Primesc aceeași întrebare de la mai multe persoane, de aceea, răspunsul juridic la

această întrebare este urmatorul (indiferent dacă hotărârea de guvern contestată deja in
instanță va fi dublată sau nu de vreo lege):

- până când angajatorul nu vă dă ceva scris, mergeți la serviciu, indiferent ce vi se transmite

verbal. Presiunile verbale trebuie ignorate ori, daca sunt supărătoare, atenționați angajatorul
că nu vă lăsați hărțuit.

- în dimineata zilei în care nu ați fi primit pe ușa serviciului, cereți în scris că nu vă este
permisă intrarea la locul de muncă și pe ce se întemeiază această interdicție (e bine să aveți o
cerere scrisă la dvs în fiecare zi, pentru momentul respectiv).

- totodată, în aceasta cerere, solicitați si sa fie identificate de către angajator soluții pentru
exercitarea de catre dvs a muncii, respectiv munca pe teren, munca on-line, etc.

- daca angajatorul refuză să vă primească cererea, o trimiteți pe mail ȘI prin poștă, cu

justificarea adăugată în cuprinsul înaintarii ei, că sunteți nevoit să o trimiteți astfel din cauza
refuzului primirii ei la registratura angajatorului.

- când primiți raspunsul, aveti posibilitatea să actionati în instanță, contestând măsura.

Contestația se depune la Tribunalul de care aparțineti, fiind de competența Secției I Civile
dacă aveți un contract individual de muncă ori de competența Secției a II a dacă sunteti
funcționar public.

Orice lege ar trece (pentru că deocamdata nu există lege) ea va fi supusă controlului de

constitutionalitate, când, în mod normal, ar trebui să cadă, pentru că este vădit
neconstituțională.

De aceea trebuie abordată astfel problema până în acel moment, fără suferință interioară ori
frică, absolut inutile, aplicând pașii de mai sus. Aici pe pământ, Dreptul există tocmai pentru
remedierea faptelor pe care omul le face împotriva omului.

Mai sus, rămâne pe socoteala conștiinței fiecăruia felul în care se raportează la oamenii
de lângă el.

Important este să nu alimentăm cu frici inutile răul ce se aplică în mod organizat, rău care nu
poate fi anihilat decât prin recursul la Drept, în condițiile date de aderența la el și a celor care
ar fi putut să îl oprească la timp ori să nu tacă interesat în loc să apere ceea ce e firesc în om si
societate.