Şerban Drugaş, Biserica Una Sfântă, „Ştiinţa 2”, 03.01.2009, Oradea, pag. 8 EXT.

♦ Paranteză. Voi folosi termenul „relativism” cu ghilimele atunci când e vorba de

uniformizarea valorică a credinţelor religioase, dar nu şi atunci când se referă la teoria
relativităţii, când este cu adevărat vorba de a explica o situaţie fizică relativ la un reper. La fel
şi „umanism” cu ghilimele, deoarece acest curent filozofic contemporan nu are a face cu
umanitatea în sensul real al firii umane, create pentru a se bucura de părtăşia la viaţa
dumnezeiască. La fel şi „filozofie” în loc de „filosofie” atunci când este clar că nu este vorba
de dragostea de înţelepciune adevărată, asociată întotdeauna cu evlavia pentru Dumnezeu
(Prov. 1,7).
[Adaos 31.11.2021: DEX: RELATIVÍSM s. n. Doctrină potrivit căreia nu există
standarde universale în chestiunea valorilor, adevărul însuși fiind relativ la punctul de vedere
al subiectului. ♦ Relativitate. – Din fr. relativisme.
UMANÍSM s. n. 1. Doctrină care are în centru omul, bunăstarea și demnitatea lui,
încrederea în rațiunea umană. 2. Mișcare intelectuală europeană din epoca Renașterii care
promova studiul literaturii clasice din Grecia și din Roma, entuziasmul față de om și natură,
compatibilă însă cu credința religioasă.
FILOSOFÍE, filosofii, s. f. 1. Știință constituită dintr-un ansamblu închegat de noțiuni
și idei, care interpretează și reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepție
generală despre lume și viață. 2. Totalitatea concepțiilor și a principiilor metodologice care
stau la baza unei discipline sau a unei științe. 3. (Rar) Atitudine (înțeleaptă) față de
întâmplările vieții; mod specific de a privi problemele vieții. 4. (Fam.) Lucru greu de făcut,
problemă greu de rezolvat. [Var.: filozofíe s. f.] – Din ngr. philosophia, fr. philosophie.
Am explicat motivele pentru care am folosit ghilimelele pentru aceşti termeni. În cazul
ultimelor două mai trebuie precizat că, sub masca lor, cultura apostată a Europei care îşi are
originea în „iluminism”, ascunde, de fapt, concepte împotriva omului, respectiv a
înţelepciunii. Împotriva omului, întrucât îl desfiinţează prin autoidolatrizare, în timp ce omul
este complet când se află în comuniune cu Dumnezeu, „autonom”. Împotriva înţelepciunii,
întrucât, ca şi lumina „iluminismului”, „înţelepciunea” lumii e nebunie înaintea lui
Dumnezeu.]