Serban Drugas Orizonturi teologice 4 (2) 2003 Literatura sapientiala a Orientului antic si cartile didactico-poetice ale Bibliei

versuri succesive (distih, tristih, tetrastih) ş i, se poate realiza în trei
modalităţi 10: snonimic, prin sublinierea unei idei cu o alta asem ănătoare
(Psalm 1,1; 18,1; 90,5-6; Proverbe 9,7; Ecclesiast 10,20; Cântarea
Cântăritor 3,12 ş .a.; cf. ,,Ze.ulîl urăşte pe cel cu vorbe prejcute / Şi cel
ipocrit îl scărbeş te pe el
11; ,,Păze şte-ţi limba ta când răspuni mai-
marelui tău / Şi ia seama să nu-ljigneşti pe dânsul, / Căci el are.putinţa cu
12;
vorbele sale să te prindă în laţ,, ,,Cuvintele sau în ţelepciunea lui
Ahiqar, 7.1-5), antiteric, prin opoziţia sensului versurilor succesive (Psalm
10,1; Proverbe 12,28; ,,Sărbătoreş te prazniculzeului tă u (..) Zeul se mânie
1) şi sintetic, prin comparara a dou ă
împotriva celui ce nu face aceasta
idei,în versuri succesive.(Psalm 18,8; 46; ,,Nujlprefacut, despărţind ce e
în inima ta de ce e pe limba ta / Şi toat.efapte.e tale vorji împlinite. / Tu vei
ji asfel un om cu greutate în faţa mu ţimii / Şi în siguranţă în mâinile
14
zeului. ,,Cât de bună este mâncarea la vreme potrivită , / Cât de bun
15) Alte procedee artistice
este somn.ul la vreme de oboseal ă - P. Insinger
sunt: acrostihul (Plângerile lui Ieremia, ,,Dialog despre iiiizeria umană
16) 17
asonanţa, aliteraţia
O interesantă perspectiv ă asupra subiectului poate rezulta din
compararea a dou ă scrieri sapien ţiale: ,,Povestea ţăranului bun de gură ,
scrisă în Egipt, şi Proverbele biblice, dintre care majoritatea provin de Ia
Solomon . De re ţinut este că stilul Proverbelor aparţine, unui om cult şi
înţelept, care cunoaşte proverbe .ş i înţelepciuni populare sau scrieri
sapienţ iale culte care ar fi circulat în vremea sa ,— fapt doveditde con ţinut -,
55; Ioan Acsan, Ion Larian-Postolache, Poezia Egiptuluifaraonic, Cuv. î. şi note Constantin
Daniel, Ed, Univers, Bucure şti, 1974, passim; J.-B. PeIt, Histoire de IAncien Testament,
Pref.: Lettre de M. Vigouroux, Libraire Victor Lecoffre, Ed. J. Gabalda, Paris, 1925, vol. 11,
pp. 59-63... .. . . -
° Pr: Prof. Dr. Durnitsu Abrudan, op. cit., pp. 8-12; Constantin Dnie1, Gândirea egipteană
Studiu introductiv, 1pp. XLIV scl.
antică în texte. Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1974,
..Învăţăturile lui Amen-em-ope, în Constantin Daniel, op. cit., VI, p. 169.
12
Ibid.
,,Învăţătura lui Ani, în Constantin Daniel, op. cit., p. 142.
Ibid., VI, p. 169. , scrieri sapien ţiale egiptene care recotnand ă înţelepciunea, dreptatea ş i inila
15
Constantin Daniel, op. cit., Studiu introductiv, pp- XLIV.
6 lbid.,pp.259sq.
Pr.Prof. Dr. Dumitru Abrudan, eM. cit., pp. 13-14.
18
Întrucât critica ra ţionalistă nu poate aduce suficiente argumente contrare, - astfel c ă
Tradiţia ortodox ă , continuă să ia în considerare ccn±ribuţia preponderentă pe pare a avut-o
regele Soioon în alc ătuirea Proverbelor c,are i se •atribuie - cf. Pr. Prof. Dr. Dumitiu
Abrudan, 3cit., p . 99-100; Pr. Prof. Vladimir Prelipceanu, Pr. Prof. Nicolae Neaga, Pr.
Prof. Gh. Barna, ërcit., p. 364.
114
dar pe care Ie prelucreaz ă cu rnultă inăiestrie, realizând o carte cu un
conţinut unitar, centrat pe ideea principal ă a înţelepciunii care î şi are
izvorul în Dumnezeu. Proverbele sunt realizateîn sentin ţe, ca şi ,,Povestea
ţăranului bun de gură , ceea ce înseainn ă că au un eleinent stilistic în
cornun, al ături de expozi ţia elocventă 19 Le deosebe şte însă un alt element
de coinpoziţie: petiţionarul din textul sapien ţial egiptean este o persoan ă
care uzeaz ă de scrierile sapien ţiale pe care le citise şi pe care Ie şi citează,
atunci când îşi pledează cauza, dar nu creeaz ă un ,,sistern sau o viziune
proprie, bazată pe o idee filosofic ă principal ă, coordonatoare, sau inai inulte
asemenea repere conceptuale, ci doar î şi folose şte cunoştinţele pentru a
apăra dreptetea şi mila care consider ă că ar trebui s ă fie virtu ţile tuturor, dar
cu prisosin ţă ale faraonului .ş i ale dregătorilor s ăi, care astfel ar în ţelege
situaţia oamenilor de rând ş i ar avea inai rnultă compasiune pentru ei.
Această cornparaţie ar putea fi o introducere potrivit ă pentru a trece la o
analiză şi comparaţie a scrierilor sapien ţiale orieita1e şi cărţile didactico-
1
poetice biblice în ceea ce prive şte coriţinutul şi raportul dintre stil-
compoziţie şi conţinut. .In ceea ce prive şte conţinutul, interesează cel mai
inult valorile morale proinovate de acceste scrieri şi elementele de doctrin ă
religioasă la care acestea se raporteaz ă. Ceea inai trebuie observat este
deiferenţa de situaţie social ă a autorilor, fapt care explic ă stilul cu inult inai
elaborat al Proverbelor, dar şi deosebirea rnare dintre obiectivele unuia şi
celuilalt dintre autori: regele Solomon medita în Proverbe la inodalităţile în
care înţelepciunea, izvorât ă de la Dumnezeu, ajunge s ă fie aplicată sau nu
de către oaineni în viaţă, iar ţăranul egiptean .î ş i cerea drepturile într-o
inanieră în care s ă fie inai puţin deranjantă pentru faraon şi marele logofat
înaintea cărora vorbe şte, folosindu-se inteligent de cuno ştinţele sale
preluate din literatura sapien ţială deja existent ă. Ce une şte atunci aceste
două scrieri? In afară de elernentele de stil şi compoziţie comune: folosirea
sentinţ lor, coeren ţa, fluenţa, elocvenţa expurierii, regele Solomon şi
ţăranul egiptean ajung la concluzii rnorale siinilare: laud ă justiţia,
condarrină mita, pun dreptatea şi mila Ia teinelia vie ţii inorale atât a
bogatului cât şi a celui sărac, atât a regelui cât şi a ţăranului 20 Există şi alte
pentru un rege, cum ar fi ,,Inv ăţâtiră pentru regele Meri-Ka-re, dar, spre
deosebire de c ărţile biblice, aceasta nu este o constant ă a lor, întrucât în
,,Invătăturile lui Ainen-eni-haf este I ăudată o atitudine paranoic ă a
,.Povestea ţăranului bun de gur ă , în Constantin Daniel, op. cit., introd. C. Daniel.pp.
i i4-1 15.
20 -
Ibi d.. A şasea jalba p. 121; Prov. 10-1 i.
115