Serban Drugas Orizonturi teologice 4 (2) 2003
conducătorului faţă de supuşi (v. mai jos). Chiar din ,,Povestea ţăranului
bun de gură transpare fiorul absolutisrnului faraonic: marele logof ăt Rensi
porunceşte ca ţăranul să fie condus înapoi în oaza unde Iucreaz ă, iar, acesta
se teme, dar i se spune s ă nu se team ă, căci discursul s ău nu va avea nici o
urmare negativ ă asupra sa - cu alte cuvinte, ţăranul a scăpat de o curnplită
pedeasă numai întrucât elocven ţa sa şi folosirea inteligentă a scrierilor
sapienţiale au fost apreciate de faraon, pentruc ă în lipsa acestor talente nu
se poate şti ce soartă ar fi avut, în Egipt oamenii de rând fiind la discre ţia
completă a faraonului care se consider ă încarnarea lui Ra, st ăpân absolut,
pe când în Israel, popor c ăruia i-a fost făcută cunoscut ă călăuzirea
durnnezeiască prin patriarhii s ăi, Avraam, Isaac şi Iacov, prin Moise şi
ceilalţi profeţi, regele îşi înţelege statutul de orn creat. de Dumnezeu în fa ţa
1
căruia este responsabil pentru felul în care poart ă el însuşi de grij ă
poporului, ai c ărui mernbri sunt şi ei făpturile lui Dumnezeu de aceea şi
însernnătate cu regele. şadar, stilul .comportă frecvente asem ănări, morala
naturală, comună, poate fi reg ăsită atâtde un rege israelit, cât şi de un ţăran
egiptean, dar, coeren ţa superioară a fundamentului religios al Vechiului
Testament irnprirn ă moralei o orientare spre dumnezeu, teocentric ă, fapt
care responsabilizeaz ă şi pe omul simplu, ş i pe rege. Pentru a în ţelege acest
aspect în, profunzirne şi pentru a ad ăuga alte aspecte relevante ale acestui
raport dintre scrierile sapien ţiale orientae şi cărţile didactico-poetice
biblice voi recurge Ia o analiz ă mai amănunţită asupra aspectel,of. morale,
respectiv doctrinare.
Morala . de papirus, / Fapta aceasta e o blestem ăţie dinaintea zeului ; ,,Nu fi
Sentimentul de urnilin ţă aI ornului în faţa rnăreţiei creaţiei şi a
divinităţii înseşi este foarte comun — spre exemplu, în ,,Sfătuirea unui om
dezn ădăjduit cu sujletul său, autorui îşi găseşte cuvinte de autoblamare
chiar mai dure decât acestea: ,,Blestemat e numele meu / Mai prejos e el ca
o cetate / Cucerit ă cu o răscoal ă de duşman 21 Foarte ,adesea, îns ă, în
scrierile sapienţiale egiptene, apare un raport alterat între om ş i Iume, între
• orn şi zei, marcat de imperativul supravie ţuirii într-o societate ostil ă, unde
zeii sunt cinstiţi rnai rnult de nevoie - decât ca urmare a în ţelegerii
dragostei dumiiezeie şti. care poart ă de grij ă Iuiriii, aşa cum se întâmpl ă în
cărţilebiblice. ,
In raportul cu zeii este v ăzută iriai întâi teama de a nu-i . mânia şi
astfel, reac ţia ornului înţelept ar fi aceea a unui utilitarism .de necesitate; în
21
.Sfatuirea unui om dezn ădăjduit cu sufletul s ău. în ibid., p. 76.
116
Literatura sapientiala a Orientului antic si cartile didactico-poetice ale Bibliei
raport cu societatea, o virtute de pre ţ ar fi çea a pruden ţei. pentru a nu fi
considerat ca opozant aI orânduirii, urmat ă de -tăceie, detaşare fată de
problemele altora, a- şi vedea ornul 1ifiiştfde munca ,sa, de grija fa.mii-iei
sale, de cinstirea mamei caretrecut prin atâtea sacrificii pei{tru a- şi creşte
copiii 22, dar fără a se iiriplica în problemele altora pentru a nu suferi şi el
23
din cauza lor - o asemenea atitudine de utilitarism individualist în care
se strecoar ă o minimă idee de echitate este recomandat ă clar de
a lui A13i - i.e.: ,,S ărbătore şte praznicul zeului tău
,,Inţelepciune Zeul se
(...)
mânie împotriva celui ce nu face aceasta 24; se dă sfatul detaşării din
neputinţă de un rob aI altuia, întrucâtnimeni nu ar putea interveni dac ă acel
25
stăpân al robului este un om rău ,,Învătăturile lui Amen-em--ope se
înfăţişează ca o sum ă de sentinţe etice ale unui dreg ător către fiul său, unde
autorul nu arninte şte de puterea faraonului (probabil rnult diminuat ă . de
răscoale în mileniul I î. Hr. 26) deşi caută să-şi înve ţe discipolul cum s ă
profite de sistemul social egiptean în care cel agreat de faraon este rnântuit
atât aici, cât şi în Iumea de dincolo 27 iar faţă de preoţii ternplelor manifestă
aversiune, cauzat ă probabil de vreun confiict de interese - sfaturile sunt
menite să îl înarmeze pe fiu cu o filozofie a înving ătorului, a omului de
succes în viaţă, care nu supără nici pe zei, pe superiori, dar nici pe oairienii
din subordine ori cei de rând, impunând respectul mul ţimii prin
cornportamentul s ău 28 cf.: ,,Zeul îl urăşte pe cel cu vorbe pref ăcute / Şi
cel ipocrit îI scârbe şte pe el )9 ,,Păzeşte-ţi Iimba ta când r ăspunzi mai-
marelui tău / Şi ia seairia •să nu-1 jigneşti pe dânsul, / C ăci el are putinţa cu
vorbele sale s ă te prind ă în laţ 30; ,,Nu ocărî un om ce ţine trestiape o foaie
prefăcut, despărţind ce e în inima ta de ce e pe limba ta / Şi toate faptele
22 --
,,Invaţatura lui Ani . in ibid., p. 145.
23
Cf. în acest sens şi ..Poveţele lui Anekh- Şeşonchi - Constantin Daniel, Cultura spirituală
a Egiptului antic, Ed. Cartea româneasc ă, Bucure şti, 1985, p. 1 16.
24
,,Învăţătura lui Ani, în Constantin Daniel, Găndirea egipteană antică în texte, Ed.,
Ştiinţific ă, Bucure şti, 1974. p. 142.
25
lbid., p.. 144.
26
Constantin Daniel, op. cit., introd., p. 164.
27
Constantin Daniel, Cultura spirituală a • Egiptului antic, Ed. Cartea româneasc ă,
1
Bucure şti, 1985, p. 116.
28
Constantin Daniel, Gâidirea egipteană antică în texte, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1974,
introd., pp. 162-164. ,
29
Invăţăturile lui Amen-em-ope, în ibid., VI, p: 169.
30
lbid.
31
!bid., VII, p. 170.
117