formare a
acestor soluri.
Procese de pedogeneză. Geneza preluvosolului este specifică: bioacumularea este
moderată, formânduse humus de tip mull forestier în care predomină acizii huminici bruni
ca urmare a descompunerii de către ciuperci i bacterii a resturilor organice provenite din
vegetaŃia lemnoasă i ierboasă neacidofilă în c ondiŃii aerobe i anaerobe.
Umiditatea ridicată i temperaturile mai mici deter mină prezenŃa proceselor de
alterare, debazificare i levigare. Totui aceste p rocese nu sunt intense, deoarece factorul
care contribuie la diminuarea lor îl reprezintă prezenŃa elementelor bazice în materialul
parental. Numai sărurile solubile sunt total levigate, CaCO3 este i el antrenat în
profunzime.
Se formează multă argilă, o parte din aceasta migrează la nivelul orizontului B
rezultând un orizont B argic (Bt), unde agregatele structurale sunt acoperite de o peliculică
fină de argilă, aceasta fiind i criteri ul de identificare a orizontului B argic.
Alcătuirea profilului. Preluvosolul tipic are un profil ceva mai scurt faŃă de
solurile cu care se găsete în complex i prezintă următoarea succesiune de orioznturi : Ao
BtC.
ProprietăŃi. Preluvosolurile au o textură diferenŃiată pe profil, sunt soluri tasate
cu peremeabilitate scăzută pentru apă i aer, se lucre ază greu.
ConŃinutul în humus este mijlociu (2,53,5%), reacŃ ia este slab acidă (pH 66,8),
gradul de saturaŃie în baze ridicat (V% > 70%), mijlociu aprovizionate în elemente
nutritive.
ReŃinem :Preluvosolul are o fertilitate naturală mijlocie, dar în comparaŃie cu
solurile cu care se găsește în complex are cea mai bună fertilitate.

112
 Se pretează pentru majoritatea plantelor de cultrură. Se cultivă cu plante cerealiere
(pe terenurile plane), se plantează cu pomi fructiferi i viŃă de vie (pe terenurile înclinate).
ObservaŃie : Fertilitatea naturală a preluvosolului poate fi mărită prin executarea unor
măsuri de ameliorare reprezentate prin afânare adâncă care să îmbunătăŃească relaŃiile
solului cu apa i aerul, prevenirea i combaterea e roziunii pe versanŃi, fertilizarea organică i
minerală echilibrată. Reclamă i lucrarea de ir igaŃie în perioadele secetoase.

6.3.2. Preluvosolul rocat

Face parte din clasa luvisoluri.

Se caracterizează printrun orizont Bt, care are în partea inferioară i cel puŃin în
pete , în partea superioară culori de 7,5 YR.
Răspândire. Preluvosolul rocat formează o fâie compactă în z ona de câmpie
înaltă i dealuri joase, începând de la vest de Buc ureti i până la Tr. Severin. CondiŃii
naturale de formare. Datorită influenŃei mediteraneene, clima în care sa
format preluvosolul rocat se caracterizează prin t emperaturi medii multianuale cuprinse
0
între 1011,7 C i prin precipitaŃii medii de 550650 mm. De rema rcat faptul că în lunile de
0
vară se înregistrează temperaturi medii de peste 22,3 C, ceea ce determină deshidratarea
compuilor fierului.
Indicele de ariditate variază între 2535, evapotra nspiraŃia este de aproximativ 600
700 mm, iar regimul hidric este periodic percolativ sau nepercolativ.
Relieful este reprezentat prin câmpie înaltă i dea luri joase, cu versanŃi mai puŃin
abrupŃii i cu văi nu prea adânci, la altitudini cu prinse între 100250 m.
VegetaŃia naturală este alcătuită din păduri de quercinee, cu arbori bine dezvoltaŃi
( gârniŃă, cer, stejar), sub care se dezvoltă o bogată vegetaŃie ierboasă vernală, care se
reduce mult odată cu înverzirea copacilor.
Materialul parental este reprezentat prin löessuri, materiale löessoide, luturi, argile,
uneori nisipuri, toate bogate în oxizi de fier i uneori în elemente bazice.
Pânza freatică se situează la adâncimi mari i nu i nfluenŃează procesele de
solificare.
Procese de pedogeneză. Resturile organice, provenite din vegetaŃia lemnoasă i
mai puŃin ierboasă, sunt descompuse de ciuperci i bacterii, în condiŃii aerobe i anaerobe,
formânduse un humus de tip mull forestier, în care predomină acizi humici bruni.
Procesele de debazificare , alterare i levigare su nt prezente, astfel că sărurile
solubile sunt spălate la adâncime mare, iar carbonaŃii de calciu se întâlnesc în orizontul C,
la aproximativ 140150 cm. Se fomează multă argilă , o parte din aceasta migrând la nivelul
orizontului Bt, unde este depusă sub formă de pelicule lucioase la suprafaŃa agregatelor
structurale prismatice. În procesul de alterare se eliberează mulŃi oxizi de fier, care se
deshidratează i imprimă solului o culoare brunrocată de la suprafaŃă.
Alcătuirea profilului. Preluvosolul rocat are un profil bine dezvoltat de tipul Ao
BtC sau Cca.
ProprietăŃi. Datorită conŃinutului mai ridicat în argilă i oxi zi, preluvosolul rocat
este tasat, are permeabilitate redusă pentru apă i aer i se lucrează greu. ConŃinutul în
humus este mijlociu (2,5 – 3,5%), reacŃia slab acidă (pH 5,86,8), iar gradul de saturaŃie
în baze este de 7080%.
ReŃinem : Preluvosolul rocat are o fertilitate mijlocie. pe ntru creterea capacităŃii
productive se recomandă executarea lucrărilor agricole la timp i de bună calitate; arături
adânci pentru o mai bună permeabilizare; fertilizarea organică i minerală în funcŃie de

113
rezerva solului i planta cultivată, iar pe soluril e formate pe materiale argiloase sau luto
argiloase se recomandă i scarificarea. În perioade le secetoase de vară se resimte i nevoia
irigaŃiei.
ObservaŃie. Se pretează pentru majoritatea folosinŃelor agricole, pe terenurile
plane putând fi cultivate cu plante cerealiere i tehnice ( grâu , porumb, floarea soarelui,
orz), iar pe versanŃi cu plantaŃii de vii i pomi.

6.3.3. Luvosolul

Face parte din clasa luvisoluri.

Solul se caracterizează prin prezenŃa unui orizont Ao urmat de un orizont eluvial
(E) i orizont Bt (argic) cu grad de saturaŃie în b aze sub 53
Răspândire. Luvosolurile se întâlnesc în toată zona de dealuri i podiuri a Ńării,
suprafeŃe mai mari întâlninduse în Podiul Getic, Podiul Transilvaniei, Podiul Moldovei,
Piemonturile Vestice, găsinduse în complex cu prel uvosolurile.
CondiŃii naturale de formare. În arealul în care se găsesc , alături de
preluvosoluri, luvosolurile ocupă zonele mai înalte, mai reci i umede, caracterizate prin
0
temperaturi medii anuale de 6 9 C, precipitaŃii medii anuale de 600900 mm, indicel e de
ariditate 35 50, evapotranspiraŃia sub 600 mm, re gim hidric percolativ.
Relieful este reprezentat prin dealuri, piemonturi i podiuri, dar spre deosebire de
preluvosoluri, luvosolurile se formează în aceste areale în zonele microdepresionare i
depresionare, pe terenurile plane cu un drenaj defectuos, pe versanŃii nordici umbriŃi.
VegetaŃia naturală este reprezentată prin păduri de cvercinee sub care se dezvoltă o
bogată vegetaŃie ierboasă vernală reprezentată prin specii acidofile.
Materialul parental este alcătuit din diverse roci sedimentare (argile, luturi, gresii,
conglomerate) sărace sau lipsite de elemente bazice.
Apa freatică se găsete la adâncime mare în sol i nu a influenŃat formarea profilului
de sol (sub 15 m).
Procese de pedogeneză. Resturile organice în cantitate mică provin din vegetaŃia
lemnoasă i ierboasă acidofilă, sunt descompuse de către ciuperci i mai puŃin de către
bacterii rezultând o cantitate mai mică de humus mai puŃin saturat în elemente bazice, de
slabă calitate în care acizii fulvici domină.
Relieful în care se întâlnesc luvosolurile determină menŃinerea umidităŃii ridicate
o perioadă mai mare de timp, ceea ce face ca procesele de debazificare, argilizare i levigare
să fie intense. Sărurile uor solubile sunt total î ndepărtate din profilul de sol, iar CaCO 3 se
întâlnete sub adâncimea de 180 – 200 cm. Se formea ză multă argilă care se depune în
procent ridicat la nivelul orizontului Bt pe care îl compactează puternic . O parte din argilă
este supusă în continuare proceselor de alterare, eliberânduse silice coloidală. Aceasta se
depune fie la suprafaŃa agregatelor structurale ale orizontului de la suprafaŃă, imprimând
acestuia culori deschise, fie că se acumulează întrun orizont specific El (eluvial luvic).
Alcătuirea profilului. Luvosolul tipic are un profil cu următoarea succesiune de
orizonturi : AoElBtC
ProprietăŃi. Luvosolurile prezintă variaŃie mare a texturii pe profil, sunt soluri
compacte cu permeabilitate mică pentru apă i aer i frecvente procese de stagnogleizare.
ConŃinutul în humus este scăzut (1,5 – 2,5 %), reacŃia este acidă (pH 5 – 5,8),
gradul de saturaŃie în baze sub 70%, uneori sub 50%, slab aprovizionate cu elemente
nutritive.

114
 Propietatiile luvosolului sunt oarecum puŃin favorabile pentru plante, indiferent de
modul de folosinŃă.
ReŃinem : Fertilitatea naturală scăzută a solului poate fi îmbunătăŃită prin
efectuarea unor lucrări de ameliorare constând în : administrarea de amendamente pe bază
de CaCO3 pentru corectarea reacŃiei acide, afânare adâncă pentru îmbunătăŃirea
regimului aerohidric, fertilizare organică i minerală pentr u încălzirea i afânarea solului i
pentru completarea rezervei de elemente chimice, eliminarea apei stagnante prin drenaje i
canale de evacuare.După ameliorare, luvosolurile oferă condiŃii bune pentru majoritatea
plantelor agricole.

6.3.4. Planosolul

Sse caracterizează prin prezenŃa unui orioznt Ao urmat de un orioznt El sau Ea i

orioznt Bt, prezentând schimbare bruscă de textură pe mai puŃin de 7,5 cm între
orioznturile E i B.
Răspândire. Plansolurile se întâlnesc în zona de dealuri i pod iuri, găsinduse în
complex cu luvosolurile. Ocupă suprafeŃe mai mici în Ńară noastră, zone mai întinse se
identifică în SubcarpaŃi, Podiul Transilvaniei, Po diul Sucevei, Podiul Getic, Piemonturile
Vestice.
CondiŃii naturale de formare. Climatul în care sau format planosolurile este
0
umed i răcoros , temperaturile medii anuale sunt c uprinse între 6 i 9 C, precipitaŃiile
medii anuale 600 –900 mm, evapotranspiraŃia nu depăete precipitaŃiile iar regimul hidric
este percolativ.
Relieful este caracteristic reprezentat prin dealuri, podiuri, piemonturi, depresiuni
subcarpatice, ocupând în aceste forme de relief suprafeŃe plane sau uor depresiionare cu
drenaj slab.
VegetaŃia naturală este reprezentată de păduri de cvercinee i fagcee i specii
ireboase acidofile.
Materialul parental este factorul hotărâtor în formarea acestor soluri fiind
reprezentat prin materiale bistratificate din punct de vedere textural (luturi, argile). Din
acest motiv se realizează o trecere bruscă texturală de la orizontul eluvial E la orizontul B
argic pe o grosime mică ( 7,5 cm).

Ao
E  7,5 cm
B
DiferenŃierea texturală este aproape dublă. Datorită acestei treceri brute de la o
textură la alta între cele două orizonturi (E i B) se realizează feŃe de separare (plane de
separare), de aici venind i denumirea de planosol.
Procese de pedogeneză. Resturile organice în cantitate mică provin de la
vegetaŃia lemnoasă i ierboasă acidofilă, sunt descompuse pre dominat de către ciuperci, de
aceea bioacumularea este redusă, se formează puŃin humus de slabă calitate, în care
predomină acizii fulvici. Climatul rece i umed face ca proce sele de alterare, debazificare i
luviere să fie intense, ceea ce conduce la formarea orizontului de eluviere E i de iluviere B.

115
 Alcătuirea profilului. Planosolul tipic are un profil cu următoarea succesiune de
orizonturi : AowElwBtwC
ProprietăŃi. Planosolul prezintă o diferenŃiere texturală evidentă pe profil,
indicele de diferenŃiere texturală poate depăi valoarea 2. Este foarte compact, cu un regim
aero hidric nefavorabil în sensul că în perioadele ploioase la suprafaŃă stagnează apa, iar
la secetă crapă.
Este un sol greu de lucrat, cu un conŃinut mic de humus (sub 2%), reacŃia este
acidă (pH 55,5), gradul de saturaŃie în baze scăzut (sub 50%) iar aprovizionarea cu
elelmente nutritive este slabă.
ReŃinem . Propietatiile fizice i chimice ale planosolului îi imprimă solului o
fertilitatea naturală scăzută.
Pentru creterea capacităŃii productive sunt necesa re unele măsuri : amendarea cu
carbonat de calciu pentru corectarea reacŃiei acide; afânarea adâncă pentru ca apa din
precipitaŃii să poată pătrunde în sol îmbunătăŃind astfel regimul hidric; îndepărtarea
excesului de umiditate de la suprafaŃa solului prin drenaje; administrarea de îngrăăminte
organice i minerale pentru completarea deficitului de elemente nutritive.
ObservaŃie :În condiŃii neameliorate se folosete ca păune, f âneŃe i în
silvicultură. După aplicarea măsurilor de ameliorare plantele ce pot fi folosite pe acest sol
sunt cele cu înrădăcinare superficială. Nu se recomandă pentru plantaŃiile de pomi i vie.

6.3.5. Faeoziomul

Face parte din clasa cernosoluri.

Se definete prin prezenŃa unui orizont Am, urmat de un orizont intermediar AC,
Bv,Bt i fără orizont Cca.
Răspândire. Faeoziomurile sunt soluri destul de răspândite în Ńara noastră, acolo unde
apar condiŃii specifice de formare. Cele mai mari suprafeŃe se întâlnesc în zona înaltă
a Câmpiei Române i de Vest, în estul Câmpiei Trans ilvaniei, în Podiul Sucevei, Podiul
Transilvaniei, în marile depresiuni din zona CarpaŃilor Orientali ( NeamŃ, Cracău, Târgu
Secuiesc, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Braov) găsindus e în complex uneori cu o parte din
cernoziomuri.
CondiŃii naturale de formare. Aria de răspândire a faeoziomurilor se
caracterizează prin condiŃii climatice mai reci i mai umede cu temperaturi medii anuale de
0
7 – 9 C, precipitaŃii medii anuale 600900 mm, indicele de ariditate 35, evapotranspiraŃia
sub 600mm, regim hidric percolativ sau periodic percolativ. De reŃinut, însă, că
faeoziomurile se întâlnesc pe un relief depresionar, unde climatul este mai blând decât al
zonelor învecinate mai înalte. Atunci când se întâlnesc în zona podiurilor, ele se formează
tot pe suprafeŃe cu aspect microdepresionar sau depresionar.
Dei se găsete în arealul pădurilor de foioase, fa eoziomul sa format sub o
vegetaŃie ierboasă de fâneaŃă, reprezentată prin pajiti mezohidrofile primare sau
secundare bine dezvoltate.
Materialul parental este reprezentat prin luturi, argile, materiale loessoide, depozite
coluviale, proluviale, pietriuri etc., bogate în e lemente bazice.
Apa freatică se găsete sub 8 – 10 m i nu a influ enŃat procesul de solificare.

116
 Procese de pedogeneză. Deoarece se găsete în zonele joase cu un climat bl ând,
sub o vegetaŃie predominat ierboasă i pe materiale parentale bogate în elelemnte bazice
procesul de bioacumulare este intens, se formează un procent ridicat de humus de bună
calitate saturat în elemente bazice de tipul mull calcic. Cantitatea mare de precipitaŃii
determină o migrare a coloizilor de humus i argilă pe profilul de sol i deprecierea acestora
sub formă de vinioare în zona fisurilor, a orificiilor lăsate de rădăcinile plantelor sau sub
formă de pelicule la suprafaŃa agregatelor structurale din orizonturile inferioare. Migrarea
coloizilor organominerali din orizontul d e la suprafaŃă (Am) este cauza prin care culoarea
faeoziomurilor se deschide cu mai mult de 1,5 unităŃi crome i valori prin uscare.
Alcătuirea profilului. Profilul faeoziomurilor se poate prezenta în următoarele
tipuri: AmBtC; AmBvC; AmACC.
ProprietăŃi. Faeoziomurile au în general o textură mijlociefi nă sau mijlocie, slab
diferenŃiată pe profil, atunci când sau format pe materialul parental bistratificat prezintă spre
baza profilului o textură ceva mai fină. Sunt soluri moderat compacte cu o permeabilitate
mijlocie pentru apă i aer i capaci tate mare de reŃinere a apei. ConŃinutul în humus este
ridicat (peste 3,5%), reacŃia este slab acidă (pH peste 6), gradul de saturaŃie în baze peste
70%, bine aprovizionate cu elemente nutritive, activitate biologică bună. Calitatea
proprietăŃilor scade de la solurile cu orizont intermediar AC la cele cu orizont Bt.
ReŃinem : Faeoziomurile sunt cele mai fertile soluri din zona în care se întâlnesc.
Fiind mai bine aprovizionate cu apă, umiditatea nu mai constituie un factor limitativ pentru
creterea plantelor. Totui i pe aceste soluri tre buie luate măsuri de ameliorare pentru
creterea capacităŃii productive, constând în lucră ri profunde de afânare pentru
îmbunătăŃirea regimului aerohidric, executarea luc rărilor solului la timp i de bună
calitate, administrarea îngrăămintelor organice i minerale în doze echilibrate.
ObservaŃie : Faeoziomurile se pretează cu bune rezultate pentru plantele
cerealiere (grâu, porumb, orz, ovăz), pentru plantele industriale (sfeclă de zahăr, cartof) ,
pentru plante furajere i pomi fructiferi.
TEST DE EVALUARE

a. PrecizaŃi din ce clasă face parte preluvosolul i p rin ce se

definete: Răspuns :

Preluvosolul face parte din clasa luvisoluri i se definete prin prezenŃa unui orizont Ao
urmat de un orizont Bt.

b. PrecizaŃi care sunt componentele solului care imprimă la suprafaŃa

preluvosolului rocat culoarea brun rocată:

Răspuns :

ExerciŃii.

117
 Exemplu rezolvat:
1. StabiliŃi cărui sol îi corespund următoarele valori ale condiŃiilor
0
climatice: temperaturi medii 1011,7 C, , precipitaŃiile medii 550650 mm,
evapotranspiraŃia 600700 mm, indicele de aeriditat e 25 – 35 :
a) cernoziom;
b) cernoziom cambic;
c) preluvosolul rocat ;
d) preluvosol ;
e) planosol.

Rezolvare : c

De rezolvat:
6. SelectaŃi solurile în care se formează humus de tip mull forestier în care
predomină acizii bruni :
a) luvosolul ;
b) planosolul ;
c) preluvosolul ;
d) preluvosolul rocat;
e) cernoziomul.

Rezolvare:

Rezumatul temei

Solurile caracteristice zonei de stepă sunt kastanoziomul ( stepă uscată) i

cernoziomul ( stepă moderatăumedă). Ambele soluri aparŃin clasei cernisoluri, care are ca
orizont de diagnostic, orizontul Am de culoare închisă. Datorită condiŃiilor naturale de
formare i a proceselor de solificare favorabile, s unt soluri nediferenŃiate textural i cu
fertilitate naturală mijlocie ( kastanoziomul) i r idicată ( cernoziomul).
Factorul limitativ al potenŃialului productiv la aceste soluri, este deficitul de
umiditate în perioada de vară. De aceea, lucrările de ameliorare urmăresc păstrarea apei în
sol prin lucrări de calitate i la timp i completa rea rezervei de apă prin irigaŃie.
În zona de silvostepă, se întâlnesc pe suprafeŃe mari cernoziomul cambic care
ocupă partea dinspre stepă a silvostepei i cernozi omul argic ce se întinde în partea dinspre
pădure a silvostepei. i aceste soluri aperŃin clas ei cernisoluri i sunt în cadrul SRTS
subtipuri ale cernoziomului, formânduse în condiŃi i specifice e silvostepă, ceva mai
umede i răcoroase, de aceea procesele de alterare sau manifestat i au determinat apariŃia
pe profilul de sol a orizonturilor Bv respectiv Bt.
Beneficiind de umiditate mai mare, aceste soluri au un potenŃial productiv ridicat. În
condiŃiile reliefului de deal cu temperaturi mai scăzute i precipitaŃii mai multe, cu
bioacumulare mai slabă dar cu procese intense de alterare, pe suprafeŃe mai mari, se
întâlnesc preluvosolul, preluvosolul rocat, luvoso lul i planosolul, soluri ce fac parte din
clasa luvisoluri care are ca orizont de diagnostic, Bt.
Datorită conŃinutului mai scăzut în humus, de calitate mai slabă, a conŃinutului
ridicat în argilă, comparativ cu solurile din zona de stepă i silvostepă, dar i a altor

118
însuiri mai puŃin favorabile ( textură mijlociefi nă sau fină, structură granulară,
compactare mai mare etc), solurile zonei de deal au o fertilitate naturală mai mică.
Tot în condiŃii de deal i podi, dar pe un relief depresionar unde climatul este mai
blând decât în zonele învecinate mai înalte, sub o vegetaŃie ierboasă de fâneaŃă sa format
faeoziomul care poate prezenta, în funcŃie de intensitatea proceselor de pedogeneză
profile de tipul AmACC; AmBvC; AmBtC. Este solul cu f ertilitatea cea mai ridicată din
zona în care se găsete.
Pe solurile din zona de stepă, silvostepă dar i pe cele din arealul de deal se pot
cultiva toate plantele fără restricŃii, excepŃie făcând solurile cu orizont eluvial unde chiar
după aplicarea măsurilor de ameliorare nu se recomandă plantele cu înrădăcinare profundă,
plantaŃiile de pomi i viŃă de vie.

Tema nr. 7
SOLURILE ZONEI MONTANE

UnităŃi de învăŃare
Solurile zonei montane inferioare i mijlocii;
Solurile zonei montane
înalte; Solurile zonei alpine.

Obiectivele temei
Stabilirea clasei din care face parte fiecare unitate de sol i definirea tipului
de sol;
Cunoaterea condiŃiilor naturale de formare;
Descrierea proceselor de solificare;
Alcătuirea profilului de sol;
EvidenŃierea proprietăŃilor solurilor i a măsurilo r de ameliorare a lor;
Încadrarea solurilor în clase de favorabilitate i pretabilitate pentru diferite
plante i folosinŃe;

Timpul alocat temei : 5 ore

Bibliografie recomandată
56. NiŃă L., 2004 Pedologie. Editura Eurobet, Timioa ra..
57. Popescu C i colab. 2002, Cercetări privind genez a i principalele proprietăŃi
ale unor soluri acide din nordul Olteniei. „ 90 de ani de învăŃământ agronomic
universitar la Iai”. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iai.
58. Popescu, C., 2008 – Ecopedologie. Editura Universitaria Craiova.
59. Popescu, C., 2010 – Pedologie. Manual universitar pentru învăŃământul la
distanŃă. Editura Universitaria Craiova.
60. Vasile, D., Popescu C., 2003 – Pedologie. Editura Universitaria, Craiova.

119
 7. 1. Solurile zonei montane inferioare i mijlocii

7.1.1. Eutricambosolul

Face parte din clasa cambisoluri i se definete pr intrun orizont Ao sau Am, urmat
de un orizont Bv .
Răspândire. Eutricambosolurile se întâlnesc întrun areal vas t, începând cu cel
montan la o altitudine de sub 1300 m (mai ales în CarpaŃii Orientali i mai puŃin în
CarpaŃii Occidentali i Meridionali), continuând cu zona sub carpatică, cu podiurile
(Moldovei, Transilvaniei, Dobrogei), cu dealurile i piemontur ile (Vestice i Getic). Mai rar
eutricambosolurile se întâlnesc i în zonele mai jo ase.
CondiŃii naturale de formare.CondiŃiile naturale sunt destul de variate i se
caracterizează prin temperaturi medii anule cuprinse între 6 i 9 C, precipitaŃii medii
anuale de 650 i 900 mm,indiciele de ariditate cuprins înt re 35 i 45, regim hidric
percolativ (mai rar periodic percolativ).
Relieful este de asemenea variat corespunzător arealelor de munte, deal, podi,
piemont. Pe aceste forme de relief, eutricambosolurile ocupă versanŃii cu expoziŃie
sudică, estică sau vestică (versanŃii încălziŃi) cu un drenaj extern bun.
VegetaŃia naturală este repreznetată prin păduri de fagacee în amesctec cu
cvercinee, iar în zona montană se întâlnesc speciile răinoase. VegetaŃia ierboasă este
reprezentată prin specii neacidofile.
Materialul parental este reprezentat prin gresii, conglomerate, deluvii, coluvii,
materiale lutoase, materiale argiloase rezultate prin dezagregarea i alterarea rocilor bazice.
Apa freatică fiind la adâncime mare în sol nu a influenŃat procesele de solificare.
Procese de pedogeneză. Resturile organice provenite din vegetaŃia lemnoasă i
ierboasă neacidofilă, sunt descompuse de către bacterii i ciuperci, rezultând un humus
saturat în elemente bazice.
Dei solificarea se desfăoară în condiŃii de clima t variat până la foarte umed,
procesele de alterare, debazificare i eluviere sun t frânate de prezenŃa elementelor bazice.
În aceste condiŃii argila formată nu migrează pe profilul de sol ci rămâne pe locul
de formare rezultând orizontul B cambic.
Alcătuirea profilului. Eutricambosolul are un profil scurt de tipul AoBv C sau
AoBvR .
ProprietăŃi. Datorită texturii i structurii pe care le are eutr icambosolul,
permeabilitatea pentru apă i aer este bună, se luc rează uor. Este mijlociu aprovizionat cu
humus, 34%, are o reacŃie slab acidă sau neutră, p H 67, gradul de saturaŃie în baze este
sub 85%, mijlociu aprovizionat cu elemente nutritive.
ReŃinem :Propietatiile fizice i chimice favorabile, fac ca eutricambosolul să aibă
fertilitate naturală mijlocie, fiind solul cu fertilitatea naturală cea mai bună din zona
montană joasă. Prin răspândirea eutricambosolurilor în zone de climă i relief foarte diferite
i folosinŃa lor este variată. Astfel, în zonele de dealuri i podiuri,, suprafeŃe întinse sunt
ocupate cu plantaŃii de viŃădevie i pomi fructiferi i întro măsură mai mică cu grâu,
porumb, cartof etc.
În zona montană aceste soluri sunt ocupate cu paji ti i păduri , dar pot fi cultivate i
cu porumb, cartof, ovăz etc.
ObservaŃie : Pentru ridicarea fertilităŃii i a capacităŃii pr oductive, la aceste
soluri se recomandă lucrări agrotehnice la timp i de bună calitate, fertilizare organică i
minerală.

120
 Având în vedere că aceste soluri se găsesc cu precădere în zona versanŃilor
însoriŃi, fenomenul de eroziune este prezent. De aceea se recomandă măsuri de prevenire i
combatere a eroziunii de suprafaŃă.

7.1.2. Districambosolul

AparŃine clasei cambisoluri i se caracterizează p rintrun orioznt Ao sau Au urmat

de un orizont Bv. Prezintă proprietăŃi districe (V% < 53%) atât în orizontul superior i cel
puŃin în prima parte a orizontului Bv.
Răspândire. Districambosolurile se întâlnesc în zona montană cu o altitudine
mijlocie sau mare (1000 –1800 m). Cele mai mari suprafeŃe se găsesc în CarpaŃii
Orientali, CarpaŃii Meridionali iar pe areale mai mici în CarpaŃii Occidentali.
CondiŃii naturale de formare. CondiŃiile climatice în care sau format aceste
0
soluri sunt reci i umede, caracterizate prin tempe raturi medii anuale de 36 C i prin
precipitaŃii medii anuale de 9001300 mm. Evapotran spiraŃia potenŃială are valori sub
550 mm, indicele de ariditate are valori ridicate cuprinse între 55 i 100, regimul hidric este
percolativ.
Relieful este specific zonei montane, districambosolurile fiind întâlnite cu
precădere pe versanŃi cu expoziŃie nordică.
VegetaŃia naturală este constituită din păduri de conifere sau de amestec fag i
conifere, cu covor ierbaceu acidofil. Roca de solificare este reprezentată prin gresii,
conglomerate, micaisturi, granite, granodiorite to ate lipsite de elemente bazice.
Procese de pedogeneză. Resturile organice acidofile în cantitate mică sunt
descompuse în condiŃii de climat umed i rece de că tre ciuperci, rezultând o cantitate mică
de humus, de slabă calitate, în care predomină acizii fulvici. În cea mai mare parte resturile
organice se acumulează în stare brută. La temperaturi scăzute i precipitaŃii multe alterarea
silicaŃilor primari este foarte intensă , fiind descompui până la produi finali (silice
coloidală, hidroxizi de fier i aluminiu, baze). În acest fel nu se mai formează argilă sau se
formează în cantitate foarte mică „în situ”, astfel că solul este nediferenŃiat textural pe
profil.
În aceste condiŃii sub orizontul de suprafaŃă Ao se formează un orizont B de
alterare, specific, orizontul Bv ( cambic).
Alcătuirea profilului. Districambosolul tipic are profil alcătuit din orizonturile
AoBvC sau R
ProprietăŃi. Districambosolurile au proprietăŃi fizice, hidrofizice i regimul aero
hidric favorabil pentru creterea i dezvoltarea pl antelor.
Însuirile chimice sunt mai puŃin favorabile, conŃi nutul în humus este scăzut, în
jur de 1%, dar cu un conŃinut mare de material organic brut, 1520%. Au o reacŃie
puternic acidă, valoarea pH 44,5, gradul de saturaŃie în ba ze redus, sub 50%, uneori
coborând până la 20%, foarte slab aprovizionat cu elemente nutritive.
ReŃinem : Propietatiile fizice i chimice ale districamboso lului îi determină o
fertilitate naturală redusă. Sunt folosite ca păun i i fâneŃe naturale de slabă calitate i în
silvicultură.
Fertilitatea lor naturală poate fi mărită prin aplicarea amendamentelor i a
îngrăămintelor organice i minerale.
Deoarece districambosolurile sunt situate la altitudine mare în zona montană,
accesul este mai greu, de aceea metoda practică de ameliorare este târlirea.

121
 7.1.3. Nigrosolul

Face parte din clasa umbrisoluri i se definete pr in prezenŃa unui orizont Au (lat.
„umbra” = umbră) de culoare închisă urmat de un orizont Bv, având gradul de saturaŃie în
baze sub 53% .
Răspândire. Nigrosolul este puŃin răspândit în Ńara noastră, se întâlnete alături
de districambosol, în zona montană mijlocie la o altitudine cuprinsă între 10001800m.
CondiŃii naturale de formare. Climatul este umed i rece, temperaturile medii
0
anuale fiind de 2 – 5 C, precipitaŃiile medii anuale 1000 – 1300 mm, indicele de ariditate
55 – 100, regimul hidric percolatic.
Relieful este caracteristic munŃilor, frământat, dar nigrosolul sa format în
luminiurile pădurilor pe terenuri plane cu un dren aj slab.
VegetaŃia naturală a zonei este reprezentată prin păduri de fagacee i răinoase, dar în
poienile pădurilor unde se întâlnete adesea sol ul se găsete vegetaŃie ierboasă acidoflă.
Materialul parental este alcătuit din roci dure sau uor mărunŃite,
eruptive i metamorfice sărace în elemente bazice, predominând granitele,
andezitele, isturile cristaline etc.
Procese de pedogeneză. Resturile organice provenite din vegetaŃia ierboasă,
găsesc condiŃii vitrege de descompunere, acumulând se mai mult în stare brută. Totui,
relieful fiind aproape plan, apa stagnează o perioadă mai mare de timp la suprafaŃa solului
creând condiŃii de anaerobioză. De aceea atât humusul format( în cantitate mică) cât i
materialul organic în stare brută capătă culoare închisă. Humusul format este alcătuit
predominant din acizi fulvici. De aici i denumirea de nigrosol ( sol negru acid).
Alterarea este foarte intensă, astfel că nu se formează argilă. SilicaŃii primari sunt
descompui până la produi finali ( silice coloidal ă, grăunciori de cuaŃ fără peliculă
coloidală, diferiŃi oxizi, baze, săruri).
ComponenŃi minerali rezultaŃi prin alterare se leagă de componenŃii organici
formând complexe organominerale care sunt mai stab ile. Din această cauză levigarea este
mai redusă i nu apare pe profilul de sol un orizon t eluvial, dar se formează sub orizontul
Au un orizont B cambic.
Alcătuirea profilului. Nigrosolul tipic are un profil alcătuit din orizonturile Au
BvC sau R
ProprietăŃi. Nigrosoluril are o textură uniformă pe profil, de regulă mijlocie, sunt
soluri slab structurate, au o permeabilitate bună pentru apă i aer.
ConŃinutul în humus al solului este scăzut, 11,5% dar, conŃin mult material
organic nedescompus 1520%. ReacŃia solului este puternic a cidă, pH 4 , gradul de
saturaŃie în baze sub 53%, iar aprovizionarea cu elemente nutritive este foarte slabă.
ReŃinem : Fertilitatea naturală a nigrosolului este scăzută. Ele sunt ocupate de
păuni naturale sau de păduri de brad, molid, fag.
Se ameliorează prin amendare masivă calcaroasă i f ertilizare minerală cu azot i
potasiu. Azotul în special, înbunătăŃete mult comp oziŃia floristică .
ObservaŃie: Deoarece nigrosolurile se întâlnesc la altitudine mare, singura măsură
practică de ameliorare a acestor soluri este târlirea (staŃionarea animalelor pe aceste soluri
un anumit timp).

122
 TEST DE EVALUARE

13. Care este conŃinutul în humus la nigrosol ?

Răspuns :

Nigrosolul are un conŃinut scăzut în humus 1 – 1,5% dar mult material organic
nedescompus 1520%.

14. Ce fertilitatea naturală prezintă districambosolul i prin ce măsuri se

poate îmbunătăŃii ?
Răspuns :

ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
9. Care este valoarea pH pentru districambosol i nigr osol: :
k) 4 – 4,5 ;
l) 5 – 5,5 ;
m) 6 – 6,5 ;
n) 7 – 7,2 ;
o) 8,4 .

Rezolvare : a

De rezolvat:
10. Măsura practică de ameliorare pentru solurile din zona montană mijlocie
este :
a. fertilizarea organică;
b. fertilizarea minerală;
c. târlirea;
d. prevenirea i combaterea eroziunii;
e. aplicarea amendamentelor.

Rezolvare :

7.2. Solurile zonei montane înalte

7.2.1. Prepodzolul

Face parte din clasa spodisoluri, caracterizânduse prin prezenŃa unui orizont Ao
sau Au urmat de un orizont Bs (spodic feriiluvial).

123
 Răspândire. Prepodzolurile se întâlnesc în zona montană a Ńării noastre la
altitudine de 1800 m . Pe areale mai întinse sunt răspândite în CarpaŃii Orientali i pe
suprafeŃe mai reduse în CarpaŃii Meridionali i în CarpaŃii Occidentali.
CondiŃii naturale de formare. Climatul este umed i rece caracterizat prin
0
temparturi medii anuale de 2 3 C i precipitaŃii medii anuale 1000 – 1300 mm, ind icele
de ariditate 80 – 100, regimul hidric percolativ.
Relieful este montan, „frământat”, vegetaŃia naturală este reprezentată prin păduri
de molidiuri, jnepeniuri sau amestecuri de molid, fag i brad, dar i o bogată floră
acidofilă.
Materialul parental este variat fiind alcătuit din roci dure acide magmatice sau
metamorfice, reprezentate prin granite, granodiorite, micaisturi dar i din roci sedimentare
provenite prin dezagregarea acestora ( gresii, conglomerate, nisipuri).
Procese de pedogeneză. Resturile organice provin din vegetaŃia lemnoasă i
ierboasă acidofilă, care găsesc condiŃii vitrege de descompunere, de aceea humificarea
este foarte slabă, humusul format (în cantitate mică) conŃine acizi fulvici în procent foarte
ridicat. Cea mai mare parte a resturilor organice se acumulează la suprafaŃa solului în
stare brută, nedescompuse.
Temperaturile scăzute i precipitaŃiile multe fac c a procesul de alterare să fie
intens, dar nu se formează argilă, deoarece silicaŃii primari sunt descompui până la produi
finali (silice coloidală, oxizi i hidroxizi de fier i al uminiu).
Hidroxizii de fier i aluminiu rezultaŃi prin proce sul de alterare intensă, migrează
din orizontul de la suprafaŃă i se depun în orizon tul următor Bs.
Alcătuirea profilului. În condiŃiile pedoclimatice prezentate se formează la
suprafaŃă un orizont de bioacumulare Aou sau Au, sub acesta un orizont Bs iar în
profunzime un orizont R sau C
ProprietăŃi. Prepodzolul are o textură uniformă pe profil (luto nisipoasă
sau nisipolutoasă) , este un sol permeabil pentru apă i aer, afânat, cu un conŃinut în humus
scăzut (1%) dar mult material organic brut (2025%). ReacŃia este puternic acidă (pH4),
gradul de saturaŃie în baze sub 53% putând să scadă până la 10%, foarte slab aprovizionat
cu elemente chimice.
ReŃinem : Fertilitatea naturală a prepodzolului este slabă, mai ales datorită
însuirilor chimice. Este folosit în silvicultură i ca pajiti naturale. Ca măsuri de ameliorare
se recomandă amendarea masivă cu carbonat de calciu i fertilizarea organică i minerală.
Găsinduse la o altitudine mare în zona m ontană, măsura practică frecvent folosită pentru
ameliorarea acestui sol este târlirea.

7.2.2. Podzolul

Face parte din clasa spodisoluri i se caracterizea ză prin prezenŃa unui orizont O
i/sau Ao sau Au urmat de orizontul Ea i orizontul Bhs sau Bs.
Răspândire. Podzolurile sunt întâlnite în zona montană înaltă a Ńării noastre, pe
suprafeŃe mai mari în CarpaŃii Meridionali, iar pe arii mai restrânse în CarpaŃii Orientali
i Occidentali.
CondiŃii naturale de formare. Climatul umed i rece în care sau format
0
podzolurile se caracterizează prin temperaturi medii anuale scăzute (0 3 C), precipitaŃii
medii anuale ridicate, până la 1400 mm, indicele de ariditate are valori ridicate, până la
100, regim hidric percolativ.

124
 Relieful este caracteristic zonei montane, versanŃi cu pante diferite, platforme care
nu au o întinde prea mare, uneori sunt frecvente abrupturile.
VegetaŃia naturală este reprezentată prin păduri de molid i pin i mai rar din molid
i brad. Sub această vegetaŃie lemnoasă se de zvoltă i o vegetaŃie ierboasă acidofilă. Sunt
prezente în zona podzolurilor i jnepeniurile , dar i pajitile alpine în care predomină
Ńeposica (Nardus stricta)
Materialul parental este reprezentat prin roci dure acide , eruptive sau metamorfice
(granite, granodiorite, cuarŃite, micaisturi) i r oci sedimentare de asemenea acide (gresii,
conglomerate).
Procese de pedogeneză. Resturile organice provenite de la vegetaŃia lemnoasă i
ierboasă acidofilă, în condiŃiile unui climat umed i rece se descompun foarte greu,
acumulânduse mai mult în stare brută. Datorită sla bei activităŃi biologice, se formează
puŃin humus în care sunt prezenŃi în procent foarte mare acizii fulvici.
Procesele de alterare i levigare sunt foarte inten se. Nu se formează argilă,
deoarece silicaŃii primari sunt descompui până la produi finali (silice coloidală, oxizi i
hidroxizi de fier i aluminiu).
Datorită eluvierii puternice la nivelul orizontului B se acumulează pe lângă
sescvioxizii de fier i aluminiu i acizii humusulu i, rezultând un orizont Bhs.
În urma proceselor de spălare a coloizilor organici (humus acid nestabil) i
minerali (sescvioxizi de fier i aluminiu), sub ori zontul de acumulare Au i deasupra
orizontului Bhs, se conturează un orizont eluvial Ea sărăcit în coloizi i îmbogoŃit în silice
coloidală i grăunciori de cuarŃ dezveliŃi de pelic ulă coloidală.
Alcătuirea profilului. Podzolul tipic prezintă un profil de tipul Au sau AouEa
BhsR sau C
ProprietăŃi. Podzolurile sunt soluri cu textură nediferenŃiată pe profil, slab
structurate, cu permeabilitate bună pentru apă i a er, foarte slab aprovizionate cu humus dar
conŃin multă materie organică brută (2030%). R eacŃia este foarte puternic acidă pH 3,5
4, gradul de saturaŃie în baze este foarte scăzut sub 30%, uneori scade sub 10%.
Activitatea biologică i aprovizionarea cu elemente nutritive sunt foarte reduse.
ReŃinem. Podzolurile au o fertilitatea naturală foarte scăzută, datorită condiŃiilor
climatice vitrege în care se formează, a conŃinutului foarte scăzut în humus i elemente
nutritive i a reacŃiei puternic acide. Ele sunt oc upate cu păduri de molidiuri i cu pajiti
naturale de slabă calitate.
ObservaŃie. Se ameliorează prin amendarea calcaroasă masivă pentru corectarea
reacŃiei foarte puternic acide i fertilizare organ ică i minerală. Se recomandă
îmbunătăŃirea compoziŃiei floristice a pajitilor d ominată de Nardus stricta i Festuca
stupina prin însămânŃarea cu specii valoroase.
i la acest sol, ca la toate solurile din zona mont ană, târlirea este o metodă de
ameliorarea frecvent întâlnită.

7.2.3. Criptopodzolul

Face parte din clasa spodisoluri i se caracterizea ză prin prezenŃa unui orioznt O
i/sau orizont A foarte humifer urmat de un orioznt B criptospodic (Bcp) humifer
Răspândire. Criptopodzolurile se întâlnesc în Ńara noastră pe suprafeŃe mici în
zona montană înaltă (subalpină din CarpaŃii Orientali i CarpaŃii Meridionali).

125
 CondiŃii naturale de formare. Clima este rece i umedă, temperaturile medii
0
anuale 0 – 3 C, precipitaŃii medii anuale peste 1400 mm, indicele de ariditate peste 100,
regimul hidric este percolativ repetat.
Relieful este specific montan, criptopodzolurile formânduse pe culmi, platouri sau
versanŃi cu diferite expoziŃii i înclinare slabă.
VegetaŃia naturală sub care sau format aceste solu ri a fost de pădure de molidiuri
i o bogată vegetaŃie ierboasă acidofilă.
În condiŃiile vegetaŃiei de pădure, la început aceste soluri sau format ca podzoluri.
După îndepărtarea vegetaŃiei lemnoase i înlocuirea cu vegetaŃie ierboasă, în timp – ca
urmare a acumulării de humus în condiŃiile climatice menŃionatetrăsăturile morfologice
de podzol au fost mascate (N. Florea, 2004, citat de I.RUSU, 2005).
Materialul parental este reprezentat prin roci acide (metamorfice i eruptive),
compacte sau gresii i conglomerate provenite prin dezagregarea acestora.
Procese de pedogeneză. Resturile organice provin din vegetaŃia lemnoasă i
ierboasă acidofilă, sunt descompuse slab de către microorganisme, formânduse puŃin
humus în care predomină acizii fulvici, acumulându se multă materie organică slab
mineralizată. Se formează astfel la suprafaŃă un orizont A humifer cu peste 20% materie
organică nedescompusă, cu reflexe cenuii în partea inferioară (orizont E „ înecat în
humus”).
PrecipitaŃiile abundente determină o eluviere intensă a materialului amorf activ
predominat humic i aluminic care se acumulează înt run orizont specific B criptospodic
(Bcp).
Alcătuirea profilului. Criptopodzolul are un profil scurt, alcătuit din următoarele
orizonturi: Au – BcpC sau R
ProprietăŃi. Criptopodzolul este un sol nediferenŃiat textural pe profil, este
permeabil pentru apă i aer; cu un conŃi nut de materia organică peste 20% în orizontul de
suprafaŃă (Au) i peste 10% în orizont ul Bcp, reacŃia este puternic acidă (pH sub 4);
gradul de saturaŃie în baze mic (sub 20%), foarte slab aprovizionat în elemente chimice.

ReŃinem : Criptopodzolul are o fertilitatea naturală foarte scăzută. Se folosete

pentru păuni i fâneŃe de foarte slabă calitate. S e ameliorează prin administrarea
amendamentelor calcaroase, pentru corectarea reacŃiei puternic acide, aplicarea
îngrăămintelor organice i minerale pentru îmbunăt ăŃirea conŃinutului în elelmente
nutritive. Ca la toate solurile din zona montană metoda practică de ameliorare este târlirea.

TEST DE EVALUARE

13. CaracterizaŃi condiŃiile de relief în care se sa f ormat podzolul:

Răspuns :

Podzolul sa format în zona montană înaltă pe relie f caracteristic acestei zone, versanŃi cu
diferite înclinări, platforme, care nu au o întindere prea mare, uneori sunt prezente
abruputrile.

126
 14. CaracterizaŃi materialul parental pe care sa forma t criptopodzolul:

Răspuns :

ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Care este valoarea gradului de saturaŃie în baze (V%) la criptopodzol.
: a) sub 20%;
b) 53%
c) peste 20%
d) 70%
e) 90%

Rezolvare : a

De rezolvat:
15. Precizații cărui sol îi este caracteristică următoarea succesiune de
orizonturi ; Au sau AouEaBhsR:
a) podzol ;
b) prepodzol ;
c) criptopodzol ;
d) nigrosol ;
e) districambosol.

Rezolvare:

7.3. Solurile zonei alpine

7.3.1. Humosiosolul

Face parte din clasa umbrisoluri

Se definete printrun orizont Au având conŃinut ma re de materie organică brută ce
se separă uor de partea minerală silicatică, urmat de un orizont AC sau AR.
Răspândire. Se întâlnesc pe suprafeŃe mici în Ńara noastră, ocupând zona
montană cea mai înaltă (peste 2000 m altitudine). Sunt solurile pajitilor alpine din munŃii
înalŃi,Rodna, Bucegi, Făgăre, Retezat, Parâng etc.
CondiŃii naturale de formare. Fiind răspândite în zona montană cea mai înaltă,
condiŃiile climatice sunt cele mai vitrege, caracterizate prin temperaturi medii anuale de
0
3 C, precipitaŃii medii anuale multe (1400 mm), indicele de ariditate mai mare de 100,
regim hidric percolativ repetat.

127
 Relieful este caracteristic montan, humisiosolul formânduse în zona platourilor
largi i la poale de versanŃi.
VegetaŃia naturală este reprezentată prin ierburi alpine predominând Nardus stricta
(Ńepoica) i prin jneapăn i ienupăr.
Materialul parental este silicios sărac în elemente bazice, provenit din micaisturi,
cuarŃite, granite, granodiorite, conglomerate, gresii etc.
Procese de pedogeneză. Geneza humosiosolurilor este determinată de condiŃiile
climatice vitrege: temperatură scăzută, precipitaŃii abundente, vânturi puternice.
În asemenea condiŃii, resturile organice provenite din vegetaŃia ierboasă alpină se
acumulează în stare brută sub forma unei pături (pâsle). Caracteristic acestor soluri este
faptul că materialul organic brut prin uscare i sc uturare se separă foarte uor de materialul
mineral silicios.
Rocile eruptive i metamorfice silicatice sunt măru nŃite datorită variaŃiei
temperaturilor, rezultînd fragmente de rocă i part icule grosiere de nisip, care prin alterare
rezultă diferiŃi oxizi i hidroxizi i puŃină argil ă. Acest strat de material organic i mineral
se desprinde foarte uor de substartul mineral infe rior.
Alcătuirea profilului. Profilul humosiosolului tipic este scurt i prezin tă
următoarele orizonturi: Au sau AouAR(AC) –R sau C (
ProprietăŃi. Humosiosolul are în general o textură nisipoasă până la nisipo
lutoasă, nediferenŃiată pe profil. Are un volum edafic util mic, prezintă o activitate
biologică redusă. este permeabil pentru apă i aer, conŃine puŃin humus în care predomină
acizii fulvici dar peste 2530% materie organică br ută, reacŃia este foarte puternic acidă
(pH 4).
ReŃinem :Fertilitatea naturală a humosioso lului este slabă i foslosinŃa „obligată”
cu păuni i fâneŃe naturală de slabă calitate. Se ameliorează prin
amendare calcaroasă, fertilizare minerală dar, ca la toate solurile din zona montană, metoda
practică de ameliorare este târlirea.

TEST DE EVALUARE

c. Care este vegetaŃia naturală specifică de formare a humosiosolului ?

Răspuns :

Găsinduse în zona cea mai înaltă ( peste 2000 m) v egetaŃia naturală este reprezentată
prin ierburi alpine în care predomină Ńepoica i jnepen iurile.

d. Care este succesiunea de orizonturi ce caracterizează husiosolul ?

Răspuns :

128
 ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Humosiosolul are o
reacŃie : a) moderat acidă;
b) slab acidă;
c) foarte puternic
acidă ; d) slab alcalină ;
e) extrem de acidă.

Rezolvare : c

De rezolvat:
2. Humosiosolul are volum edafic :
f) mic;
g) mijlociu ;
h) mare;
i) foarte mare;
j) extrem de mare.

Rezolvare:

Rezumatul temei

În condiŃii de temperaturi scăzute, precipitaŃii multe, material parental reprezentat

prin roci dure, eruptive i metamorfice, vegetaŃie lemnoasă acidofilă, specifice zonei
montane sau format soluri cu fertilitate naturlă s căzută, profil scurt, cu volum edafic mic
cu mult material scheletic i activitate biologică scăzută ( districambosolul, nigrosolul,
prepodzolul, podzolul, criptopodzolul, humosiosolul). ExcepŃie face eutricambosolul care
formânduse în zona montană joasă în condiŃii clima tice mai puŃin vitrege, pe material
parental rezultat prin dezagregarea i alterarea ro cilor bazice i sub o vegetaŃie mai puŃin
acidofilă are o fertilitate naturală mojlocie, fiind solul cu fertilitatetea cea mai ridicată din
zona în care se găsete. Acest sol are o reacŃie sl ab acidă sau neutră, pH 6 – 7, grad de
saturaŃie în baze sub 85% i un conŃinut în humus d e 3 – 4 %. Pentru solurile din zona
monatnă de la altitudine medie i mare, caracterist ic este acumularea la suprafaŃă a
materialului organic în stare brută, 20 – 30 % i u n conŃinut în humus de 1 – 1,5%.
ReacŃia lor este puternic i foarte puternic acidă ( pH 3 ,5 – 4 ) iar gradul de
saturaŃie în baze coboară până la mai puŃin de 10%.
Găsinduse la altitudine mare, ameliorarea lor este greoaie, de aceea măsura practică
de ameliorare este târlirea, iar folosinŃa „obligată”, cu păuni, fâneŃe de slabă calitate i
silvicultură.

129
 Tema nr. 8
SOLURILE HIDROMORFE țI HALOMORFE

UnităŃi de învăŃare
Solurile freatic hidromorfe;
Solurile pluvial hidromorfe;
Solurile halomorfe.

Obiectivele temei
Stabilirea clasei din care face parte fiecare unitate de sol i definirea tipului
de sol;
Cunoaterea condiŃiilor naturale de formare;
Descrierea proceselor de solificare;
Alcătuirea profilului de sol;
EvidenŃierea proprietăŃilor solurilor i a măsurilo r de ameliorare a lor;
Încadrarea solurilor în clase de favorabilitate i pretabilitate pentru diferite
plante i folosinŃe;

Timpul alocat temei : 5 ore

Bibliografie recomandată
61. Blaga, Gh., i colab., 2005 Pedologie. Editura Ac ademic Pres, Cluj Napoca;

62. Florea N., Buză, M., 2003. Pedogeografie cu noŃiu ni de pedologie. Editura
Lucian Blaga, Sibiu;
63. Munteanu I.,1984. Aspecte genetice i de clasifi care a solurilor submerse i
fosrte submerse. tiinŃa solului nr. 1. ;
64. Popescu, C., 2010 – Pedologie. Manual universitar pentru învăŃământul la
distanŃă. Editura Universitaria Craiova ;
65. Sandu Gr., i colab., 1986 Salinitatea solurilor i cultura plantelor. Editura Ceres
Bucureti ;

8. 1. Solurile freatic hidromorfe

8.1. 1. Gleiosolul

Face parte din clasa hidrisoluri .

Este un sol format sub influenŃa apei freatice la mică adâncime (freatic hidromorf)
care are un orizont O i/sau A i se caracterizează prin proprietăŃi gleice (orizont Gr) care
apare din primii 50 cm ai profilului. Orizontul Gr se formează în profilul de sol în zona
unde nivelul apei freatice este constant o perioadă mai mare de timp.
Răspândire. Se întâlnesc în zonele de pădure mai reci i mai u mede. Sunt frecvente
în luncile unor râuri interioare, precum i în unele depresiuni intramontane i submontane ale
Ńării.

130
 CondiŃii naturale de formare. Climatul în care se formează gleiosolul este umed
0
i răcoros specific zonei de pădure, cu temperaturi medii anuale de 6 – 9 C, precipitaŃii
medii anuale 650 – 900 m, indicele de ariditate are valori mai mari de 40 iar regimul hidric
este percolativ.
Relieful specific în zona de pădure pentru gleiosol, îl reprezintă formele joase,
terase inferioare de luncă, depresiuni, lunci joase neinundabile, câmpii joase. VegetaŃia
naturală este formată din specii lemnoase (stejar, ulm , frasin) i specii ierboase abundente
(coada vulpii, papură, rogoz, pripirig).
Materialul parental este reprezentat prin argile, luturi, uneori nisipuri lipsite de
CaCO3.
Apa freatică se găsete la adâncime mică ( 11,5m), nu conŃine nici săruri solubile i
nici bicarbonaŃi de calciu i este factorul hotă râtor în formarea acestui sol.
Procese de pedogeneză. Resturile organice provenite din vegetaŃia ierboasă în
special i lemnoasă , se humifică lent, dar neexist ând elemente bazice, humusul nu este
saturat, în el predomină acizii fulvici i este de slabă calitate, acumulânduse în procent
redus.
Procesele de alterare sunt intense, eluvierea colozilor pe profil lipsete datorită
curentului ascendent al apei freatice, solul fiind nediferenŃiat textural. Umiditatea în exces
provenită din pânza freatică la mică adâncime determină condiŃii temporare sau
permanente de anaerobioză, care conduc la trecerea compuilor minerali ai solului din
formă oxidată în formă redusă căpătând culori vineŃii sau negricioase i o solubilitate
ridicată. aceste procese de gleizare intermitente sau permanente determină formarea
orizontului Go (gleic de oxidoreducere) i orizont Gr ( gleic de reducere).
Alcătuirea i descrierea profilului. Gleiosolul tipic are în general un profil scurt,
alcătuit din următoarele orizonturi: AoGoGr .
ProprietăŃi. Gleiosolul este nediferenŃiat textural ,are relaŃii defectuoase cu apa
i aerul. Este un sol compact, rece care se lucrează greu. Aprovizionarea humus este
mijlocie spre scăzută (2 – 3 %), reacŃia este acidă, uneori slab acidă (pH 6), gradul de
saturaŃie în baze 75%, conŃinutul în elemente nutritive este scăzut.
ReŃinem : Fertilitatea acestui sol este scăzută, în condiŃii neameliorate este folosit
ca fâneaŃă sau păune de calitate slabă.
Se ameliorează prin lucrări de desecare în vederea coborârii nivelului apei freatice
la adâncime subcritică, lucrări adânci cu întoarcerea brazdei în vederea aerisirii, încălzirii i
declanării proceselor de oxidare, fertilizare o rganică i minerală, uneori administrarea de
amendamente pe bază de carbonat de calciu.
ObservaŃie : În urma lucrărilor de ameliorare gleiosolul se poate cultiva cu grâu,
porumb, orz, floarea soarelui, plante de nutreŃ, etc. Nu este indicat pentru plantaŃiile de
pomi i viŃă de vie.

TEST DE EVALUARE

15. În ce condiŃii apare pe profilul de sol al gleiosolului, orizontul Go ?

Răspuns :

Orizontul Go( gleic de oxidoreducere) apre la gleiosol, atunc când apa freatică
oscilează pe profilul de sol (condiŃii temporale de anaerobioză).

131
 16. PrecizaŃi care sunt condiŃiile în care orizontul Gr ( gleic de reducere)
apare în profilul de sol la gleiosol :

Răspuns :

ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
11. Materialul parental pe care sa format gleiosolul e ste reprezentat prin :
p) nisipuri, luturi, argile lipsite de elemente bazice;
q) luturi , nisipuri , argile bogate în elemente bazice;
r) gresii, conglomerate;
s) micaisturi i isturi cloritoase;
t) granite, granodiorite.

Rezolvare : a

De rezolvat:
12. StabiliŃi care din măsurile de ridicare a fertilităŃii solului sunt specifice
la gleiosol:
a. coborârea nivelului apei freatice;
b. afânarea adâncă;
c. fertilizare organică;
d. fertilizarea minerală;
e. administrarea de amendamente.

Rezolvare :

8.2. Solurile pluvial hidromorfe

8.2.1. Stagnosolul

Face parte din clasa hidrisoluri.

Sa format sub influenŃează excesului de umiditate pluvială i se definete prin
prezenŃa unui orizont Ao urmat de un orizont B argic la care se asociază proprietăŃi
stagnice întinse (orizont W) începând de la suprafaŃa sau din primii 50 cm ai profilului.
Răspândire. Se întâlnete în zona dealurilor i podiurilor, p e suprafeŃe mai mari în
Podiul Getic, Podiul Transilvaniei, Podiul Sucev ei, Piemonturile Vestice.
CondiŃii naturale de formare. Climatul zonei în care se formează stagnosolurile
0
se caracterizează prin temperaturi medii anuale mai mici de 10 C, precipitaŃii medii
anuale mai mari de 650mm.
Relieful este specific dealurilor i podiurilor , stagnosolul ocupând în aceste zone
terenurile plane sau depresionare cu drenaj extern i intern defectuos.

132
 VegetaŃia naturală este alcătuită din păduri de cvercinee în care predomină cerul i
gârniŃa, i un covor ierbaceu format din specii de pipirig, rogoz, specifice excesului de
umiditate.
Materialul parental este reprezentat prin argile i uneori din luturi lipsite de
elemente bazice.
Apa freatică se găsete la adâncime mare i nu a in fluenŃat procesele de solificare.
Procese de pedogeneză. Resturile organice provin din vegetaŃia lemnoasă i mai
puŃin din vegetaŃia ierboasă, sunt descompuse lent i pentru că elementele bazice lipsesc
se formează un humus nesaturat, bogat în acizi solubili. În aceste condiŃii, bioacumularea
fiind redusă, la suprafaŃa solului se formează un orizont Ao.
Datorită umidităŃii ridicate, procesele de alterare sunt intense, dar levigarea este
frânată de prezenŃa la o anumită adâncime a unui orizont compact.
Specific pentru formarea acestor soluri sunt procesele de stagnogleizare. Găsindu se
pe terenurile plane i depresionare cu drenaj gl obal defectuos, apa din precipitaŃii
stagnează la suprafaŃa acestor soluri sau în primele orizonturi determinând procese de
reducere care afectează mai puŃin sau mai mult de 50% din masa orizonturilor. În aceste
condiŃii pe orizontul de la suprafaŃă (Ao) se grefează un orizont stagnogleizat (w) în
prima sa parte i stagnogleic (W) în jumătatea inferioară , procese stagnice intense ( orizont
W) întâlninduse i în orizontul B.
Alcătuirea profilului. Stagnosolul tipic are un profil profund cu următoarea
succesiune de orizonturi: AowAoWBtWC.
ProprietăŃi. Având o textură argiloasă sau argilolutoasă pe t oată adâncimea
profilului, stagnosolurile sunt compacte, reci, foarte greu de lucrat i impermeabile. Apa
staŃionează mult timp la suprafaŃa solului i în pr ima parte a profilului, de aceea rezerva
de apă acumulată este foarte mică. În perioadele umede apa băltete, iar în perioadele uscate
se pierde foarte repede prin evaporare i plantele suferă din lipsa umidităŃii. Pe aceste
soluri plantele cresc foarte greu.
Sunt soluri slab aprovizionate cu humus (1,52,5)%, reacŃia este acidă sau slab
acidă (pH < 6), gradul de saturaŃie în baze 75%, au un conŃinut scăzut de elemente
nutritive.
ReŃinem : Având relaŃii defectuoase cu apa i aerul, stagno solurile au o fertilitate
naturală scăzută. În condiŃii naturale se folosesc mai ales pentru silvicultură, arborii
drenând aceste soluri prin rădăcinile lor, dar i c u păuni i fâneŃe de slabă calitate.
ObservaŃie : Se ameliorează prin lucrări de drenaj pentru eliminarea excesului de
umiditate, afânare adâncă, scarificare care să îmbunătăŃească regimul aerohidric al solului,
fertilizare organică i minerală cu scopul de a încălzi, de a structura solul i de a completa
deficitul de elemente chimice, aplicarea amendamentelor pe bază de carbonat de calciu,
pentru corectarea reacŃiei, când aceasta este acidă.,
După ameliorare se pot folosi i în cultura porumb ului, grâului, orzului etc.

133
 TEST DE EVALUARE

16. Unde este răspândit stagnosolul ?

Răspuns :

Stagnsolul este răspândit în zona de dealuri i pod i, pe suprafeŃe mai semnificative în

Piemonturile vestice, Podi Getic, Podiul Transilv aniei,Podiul Sucevei

17. Care este profilul de sol al stagnosolului ?

Răspuns :

ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. ConŃinutul în humus al stagnosolului este
: a) sub 1,5% ;
b) 1,5 – 2,5 %;
c) 3 – 3,5 % d)
4 – 4,5%
e) aproximativ 5%.

Rezolvare : b

De rezolvat:
2. Ce procese sunt specificice stagnosolului, care determină apariŃia
orizonturilor w i W ?
a) alterarea ;
b) reducerea ;
c) oxidarea ;
d) oxidoreducerea;
e ) eliberarea de silice coloidală.

Rezolvare:

8.3. Solurile halomorfe

8.3.1. Solonceacul

Face parte din clasa salsodisoluri.

Este un sol halomorf salin, sa format sub influe nŃa unei cantităŃi mari de săruri
solubile.

134
 Se caracterizează prin prezenŃa la suprafaŃă a unui orizont Ao sau Am i orizont
intermediar la care se asociează un orizont salic (sa) în primii 50 cm.
Răspândire. Aceste soluri se întâlnesc în zonele mai secetoase, stepă i silvostepă,
cu temperaturi ridicate i precipitaŃii puŃine, aco lo unde pânza de apă freatică se găsete
la mică adâncime i este bogată în săruri solubile.
Se întâlnesc în complex cu soloneŃurile i diferite soluri salinizate (gleiosolul
cernic, aluviosolul) în Câmpia Română, Câmpia de Vest, Câmpia Transilvaniei, Dobrogea ,
în Lunca Dunării, în Delta Dunării i pe litoral.
CondiŃii naturale de formare. Climatul este caracteristic arealelor de stepă,
silvostepă i uneori de pădure, specific acestor so luri fiind regimul hidric exudativ.
Relieful este reprezentat prin câmpii joase, depresiuni, lunci i terase ale unor rîuri,
terenuri plane.
VegetaŃia naturală este slab dezvoltată, alcătuită din plante halofile, de aceea
aceste soluri sunt cunoscute sub denumirea populară de „chelituri”.
VegetaŃia halofilă este reprezentată prin Salicornia herbacea (iarba sărată), Salsola
soda (sărăcică), iarba de sărătură (Suaeda maritima).
Materialul parental este divers alcătuit din luturi, argile, nisipuri, depozite fluvice
bogate în săruri.
Factorul principal în procesul de formare al solonceacurilor este sursa de sărăturare
care poate provii din materialul parental la mică adâncime i salifer, caz în care
solonceacurile pot apărea în orice zonă de climă, relief i vegetaŃie a Ńării. Pot apărea la
câmpie, deal, munte, acolo unde prin eroziune sau prin micări tectonice rocile salifere au
ajuns la suprafaŃă sau aproape de suprafaŃa scoarŃei terestre. Aceste situaŃii se întâlnesc
mai cu seamă în aproprierea zonelor salifere ale Ńării. O altă sursă de sărăturare o
reprezintă apa mărilor i lacurilor sărăturate, care prin valurile înalte i pulverizarea
picăturilor, prin transportul i depunerea lor de către vînturi , apa sărată ajunge pe terenurile
vecine pe care le sărăturează. Această formă de sărăturare se întâlnete mai ales pe litoral i
în zona lacurilor din Delta Dunării. Cea mai importantă sursă de sărăturare care determină
formarea majorităŃii solonceacurilor în România, o reprezintă pânza freatică la adâncime
mică în sol i încărcată cu săruri solubile. În ace astă situaŃie trebuie îndepliniŃi doi
parametrii :
apa freatică să se găsească la adâncime critică;
mineralizarea să fie tot critică.
Adâncimea critică a apei freatice este de aproximativ 1 – 1,5 m, iar mineralizarea
critică a apei freatice este atunci când concentraŃia în cloruri depăete 1% iar când
sărăturarea este sulfatică să depăească 1,5%. În a ceste cazuri apa se ridică prin ascensiune
capilară până la suprafaŃa solului de unde se pierde prin evaporare. Sărurile solubile
conŃinute se depun fie la suprafaŃa solului sub formă de crustă albicioasă, fie în interiorul
solului dealungul spaŃiilor poroase sub formă de p ete, micelii, tubuoare tot de culoare
albicioasă.
O altă sursă de sărăturare întâlnită în sistemele de irigaŃie o reprezintă apa de
irigaŃie atunci când nu este corespunzătoare, conŃine săruri solubile. Acest mod de
sărăturare poartă denumirea de sărăturare secundară.
Procese de pedogeneză. VegetaŃia naturală rară i slab dezvoltată lasă o cantitate
mică de resturi organice, de aceea se formează puŃin humus care se acumulează întrun
orizont Ao subŃire. Procesul caracteristic de formare a solonceacurilor este salinizarea.
Regimul hidric exudativ i acumularea sărurilor uo r solubile în cantitate mare (cloruri,
sulfaŃi) determină apariŃia în primii 50 cm ai profilului a orizontului salic (sa).

135
 Alcătuirea profilului . Solonceacul tipic prezintă un profil de tipul AosaACsaCG
sau C sau AosaAGosaGosa .
ProprietăŃi. Solonceacurile sunt soluri nediferenŃiate textural pe profilul de sol.
Nu prezintă structură de aceea au relaŃii defectuoase cu apa i aerul. ConŃinutul în humus
este foarte scăzut (11,5%), reacŃia este alcalină (pH 8 ,5), gradul de saturaŃie în baze este
ridicat (100%), nu scade sub 80%, conŃinutul în elemente nutritive este foarte redus.
ReŃinem : ConŃinutul ridicat în săruri solubile dar i cel elalte proprietăŃi
determină o fertilitate scăzută pentru solonceacuri. În condiŃii naturale sunt folosite ca
pajiti de slabă calitate.
Observație : Ca măsuri de ameliorare se impun lucrări de desecare pentru
coborârea nivelului freatic la adâncime subcritică, afânare adâncă pentru aerisire i levigare
a sărurilor, aplicarea de amendamente pe bază de gips i fosfogips pentru corectarea
reacŃiei alcaline, administrarea de îngrăăminte ch imice i organice, aplicarea irigării de
spălare a sărurilor solubile.
După ameliorare se pot cultiva cu orez, iarbă de Sudan, lucernă, etc, plante cu
tolertanŃă ridicată la salinitate.

8.3.2.SoloneŃul

Face parte din clasa salsodisoluri.

Este un sol holomorf, se caracterizează printro co ncentraŃie mare de ioni de sodiu
în complexul coloidal.
Se definete prin prezenŃa unui orizont Ao sau Am u rmat de un orizont Btna (argic
natric).
Răspândire. SoloneŃurile sunt răspândite în acelai areal cu solonceacurile, insular,
pe terenuri mai înalte, dar se întâlnesc i în zonele mai joase.
CondiŃii naturale de formare. SoloneŃurile întâlninduse în acelai areal cu
solonceacurile i condiŃiile naturale de formare (c limă, relief, material parental) sunt
asemănătoare, oarecum diferită fiind vegetaŃia nehalofilă în primăvară când suprafaŃa
solului nu este salinizată.
Procese de pedogeneză. Cantitatea mică de resturi organice lăsate de vegetaŃia
slab dezvoltată i activitatea microbiologică scăzută, d etermină o humificare redusă. Se
formează o cantitate mică de humus care se acumulează întrun orizont de suprafaŃă Ao
subŃire.
Procesul specific de formare a soloneŃului este acela de alcalizare sau sodizare,
care constă în formarea unui orizont B argic natric (Btna), unde complexul adsorbtiv este
+
îmbogăŃit în cationi de Na (peste 15% din T).
Acest proces se petrece prin desalinizarea solonceacului sau prin procese alternative
de salinizare i desalinizare, ce sunt favorizate de oscilaŃiile nivelului apei freatice.

Alcătuirea profilului. SoloneŃul tipic prezintă următoarele orizonturi : Ao – Btna

C sau CGo .
ProprietăŃi, . Deoarece orizontul Btna, se găsete în cele mai m ulte cazuri din
primii 50 cm ai profilului, propietatiile soloneŃului sunt determinate în mare măsură de
propietatiile acestui orizont.
De aceea soloneŃurile sunt în general soluri tasate, compacte, grele, care se lucrează
foarte greu. ConŃinutul în humus este foarte mic 1%, reacŃia este puternic alcalină, valoarea
pH în jur de 9. Numai în orizontul de la suprafaŃă subŃire i în cel eluvial

136
( când apare) valoarea pH poate să scadă până la 6. Gradul de saturaŃie în baze este ridicat
100%, numai în primele orizonturi poate să scadă la 7080%. Cationul care se găsete în
procentul cel mai mare este sodiu, peste 15% din capacitatea totală de schimb cationic.
Aprovizionarea cu elemente nutritive este slabă.
ReŃinem : Datorită proprietăŃilor nefavorabile, soloneŃurile au o fertilitate
naturală foarte scăzută. În condiŃii naturale sunt ocupate cu păuni de slabă calitate. Se
ameliorează prin administrarea de gips, fosfogips, sulf pentru corectarea reacŃiei alcaline,
afânare adâncă fără întoarcerea brazdei care să aerisească solul i săl încălzească, fertilizare
organică i minerală pentru completarea rezervei de elemente nutritive, lucrări de coborâre a
nivelului freatic la adâncimea subcritică.
ObservaŃie : În condiŃii naturale aceste soluri sunt acoperite de pajiti cu
productivitate slabă. Sunt folosite i ca arabil (d upă aplicarea măsurilor de ameliorare), cu
rezultate mai mult decât satisfăcătoare în anii secetoi.
Nu sunt indicate pentru pomicultură, viticultură sau legumicultură i nu sunt
folosite în silvicultură.

TEST DE EVALUARE

e. Care sunt sursele de sărăturare care determină formarea

solonceacurilor?

Răspuns :

Sărăturarea, factor principal în formarea solonceacurilor, este produsă de :

materialul parental de natură soliferă i la mică a dâncime;
apa mărilor i lacurilor sărăturate ;
apa freatică la mică adîncime i încărcată cu sărur i solubile;
apa de irigaŃie, atunci când conŃine săruri solubile;

f. Care este procesul de formare a

soloneŃului ? Răspuns :

ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Care este concentraŃia cationului de sodiu în complexul coloidal al
solului, pentru formarea soloneŃului ?
a) 10 % din T; b)
> 15% din T;
c) 15% din T ;
d) 5 – 15% din T;
e) sub 5% din T.

Rezolvare : b

137
 De rezolvat:
2. Mineralizarea critică a apei freatice, pentru formarea solonceacului, este
atunci când:
k) conŃinutul în cloruri este peste 1%;
l) conŃinutul în sulfaŃi este peste 1,5
%; ; m) conŃinutul în cloruri este sub 1
%; ; n) conŃinutul în sulfaŃi este sub 1,5
%; ; o) solul nu conŃine cloruri i sulfaŃi.

Rezolvare:

Rezumatul temei

Solurile formate sub influenșa excesului de umiditate, aparșin clasei hidrisoluri.

Atunci când excesul de umiditate provine din apa freatică la mică adîncime, solurile
se numesc freatic umede. Solul format în aceste condișii, în zona de pădure, pe terenuri
joase, cu climat umed și rece pe materiale parentale ( argile, luturi, nisipuri), lipsite de
elemente bazice se numește gleiosol. Datorită pânzei de apă la mică adîncime, care
oscilează pe profilul de sol, se crează condișii temporale sau permanente de anaerobioză,
care determină procese de oxidoreducere și apariși a pe profilul de sol a orizonturilor Go și
Gr.
Atunci când excesul de umiditate provine din apa de precipitașii, în zonele de deal
și podiș, pe terenuri plane și depresionare cu drenaj global defectuos, se formează solurile
pluvial hidromorfe (stagnosolurile). Datorită precipitașiilor multe ( peste 650mm)
, care întâlnesc la suprafașa solului sau în prima parte a profilului un strat impermeabil pe
care nu pot săl străbată, se crează condișii de an aerobioză, compușii solului sunt reduși în
masă, formânduse orizonturile w și W.
Solurile hidromorfe sunt în general soluri reci, grele, cu un conșinut scăzut în
humus (1,5 3%) cu o reacșie acidă, slab acidă și f ertilitate naturală scăzută. Necesită
pentru ameliorare lucrări de coborâre a nivelului apei freatice, afânare, fertilizare și
corectarea reacșiei.
Solurile sărăturate aparșin clasei solsodisoluri și sunt reprezentate prin solonceac și
soloneș .
Solonceacul, este un sol halomorf salin, format datorită unei cantităși mari de săruri
solubile din apa freatică la mică adâncime ( cloruri – peste 1% și sulfași – peste1,5%) , de
aceea pe profilul de sol scurt apare oriizontul ”sa” (salic ) –AosaACsaC.
Soloneșul, este un sol halomorf alcalin, format datorită îmbogășirii complexului
coloidal în ioni de sodiu –peste 15% din T și a unui orizont specific de acumulare a
acestora Btna. și acest sol are un profil de sol scurt, de tipul AoBtnaC.
Solurile sărăturate, se caracterizează printrun co nșinut scăzut în humus (1 1,5%), o
reacșie alcalină și puternic alcalină (pH 8,59) și grad de saturașie în baze 100%. Au o
fertilitate naturală scăzută, necesitând lucrări de drenaj, de afânare, fertilizare chimică și
organică, aplicarea de amendamente pentru corectarea reacșiei alcaline, spălarea sărurilor
solubile.

138
 Tema nr. 9
SOLURILE LA CARE MATERIALUL PARENTAL A CONTRIBUIT
DECISIV LA FORMAREA LOR (SOLURILE LITOMORFE)

UnităŃi de învăŃare
Solurile formate pe materiale carbonatice și amorfe ;
Solurile formate pe argile ;
Solurile formate pe nisipuri ;;

Obiectivele temei
Stabilirea clasei din care face parte fiecare unitate de sol i definirea tipului
de sol;
Cunoaterea condiŃiilor naturale de formare;
Descrierea proceselor de solificare;
Alcătuirea profilului de sol;
EvidenŃierea proprietăŃilor solurilor i a măsurilo r de ameliorare a lor;
Încadrarea solurilor în clase de favorabilitate i pretabilitate pentru diferite
plante i folosinŃe;

Timpul alocat temei : 6 ore

Bibliografie recomandată
66. Miclău, V., 1991 –Pedologie ameliorativă. Editura Dacia, ClujNapoca;
67. Păltineanu R., și colab. 2003 Vertisolurile și so lurile vertice în România.
Editura Estfalia, București;
68. Popescu C., 2006, Pedologie bonitare funciară. Editura Universitaria,
Craiova ;
69. Popescu, C., 2010 – Pedologie. Manual universitar pentru învăŃământul la
distanŃă. Editura Universitaria Craiova;
70. Vasle D., Popescu C., 1997,. Psamosolurile din Ol tenia și principalele lor
proprietăși agroproductive. Analele Universitășii din Craiova, vol. XXVII/1996 și
XXVIII/1997.

9. 1. Solurile formate pe materiale carbonatice (litomorfe carbonatice) ți

pe materiale amorfe (litomorfe pe material amorf).

9.1.1. Rendzina

Face parte din clasa cernisoluri și se caracterizează printrun orizont Am urmat de

un orizont intermediar (AR, Bv, AC).
Caracteristica de bază a rendzinei tipice o reprezintă materialul parental, care este
format din calcare dure sau pietriuri calcaroase, ce apar între 20 i 50 cm (R), ceea ce

139
face ca în timpul efectuării arăturilor, plugul să lovească în aceste materiale scheletice i să
"scrânească" sau "să tremure", termenul de rendzin ă fiind de origine poloneză.
Răspândire. Rendzinele ocupă în Ńara noastră suprafeŃe mici dar se întâlnesc în
toate zonele de relief , climă i vegetaŃie, de la câmpie i până în zona alpină, acolo unde
materialul calcaros dur sau uor fragmentat apare c ât mai aproape de suprafaŃa terenului.
Cele mai mari suprafeŃe ocupate de rendzine se găsesc în zonele de deal, podi i munte.
CondiŃii naturale de formare. CondiŃiile climatice sunt diferite în funcŃie de
0
zona în care sau format rendzinele, temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 2 C în
0
zona montană i 11,5 C în zona Dobrogei, precipitaŃiile, medii anuale cuprinse între 350
mm în zona de stepă i peste 1400 mm în zona alpină. În a cest fel i indicele de ariditate
variază foarte mult, de la 17 în zona Dobrogei la peste 100 în zona montană.
Relieful este diferit; de deal, podi, piemont, mun te cu precizarea că rendzinele apar
întotdeauna pe formele de microlief fragmentat (rupturi, culmi înguste, versanŃi abrupŃi).
VegetaŃia naturală specifică rendzinelor este alcătuită din asociaŃii ierboase în
zona de câmpie i alpină i din asociaŃii lemnoase în zo na de deal, podi i munte.
Roca de solificare este factorul determinant în formarea rendzinelor fiind alcătuită
din depozite calcaroase dure, tufuri sau pietriuri calcaroase, roci sau fragmente de roci
magmatice sau metamorfice bazice i ultrabazice. În general rocile parentale se
caracterizează prin aspectul masiv, dar i prin bog ăŃia în elemente calcice.
Apa freatică se găsete la adâncime mare, peste 10 m i nu a influenŃat procesul de
solificare.
Procese de pedogeneză. Procesul de humificare, depinde de vegetaŃie i d e zona
în care evoluează rendzina, dar bogăŃia mare în elemente bazice a materialului parental,
face ca bioacumularea să fie intensă, să se acumuleze mult humus de tip mull calcic
saturatt în cationi de calciu.
Procesele de debazificare, alterare i eluviere sun t frânate de prezenŃa rocii dure
calcaroase, de aceea rendzina are un profil scurt cu mult material scheletic uneori chiar de
la suprafaŃa solului.
Alcătuirea profilului. Rendzina tipică are un profil de tipul: AmARR ProprietăŃi.
Rendzinele au o textură mijlocie, sunt bine structurate, dar prezintă un
profil scurt cu un volum edafic redus. Au relaŃii bune cu apa i aerul. Au un conŃinut
ridicat în humus, peste 5%, de bună calitate de tip mull calcic, au o reacŃie slab alcalină,
valoarea pH peste 7, numai în zona montană i în primul oriz ont valoarea pH poate să scadă
sub 7, gradul de saturaŃie în baze frecvent 100%, numai în orizontul de la suprafaŃă i în
zona montană poate să scadă până la 70%. Sunt soluri mijlociu aprovizionate cu elemente
nutritive i au o activitate biologică bună.
Reținem : Cu toate că propietatiile fizice i chimice sunt foarte favorabile, din cauza
profilului scurt i a volumului edafic util, rendzinele au o fertilitate naturală scăzută.
Pentru creterea fertilităŃii acestor soluri, se re comandă adâncirea treptată a
orizontului de la suprafaŃă, adunarea i îndepărtar ea materialului scheletic, combaterea
eroziunii, fertilizarea organică i minerală în doz e echilibrate, aplicarea irigaŃiei în zonele
unde aceasta este posibilă.
Observație : În general, în zona montană, rendzinele sunt folosite în silvicultură i
ca pajiti naturale, iar cele din zona dealurilor i podiurilor se pretează cu bune rezultate
pentru plantaŃiile viticole i pomicole. Multe podg orii recunoscute din punct de vedere al
calităŃii vinurilor sunt amplasate pe astfel de soluri. Culturile de câmp se folosesc pe
aceste soluri întro mai mică măsură.

140
 9.1.2. Andosolul

Face parte din clasa andisoluri.

Prezenșa acestui sol este legată de existenșa unor roci vulcanice ( eruptive
necristalizate) sau materiale provenite din acestea.
Se definete prin prezenŃa unui orioznt A urmat de orizont intermediar AC,AR sau
Bv la care se asociază propietatiile andice pe cel puŃin 30 cm, începând din primii 25 cm.
Răspândire. În Ńara noastră andosolurile sunt caracteristice pentru munŃii de
origine vulcanică, din CarpaŃii Orientali i Occide ntali.
CondiŃii naturale de formare. Climatul este caracteristic etajului montan
mijlociu i superior (cu altitudine între 1000 – 1800 m) fii nd umed i rece cu temperaturi
0
medii anuale mai mici 5 C, precipitaŃii madii anuale peste 1000 mm, indicele de ariditate
peste 50 i regim hidric percolativ.
Relieful este frământat, specific zonei montane vulcanice, andosolurile fiind
întâlnite pe versanŃi cu diferite înclinări i expo ziŃii, culmi sau platforme montane.
VegetaŃia naturală este reprezentată prin păduri de fagacee i conifere sau amestec
sub care se dezvoltă o firavă vegetaŃie, ierboasă acidofilă.
Materialul parental este factorul hotărâtor în formare acestor soluri i este
reprezentat prin tufuri vulcanice (riolite, andezite, bazalte) i de materiale piroclastice
(piatră ponce, cenuă vulcanică) care prezintă dens itate mică i capacitate mare de reŃinere
a apei , din această arborii cauză prezintă stabilitate redusă fiind foarte uor doborâŃi de
către furtuni.
Procese de pedogeneză. Resturile organice provin din vegetaŃia lemnoasă i
ierboasă acidofilă, în condiŃiile unui climat umed i rece sunt descompuse foarte puŃin de
către ciuperci, rezultând puŃin humus în care predomină acizii fulvici. Cea mai mare parte
a resturilor vegetale se acumulează în stare nedescompusă.
În cadrul proceselor de pedogeneză specifice arealului montan este alterarea intensă
iar caracteristic acestui sol este formarea materialului amorf, de tipul allofanelor. Acestea
împreună cu materia organică formează complexe humicoallofanice specifice
andosolurilor, care imprimă solului o capacitate mare de reŃinere a apei i de schimb
cationic.
Alcătuirea profilului. Andosolul tipic are un profil cu următoarea succesiune de
orizonturi : AuACC sau AuARR
ProprietăŃi. PrezenŃa materialului amorf (allofane) în cantitate mare, determină o
densitate aparentă foarte mică a solului faŃă de normal, la limita inferioară i sub această
3
( 0,8 g/cm ) i valori foarte mari ale porozităŃii (70 – 80%). Allofanele pe lângă faptul că
sunt substanŃe foarte uoare reŃin i foarte multă apă, de aceea andosolul are o capacitate
mare de reŃinere a apei ( peste 100).
ConŃinutul solului în humus este redus (sub 1%) dar materialul organic în stare
brută se găsete în cantitate mare (peste 20%). Rea cŃia este foarte puternic acidă (pH în jur
de 4), iar gradul de saturaŃie în baze este mai mic de 53%.
Reținem : Andosolul are o fertilitate naturală scăzută. Este folosit în silvicultură i
ca păuni de slabă calitate.
Se ameliorează ca toate solurile din zona montană prin administrarea de
amendamente calcaroase, fertilizare complexă i pri n târlire.

141
 TEST DE EVALUARE

17. Unde se întâlnețte rendzina în țara noastră?

Răspuns :

Rendzina, ocupă suprafeșe mici în România, dar se întâlnește în toate zonele de relief,
climă și vegetașie, de la câmpie și până în zona alpină, acolo unde roca dură
calcaroasă se găsește aproape de suprafașa solului.

18. Care sunt măsurile de ameliorare ce trebuie aplicate pentru crețterea

fertilității la rendzină?

Răspuns :

ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
13. Rendzina face parte din clasa :
u) andisoluri ;
v) cernisoluri ;
w) cambisoluri ;
x) umbrisoluri ;
y) protisoluri ;

Rezolvare : b

De rezolvat:
14. Care este factorul hotărâtor în formarea andosolului ?
f) materialul parental de natură cuarșiferă;
g) materialul parental reprezentat prin roci vulcanice necristalizate (amorfe);
h) materialul parental argilos ;
i) materialul parental salifer ; j)
materialul parental loessoid.

Rezolvare :

9.2. Solurile formate pe nisipuri

9.2.1. Psamosolul

Denumirea de psamosol, vine de la cuvantul greces „psamos” care inseamnă nisip.

Psamosolul este un sol, în care formarea lui, este legată de prezenŃa materialului parental

142
afânat cu textură grosieră și este definit prin prezenŃa unui orizont A ( Ao, Am, Au),
urmat de materialul parental reprezentat prin depozite nisipoase eoliene de cel puŃin 50
cm grosime, i cu un conŃinut scăzut de fracŃiuni fin e ( sub 12%) , ceea ce îi imprimă o
textură nisipoasă sau nisipolutoasă.
Răspândire. Psamosolurile sunt destul de răspândite în Ńara noastră, ocupând o
suprafaŃă de aproximativ 450.000 ha. Cele mai mari suprafeŃe se întâlnesc în Lunca
Dunării aproximativ 120.000 ha, în stânga Jiului cca 80.000 ha, în zona Dobrogea, Delta
Dunării i Litoralul Mării Negre, aproximativ 90.00 0 ha, în estul Bărăganului aproximativ
50.000 ha, în zona CareiValea lui Mihai din vestu l Ńării, aproximativ 30.000 ha i în zona
Hanul lui Conachi din sudul Moldovei, aproximativ 15.000 ha. Pe suprafeŃe mai mici,
psamosolurile se găsesc i în alte zone.
CondiŃii naturale de formare. Din punct de vedere climatic condiŃiile sunt
diferite în funcŃie de zonele în care se întâlnesc psamosolurile, dar, în general acestea sunt
0
specifice pentru stepă i silvostepă. Astfel temper aturile medii anuale sunt cuprinse între 7
0
C i 11 C i precipitaŃiile medii anuale mai mici sau mai mar i de 500 mm.
Relieful este caracteristic, cuprinzand dune i int erdune.
VegetaŃia naturală de pe nisipuri este rară fiind constituită din puŃine specii
ierboase slab dezvoltate i păduri de salcâm i quervineae.
Materialul parental este specific, fiind constituit din depozite nisipoase eoliene cu
compoziŃii mineralogice foarte diferite si este factorul hotărâtor în formarea
psamosolurilor.
Procese de pedogeneză. Formânduse pe materiale parentale nisipoase,
psamosolurile prezintă unele caracteristici specifice:
reŃin foarte puŃin apa
; conŃin mult aer ;
vegetaŃia se dezvoltă foarte slab datorită lipsei umidităŃii;
resturile organice provenite de la vegetaŃia ierboasă i lemnoasă în cantitate
mică sunt descompuse în condiŃii excesiv aerobe, de aceea se formează foarte puŃin
humus sau nu se formează deloc;
argilizarea este foarte redusă datorită materialului de natură cuarŃiferă ceea ce
face ca psamosolurile să fie sărace în fracŃiuni fine, de cele mai multe ori sub 10– 12 %;
sunt foarte sărace în complex coloidal, de aceea nu reŃin elemente
nutritive; datorită lipsei coloizilor, psamosolurile au o coeziune foarte mică, fiind uor
spulberate de către vânt i din această cauză proce sele de solificare sunt împiedicate i
întrerupte.
În aceste condiŃii, în partea superioară se formează un orizont A slab conturat,
urmat de materialul parental.
Alcătuirea profilului. Psamosolurile tipice au un profil puŃin evoluat, slab
conturat alcătuit din orizonturile Ao i C
ProprietăŃi. Psamosolurile au o textură nisipoasă, sau nisipo lutoasă, sunt soluri
nestructurate, foarte permeabile. Se lucrează foarte uor în orice condiŃii de umiditate, nu
prezintă nici o restricŃie. Sunt soluri slab aprovizionate cu humus, sub 1,5%, până la 0,5%,
reacŃia este diferită, de la acidă în stânga Jiului, vestul Ńării, pH 5, la slab alcalină în
Lunca Dunării, Delta Dunării, litoral, pH 7,5 , slab aprovizionate cu elemente nutritive iar
gradul de saturaŃie în baze este mijlociu 6070%.
Reținem : Dei se lucrează uor, datorită faptului că au un c onŃinut scăzut în
humus, în elemente nutritive i argilă, prezintă pr oprietăŃi fizice nefavorabile, sunt uor

143
spulberate de către vânt, psamosolurile au o fertilitate naturală scăzută. Dacă nu sunt
ameliorate dau producŃii mici. Ameliorarea lor cuprinde multe măsuri :
combaterea deflaŃiei eoliene prin plantarea perdelelor de protecŃie cu
plante silvice, cultura în fâii, montarea paranisipurilor ;
completarea deficitului de umiditate prin lucrarea de irigaŃie, pe nisipuri se
aplică norme de udare mici i mai dese ( la 2 zile );
fertilizarea organică masivă pentru completarea deficitului de humus,
îngrăămintele organice trebuie încorporate mai adâ nc ( 3040 cm), pentru ca
descompunerea să fie mai lentă i să creeze la acea stă adâncime un strat protector cu
permeabilitate redusă care să reŃină apa i element ele nutritive;
fertilizarea minerală cu doze mici i dese, mai cu seamă atunci când se
aplică îngrăăminte pe bază de azot uor solubile care se levigă foarte repede. Observație :
După ameliorare psamosolurile se pretează pentru toate culturile
agricole, obŃinânduse producŃii foarte bune, deoar ece nu prezintă pericolul de băltire,
mlătinire sau sărăturare. Pe aceste soluri merg f oarte bine plantaŃiile de vii, pomi
fructiferi ( cais, piersic, migdal, măr), pepeni verzi, tutun, plante cerealiere, cartoful
timpuriu, arahide , tomate, castraveŃi, ardei, morcov, etc.

TEST DE EVALUARE

18. Care este relieful caracteristic în care sa format psamosolul?

Răspuns :

Relieful caracteristic în care sa format și se înt âlnește psamosoluil este reprezentat prin
dune și interdune.

19. Care este factorul hotărâtor în formarea psamosolului ?

Răspuns :

ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Stabiliți care este cauza pentru care psamosolurile sunt uțor spulberate de
vânt :
a) coeziunea mică;
b) lipsa coloizilor ;
c) conșinutul ridicat de argilă ;
d) bogășia în complex coloidal ;
e) conșinut ridicat în apă ;

Rezolvare : a,b

144
 De rezolvat:
2. Care este cauza pentru care se formează puțin humus la psamosol ?
a) resturi organice în cantitate mică ;
b) materialul parental de natură cuarșiferă;
c) descompunerea resturilor organice în condișii excesiv aerobe ;
d) descompunerea resturilor organice în condișii excesiv anaerobe ;
e) lipsa complexului coloidal.

Rezolvare:

9.3. Solurile formate pe argile

9.3.1. Vertosolul

Face parte din clasa pelisoluri, se caracterizează prin prezenŃa unui orizont vertic
„y” de la suprafaŃă și conŃine peste 30% argilă în toate orizonturile până la cel puŃin 100
cm.
Răspândire. Vertosolurile sunt destul de răspândite în Ńara noastră în zona de
dealuri i podiuri, dar se pot întâlni i în zona de câmpie acolo unde apar ca materiale
parentale argilele gonflante. Sunt răspândite în complex cu pelosolurile pe suprafeŃe mai
mari sau mai mici în arealul Subcarpatic, Podiul T ransilvaniei, Podiul Moldovei, Podiul
Getic, Piemonturile Vestice , Câmpia de Vest, în partea de nord a Câmpiei Române între
Arge i Olt.
CondiŃii naturale de formare. Întâlninduse în areale foarte diferite, din zona
subcarpatică i până la câmpie, climatul se caracte rizează prin temperaturi medii anuale ce
0 0
variază între 6 i 10 C, precipitaŃiile medii anuale oscilează între 500 i 900 mm, indicele
de ariditate 30 – 40.
Relieful este diferit, de deal , podi, piemont, câ mpie, ocupând în general terenurile
plane sau uor înclinate.
VegetaŃia naturală sub influenŃa căreia sau format vertosolurile este forestieră (de
obicei cer i gârniŃă) sau în amestec cu vegetaŃie ierboasă de silvostepă.
Materialul parental este factorul hotărâtor în formarea acestor soluri, i este
constituit din argile gonflante.
Procese de pedogeneză. Cantitatea de resturi organice supuse proceselor de
humificare nu este prea mare, rezultând humus în cantitate mică de tip mull forestier în
care predomină acizii huminici bruni.
Datorită permeabilităŃii foarte mici, procesele de levigare sunt foarte scăzute. În
aceste soluri humusul i argilă sunt puternic legat e între ele formând complexe organo
minerale foarte stabile.
Geneza vertosolurilor este dominată de procese specifice în urma cărora rezultă
orizontul „y” –vertic (procese de vertisolaj).
Solul conŃine multă argilă (peste 30%) pe întregul profil, argilă gonflantă care în
urma unor variaŃii de umiditate îi mărete i îi micorează volumul. În perioadele umede
vertosolurile gonflează (îi măresc volumul) iar at unci când se usucă se contractă puternic i
crapă. Crăpăturile pot avea o deschidere de la 1 2 cm până la 20 cm iar pe adâncime pot
ajunge până la 120200 cm, în funcŃie de durata per ioadei secetoase. Prin repetarea acestor
procese, straturile de sol alunecă unele peste altele , îi schimbă locul, fenomen ce poartă

145
denumirea de vertisolaj sau inversare de orizonturi. În urma acestui proces în masa solului
0
agregatele structurale masive, prezintă feŃe de alunecare înclinate la 1060 faŃă de
orizontală.
La suprafaŃa vertosolurilor, în urma gonflării i c ontracŃiei repetate apare un
microrelief , caracterizat prin ridicături (microcoame) i coborâri ( microdepresiuni) numit
relief de „gilgai sau cocoave”.
Alcătuirea profilului. Vertosolul tipic prezintă următoarea succesiune de
orizonturi: AyByC
ProprietăŃi. Fiind soluri cu un conŃinut ridicat de argilă (peste 30%), vertosolurile
sunt soluri grele, reci. Perioada de lucru pe aceste soluri este foarte scurtă, 13 zile.
Lucrate în stare umedă calitatea lucrării este foarte slabă, de exemplu prin arătură se
formează brazde continuie sub formă de curele, iar în condiŃiile lipsei umidităŃii se scot
bolovani foarte mari. Sunt slab sau mijlociu aprovizionate cu humus (2 3%), reacŃia este
slab acidă (pH 5,8 – 6,8), gradul de saturaŃie în baze este de 70 – 80 %.
Reținem : Datorită compactităŃii ridicate i a permeabilităŃ ii foarte reduse,
vertosolurile au o fertilitate naturală scăzută. Se pretează cu bune rezultate pentru
silvicultură, în condiŃii naturale.
Observație : Fertilitatea vertosolurilor poate fi mărită prin lucrări de afânare
adâncă, fertilizare organică i minerală. De multe ori apa băltete pe aceste soluri, de aceea
se impune lucrarea de drenaj. După ameliorare vertosolurile au favorabilitate mijlocie
pentru păuni i plante cerealiere cu înrădăcinare superficială. Nu sunt favorabile pentru
pomicultură i viticultură.

9.3.2. Pelosolul

Face parte din clasa pelisoluri, se caracterizează prin prezenŃa unui orizont pelic
(z) de la suprafaŃă și conŃine peste 30% argilă în toate orizonturile pînă la cel puŃin 100
cm adâncime.
Este răspândit în aceiași zonă cu vertosolul, condișiile naturale de formare,
procesele de geneză, proprietășile, măsurile de ameliorare și folosinșa sunt asemănătoare.

Deosebirea dintre cele două unităși de sol, constă doar în materialul parental care și
la pelosol este factorul hotărâtor în formarea solului, reprezentat prin argile în care
predomină ilitul, care prezintă o rigiditate mai mare a reŃelei cristaline decât a mineralelor
smectitice, ceea ce face ca gonflarea solului în perioadele umede i micorarea volumului în
perioadele uscate, să se facă cu intensitate mai mică, iar fisurile ce apar în masa solului să
aibă o deschidere mai mică, comparativ cu cele de la vertosoluri.
De asemenea, gonflarea i contracŃia repetată cu in tensitate mai mică, nu determină
apariŃia în zona de formare a pelosolurilor a „reliefului de gilgai” .
Fenomenul de gonflarecontracŃie determină în unele orizonturi pelice, apariŃia pe
alocuri a feŃelor de alunecare discontinue.
O altă deosebire între cele două soluri formate pe argile, este alcătuirea profilului
care la pelosol are ca succesiune de orzonturi AzB zC.

146
 TEST DE EVALUARE

1. Care este factorul hotărâtor în formarea pelosolului ?

Răspuns :

Materialul parental reprezentat prin argile nesmectitice de tip illit este factorul
hotarâtor în formarea pelosolului.

2. Care este factorul hotărâtor în formarea vertosolului ?

Răspuns :

ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Ce conținut de argilă are pelosolul pe toată adâncimea profilului ?
a) nu conșine argilă ;
b) 10% ;
c) 20 % ;
d) 30% ;
e) peste 30% ;

Rezolvare : e

De rezolvat:

2.Procesul de vertisolaj, se caracterizează prin :

a) mărirea volumului solului ;
b) micșorarea volumului solului;
c) feșe de alunecare între agregate înclinate la 10 60% ;
d) crăpături cu deschidere de 1 2 cm până la 20 c m;
e) relief de „gilgăi”.

Rezolvare:

147
 Rezumatul temei

Solurile intrazonale și azonale la care materialul parental a intervenit decisiv în

formarea lor, sunt reprezentate prin rendzină, andosol, vertosol, pelosol și psamosol.
Pentru rendzină, materialul parental este reprezentat prin roci masive sau
fragmentate calcaroase apropae de suprafașa solului, de aceea aceste soluri se pot întâlnii în
orice zonă de relief, climă și vegetașie.
Are proprietăși fizice și chimice favorabile (textură mijlocie, permeabilitate bună,
conșinut în humus ridicat (5%), grad de saturașie în baze mare (100%) și reacșie slab
alcalină (pH> 7), dar din cauza profilului scurt și a volumului edafic mic, are o fertilitate
naturală scăzută.
Pe materiale parentale reprezentate prin roci eruptive efusive, în zona montană sa
format și se întâlnește andosolul. Datorită materialului amorf, solul este foarte afânat , cu o
3
densitate , sub limita normală ( sub 0,8 g/cm ), cu o capacitate foarte mare de reșinere a
apei (peste 100%). Densitatea mică a materialului amorf, determină o stabilitate mică a
speciilor silvice cu care este ocupat, așa încât arborii sunt ușor doborâși de către vânturi..
Materialul parental de natură nisipoasă, a determinat formarea în mai multe zone
ale șării, pe o suprafașă de aproximativ 500.000 ha a psamosolurilor, care se caracterizează
prin anumite însușiiri specifice: reșin pușină apă; conșin mult aer, plantele se dezvoltă slab
din cauza lipsei umiditășii, resturile organice în cantitate mică se descompun în condișii
excesiv aerobe, formândândus e pușin humus, sunt lipsite de coloizi, au coeziune mică,
sunt spulberate de vânt. Sunt soluri cu fertilitate naturală scăzută.

În zona de deal și podiș, pe argile gonflante de tip montmorillonit se întâlnește

vertosolul.
Datorită materialului parental argilos și a conșinutului de peste 30% argilă ( de tip
montmorillonit) pe toată adîncimea profilului, care determină procese repetate de mărire și
micșorare de volum, în masa solului se realizează inversiune de orizonturi ( vertisolaj),
0
aparișia feșelor de alunecare între agregatele structurale cu înclinare de 10 60 și crăpături
cu deschidere de 1 2 cm până la 20 cm.
În complex cu vertosolul, în zona de deal și podiș, dar pe materiale argiloase
nesmectitice, care detrmină gonflarea și contracșia cu intensitate mai mică, se întâlnește
pelosolul. În masa solului, feșele de alunecare sunt discontinui, iar crăpăturile sunt mai
mici.
Ambele soluri au fertilitate naturală scăzută, perioada de executare a lucrărilor
agricole în condișii optime este scurtă, 1 3 zile.

148
 Tema nr. 10
SOLURILE NEEVOLUATE, ORGANICE I ANTROPICE

UnităŃi de învăŃare
Solurile neevoluate;
Solurile organice;
Solurile antropice .

Obiectivele temei
Stabilirea clasei din care face parte fiecare unitate de sol i definirea tipului
de sol;
Cunoaterea condiŃiilor naturale de formare;
Descrierea proceselor de solificare;
Alcătuirea profilului de sol;
EvidenŃierea proprietăŃilor solurilor i a măsurilo r de ameliorare a lor;
Încadrarea solurilor în clase de favorabilitate i pretabilitate pentru diferite
plante i folosinŃe;

Timpul alocat temei : 6 ore

Bibliografie recomandată
71. Blaga, Gh., i colab., 2005 Pedologie. Editura Ac ademic Pres, Cluj Napoca

72. Florea N., 2003. Degradarea, protecŃia i ameli oraea solurilor. Editura
Estfalie, Bucureti ;
73. Popescu., C., 2008. Ecopedologie. Editura Univer sitaria, Craiova
74. Popescu, C., 2010 – Pedologie. Manual universitar pentru învăŃământul la
distanŃă. Editura Universitaria Craiova.
75. Vasile D., Popescu, C., 2003. Pedologie. Editura Universitaria Craiova

10. 1. Solurile neevoluate

Sunt reprezentate de solurile, la care procesle de solificare au fost frânate sau

întrepte de anumiŃi factori ( roca dură aproape de suprafaŃa solului, roziunea pe versanŃi,
depunerea materialelor aluviale de către apele curgătoare în zona luncilor).

10.1.1. Litosolul

Face parte din clasa portisoluri.

Ete un sol puŃin evoluat datorită rocii dure aproape de suprafaŃa solului .

149
 Denumirea de Litosol vine de la cuvantul grecesc „lithos” = piatră, i se definete
printrun orizont Ao sau O cu o grosime de cel puŃi n 5 cm urmat de un orizont Rn sau Rp.
Caracteristic pentru acest sol este prezenŃa rocii compacte sau uor fisurate la suprafaŃa
solului sau la adâncimea de 2025 cm, dacă orizontu l superior este A sau în primii 50 cm
dacă orizontul superior este O.
Răspândire. Litosolurile sunt răspândite mai ales în zona montană, dar se pot
întâlnii i în zona de deal, podi, piemont acolo u nde roca dură apare de la suprafaŃă sau cât
mai aproape de suprafaŃa solului.
CondiŃii naturale de formare. CondiŃiile climatice i relieful sunt corespunzăt oare
zonelor în care se întâlnesc, munte, deal, podi, piemont. VegetaŃia este lemnoasă sau
ierboasă. Livosolul sa format pe roci dure, compac te, metamorfice sau magmatice, uneori
sedimentare (calcare compacte i calcare cristaline ).
Procese de pedogeneză. PrezenŃa rocii dure la suprafaŃa sau aproape de suprafaŃa
solului, face ca solul să fie puŃin evoluat din punct de vedere genetic. Pe rocile compacte, mai
mult sau mai puŃin afânate prin instalarea vegetaŃiei inferioare (cipuerci, alge, muchi,
licheni), se formează i se acumulează materie orga nică în diferite stadii de descompunere
întrun orizont subŃire A sau O, urmat de un orizon t Rn sau Rp la mică adîncime.
Alcătuirea profilului. Profilul de sol al litosolului este foarte superficial (20 – 25
cm) alcătuit din următoarele orizonturi : Ao (Aom sau Aou) – R
ProprietăŃi. Litosolurile au o textură diferită de la grosieră la fină, o structură slab
formată, grăunŃoasă, datorită rocii dure la mică adâncime au o permeabilitate mică pentru
apă i aer.
Au un conŃinut scăzut în humus i în elemente nutritive, dar
conŃin multă materie organică slab descompusă (peste 10%) au o reacŃie de la puternic
acidă (pH 4,5 – 5,5) la neutră sau slab alcalină (pH 7,2 8,3), în funcŃie de caracterul acid
sau bazic al rocii i prezintă un volum edafic util mic.
ReŃinem : Datorită conŃinutului scăzut în elemente nutritive, a volumului edafic
util mic, litosolul are o fertilitate naturală scăzută.
În condiŃii naturale se folosesc ca păuni i în si lvicultură. În zonele de deal, podi,
piemont pot fi folosite pentru plantaŃiile de vii.
Se ameliorează prin fertilizare organică i mineral ă i prin adunarea i îndepărtarea
materialului scheletic.

10.1.2. Regosolul

Face parte din clasa protisoluri.

Este un sol în stare incipientă de formare datorită eroziunii geologice.
Se definete printrun orizont A (Ao, Am, Au) urmat de materialul parental (orizontul
C).
Răspândire. SuprafeŃe mari ocupate de regosoluri se întâlnesc în zona de dealuri,
podiuri, piemonturi, pe versanŃii cu pantă uniform ă, unde procesele de eroziune geologică
înlătură treptat dar permanent materialul de la suprafaŃă solificat. Din această cauză solul
se menŃine în permanenŃă tanăr cu un profil scurt.
Pe suprafeŃe mai întinse, regosolurile se întalnesc în Podiul Getic, Podiul
Moldovei, Podiul Târnavelor, SubcarpaŃii de Curbur ă, Piemonturile vestice. Pe suprafeŃe
mai mici se întâlnesc în zonele de câmpie i de mun te.
CondiŃii naturale de formare. Regosolurile sau format în condiŃii foarte variate
de climă, relief, rocă, vegetaŃie, începând de la câmpie i pâna in zona montană. Relieful

150
este reprezentat în general prin versanti, iar materialul parental alcătuit din luturi, argile,
coluvii, conglomerate, gresii, nisipuri, marne, loessuri.
Procese de pedogeneză. Datorită înlăturării permanente a stratului de la suprafaŃă,
procesele de humificare sunt reduse, materialul mineral alterat este îndepărtat pe pantă de
apa ce se scurge la suprafaŃă, de aceea regosolurile se caracterizează printro solificare
incipientă, profil slab dezvoltat i lipsit de oriz onturi de diagnostic bine conturate.
Orizontul de acumulare a humusului se menŃine slab conturat, iar sub acesta nu se separă
alte orizonturi.
Regosolurile se pot forma i pe suprafeŃe cu ruptur i sau alunecări, care determină
apariŃia la suprafaŃă a orizontului C ( a materialelor parentale).
Alcătuirea profilului. Regosolurile tipice au un profil scurt alcătuit din orizonturile
Ao i C
ProprietăŃi. Regosolurile sunt soluri cu textură foarte variată, de la nisipoasă până
la argiloasă, în funcŃie de materialul parental pe care sau format. Sunt soluri nestructurate
sau cu o structură granulară sau poliedrică slab dezvoltată. Au un conŃinut scăzut în
humus, în jur de 1%, reacŃia este diferită, acidă, acidă,chiar slab alcalină, pH 57,5, slab
aprovizionate cu elemente nutritive, grad de saturaŃie în baze în jur de 85%.
Datorită în special conŃinutului redus de humus i elemente nutritive, regosolurile
au o fertilitate naturală scăzută. În condiŃii naturale sunt ocupate de păuni i vegetaŃie
forestieră cu productivitate slabă.
Se ameliorează prin lucrări de combatere a eroziunii de suprafaŃă, prin terasări,
agroterase, executarea tuturor lucrărilor agricole pe curbele de nivel.
ReŃinem : După ameliorare, regosolurile se pot folosii pentru plantaŃiile de pomi
fructiferi, viŃă de vie, sau pot fi cultivate cu plante cerealiere care sunt bune protectoare, în
special neprăitoarele . De asemenea se recomandă administrarea îngrăămintelor organice i
minerale.

10.1.3 Aluviosolul

Face parte din clasa protisoluri.

Este un sol la care procesele de solificare sunt întrerupte de depunerea materialului
aluvial în timpul revărsărilor.
Aluvisolurile se definesc prin prezenŃa unui orizont A ( Am, Ao, Au), urmat de
materialul parental fluvic de cel puŃin 50 cm grosime.
Răspândire. Aluviosolurile sunt foarte răspândite în Ńara noastră, întâlninduse în
Lunca i Delta Dunării, in luncile apelor curgătoar e dar i în perimetre lacustre inundate
mai rar sau ieite de sub influenŃa revărsărilor.
CondiŃii naturale de formare. PrezenŃa aluviosolurilor nu este legată de o anumită
zonă bioclimatică. Cu toate acestea luncile râurilor în care se întâlnesc cu precădere
aluviosolurile prezintă un surplus de umiditate permanent, datorită influenŃei apei freatice,
aa încât în aceste areale se dezvoltă o vegetaŃie ierboasă i lemnoasă caracteristică,
iubitoare de apă.
Materialul parental este reprezentat de obicei prin depozite fluviatile cu texturi
diferite.
Formarea aluviosolurilor este determinată de materialele erodate, transportate i
depuse de ape sub formă de materiale fluvice. Cantitatea acestor materiale, natura

151
mineralogică i gradul de mărunŃire a particulelor, depinde de natura terenurilor supuse
eroziunii, volumul de apă care curge, distanŃa de transport.
Procese de pedogeneză.În zona luncilor se disting următoarele etape în ceea ce
privete geneza solurilor i anume : aluvionarea ( depunerea stratificată a materialelor în
urma revărsării i stagnării apei); maturarea fizic ă a depozitelor aluviale ( fenomen de
uscare, crăpare, structurare); levigarea sărurilor; instalarea vegetaŃiei ( formarea i
acumularea humusului) ; conturarea orizontului de la suprafaŃă.
În absenŃa inundaŃiilor sau când acestea se realizează la intervale mai mari de
timp, vegetaŃia naturală a avut timp să se instaleze, să declaneze i să producă procese de
solificare. În acest caz orizontul de la suprafaŃă este mai bine dezvoltat, de culoare mai
închisă, cu un conŃinut mai mare de humus, iar procesele de structurare au evoluat.
Alcătuirea profilului. Aluviosolurile au un profil de tipul AoC
ProprietăŃi. Aluviosolurile au o textură ce variează de la grosieră la fină, atunci
când materialele aluviale depuse au o compoziŃie omogenă sau o textură contrastantă,
când depozitele aluviale (fluvice) sunt neomogene. Structura este glomerulară sau
poliedrică moderat formată, uneori nu prezintă agregate structurale. Sunt soluri cu
compactitate mijlocie, uneori compacte, când permeabilitatea pentru apă i aer este mai
mică, mijlociu aprovizionate cu humus ( 23%) i cu elemente nutri tive, reacŃia este
diferită, majoritatea aluviosolurilor au o reacŃie slab alcalină dar se întâlnesc i aluviosoluri
cu reacŃie acidă, atunci când materialele depuse provin din erodarea rocilor, a materialelor
sărace în elemente bazice. Gradul de saturaŃie în baze este diferit variind odată cu reacŃia.
ReŃinem : Aluvisolurile tipice au o fertilitate naturală mijlocie sau bună, dar
pentru o valorificare cât mai favorabilă a acestor soluri este necesar să se realizeze o serie
de lucrări de ameliorare : îndiguirea, irigarea, nivelarea (când este cazul) aplicarea
îngrăŃămintelor organice i minerale, lucrări agrot ehnice diferenŃiate.
Executânduse aceste lucrări, aluviosolurile se pot cultiva cu plante cerealiere mari
consumatoare de apă, soia, floarea soarelui, grâu, orz, porumb etc. Se pretează i pentru
legumicultură. Nu se recomandă pentru plantaŃiile de pomi i viŃă de vie

TEST DE EVALUARE

19. Unde se întâlnete regosolul ?

Răspuns :

Regosolul se întâlnete în zona de deal i podi, p iemont pe versanŃii cu pantă uniformă unde
eroziunea geologică lentă a înlăturat treptat dar permanent stratul de la suprafaŃă
solificat.

20. Ce măsuri de ameliorare sunt necesare pentru valorificarea favorabilă a

aluviosolurior ?

Răspuns :

152
 ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
15. Ce presupune textura contrastantă specifică aluviosolurilor ?
z) materiale aluviale depuse, cu o compoziŃie omogenă;
aa) materiale aluviale depuse, cu o compoziŃie neomogenă;
bb) textură grosieră;
cc) textură argiloasă;
dd) textură lutoasă.

Rezolvare : b

De rezolvat:
16. Care este factorul care menŃine regosolul în stadiul incipient de solificare
?
a. eroziunea geologică lentă;
b. eroziunea accelerată;
c. roca dură aproape de suprafaŃa solului;
d. depunerea materialelor aluviale;
e. conŃinutul scăzut în humus.

Rezolvare :

10.2. Solurile organice

Sunt solurile formate prin acumularea materialului organic în condiŃii de exces de

umiditate.

10.2.1. Histosolul

Face parte din clasa histisoluri i se caracterizea ză prin prezenŃa orizontului

organic hidromorf (T) cu o grosime de cel puŃin 40 cm când materialul organic este sapric
(intens descompus) sau hemic ( mediu descompus) i de cel p uŃin 60 cm când materialul
organic este fibric ( slab descompus).
Răspândire. Histosolurile sunt foarte puŃin răspândite în Ńara noastră fiind
întâlnite începând din arealul Luncii i Deltei Dunării i pâ nă în cel montan. După locul de
formare histosolurile pot fi eutrice (în zonele joase) i d istrice (în zonele montane).
CondiŃii naturale de formare. CondiŃiile climatice sun diferite, corespunzătoare
arealelor menŃionate mai sus.
Caracteristic acestor soluri este excesul permanent de umiditate datorat reliefului i
microreliefului în care se întâlnesc i vegetaŃia. Histosolurile eutrice (eutrofe i mezotrofe)
în cele mai multe cazuri se formează în zonele depresionare sau pe locul unor foste lacuri
sau bălŃi unde excesul de umiditate poate provenii din pânza de apă freatică aproape de
suprafaŃă sau de la suprafaŃă iar cele districe (oligotrofe) se formează de asemenea pe

153
terenuri cu microrelief depresionar sau plan (în zona montană) cu drenaj defectuos, excesul
de umiditate se datorează apei din precipitaŃii care se acumulează i stagnează la suprafaŃă
o perioadă mai mare de timp.
În ceea ce privete vegetaŃia naturală, aceasta est e diferită în funcŃie de natura
histosolurilor: cele eutrice se formează pe terenuri cu vegetaŃie reprezentată prin diferite
specii de rogoz (Carex), pipirig (Juncus), papură (Typha), trestie (Phragmites) iar la cele
districe aceasta este constituită în special din muchiul de Sphagnum i o bogată floră
acidofilă (iarba neagrăCalluna vulgaris, roua ceru lui – Drosera rotundifolia etc.)
Materialul parental pe care se formează histosolurile este reprezentat prin depozite
mlătinoase, fluvice, i chiar roci dure (andezite, bazalte, isturi cristaline, gresii silicioase) în
zona montană.
Procese de pedogeneză. Procesul specific de geneză al histosolurilor este cel de
turbificare, respectiv de descompunere a materiei organice în mediu anaerob.
Histosolurile eutrice se formează în primele faze la marginea unor lacuri sau bălŃi
unde adâncimea apei este mică prin instalarea în aceste zone a vegetaŃiei specifice
hidrofile, care an de an se depune sub apă aa încâ t stratul de material organic în diferite
stadii de transformare crete în înălŃime, dar în a celai timp înaintează spre interiorul
lacurilor sau bălŃilor respective, ocupând cu timpul parŃial sau total luciul de apă. Stratul
de material organic nedescompus sau slab descompus poate să ajungă la câŃiva metrii
înălŃime, conducând la micorarea adâncimii lacuril or sau bălŃilor i la colmatarea treptată
a acestora deoarece materialul vegetal este amestecat cu material mineral (nisip, praf) adus
de către vânturi de pe teritoriile vecine mai înalte.
Histosolurile districe se formează în zona montană din pături de muchi de
Sphagnum. Aceste pături de muschi suprapuse se îngroaă an de an, capătă grosimi mai
mari de 0,5 m i reŃin în masa lor întreaga cantita te de precipitaŃii creânduse condiŃii
anaerobe. Aceste histosoluri nu conŃin în masa lor material mineral, materialul organic
este relativ afânat i puternic acid.
Alcătuirea profilului. Atât histosolurile eutrice cât i cele districe a u la suprafaŃă
un orizont T cu grosime mai mare de 50 cm, alcătuit din materiale organice în diferite
stadii de descompunere (fibric, hemic i s apric). La suprafaŃă unde materialul organic este
slab descompus (fibric) orizontul T are o culoare mai deschisă (brună) iar mai în
profunzime unde materialul organic este hemic sau sapric culoarea este brună negricioasă.
Este afânat , nu prezintă structură i nu se poate vorbi de o anumită textură.
În cele mai multe cazuri orizontului T îi urmează un orizont Gr reprezentat prin
materialul mineral puternic gleizat de culoare vineŃie cu texturi diferite.
Atunci când grosimea orizontului T este mai mare de 34 m, orizontul Gr nu mai
face parte din profiul de sol.
ProprietăŃi. ConŃinând mult material organic, histosolurile sunt foarte afânate, au
densitate mică i o mare capacitate de reŃinere a a pei. Histosolurile eutrice, având la nivelul
orizontului T i material mineral au o reacŃie de l a slab acidă la slab alcalină, valoarea pH
= 5,8 –8,3 i dispun de mai multe elemente nutritiv e. Histosolurile districe, neavând
material mineral, sunt sărace în elemente chimice i au o reacŃie puternic acidă (pH 4 4,5).
ReŃinem : Fertilitatea naturală a histosolurilor este slabă. În general cele eutrice
sunt folosite la obŃinerea mraniŃei pentru ghivecele cu flori dar i ca îngrăământ natural
pentru alte tipuri de sol.
Ele se pot lua în cultură prin desecare, urmată de lucrări profunde de mobilizare
pentru descompunerea aerobă i aplicarea de îngrăă minte.
După ameliorare pot fi folosite pentru plantele furajere i prăitoare.

154
 Histosolurile districe pot avea diferite folosinŃe : combustibil de slabă calitate,
aternut pentru animale, material izolant.
Aceste histosoluri prezintă un mare pericol pentru pădurile de conifere, deoarece
pătura de muschi sufocă puieŃii când acetia sunt t ineri.

10.2.2. Foliosolul

Face parte din clasa histisoluri

Se definete prin prezenŃa unui orizont organic neh idromorf sau folic (O) cu o
grosime minimă de 50 cm sau de 20 cm dacă este situat pe roca compactă.
Răspândire. Foliosolurile se întâlnesc în Ńara noastră pe suprafeŃe mici în zona
montană.
CondiŃii naturale de formare. Climatul este specific zonei montane, umed i
0
răcoros, temperaturile medii anuale 2 – 5 C, precipitaŃiile medii anule 900 –1300 mm.
Relieful este specific montan, foliosolurile întâlninduse în aceste areale în zonele
depresionare.
VegetaŃia naturală este repreznetată prin păduri de conifere, care determină
acidifierea i intensificarea alterării părŃii mine rale a orizonturilor din adâncime.
Materialul parental este alcătuit din roci dure sau dezagregate.
Procese de pedogeneză. Formarea acestor soluri este determinată de acumularea
succesivă a materialului organic alcătuit din ace de conifere, rămurele, rădăcini dar i alte
categorii de material organic antrenat, transportat i depus de către ape în zonele
depresionare cu caracter acumulativ (FLOREA 2004, citat de FILIPOV 2005).
Alcătuirea profilului. Foliosolul prezintă următoarele orizonturi: OC sa u OR .
ProprietăŃi. În general, foliosolurile având la suprafaŃă un orizont alcătuit din
materialul organic în diferite stadii de descompunere, sunt soluri afânate, cu permeabilitate
ridicată pentru apă i aer. Au o reacŃie acidă dato rită caracterului acid al materialului
acumulativ .
ReŃinem . Fertilitatea lor naturală este scăzută i sunt fo losite în silvicultură.
Speciile forestiere cu care sunt ocupate, sunt cele de conifere (brad, molid, pin).

TEST DE EVALUARE

20. De câte feluri sunt histosolurile în funcŃie de locul de formare ?

Răspuns :

După locul de formare histosolurile sunt eutrice ( în zonele joase) i districe ( în zonele
montane).

21. Care este vegetaŃia specifică histosolurilor districe ?

Răspuns :

155
 ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Ce alcătuire de orizonturi poate prezenta foliosolul :
a) O – C ;
b) O – R ;
c) T – Gr ;
d) Ao – R ;
e) Au R

Rezolvare : a i b

De rezolvat:
2. PrecizaŃi care este grosimea orizontului T, component al profilului
histosolului :
a) 10 cm;
b) 20 cm ;
c) 30 cm ;
d) 40 cm;
e) peste 50 cm.

Rezolvare:

10.3. Solurile antropice

10.3.1. Erodosolul

Face parte din clasa antrisoluri.

Se definete printrun profil erodat sau decopertat ca urmare a activităŃi antropice,
astfel încât, pe baza orizonturilor rămase solul nu poate fi identificat.
Răspândire. Erodosolurile se întâlnesc pe versanŃii cu pantă mare, unde procesele
de eroziune sunt accelerate dar se pot întâlnii i pe terenuri fără pantă, în zona
psamosolurilor unde deflaŃia eoliană a condus la erodarea solurilor respective.
În mod practic, erodosolurile se întâlnesc pe întreg arealul Ńării mai ales în
regiunile de deal, podi, piemont, unde pe versanŃii puternic înclinaŃi, în lipsa vegetaŃiei
ierboase sau forestiere, eroziunea se manifestă puternic.
CondiŃii naturale de formare. Clima i vegetaŃia sunt specifice zonelor în care se
întâlnesc erodosolourile.
Relieful i materialul parental influenŃează decisi v formarea acestor soluri, relieful
prin expoziŃia versanŃilor, lungimea, profilul lor iar materialul parental prin natura sa.
Procese de pedogeneză. Procesul specific de formare al erodosolurilor este cel de
eroziune accelerată, respectiv desprinderea i îndepărtarea particulel or de sol din loc, prin
acŃiunea apelor de iroire sau a vântului. Acesta s e manifestă diferit în funcŃie de relief i

156
de textura solului. Astfel, pe versanŃii cu expoziŃie sudică, pe cei cu lungime mai mare
eroziunea este mai intensă.
Procesul de eroziune este declanat i amplificat i de intervenŃia necugetată a
omului, prin îndepărtarea vegetaŃiei ierboase sau lemnoase de pe terenurile în pantă i
luarea acestora în cultură fără măsuri de protecŃie dar i prin decopertare.
Alcătuirea profilului. În funcŃie de vechiul sol care a fost supus eroziunii
accelerate i de intensitatea acesteia, erodosolul poate avea profile diferite. Se pot întâlni
erodosoluri cu un singur orizont, C, atunci când eroziunea a fost puternică i au fost
îndepărtate orizonturile Ao sau Am i a ajuns la su prafaŃă orizontul C, reprezentând
practic un „ciot de sol” (FLOREA N. 2004 citat de BLAGA GH.2005).
Când eroziunea sa manifestat cu o intensitate mai mică iar orizonturile ajunse „la
zi” sunt Bv,Bt,AB,AC, profilul poate să fie BvC , BtC .
De cele mai multe ori orizonturile ajunse la suprafaŃă prin eroziune, sunt lucrate
în vederea cultivării, apărînd astfel un orizont Ap. În aceste condiŃii profilul erodosolului
poate fi: ApC; ApBvC; ApBtC .
ProprietăŃi. Erodosolurile au proprietăŃi foarte diferite în funcŃie de propietatiile
vechilor soluri care au fost erodate. Textura variază de la grosieră până la fină, pot fi
nestructurate sau cu o structură poliedrică (Bv), prismatică (Bt), au un conŃinut scăzut în
humus, sub 1%, foarte slab aprovizionate cu elemente nutritive, reacŃia este diferită de la
alcalină până la acidă, activitate biologică redusă, în general, acestea sunt slab productive
sau neproductive.
ReŃinem : În general erodosolurile sunt slab productive sau neproductive. În
vederea folosirii lor trebuie aplicate măsuri de ameliorare . Prima lucrare de ameliorare o
reprezintă combaterea eroziunii accelerate. Aceasta se realizează prin terasare. După
terasare, pot fi plantate cu vie i pomi fructiferi . Pentru ca aceste plantaŃii să reuească, la
înfiinŃare trebuie aplicate cantităŃi mari de îngrăăminte organice i anual administrarea
îngrăămintelor minerale.
Combaterea eroziunii se mai realizează prin amenajarea de valuri de pământ,
agroterase care se cultivă cu plante protectoare, evitânduse prăitoarele.
Se recomandă de asemenea înierbarea, dar măsura cea mai indicată este
împădurirea.

10.3.2. Entriantrosolul

Face parte din clasa protisoluri i se definete pr in faptul că este un sol în curs de
formare, dezvoltat pe materiale antropogene cu o grosime de cel puŃin 50 cm Răspândire.
Entiantrosolurile se întâlnesc pe suprafeŃe diferite pe terenurile unde
sau depus diverse materiale rezultate în urma unor activităŃi umane, ca de exemplu:
reziduuri industriale de la fabricile de ciment, de îngrăăminte, material steril provenit de la
exploatările miniere la zi i cariere, cenua de t ermocentrală, resturi menajere ale
localităŃilor urbane. Tot entiantrosol poate fi considerat i materialul pământos săpat,
transpostat i depus în altă parte.
Procese de pedogeneză. Depozitele de materiale, de reziduuri care rezultă în urma
activităŃilor productive ale omului, depuse în straturi mai groase de 50 cm, alcătuiesc
haldele. Aceste halde au o compoziŃie foarte heterogenă la început, sunt afânate,
permeabile i în masa lor nu se identifică straturi cu proprietăŃi specifice, nu au orizonturi.
Pe măsură ce trece timpul i în aceste halde au loc o serie de procese specifice de solificare,
ele se tasează, componentele se aează mai bine, se instalează vegetaŃia, se

157
declanează activitatea microbiologică. Se formează humus ce se diferenŃiază în straturi
sub formă de orizonturi difuze.
Profil, proprietăŃi. Entiantrosolurile fiind alcătuite din materiale acumulate în
depozite de cel puŃin 50 cm, nu prezintă orizonturi diagnostice.
Propietatiile entiantrosolului sunt foarte diferite, în funcŃie de propietatiile
materialelor depuse. Au texturi heterogene, sunt nestructurate, reacŃie diferită, alcalină,
neutră, acidă. În timp, entiantrosolurile evoluează spre solurile specifice zonelor în care se
găsesc.
ReŃinem : Fertilitatea lor este foarte variată i depinde de o serie de factori precum:
natura materialelor depuse, grosimea acestora, compoziŃia chimică, timpul de solificare,
etc.
ObservaŃie : Deoarece prin depunerea acestor materiale antropogene sunt scoase
anual din circuitul agricol suprafeŃe mari de teren agricol, suprafeŃe plane , în general
mecanizabile i în anumite situaŃii uor de irigat, pentru luarea în cultură a entiantrosolurilor
trebuie aplicate anumite măsuri specifice în etape:
aezarea în haldă a materialului pe straturi în fun cŃie de compoziŃia lor, stratul
de la suprafaŃă să provină dintrun material bogat în humus;
cultivarea la început cu plante mai puŃin pretenŃioase i bune solificatoare
(leguminoase, plante perene);
fertilizarea organică i minerală masivă.
După aplicarea acestor măsuri pot fi folosite cu bune rezultate în cultura plantelor
de câmp, pomicultură, viticultură, legumicultură, folsoinŃa lor diversă fiind în perfectă
concordanŃă cu condiŃiile climatice.

TEST DE EVALUARE

g. Ce măsuri de amelirare trebuie aplicate la erodosol ?

Răspuns :

Pentru combaterea eroziunii accelerate trebuie executată lucrarea de terasare,

amenajarea valurilor de pământ, agroterasele, împădurirea i înierbarea.

h. În funcŃie de vechiul sol supus eroziunii i de int ensitatea acesteia, ce

profil poate avea erodosolul ?

Răspuns :

158
 ExerciŃii.
Exemplu rezolvat:
1. Cum se numesc depozitele de materiale rezultate în urma activităŃii
productrive a omului, depuse în straturi de peste 50 cm :
a) depozite aluviale ;
b) depozite coluviale ;
c) halde ;
d) depozite proluviale ;
e) depozite eoliene.

Rezolvare : c

De rezolvat:
2. Procesul specific de formare a erodosolurilor este :
p) eoziunea geologică lentă;
q) eroziunea accelerată;
r) vertisolajul;
s) iluvierea;
t) bioacumularea.

Rezolvare:

Rezumatul temei

Solurile la care procesele de solificare au fost frânate sau întrerupte de anumiŃi

factori, au o vârstă relativ tânără, sunt soluri neevoluate.
Roca dură aproape de suprafaŃa solului, la 2025 cm , a determinat formarea cu
precădere în zona montană a litosolului, sol cu un profil scurt (AoR) , cu un conŃinut mic
în humus, dar cu mult material organic în stare brută, cu o reacŃie în general acidă i
fertilitate naturală scăzută.
Eroziunea geologică lentă pe versanŃii cu pantă uniformă, în zona de deal i podi, a
determinat formarea regosolului, care are în alcătuire în alcătuire două orizonturi (Ao i C),
cu un conŃinut mic în humus ( aproximativ 1%), reacŃie diferită de la acidă la slab
alcalină (pH 5 – 7,5) i fertilitate naturală scăzută.
Depunerea materialelor aluviale, de către apele curgătoare în zona luncilor , a
determinat formarea aluviosolurilor.
i acest sol are u profil scurt , AoC, se caracter izează prin textură contrastantă,
conŃinut în humus 23%, reacŃie slab alcalină sau u neori acidă în funcŃie de natura
materialului depus. Au o fertilitate naturală mijlocie.
Acumularea materialului oragnic în condiŃii de lipsă de umiditate i de exces de
umiditate a determinat formarea foliosolurilor, respectiv histosolurilor.
Histosolurile care pot fi eutrice ( în zonele joase) i districe în zonele înalte, au la
suprafaŃă un orizont T, cu grosime mai mare de 50 cm, urmat de un orizont Gr, iar

159
foliosolurile prezintă la suprafaŃă un orizont organic nehidromorf (O) i materialul
parental C sau R.
Fertilitatea naturală a acestor soluri este slabă.
Pe terenurile cu pantă mare unde eroziunea accelerată, determinată i de activitatea
productivă a omului, a înlăturat orizonturile de la suprafaŃa solului, se întîlnete erodosolul,
care în funcŃie de intensitatea eroziunii, poate avea un singur orizont , C când eroziunea a
fost puternică i au fost îndepărtate orizonturile Ao sau Am i a ajuns la suprafaŃă orizontul
C i două orizonturi BvC sau BtC, când eroziunea sa manifestat cu intensitate mai mică.
Prin depunerea unor materiale sau reziduri rezultate în urma activităŃii productive a
omului ( deeuri de la fabricile de ciment, de îngr ăăminte, de la termocentrale, de la
exploatările miniere la zi etc) în halde, cu grosimi mai mari de 50 cm, se formează
entriantrosolul, care are proprietăŃi diferite în funcŃie de propietatiile materialelor depuse.
În timp, sub acŃiunea factorilor de solificare, aceste soluri evoluează spre solurile
specifice zonei în care se găsesc.

TEST RECAPITULATIV
Temele 6 – 10

5. SelectaŃi solurile ce fac parte din clasa luvisoluri :

f) planosolul;
g) kastanoziomul ;
h) preluvosolul rocat ;
i) cernoziomul ;
j) cernoziomul cambic.

6. Care este solul ce se întâlnete în zona de silvost epă, ocupând zona dinspre
stepă a silvostepei ?
f) cernoziom;
g) cernoziom cambic ;
h) cernoziom argic;
i) preluvosol;
j) luvosol.

7. PrecizaŃi care este factorul hotărâtor în formarea planosolului :

a) relieful plan sau depresionar;
b) materialul parental bistratificat;
c) vegetaŃia naturală;
d) temperaturile scăzute;
e) precipitaŃiile multe.

8. Ce component al solului îi imprimă la suprafaŃă culoare deschisă, la luvosol

?.
a) argila;
b) oxizii de fier;
c) silicea cooidală;
d) humusul;
e) nisipul.

160
9. PrecizaŃi care din următoarele soluri au reacŃie acidă:
a) preluvosolul;
b) luvosolul;
c) planosolul;
d) cernoziomul;
e) kastanoziomul.

6. PrecizaŃi cărui sol aparŃine schema de profil următoare :

AowElwBtwC : a) plansolul;
b) luvosol;
c) preluvosol rocat;
d) cernoziom ;
e) cernoziom argic.

7. Trecerea bruscă texturală între orizontul E i B la planasol se face pe o

grosime de :
a) peste 10 cm;
b) sub 7,5 cm; c)
peste 7,5 cm; d)
15 cm;
e) 20 cm.

8. ConŃinutul în humus al cernoziomului este :

a) 1,5–2,5%;
b) 2,5 3,5 % ;
c) peste 4 % ;
d) 2–2,5%;
e) sub 1,5 %.

9. SelectaŃi din solurile de mai jos, pe cele în care se formează humus de tip
mull forestier în care predomină acizii humici bruni :
a) preluvosol rocat ;
b) preluvosol ;
c) luvosol ;
d) kastanoziom ;
e ) planosol.

10. Care sunt solurile, care în urma proceselor de pedogeneză, de alterare se

formează multă argilă din care o parte migrează la nivelul orizontului B iar
cealaltă parte suferă în continuare procese de alterare eliberânduse silicea
coloidală ?
a) cernoziomul argic ;
b) cernoziomul cambic ;
c) luvosolul;
d) preluvosolul rocat ;
e) planosolul.

161
11. Care din solurile de mai jos, sau format pe ma teriale parentale ( luturi,
argile, gresi, conglomerate) lipsite de elemente bazice ?
a) cernoziomul;
b) cernoziomul cambic ;
c) cernoziomul argic ;
d) preluvosolul ;
e) luvosolul.

12. StabiliŃi care este cauza pentru care culoarea faeoziomului se deschide
prin uscare cu 1,5 unităŃi crome i valori :
a) materialul parental;
b) apa freatică la mică adâncime;
c) migrarea coloizilor organo minerali;
d) relieful fragmentat ;
e) vegetaŃia de silvostepă.

13. PrecizaŃi cine frânează procesele de debazificare, alterare i eluviere la

eutricambosol :
a) prezenŃa elementelor bazice în materialul parental;
b) prezenŃa vegetaŃiei neacidofile ;
c) descompunerea resturilor organice de către bacterii i ciuperci;
d) relieful reprezentat prin versanŃi ;
e) apa freatica la adancime mare.

14. Căror soluri le este caracteristică următoare schemă de profil : AoBvC

sau R ?
a) eutricambosolului;
b) districambosolului ;
c) nigrosolului ;
d) faeoziomului ;
e) psamosolului.

15. Ce componente ale solului se acumulează datorită eluvierii în orizontul

Bhs, la podzol ?
a) sescvioxizi de fier ;
b) sescvioxizi de aluminiu ;
c) acizi ai humusului ;
d) argilă ;
e) silice coloidală.

16. Prepodzolul, podzolul, criptopodzolul, soluri din clasa spodisoluri se

întâlnesc în zona montană :
a) inferioară;
b) mijlocie ;
c) înaltă;
d) subalpiă ;
e) alpină.

162
 17. Care din următoarele aspecte sunt caracteristice humosiosolului ?
a) materialul organic brut prin uscare i scuturare se separă uor de materialul
mineral silicios ;
b) acumularea resturilor organice în stare brută sub forma unei „pături „ (pâsle) ;
c) eliberare unei cantităŃi mari de argilă prin alterare ;
d) stratul de material organic de la suprafaŃa solului, se desprinde foarte uor de
substratul mineral inferior ;
e) rocile eruptive i metamorfice silicatice sunt m ărunŃite datorită variaŃiei de
temperatură;

18. Care este factorul hotărâtor în formarea gleiosolului ?

a) materialul parental argilos ;
b) roca parentală calcaroasă aproape de suprafaŃa solului ;
c) apa freatică la adîncime mică 1 – 1,5 m ;
d) apa freatică la adîncime acritică ( peste 10 m) ;
e) stagnarea apei din precipitaŃii la suprafaŃa solului ;

19. PrecizaŃi care din factorii de mai jos sunt specifici formării stagnosolurilor
:
a) precipitaŃii peste 650 mm ;
b) teren plan sau depresionar cu drenaj global defectuos;
c) stagnarea apei din precipitaŃii la suprafaŃa sau în primele orizonturi ;
d) precipitaŃii sub 500 mm;
e) teren plan sau depresionar cu drenaj global bun .

20. Care este sursa principală de sărăturare pentru formarea solonceacului i

ce parametri trebuie să îndeplinească ?
a) apa din precipitaŃii – peste 650 mm;
b) apa din precipitaŃii – sub 650 mm:
c) apa freatică – la adâncime critică;
d) apa freatică – cu mineralizare critică ;
e) apa din precipitaŃii –prezenŃa la o anumită adîncime a unui strat impermeabil.

21. StabiliŃi care din solurile de mai jos au o reacŃie alcalină i puternic
alcalină :
a) gleiosolul ;
b) stagnosolul ;
c) solonceacul ;
d) soloneŃul ;
e) podzolul ;

22. UniŃi cu o linie solul , schema de profil caracteristică :

a) AoBtC luvosol ;
b) Ao – El – Bt – C preluvsolul ;
c) Ao – Go – Gr solonceac ;
d) Ao – Btna – C gleiosol ;
e) Aosa – ACsa – C soloneŃ.

163
23. Care este factorul hotărâtor în formarea rendzinei ?
a) materialul parental nisipos ;
b) roca dură calcaroasă aproape de suprafaŃa solului ;
c) materialul parental reprezentat prin roci eruptive amorfe ;
d) materialul parental reprezentat prin argile smectitice;
e) materialul parental reprezentat prin argile nesmectitice .

24. SelectaŃi solul căruia îi aparŃin următoarele proprietăŃi : profil scurt,

volum edafic redus, textură mijlocie, relaŃii bune cu apa i aerul; conŃinut în
humus peste 5%, reacŃie slab alcalină (pH> 7), grad de saturaŃie în baze 100%.
a) luvosol;
b) districambosol;
c) rendzină;
d) litosol;
e) podzol.

25. SelectaŃi solul caracterizat prin următoarele însuiri : densitate aparentă

3
mică ( sub 0,8g/cm ), porozitate mare ( 70 – 80%), capacitate mare de
reŃinere a apei ( peste 100%), conŃinut mic în humus (1%) dar mult material
organic în stare brută ( peste 20%), reacŃie acidă ( pH aproximativ 4), grad de
saturaŃie în baze (V%) sub 53%.
a) rendzina ;
b) eutricambosol;
c) cernoziom ;
d) andosol ;
e) psamosol.

26. SelectaŃi solul la care factorul hotărâtor în formarea lui este materialul
parental nisipos, are profil de tipul AoC i prezi ntă unele caracteristici
specifice : reŃine puŃină apă, conŃine mult aer, vegetaŃie slab dezvoltată
datorită lipsei umidităŃii; argilizare slabă, sărăc în coloizi, humus puŃin:
a) aluviosol;
b) litosol;
c) regosol;
d) psamosol;
e) erodosol.

27. Cum se numete solul, care prezintă în zona în care se întâlnete un relief
specific proceselor de formare, cu ridicături i co borâri ( relief de „gilgai”) ?
a) cernoziom;
b) vertosol;
c) pelosol;
d) planosol;
e) erodosol.

28. SelectaŃi solurile ce aprŃin clasei umbrisoluri :

a) prepodzol;
b) vertosol;

164
c) nigrosol;
d) humiosol;
e) districambosol.

29. Care din următoarele soluri poate prezenta o textură contrastantă ?

a) litosol ;
b) psamosol ;
c) aluviosol ;
d) regosol;
e) rendzina.

30. Procesul specific de formare a histosolurilor este :

a) vertisolajul ;
b) turbificarea ;
c) eroziunea ;
d) argilizarea ;
e) eluvierea.

31. Care din următoarele succesiuni de orizonturi aparŃin erodosolului ?

a) Bv – C;
b) Bt – C;
c) C ;
d) Ao – Bv – C;
e) Ao – Bt – C.

165
 Bibliografie

1. Blaga Gh și colb., 1996 – Pedologie. Editura Didactică și Pedagogică,

București ;
2. Blaga Gh și colb., 2005 – Pedologie. Editura Academic Pres, Cluj
Napoca;
3. Canarache A., 1990 – Fizica solurilor. Editura Ceres, Bucrești;
4. Chirișă C.D., 1974 – Ecopedologie. Editura Ceres, București ;
5. Cone Ana, Vintilă L., Canarache A., 1977 – Dicșionar de știinșa
solului. Editura știinșifică și Enciclopedică, București ;
6. Coteș P., 1973 – Geomorfologia României. Editura Tehnică, București.

7. Duchaufour P., 1982 – Pedology, George Allen and Unwin Litd ;

8. Filipov F., Lupașcu Gh., 2003 – Pedologie. Alcătuirea, geneza,
proprietășile și clasificarea solurilor. Editura Terra Nova, Iași ;
9. Florea N., 1994 – Pedogeografie cu noșiuni nde pedologie. Edișia I,
Sibiu;
10. Florea N., Munteanu I., 2003 – Sistemul Român de Taxonomie a
Solurilor. Editura Estfalia, București ;
11. Merlescu Er., Teșu C., 1982 – Solurile României. Litorafia Institutului
Agronomic, Iași ;
12. Nișă L., 2004 – Pedologie. Editura Eurolit, Timișoara;
13. Onea N., Rogobete Gh, 1977 – Pedoogie generală și ameliorativă.
Editura Didactică și Pedagogică, București ;
14. Păcurar I, 2005 – Pedologie forestieră. Editura Academic Pres, Cluj
Napoca;
15. Popescu C., 2006 – Pedologie – Bonitare funciară. Editura
Universitaria, Craiova ;
16. Popescu C., 2008 Ecopedologie. Editura Universitaria, Craiova;
17. șorop Gr. și colab., 1990. Pedologie. Reprografia Universitășii din
Craiova;
18. Vasile D., Popescu C., 2003 Pedologie. Editura Universitaria Craiova;
19. Vasile D., Popescu C., 2003 Pedologie, lucrări practice. Reprografia
Universitășii din Craiova.

166
167