Descrierea CIP

a Bibliotecii Naţionale a Romiei

PORFIR / SENTENŢE
(DESPRE NATURILE INTELIGIBILE)/Porfr
rad.: Alexandru Anghel;
Bucureşti: Herald, 2008; Bibliogr.;
ISBN 978-973-111-073-8
I. Anghel, Alexandru (rad.)
II. Scrima, Aurelin (ed.)
2.51

© Drepturile asupra prezentei versiuni n limba

română aparţin Editurii Herald. Reproducerea
integrală sau parţială a textului sau a lusraţilor
dn această carte poate i făcută numai cu acordul
editorului.
 PORFIR

Sentente
DESPRE NATURILE rmZuGIBILE
{ADOPMAI lPOL TA NOHTA)

Traducere, note şi comentari:

ALEXANDRU ANGHEL

EDITUA A
HEALD
Bucureşi
Grfica copertei:
ShJe Desin S.R.L.
Cop.I. Zeiţa Atlena, vas de arnt
(dealiu), Hildesheimer.

Procesare text &

tenoredactare computerizată:
Alexandm eicesc11

Lector:
Dana S taiiaraclre
 Cuvânt introductiv

Viaţa. Numele iniial al lui Porfir a fost Malchos

(MAxo�, forma grecească a siro-feicianului Meleh), un
cuvânt care, aşa um ne spune chiar el, îseamnă „rege".
Tatăl său avea acelaşi nume şi era n om care se trăgea
dintr-o faie disinsăl. Aurelius, dedicându-i o operă
acestuia, l-a nuit Ba-1ĂEu�. Numele mult mai eufonic
Porphyrios (lop>up10�, o itere la culoarea obişnuită a
veşmntelor regale) i-a fost dat după aceea de către pro­
fesorul său Longinus2. Suidas afirmă că Porfr a trăit în
timpul domniei lui Aurelian şi că a murit în timpul lui
Diocleian. Eunapios spune, cu mai multă exactitate, că a
trăit în perioada doiilor lui Galienus, Claudius, Taci­
tus, Aurelian şi Probus. Porfir însuşi ne spune că avea
treizeci de ani când a devenit elevul lui Plotin, lucru
petrecut în al zecelea an l domniei lui Galienus3; astfel,
data naşteri sale a fost anul 233 d.Hr.
După ce a părăsit oraşul natal, Tyr, capitala Feiciei,
Porfir a ajuns la Atena, unde a studiat sub îndrumarea
lui Apoloios4 şi a lui Longinus, ale cărui vaste cunoşn­
ţe şi pricepere retorică i-au f�st aât de folositoare lui
Porfir, încât a ajns să fie lăudat de profesorul săus. La
vârsta de douăzeci de ai se duce pentru prima dată la
Roma, pentru a-l asculta pe Plotin, dar, având în vedere
că ultimul îşi întrerupsese cursurile în acea perioadă,

1 Porfir, Viaţa lui Ploin 16.

2 Eunapios, Poir 13.
3 Porfir, V.P. 4.

4 Porfir, Quaest. Ham. 25.

s Porfir, V.P. 21 .

5
Porfir s-a întors în Orient. Despre cei zece i care s-au
scurs după aceea nu şim nimic.
La vârsta de treizeci de ani, Porfir ajunge la Roma
împreună cu Antonius dn Rodos şi îşi propune să înveţe
filozofia lui Plon, de la Plon însuşi şi de la discipolul
său mai în vârstă, Amelius, pe care Plon l-a însărcnat
să-i explice noului discipol dificultăţile din propria sa
doctrnă6.
Porfr a câşigat atât de complet aprobarea şi încre­
derea lui Plon, încât a ajuns să fie considerat de acesta
drept podoaba şcolii sale şi i-a îngăduit o relaie în ter­
mei foarte apropiai. Plon l-a însrcnat în nenumărate
rânduri cu abordarea diferitelor controverse care apă­
reau şi i s-a încrednţat sarcina şi mai dficilă şi delicată
de a corecta şi aranja scrierile lui Plotin7.
Legătura sa cu Plotin a durat aproape şase i; la
sfârşitul acestei perioade a plecat în Sicilia datorită nsis­
tenţelor lui Plotin, care şi-a dat seama că elevul său înce­
puse să se gândească la snucidere. Porfir i-a ascultat sfa­
tul şi s-a dus în vizită la un om pe nume Probus, care
trăia în vecinătatea Lilybaeum-uluiB. Nu după mult
imp, Plotin moare în Campaia. Potrivit lui Eusebiu9 şi
IeronmlO, Porfir ar fi scris ratatul său împotriva religiei
creştine, în 15 cărţi, în perioada în care ·se afla în Sicilia,
moiv pentru care Augustin11 l numeşte Siculum illum
cujus celeberima fama est.
Despre restul vieţii lui Porfir şim foarte puţine lu­
cruri. După Eunapios, el s-a întors la Roma, unde a pre-

6 V.P. 4.
7 V.P. 7, 13, 15, 24.
8 V.P. 11.
9 H. E. I.19.

10
Catal. Script. illust.
11 Retract. II.31.

6
dat şi a ţinut discursuri publice şi unde şi-a dovedit ta­
lentul oratoric, fiind respectat de căre senat şi de căre
popor până când a murit. Când se afla probabil la o vâr­
stă mai înaintată, Porfir s-a căsătorit cu Marcella, văduva
unuia dinre prieteii săi şi mamă a şapte copi12, pe care
s-a angajat să-i educe, după cum recunoaşte chiar el. La
zece lui după căsătorie, a avut prilejul să plece înr-o
călătorie, lăsând-o pe Marcella acasă, iar penru a o con­
sola cât era plecat, Porfir i-a scris o epistolă cre s-a păs­
rat până astăzi13.
Data morii sale nu poate fi stabilită cu exacitate; a
murit probabil în 305 sau 306 d.Hr.

Elemente de doctină14. Este bine şiut faptul că Por­

fir s-a angajat înr-o conroversă cu creşismul, aflat
acum pe pnctul de a riumfa, el recomandând ca virtui
teologice: „credinţa, adevărul, iubirea şi nădejdea", adă­
ugând astfel numai adevărul la grupul creştn de rei1s.
Un caracter paricular al tratatului lui Porfir împo­
riva creştinilor pare să fi fost preocuparea sa penru
problemele ce ţin de critica istorică. S-a păsrat doar foar­
te pun n acest ratat chiar şi în formă fragmentară,
răspunsurile apologeilor, ca şi ratatul însuşi, find pier­
dute; însă perspeciva pe care el o avea despre Cartea lui
Daniel este consenată. Porivit lui Ieroim, el sustinea
,
că a fost scrisă în vremea lui Antiochus Epiphanes, astfel

12 Scrisoare către Marcella, 1.

13 Scrisoarea este n înden la stărunţă în prncipile filozofi­
ce şi este plină de interioritatea etică ce caracterzează neopla­
tonismul (Vezi, de pildă, Epistola ad Marcellam, c. 9).
14 Ap.d Thomas hittaker, Neoplatonismul -
un studiu asupra
istoriei elenismului, cap. II, r. Al. Anghel, Ed. Herald, Bucu­
reşti, 2007.
1s Ad Marcellam, 24.
7
încât evenimentele istorice ce se presupune că au fost
prezise erau de fapt evenimente petrecute înainte de
epoca autoului. Acest lucru, spune Ieroim, dovedeşte
soliitatea cazului în favoarea caracterului profetic au­
tenic al acestei scrieri; căci dacă evenmentele ce s-au
perecut după perioada lui Daniel nu ar fi fost prefigura­
te foarte clar, Porfir nu ar fi considerat necesar să argu­
menteze împotriva atribuiri paterităii acestui autor1 6•
În vremea lui Ploin, povesteşte Porfir, existau
membri ai diferitelor secte, atât creştine, cât şi de altă na­
tură, care alcătuiau apocalipse, cum sunt cele atribuite
lui Zoroastru şi lui Zostrian, prin acestea „înşelând pe
mulţi şi înşelându-se şi pe ei înşişi''. Amelius a scris îm­
poriva cării lui „Zostrian"; Porfir însuşi împotriva celei
a lui „Zoroastru", arătând că aceasta este o carte falsă şi
recentă, plăsmuită de fondatori sectei pentru a pune în
.
circulaie opiia că propiile lor docine erau cele ale
anicului Zoroastru1 7. Spiritul cercetăii criice astfel năs­
cut în Porfr pare să-l fi condus spre o perspecivă scepi­
că faţă de toate pretenile de revelaii pariculare prove­
ite de la zei, inclusiv maifestările „teurgice" care atră­
geau atenţia unora dintre membrii şcolii neoplatoice.
Probabil că el a scrs epistola sa către preotul egiptean
Anebon într-o perioadă târzie a vieii sale, scrsoare la
care a răspuns n membru necunoscut din şcoala li lam­
blichos, sub numele de „Abammon'', în renumita carte
De myseriis.
Cartea de mici dimensini a lui Porfir, numită De
antro nymphantm, este un interesant exemplu al modului
caracterisic şcoli de a interpreta mitologia poeică. Por-

16 Cf. Jules Simon, Histoire de l'Ecole d'Alexandrie, II, p. 181: „L'on peu
juger par l' indignaion meme que cet ouvrage excia dans l'Eglise, de
l'importance et de la gravite des ataques qu'il contenait".
17 V.P., 16.
8
r ne arată aici că Homer, în descrierea pe care o face
peşteri nfelor din Ihaca1s, este posibil să nu fi poves­
it despre o peşteră reală ce se găsea pe insulă - căci
topografi nu pomenesc iciuna care să se potrivească
acestei descrieri - ci el a aşezat în formă alegorică o ve­
che „înţelepciune teologică'' identică cu adevărata filozo­
fie. Dacă există într-adevăr o asfel de peşteră, atnci cei
care au făurito au şiut semnficaia ascunsă a acesteia,
care în acest caz nu a fost decât transmisă de către poet.
Semnificaia este fuzată de Porfir u o ingeiozitate ce
are atracie proprie. Totuşi, trebuie să spunem că filozofii
nu adaugă şi nu consideră că adaugă ceva la connutul
sau chiar la autoritatea docrinei lor. Toate aceste in­
terpretări sunt în interesul vechlor mitologi, fără a mai fi
în interesul filozofilor, care acum nu se mai pun sub pro­
tecia legendelor, ci dimporivă caută, dacă se poate, să
le salveze.
Dinre toate scrierile lui Porfir, cea care a avut în
timp iluenţa cea mai mare asupra culturi a fost scurta
sa inroducere la aegoiile istotelice. Ajungând în Evul
Mediu prin traducerea latină a lui Boeius, a fost de
ajuns, prin cele câteva cuvinte de la început, ca să por­
nească înreaga disuie legată de „uiversaii", de care
era preupată colasica mpwie. Acest luu desir nu
s-a datorat vreunei originaităţi speciale, ci prezentări
concise şi clare a punctelor teoriilor rivale susnute de
platoiciei, peripateiciei şi stoici.
Operele logice ale lui Porfir erau în general des­
cripive şi bine adaptate pentru întrebuinţarea în şcoli
prin faptul că păstrau subiectul separat de metafizică19.
În afră de comentarile laborioase la Arstotel, el a mai

ts Od., III. 102-112.

19 Cf. �eller, III. 2, pp. 40-3.
9
scris o Istorie a ilozoiei, din care probabil făcea parte Via­
ţa lui Pitagora ce ni s-a păsrat20; opere psihologice din
care Stobaeus citează multe pasaje; şi opere matematice
pomei te de Proclos. Dinre scrierile sale ocazionale de o
factură mult mai orignală, cea mai extinsă care a ajuns
până la noi este De abstinentia (lEpl rro}� €,U,wl), un
ratat ndreptat împoriva consumului ranei de origne
aimală. Prezentarea pe care Porfir o face lui Plotin se
găseşte n '
Sententiae ( AJop,.I rpo� Ta l]Tâ).
Din ceea ce a rămas consemnat legat de docrinele
metafizice ale lui Porfir, se observă o mai accentuată
tendinţă căre elaborarea metodei riadice de a gupa,
sistemaizată şi mai mult de neoplatonismul târziu. To­
tuşi, adevărata mportanţă a scrierilor n care el a prezen­
tat docrina şcolii s-a datorat, aşa cum au recunoscut
contemporanii săi, perspicacităţii cu care Porfir a păruns
gândirea esenială a maesrului său şi clarităţii cu care a
expus-o. Un exemplu al acestui lucru poate fi fuzat
din Sententia. Acest ratat prezintă un interes mai gene­
ral prin exemplele oferite de probleme etice ridicate şi
discutate n anticitatea târzie, nu în spiritul cazuisticii
scolasice, ci dinr-o dorintă autenică de a le rezolva n
I

lumina conşiinţei reflexive.

n Sententiae poate fi observată o preocupare faţă de
etică, care conine o clasificare mult mai sistemaică a
I

virtuţilor decât cea pe care Plotin a of�rit-o la modul

explicit. Porfr le clasifică n virtuţi civice, purficatoare,
contemplaive şi paradigmatice. Virtuile din prima clasă
eliberează sfletul de excesul ataşării păimaşe de corp şi
produc cumpătarea; cele dn a doua clasă îl eliberează

20Vezi Pitagora, Imnurile sacre (Viaţa lui Piagora, Versuile de Aur,

Comentarii la Versurile de Aur), trad. Radu Duma, Ed. Herald, Bucu­
-
reşti, 205 n.t.
10
complet de ataşarea sa, astfel încât acum să se poată în­
drepta către bnele său adevărat. A treia clasă cuprinde
virtule sfletului ce are o acivitate nteligibilă; a para,
cele care se află în intelectul însuşi, spre care sufletl îşi
înalţă privirea, văzându-le ca modele. Noi trebuie să ne
preocupăm în prncipal de virtuţile dn a doua clasă,
având în vedere că trebuie să fie dobândite în viata '

aceasta. Prn ntermediul acestor virtuţi, are loc o ascen­

siune căre virtule contemplaive ale sufleului şi căr�
cele care sunt modelul acestora dn ntelecl pr. Con­
diia purficări este cunoaşterea de sne21.
Atunci când sufletul se cunoaşte pe sne, se cunoaş­
te pe sne ca find altul decât natura corporală cu care
este uit. Greşeala la care suntem în mod special predis­
puşi este atribuirea proprietăţilor corpului fiinţei ncor­
porale. Corpul uiversului se află pretutindeni în spaţiu,
părle acestuia fnd răspândite astfel încât pot i discri­
minate prn intervalele ce le separă. În privnţa Zeului,
Intelectului şi Suletului locazările spaţiale nu sunt va­
labile. Lumea nteligibilă nu are o parte într-un loc şi o
alta într-altul. Acolo unde se află, se află cu totul. Uirea
unei naturi ncorporale cu un corp este întru totul pari­
culară22. Aceasta este prezentă în mod ndivizibil şi una
dn punct de vedere numeric în mulimea de pări, în
fiecare în parte şi în toate. Ceea ce pare a fi adăugat - ca

21 Sententiae, 32.
2 Sententiae, 33: Qr€ o. KpMI), ; .S•), ii WO�O), ii rpi€'1)" .' ET€PO)
TPOrO). Cf. 6. Aici, Ritter şi Preller obsevă (524 a): „Favet theurgicis
hoc placitum". Aici avem un bun exemplu al grabei de care au dat
deseoi dovadă istoricii n a vedea mai curând latura „teurgică" decât
cea ştiinifică a neoplatonicienilor. Fie că este luat separat sau e pus în
context, acest pasaj sugerează un fel de fenomenism ocazionalist.
Toate schimbările, chiar şi cele ale corpurilor, îşi au adevărata lor
cauză n fiinţa imaterială. Apropierea sau conactul mateial nu este o
cauză eficientă, ci însoţeşte ca „accident" al său ordinea reală a cauza­
lităii metafizice.
_
11
loc sau relaţie - prin depărtarea de fiinţa incorporală este
de fapt luat. A nu cunoaşte finţa şi a nu te cunoaşte pe
tine însuţi au aceeaşi oriine, adică o adăugare a ceea ce
nu este, ce constă într-o icşorare a fiinţei care este totul
- şi care nu poate suferi micşorare decât în aparenţă. Re­
cuperarea de sine prin cunoaştere înseamnă recuperarea
fiintei care nu a fost niciodată absentă - care este inse-
'

parabilă de tine în esenţă aşa cum eşti tu faţă de tine

însuti23.
I

Aceasta este desigur doctrina lui Ploin privită din

centru. Cu aceeaşi exactitate, Porfir reproduce concepţia
acestuia despre fiinţa diferenţiată în sine şi nu prin parti­
cipare la ceva exterior24. Pluraitatea sufletelor este ante­
rioară pluraităţii corpurlor şi nu este incompatibilă cu
unitatea neîncetată a uturor sufletelor în unu. Acestea
există fără separare şi totuşi neamestecate, asemenea
părţilor multiple ale cunoaşterii dintr-un singur suflet25.
Timpul însoţeşte procesul cogitiv din suflet, întocmai
cum eternitatea însoţeşte cogiţia atemporală a intelectu­
lui. Totuşi, într-un asfel de proces, gândul anterior nu
pleacă penru a face loc celui ce i urmează. Pare că a
plecat, dar continuă să rămână, iar ceea ce pare că a venit
se datorează mişcării sufletului întorcându-se către el
însuşi26.
Atât de îndeaproape îşi urmează discipolul maes­
trul în subtiităţile pshologice27, prin care a anicipat po-

3 Sententiae, 0: o �1 oc;, ov iiv ..rrov K.T' oi.v, ,;� J .OO.

24 Sententiae, 37.
5 Sententiae, 38.

26 Sententiae, 4.

27 Ignorarea subtilităţilor şcolii este mai ales înşelătoare n cazul unei

doctrine cum este cea a „extazului". Jules Simon (op. it., II, p. 156),
făcând referire la un pasaj din Sen tentiae (25), spune că pentu Porir
„extazul este un somn". Ceea ce spune n realitate Porfir este că, deşi
trebuie să vorbim despre existenţa ce depăşeşte intelctul n termeni
12
ziţia modernă conform căreia, aşa cum ideea de mărime
nu are mărime, tot aşa succesinea de idei nu este sufici­
entă penru a da ideea de succesiune. După această lus­
trare a clarităţii părunzătoare a expunerii sale, putem
acum să ne îndreptăm atenia către o operă ce l arată
ntr-o lumnă mult mai caracteristică.
Plotn, deşi ducea o viaţă ascetică, nu a pus accentul
în scrierle sale pe nicio practică ascetică pariculară. Pre­
ceptele sale se reduc ca efect la o recomndare generală
de a subtia veiculul material astfel ncât sufletul să fie
I

prtat în inişte de acestaB. Nu există nicio sugestie în

Enneae că perfecţiunea vieii flozofice cere abstnenţă
de la hrana de origne animală. Totuşi, nu de pune ori,
atât în perioada timpurie, cât şi n cea târzie, această ab­
stnenţă a fost pracicată ca obigaţie strictă de cei ce se
considerau contnuatori pe inie filozofică ai lui Pitagora.
Neoplatonicienii au contnuat, pe latura practică, mişca­
rea de reformă religioasă şi morală reprezentată de învă­
ţători precum Apollonios din Tyna29. Asfel, mulţi din­
tre ei s-au înfrânat din principiu de la cosumul de car­
ne. Printre ei se număra şi Porfir. Acest traat a ost prile­
juit de faptul că Casricius Firmus, unul dintre discipoii
lui Plotn, începând să pracice abnerea de la came, a
revenit la uzanţa comună. Acesta se putea apăra cu uşu-

ce in de gândire, nu o putem contempla decât într-o sae ce nu ine

de gândire; la fel cum şi somnul trebuie pomeit în temeii stării de
veghe, dar nu poate fi cunoscut decât în somn. Aşadar, extazul este
comparat cu somnul fiindcă şi acesta trebuie cunoscut prin ce îi este
asemănător şi fiindcă limbajul, singuul mijloc prin care putem încer­
ca să comunicăm altora ceea ce unoaştem, a fost consruit pentru un
alt câmp de experienţă, iar nu fiindcă extazul este un fel de son.
8 En., III.6.5.
9 ...
Euapios, n introducerea sa la Vieile , spune despre Apollonios
că nu trebuie socoit un simplu filozof, ci ca alându-se pe o poziie de
mijloc între zei şi om (ovKfo '10o,o)· J.' �v n 8E.w TE K.i .8p,:ov
io1).
13
rinţă pe baze teoretice, căci peripateticienii, stoicii şi epi­
cureii respingeau sistematic abstnenţa pitagoreică. În
consecinţă, Porfir începe mai ntâi să răspundă argumen­
telor curente în şcoală în perioada aceea.
Argumentul stoicilor şi l peripateticieilor era acela
că ideea de dreptate este valablă doar în cazul fiinţelor
rationale; a o extinde dincolo de acestea la fiintele ira-
' '

ţionale, aşa cum fac cei care refuză să omoare animale

pentru hrană, nseamnă a-i submina natura şi a distruge
posiblitatea a ceea ce este practicabil în ea. Argumenul
epicureic pe care l citează Porfir se găseşte într-o expli­
caţie speculativă a originii legilor. Legiuitorul iniţial a
văzut o anumită utilitate, iar alţi oameni, care nu au
văzut-o la început, îndată ce atenţia le-a fost atrasă de
bunăvoie au asociat cu încălcarea acesteia o prohibiţie
socială şi o pedeapsă. Faptul că există legi îndreptate
împotriva uciderii oameilor, dar nu şi împotriva ucide­
ii animalelor, se datorează unor raţiuni ce in de utilita­
te. Dacă, într-adevăr, ar i fost posibil un contract, nu
numai între oameni, dar şi între oameni şi aimale, prin
care aceştia să nu se mai omoare între ei la întâmplare, ar
i fost bine dacă dreptatea s-ar i extins atât de departe,
căci astfel ar i fost promovată siguranţa. Însă, le este im­

posibl animalelor, care nu înţeleg vorbirea, să se bucure

de lege.
Porfir răspunde n mod provizoriu la argumentul
general în prima carte prin faptul că el nu recomandă
această abstinenţă tuuror oamenilor - de exemplu, nu
celor care au activităti
, mecnice, nici atletilor,
I
nici solda-
lor
I
şi nici oameilor care duc o viată
I
activă - ci numai
acelora care duc o viaţă dedicată flozofiei. Legiuitorii fac
legile nu n vederea vieţii contemplative, ci pentru n
mod de viaţă obişnuit. Asfel, nu putem adopta concesii-

14
le acestora ca regui penru o viaţă care trebuie să fie mai
bună decât legea scrisă. scetismul flozofului costă
ntr-o retragere dn lucrurle vieţii obişnuite, dacă este
posibl fără a le judeca. Nimeni nu poate sta în acelaşi
timp cu lucrurile sesibile şi cu cele inteligibile3o. Viaţa
corpului în general şi probleme precum dieta în particular
pot produce tulburări dacă nu sunt conduse de raţiune.
Cu cât sunt mai ordonate odată pentru totdeauna, cu
atât i puţnă atenţie vor soicita şi u atât mai iberă va
i ntea în propria ei activitate. Epicureii au recunoscut
într-o anuită măsură acest lucru recomandând abti- '

nerea de la carne, dacă nu bazându-se pe dreptate, cel

puţn ca un ijloc de a reduce nevole şi de a face astfel
viaţa mai simplă.
Dn perspectivă practică, s-a ridicat obiecţia că refu­
zul căii animalelor ca rană nu este compatibl cu obi­
ceiul de a le oferi ca sacrficii zelor. Porfir răspunde, în
cea de-a doua carte, prntr-un atac necruţător la adresa
obiceiului. Este citată o expicaţie a origini sacrficiilor
animale dn Teofrast, care, pe motive ntemeiate, spune
Porfir, le interzice celor care sunt cu adevărat credncioşi
să sacrfice vietuitoare31.
I
Ofrandele lcătuite dn fructe,
dn pomb, din flori şi dn irodenii sunt mai vechi.
Obiceiul de a sacrfica animale nu este anterior folosirii
acestora ca rană, care a început, odată cu canibalismul,
dntr-o lipsă a fructelor. Vieţuitoarele au ajuns astfel să
fie sacrificate fiindcă oameii se obişnuiseră să aducă
mai întâi ofrande zeilor din tot ceea ce întrebuintau32.
I

Sunt citate răspunsurle şi enunţurle oracolelor dn poeţi

30 De abst., I. 42. e ace aluzie la teoriile unora dintre gnostici.

3 1 De abst., II. 11.
32 Aceasta este o relatare generalizată. Aici, ca şi în altă parte din De
abst., se găsesc mai multe infomaii curioase despre originea consu­
mului de came şi a sacrificiilor animale.
15
penru a arăta că sacrficiile cel mai puţn costisitoare
aduse prn puritatea ntelectului snt cele mai plăcute
zeilor.
Porfir neagă orice ntenţie de a destrăma obiceiurile
nstituite, însă observă că leile cetăţii perit persoane­
lor private să ofere cele mai simple sacrficii, cum sunt
şi cele alcătuite dn lucruri lipsite de viaţă. A aduce o
ofrandă zeilo.r dn hrana de la care noi înşne ne înfrâ­
năm ar fi cu siguranţă un păcat; însă nu trebuie să facem
astfel. Trebuie şi noi să aducem sacrficii, dar potrivit cu
natura diferitelor puteri. Zeului aflat deasupra tuturor,
aşa a spus cum un înţelept3, nu trebuie să-i aducem
ofrande, nici să-i atribuim ceva material. Ofrandele noas­
tre trebuie să fie contemplaţia într-o tăcere profundă.
Fată
I
de toti
I
zeii, recunoştnta
I
specială a flozofului va i
gândurile frumoase faţă de aceştia. Unii dntre cei care
s-au dedicat flozofiei, recunoaşte Porir, ezită în acest
loc şi se implică prea mult n lucrurle exterioare. Nu
vom ntra n coflict cu ei, ca nu cumva să avem şi noi o
cunoaştere prea exactă a acestei probleme, ci vom adău­
ga contemplaţia ca ofrandă a noastră la respectarea tra­
diţiei sfnte de care dau dovadă aceştia.
Cel căruia îi pasă de cele sfinte ştie că zelor nu tre­
buie să i se ofere decât sacrficii nesângeroase. Sacrficii­
le de alt gen sunt oferite numai daimonilor - nume pe
care Platon l-a folosit cu referire la nenumăratele puteri
inferioare astrelor. Apoi, legat de subiectul daimonilor,
Porfir contnuă prin a prezenta perspectivele expuse la
nivel popular de către unii dintre platonicieni4• Unul
dntre cele mai dăunătoare lucruri făcute de cei răi legat

33Apollonios din Tyaa, aşa cum găsim înr-o notă din ediia lui
Nauck, Popllyii opustla selecta.
4 De abst., II. 3743: a TC;ll AaJllK(,1 ni� F�uiET.1.

16
de daimoni este acela de a ne convinge că la originea
relelor de pe pământ se lă acele fiinţe care în reaitate
sunt exact opusul. După aceea, ne-au făcut să ne rugăm
şi să aducem sacrficii zelor bnefăcători ca şi cum aceş­
tia ar fi fost mâniati5. Ei aprnd dorintele oamenlor cu
I I

iubirea de bogăţii, de putere şi de plăcere, din care s.e

nasc vrajbe şi războaie. Şi, ceea ce este cel mai groaznic,
au ajuns până acolo încât să i convingă că toate acestea
au fost provocate de Zeul cel mai înalt. Nici filozofii nu
sunt întru-totul ipsiţi de vină. Căci uii dntre ei nu s-au
separat destul de mult de concepiile mulţiii, care, au­
znd de la cei care păreau a fi înţelepţi lucruri ce se po­
triveau cu propriile lor păreri, au fost şi mai mult încura­
jaţi să aibă gânduri nevreice despre zei. Dacă cetăţile
trebuie să mpace aceste puteri, lucrul acesta nu înseam­
ă nic pentru noi (ov�iv Tpo� },â�). Căci acestea consi­
deră bogăţia şi lucrurile exterioare şi corporale a fi bune,
iar lipsa lor un rău, şi nu se nteresează decât în mică
măsură de suflet.

Opera lui Pofir

A.Opere care s-au păsrat:
1. IlT0ArOPOT BIO:, care se cosideră că ar fi un
ragment n opera sa de mai mare înndere referitoare la
istoria filozoflor.
2. IlEPI TOT IlAOTINOT BIOT KAI TH: TA:EO: TON
BIBAON ATTOT.
3. IlEPI AilOXH: TON EMWTXON, n paru ci, dedi­
cată prietenului şi co-discipolului său Firmus Castricius.
4. Un tratat, adresat lui Gauros, despre modul în care
sunt însufleţiţi fetuşii, atribuit iniţial lui Galen.

35 De abst., II. 40.

17
 5. Fragmente din scrisoarea sa IlPO� ANEBO TON
AlfTilTION; citate de mare ntindere din această epistolă
se găsesc n Preparatio Emngelica lui Eusebiu.
6. A>OPMAI IlPO� TA NOHTA.
7. OMHPIKA ZHTHMATA, adresată lui Anatolius.
8. IlEPI TOT EN O�T��EIA TON NTM>ONANTPOT.
9. Un frament din tratatul nEPI �TTfO�, păstrat n
Stobeaus.
10. EI�AfOfH sau nEPI TON nENTE >ONON, tratat
adresat lui Crysaorios şi de obicei editat împreună cu
Organon-ul lui Aristotel.
1 1 . Un comentariu la categoriile lui Aristotel sub
formă de întrebare şi răspuns: EI� TA� API�TOTEAOT�
ATA IlET�IN AI AilOKPI�IN.
12. Unele fragmente ale unui comentariu la căr ile
lui Aristotel IlEPI >T�IH� AKPOA�EO�.
13. EI� TA APMONIKA IlTOAEMAION TilOMNHMA.
14. nEPI nPO�O�IA�.
15. Scolii la Iliada, păstrate la Leiden.
16. Pări dintr-un Comentariu, din câte se pare, la
Etica lui Aristotel şi dintr-unul la Organon.
17. O scrisoare către sotiaI
sa Marcela.
18. Un fragment poetic, din cartea a zecea a unei
opere nuite nEPI TH� EK AOfION >IAO�O>IA�.
19. O introducere la Tetrabiblos-ul lui Ptolemeu.
20. IlEPI AfAAMATON.
21. IlEPI TH� EK AOfION >IAO�O>IA�.
2. Fragmente dintr-un omenariu a Timaios de Platon.
23. Unele fragmente (incerte) dintr-un Coentariu la
Parmenie de Platon.
24. Unele framente din cartea sa împotriva creştini­
lor: KATA XPI�TIANON, în cincisprezece cări.
25. Fragmente din >IAO�O>O� I�TOPIA, n patru
cări, tratat care prezintă viele şi doctrinele filozofilor.
18
 Precum şi alte fragmente, strnse n ediţia Smi l h,
care aparţn unor scrieri aşezate şi n categoria operelor
pierdute.

B. Opere cre s-au pierdut:

1. IlEPI ANlOT wTXH� (Augustn, De Co. Dei X.
910 etc.).
2. IlEPI TOT MIAN EINAI THN IlAATONO� KAI
APl�TOTEAOT� AIPE�IN (Suid. art. lop,.).
3. Un comenariu a traatul lui ristotel lepl Jvela�
(Boethius, in loc. II).
4. nPO� APl�TOTEAHN, nEPI TOT EINAI THN TXHN
ENTEAEXEIAN (Suid.)
5. E:ErH�I� TON ATHfOPION, tratat dedicat lui
Gadaius (Eust. Ad Z. III. 293).
6. nEPI APXON (Suid.).
7. nEPI A�OMATON (Suid.).
8. nEPI TOT fNOTI �EATTON (Suid.).
9. rPAMMATIAI AilOPIAI (Suid.).
10. Un răspus la Apărarea lui Alcibiade n Banche­
htl lui Platon, scrisă de Diophanes (Porfir, Vit. Plot. 15).
11. EnifPAMMATA (Eust.).
12. IlEPI TOT E> EMIN, tratat dedicat lui Cysarios
(Stob. Ed.).
13. Un tratat împotriva cărţii false atribuită lui Zo­
roastru (Porfir, Vit. Plot. 16).
14. nEPI 0EION ONOMATON (Suid.).
15. EI� TO 0EO>PA�TOT IlEPI KATA>A�EO� KAI
AIO>A�EO� (Boethius n Arist. De interpr.).
16. El� TO 00TKTlIlOT IlPOOMION, IlPO�
API�TEIlHN (Suid.).
17. nEPI .EON, nPO� AOfrINON (Porfir, Vit. Plot. 20).
18. O IEPO� rAMO�, un poem scris u ocazia celebră­
rii zlei de naştere a lui Platon (ibid. 15).
19
 19. EI� THN TOT IOTAIANOT XAMAIOT >IAO�O>OT
I�TOPIAN (Suid.).
20. EI� THN MINOTKIANOT TEXNHN (Suid.).
21. o nPO� NHMEPTION Aoro� ·(Chirl, c. Julian. III.
79 sq.); pare să i fost un tratat despre providenţa divină.
2. OTI EEO TOT NOT T>E�THKE TO NOHMA (Porfr,
Vit. Plot. 18).
23. nEPI TH� OMHPOT >IAO�O>IA� (Suid.).
24. TEPI TE� EE OMHPOT O>EAEIk TON BkAEON,
n zece cări (Suid.).
25. nEPI nAPAAEAEIMMENON TO noIHTH
ONOMATON.
26. nEPI TON KATA nINlAPON TOT NEIAOT nErON
(Suid.).
27. Comentarii la Enneaele lui Plotin (Eunap., Vit.
Poph.).
28. EI� TON �O>I�THN TOT TAATONO� (Boeius,
De Di·ois. Praef.).
29. TMMIKTA ZHTHMATA, n şapte cărţi (Suid. ).
30. TEPI TAH�, n şase cărţi (Suid.).
31. >IAOAOro� I�TOPIA, n cinci cărţi (Suid.; Euseb.
Prnep. Ev. X. 3, care citează un pasaj din prima carte).
32. nEPI rTXH�, n cinci cărţi (Suid.; Euseb., Prep.
E-o. XIV.10).
33. TEPI TON TXH� lTNAMEON (Stob. Eclog.).

20
 Notă asupra ediţiei

Pentru traducerea de faţă s-au folosit în principal ediţia

lui E. Lamberz, Senteniae ad intelligibilia ducentes, Leipzig,
Teubner, 1975 (a cărei numerotare am adoptat-o şi al cărei text
l-am reprodus n Anexe) şi cea a lui F. Creuzer din 1855 (vezi
bibliografia de la sfârşit). Am avut la dispoziţie şi traducerea
în limba franceză a ediţiei Brisson (2005); traducerea în en­
gleză a lui h. Taylor (1823) şi cea a lui h. Davidson (1869);
traducerea în latină a lui Marsilia Ficino, De occasionibus sive
causis ad intelligibilia nos ducenibus (1497), din Marsilii icini
philosoplri platonici medici atque theoloi onmium praestanissimi,
Openmz; tomus secunds, Guillaume Pele, Pris, 141, pp. 870-873
(pagini reproduse în facsimil în Anexe) toate cele patru ediţii
iind de un real olos în rezolvarea unor probleme de înţelegere
a unor pasaje porfiriene.

Textul traatului porfian A>OPMAI IlPO; TA NOHTA s-a

păstrat în mai multe copii de manuscris6:

W - Veneţia, Marcianus: Marcianus Graecus 519 (colc.

773), f. 123r-133v. Descoperit de Heseler în 1909. Conţine 29
sentenţe (mijlocl sec. XV).

U - Roma, Vatican: Vaticanus Graecus 237 (înainte 171),

ff. 56r-75r. Acest manuscris şi cele care i-au urmat conn 4
sau 28 de sentenţe. Conine un mare număr de corecturi, toate
găsindu-se în manuscrisele care au fost copiate după el (sfârşit
de sec. V).
N - Napoli: Neapolitanus Burboicus Graecus II E 19. f.
186r-194r. Descoperit de Lamperz. Foarte apropiat de U, fără a
i o copie a acesuia (mijlocul sec. ).
v - Roma, Vatican: Vaticar.us Graecus 1737. O copie a lui
W (sec. XVI).

c - Veneţia, \farcianus: Marcianus Graecus 263. Copie di­

rectă a lui U. 32 de sentenţe tsfârşit de sec. xr').

36 Vezi Porphyre, Sentences. Etudes d'introduction, texte grec

et traduction ra;ase; avec une traduction anglaise de John
Dill_on, ed. Luc Brisson, J. Vrin, Paris, 2005.
21
 m - Mnich: Monacensis Graecus 91. Copie directă a lui U
(anl 1525).
q - Paris, Bibioheque Naionale: Parisnus suppl. Graecus
450. Copie directă a lui U (nceput de sec. X).
-
Y pierdut: acest manuscris era o copie directă a lui U şi
coninea 28 sentenţe. Copiile directe sau indirecte ale acestui
manuscris sunt:
b - Oxford, Bibi. Boleină: Bodleinus iscellneous 105.
1- Florena, Meice-Laurezina: Laurenianus 80.15.

n - Munchen: Monacensis Gr. 171 .

d - Munensis Gr. 144
e - Madrid, Escorial: Scorialensis y.1.10.
f- Roma, Vaicn: Vaicanus Barb. Gr. 252.

Există asfel rei manuscrise independente, W, U, N. U şi N

proin dinr-o sursă comună; iar acea sursă comună provine,
împreună cu W, dinr-un singur manuscris mai vechi. Acest
ratat a fost publicat penru prima dată n 1497 în Florenţa,
într-o traducere latină a lui Marsilia Ficino la ordinul lui
Lorenzo Magnificul, de căre Adlus Manutius, la doi ani după
moartea lui Ficino. Textul este unul dintre cele care provin din
Y. Colecia completă de 4 de sentenţe a fost stabilită penru
prima dată de căre Holstenius (Lucas Holste, 1596-1 661) n
1630.
Totuşi nici unul dinre aceste manuscrise nu conne toate
sentenţele, care pot fi găsite citate şi în An tlwlogium-ul lui
Stobaeus (sec. V). Acest lucru ne araă că Stobaeus a avut acces
la un manuscris diferit de principalul srămoş al tuturor ma­
nuscriselor pe care le cunoaştem acum.

Alexandu Anghel

22
 Sentente ,

DESPRE NATURILE INTELIGIBILE

{A>OPMAI TPO� TA NOHTA)
 1.Orice corp se află în spaiu37: nici unul dinre
lucrurile care sunt incorporale prin sine sau vreun
lucru de acest fel nu se află în spaţiu.

2. Lucrurile care sunt incorporale prin sine,

deoarece sunt superioare faţă de tot ce este corp şi
spaţiu3s, sunt pretuindeni; fără <a avea> întindere,
ci <fiind> lipsite de părţi.

3.Lucrurile care sunt incorporale în sine nu

sunt prezente în corpuri la modul local (Tm1Kw�), ci
sunt prezente în ele atunci când doresc, înclinându-se
spre ele atât cât le stă în natură să se încline. Dar
deşi nu sunt prezente în <corpuri> la modul local,
ele sunt prezente în acestea prin relaţie (x€uc1).

4. Lucrurile care sunt incorporale prin sine nu

sunt prezente în realitate ( morrauc1) şi nici în esenţă
(ouul.), căci ele nu sunt amestecate cu corpurile,
ci prin existenţa ce provine din înclinarea lor, ele
ransmit o anumită putere care este porivită39 cor­
purilor. Căci înclinarea <lucrurilor incorporale>

37 Gr. To'o), lit. „ loc" .

38 Ediia Lamberz are doar 'a1� eT1 To'ou.
39 rp uExou); sau „apropiată faţă de corpuri" .
�
25
dă existenţă unei a doua puteri40 care este potrivi­
tă corpurilor.

5. Sufletul este înr-adevăr un intermediar între

natura care este indivizibilă şi natura care, în ceea ce
priveşte corpurile, este divizibilă; dar intelectul (10D�)
este numai natură indivizibilă; corpurile sunt numai
divizibile; iar calităţile şi formele materiale (€vuAa
Eii�), cât priveşte corpurile, sunt divizibile41.

6. Tot ceea ce acţionează asupra altui lucru nu

face ceea ce face prin apropiere sau prin atingere;
dar chiar şi acele 1 ucruri care acţionează prin a pro­
piere şi prin atingere, folosesc apropierea în mod
accidental.

7. Sufletul este legat de corp prin întoarcerea

căre pasiunile provenite de la acesta şi, în scimb,
este eliberat <de corp> prin impasibilitate.

8.Ceea ce natura a legat, tot natura dezleagă;

iar ceea ce sufletul a legat, tot sufletul dezleagă.
Aşadar, natura a legat corpul în suflet, dar sufletul
s-a legat pe sine însuşi în corp. În consecinţă, natura
dezleagă corpul de suflet, însă sufletul se dezleagă
pe sine însuşi de corp.

9.Aşadar, moartea este de două feluri: cea care

este îndeobşte recunoscută, când corpul se separă
de suflet, şi cea a filozofilor, când sufletul se separă
de corp. Iar una nu-i urmează deloc celeilalte.

40 „
Sau unei puteri secundare": sufletul iraional.
41Sent. citată de Stobaeus, Eclogae physicae, I. 52, p. 814.
26
 10. Toate lucrurile sunt în toate42, dar înr-un
mod propriu naturii fiecăruia: în intelect, la modul
intelectual; în suflet, la modul discursiv; în plante, la
modul germinal; în corpuri, la modul reflexibil; iar
în transcendent, la modul nonintelectual şi supra­
esential.
I

11.Realităţile incorporale se divid şi se îmul­

ţesc atunci când coboră în individuale prinr-o
scădere de putere; în timp ce, atunci când urcă,
acestea sunt aduse la unitate şi se întorc laolaltă prin
supraabundenţă de putere43.

12. Omonimia4 nu este doar în corpuri, dar <se

poate> spune şi „viaţă" în mai multe sensuri, căci
una este viaţa plantei, alta este a animalului, alta a
<fiintei>
I
intelectuale, alta a naturii, alta a sufletului,
alta a intelectului şi alta a transcendentului45; căci şi
acesta are viată,
I
chiar dacă nici unul dintre lucrurile
care provin din el nu posedă o viaţă asemănătoare.

13. Tot ceea ce generează în virtutea propriei sa­

le naturi, generează ceva care este inferior lui însuşi,
iar tot ceea ce este generat se întoarce din fire (,uuE1)

2 Creuzer are: 0x o,olw) v 1oouU1 i1 rrâ-111 care s-ar raduce

prin „nu înţelegem la fel în toate cazurile" . Am adoptat vari­
anta manuscrisului w şi a lui Stobaeus: na1Ta Ml El rrâow. Vezi
şi Proclos, Elemente de teoloie 103; Comentaiu la Timaios 1.335,
12-18.
4 3 Cf. Plotn, En. V.3.16, 8.1; VI.2.22.

4 To u:11 J,01; cu sensul aristotelic de lucruri care au acelaşi

nume, dar naturi şi definiii diferite; vezi Etica nicomahică 1096
b 27.
45 Aflat dincolo de intelect.

27
spre cel care l-a generat. Dinre <principiile> care
generează unele46 nu-şi îndreaptă însă delc atenţia47
spre ceea ce au generat, în timp ce altele48 în parte
îşi îndreaptă şi în parte nu-şi îndreaptă atenţia
înr-acolo, iar altele îşi îndreaptă atenţia doar spre
ceea ce generează şi nu se întorc spre ele însele49.

14. Tot ceea ce este generat dintr-un altul conţi­

ne cauza generării, din moment ce nimic nu este
generat fără o cauză. Dar, dinre lucrurile generate,
cele care posedă existenţă prin alcătuire sunt des­
ructibile tocmai din acest motiv; în schimb, acele
lucruri care, fiind simple şi nealcătuite, posedă exis­
tenţă în simplitatea realităţii lor, sunt indisolubile
fiindcă sunt indestructibile, spunându-se că sunt
„născute" nu fiindcă sunt alcătuite, ci fiindcă de­
pind de o anumită cauză . Aşadar, corpurile sunt
generate în două feluri: fie depind de o cauză care le
produce, fie sunt alcătuite. Însă sufletul şi intelectul
sunt generate numai în sensul în care depind de
o cauză şi nu în sensul în care sunt alcătuite. Prin
urmare, unele sunt generate, disolubile şi destructi­
bile, pe când altele, în măsura în care sunt nealcă­
tuite şi astfel indisolubile şi indestructibile, nu sunt
generate, dar în măsura în care depind de o cauză,
sunt generateso.

6 Cele niversale.
47 er1Tpe>E1; raducerea prin „întoarcere" sau „ conversie" nu se
mai poriveşte aici, având n vedere că este vorba de relaia
dinre un principiu superior şi unul inferior.
8 Cele în mai mare măsură pariculare.

49 Cf. Ploin, En. IV.8.6; V.1.6, 3.7.

o Sent. citată de Stobaeus, Eclogae physicae, I. 51, p. 81 4

28
 15.Amintirea nu este păstrătoarea reprezen­
tărilor .rrau1wv), ci a acelor lucruri care au fost
avute în vedere pentru a fi înaintate din nou <ca
probleme>.

16.Sufletul conine raiuile (Aoyou�) tuturor lu­

crurilor şi îşi exercită activitatea în coformitate cu
acestea fie când este împins de căre un altul să aci­
oneze, fie când se întoarce înăuntru, către aceste
<raţiuni>51. Iar atunci când este, ca să spunem aşa,
chemat de către un obiect exterior, el se foloseşte de­
senzaţii; dar pătrunzând în sine, căre intelect, se
angajează (7lvETa1) în procesul gândirii. De aceea,
s-ar putea spune că nici senzaţiile şi nici intelecţiile
nu vin din afară [ . . . ] Aşa cum la vieţuitor percepţi­
ile nu se petrec fără afectările organelor senzoriale,
tot aşa şi gândirea nu se petrece fără fac ul ta tea
imaginativă: sau, pentru a păstra analogia, aşa cum
impresia <exterioară> însoţeşte vieţuitorul care are
experienţa percepţiei sezoriale, tot aşa şi imaginea,
în cazul sufletului, este o consecinţă a gândirii52.

17. Sufletul este o natură fără mărime, imateria­

lă, incoruptibilă, cu viaţă ce are puterea de a trăi53
de la sine, posedând existenţă.

51 Vezi şi rimiterea la Porfir dn Nemesios, De natura lwminis 7.

52 Cf. Olympiodoros, Comentariu la Plzaidon VI.2.1 0-12: „Imagi­
naţia stă în calea cugetărilor noastre intelectuale; şi asfel, atunci
când suntem inspiraţi e către zeu (v8ouuri1), dacă intevine imagi­
naia, actul inspiator încetează, căci inspiraţia şi facultatea imagi­
nativă sunt contrare" (ed. Westerink). Legat de această sent.,
vezi Plon, En. IIl.6.18; V.6.2; V.3.7.
53 De la verbul 'aw.

29
 18. Una este vătămarea corpurilor <şi> alta cea
a incorporalelor. Căci vătămarea survine odată cu
scimbarea, pe când înclinaţiile şi afectările sunt ac­
te care nu prezintă nici o asemănare cu aprinderile
şi răcirile corpurilor. De aceea, dacă vătămarea cor­
purilor este însoţită mereu de schimbare, trebuie să
afirmăm că toate incorporalele sunt neafectate. Căci
lucrurile care sunt separate de materie şi de corpuri
sunt aceleaşi în act; iar lucrurile care se asociază cu
materia şi cu corpurile sunt în sine neafectate, pe
când cele în care acestea sunt contemplate sunt afec­
tate. Căci de fiecare dată când vieuitorul percepe,
sufletul se aseamănă cu o armonie separată, miş­
când de la sine însuşi corzile acordate, în timp ce
corpul se aseamănă cu armonia din corzi, care nu
este separată <de acestea>. Însă cauza mişcării este
vieţuitorul, fiindcă este însufleţit (€.u,01): <vieţui­
tor ce poate fi> comparat cu muzicianul <care mişcă
corzile instrumentului> fiindcă este armonios în in­
terior. Corpurile ainse printr-o afectare senzorială
se asemănă cu corzile acordate <ale unui instru­
ment muzical>. Căci acolo nu armonia este afectată,
<armonie> care este separată, ci corzile, iar muzicia­
nul mişcă <corzile> potrivit armoniei care este în el.
Într-adevăr, chiar dacă muzicianul ar vrea <să cânte
bine>, coarda tot nu se va mişca corespunzător dacă
nu i-ar dicta armonia.

19.Numele de „incorporale" nu este impus

prin apartenenţa comună la unul şi acelaşi gen, cum
este în cazul corpurilor, ci prin simpla lor lipsă
(TEp}w) cât priveşte corpurile. De unde, unele nu
sunt oprite să fie existente, iar unele să <fie> non-

30
existente (ouK ora); astfel, unele sunt anterioare cor­
purilor, iar unele sunt împreună cu corpurile; unele
sunt separate de corpuri, iar unele nu sunt separate;
unele sunt subzistente prin ele însele, iar unele au
nevoie de un altul pentru a exista; unele sunt ace­
leaşi cu actele şi cu vieţile mişcate prin sine, iar
unele depind pentru vieţile lor de acte particulare.
Căci ele sunt numite <inc orporale> printr-o negare
a ceea ce nu sunt, iar nu printr-o afirmare a ceea ce
sunt.

20. După cei din vechime, proprietăţile materiei

sunt acestea: <Este> incorporală, fiindcă este diferi­
tă de corpuri; fără viaţă, fiindcă nu este nici intelect,
nici suflet şi nici ceva care să vieţuiască în sine;
<mai este> fără formă, fără raţiune formatoares4,
fără limită, fără potenţă. De aceea, aceasta nu este
ici măcar fiinţă, ci nefiinţă; şi nu este nefiinţă la fel
cum mişcarea sau repausul sunt nefiinţăss, ci nefiin­
ţă cu adevărat; este o imagine56 şi o iluzie de masă,
fiindcă este conţinută de masă în mod primar; este
lipsă de potenţă, aspiraţie de existenţă, este stabilă
fără să fie statornică şi apare mereu ca fiind opusul
ei înseşi; este mare şi mică57, puină şi multă, insfi­
cientă şi excesivă; devine neîncetat, nu stă dar nici nu
poate să fugă; şi se află într-o lipsă totală a fiinţei
(ToD 01To�)ss. De aceea, <materia> minte tot ceea ce
spune despre sine: deşi pare că este mare, este de

4 .Ăoyo); am adoptat lecţiunea lui Lamberz, bazată pe textul

Enneadelor; Creuzer are .oîo).
55 Vezi Platon, Soistul 256d.
56 Sau reflex.
57 Cf. Aristotel, Metaizica I. 6. 98b 20.
58 Sau realitate.
31
fapt mică; căci este ca o amăgire ce dispare în nefiin­
ţă (,} 01); căci fuga ei nu este o schimbare de loc, ci o
părăsire a fiinţei. Şi de aceea, imaginile din ea sunt
într-o reprezentare deşartă, aşa cum obiectul relec­
tat într-o oglindă este aşezat în altă parte; pare să
fie plină, chiar dacă nu conţine nimic şi pare toate
lucrurile59.

Afectările se raportează la tot ceea ce se ra­

21.
portează distrugerea. Căci primirea vătămării este
calea spre distru gere, iar distrugerea aparţine ace­
luiaşi lucru căruia îi aparţine vătămarea. Însă nici
unul dintre incorporale nu piere . Iar unele dintre
ele fie sunt, fie nu sunt, astfel încât acestea nu sunt
deloc afectate. Căci cel care este afectat nu trebuie să
fie de acest fel, ci <trebuie> să se poată schimba0 şi
să <poată> i distrus de calităile acelor lucruri care
îl asaltează şi îi produc afectarea. Căci cel care se
află într-un lucru nu poate fi denaturat de ceea ce
se petrece. Aşadar, materia nu este afectată (căci în
sine este lipsită de calitate) şi nici formele care intră
şi ies din ea61, ci afectarea ţine de compus şi de ceea
ce există în acest compus; căci <doar> ulimul este
văzut ca fiind supus forţelor contrare şi calităţilor
acelor lucruri care năvălesc asupra sa şi produc vă­
tămare. Asfel şi acele lucruri a căror viaţă este din
afară şi nu de la ele însele pot fi afectate atât de
<prezenţa> vieţii, cât şi de lipsa vieţii. Acele lucruri
a căror existentă '
constă într-o viatăI
neafectată, ră-
mân în mod necesar în viată; I
atât cât afectarea nu

59 Această sent. este practic un extras din Plotn, En. 111.6.7.

0 J..01ov8.1; lit. „să poată deveni un altul" .
61 Cf. Platon, Timaios SOc.
32
 <se regăseşte în> absenţa vieţii, într-atât <aceasta>
este absentă a vietii. Prin urmare, aşa cum cm-
' ,

brea şi vătămarea se află în compus sau în ceea ce

este alcătuit din materie şi formă, după cum este
. cazul corpului (ceea ce nu este valabil şi pentru
materie), tot aşa şi viaţa şi moartea şi vătămările de
acest fel sunt observate în compusul <format> din
suflet şi din corp. Totuşi, lucrul acesta nu i se în­
tâmplă şi sufletului, căci el nu este un lucru alcătuit
din absenţa vieţii şi din viaţă, ci numai din viaţă;
fiindcă sufletul este substanţă simplă62 şi raţiunea
<sa> este mişcată prin sine63.

2. Natura intelctivă este atât de omogenă, încât

realităţile se află atât în intelectul particular, cât şi în
cel atot-desăvârşit (rareĂel1). Dar în <intelectul>
universal chiar şi <intelectele> particulare <sub­
zistă> la modul universal, pe când în <intelectul>
particular chiar şi universalul <subzistă> la modul
particula4.

23. Moartea naturii a cărei existentă ,

tine de via-
I

ţă şi ale cărei afectări sunt vieţi trebuie să consiste şi

ea într-un fel de viaţă, iar nu într-o privaiune abso­
lută a vietii:
I
căci afectarea <acestei naturi> nu este
drumul către absenţa completă a propriei sale vieţi.

24. Î n cazul vieţilor incorporale, procesiile

(npoo�o1) sunt permanente, deşi primele rămân stabi­
le şi constante, fără să piardă nimic <ce provine> de

62Lamberz: . T<ÎJ ĂaTWJI TO OUTl,1 el1.1.

. .

n3Legat de această sent., vezi Plon, En. IIl.6.8-19.

4 Cf. Plon, En. 1.1.8; V.3.5; V.9.8.

33
la ele însele în existenta
I
lucrurilor inferioare lor sau
să se transforme în ceva. Astfel, nici măcar lucrurile
aduse la existentăI
nu sunt aduse la existentăI
cu vreo
deteriorre sau schimbre; <iar> acestea nu sunt năs­
cu te nici asemenea lucrurilor create, care au parte
de deteriorare şi de schimbare. Aşadar, acestea sunt
negenerate şi incorupibile şi, ţinând cont de asta,
sunt născute fără generare şi fără corupibilitate.

25.Prin gândire (1oeu11) se afirmă multe lucruri

despre cel ce transcende intelectul65, însă acesta
poate fi contemplat doar prin non-gândirea supe­
rioară gândirii; tot aşa cum, în timpul stării de ve­
ghe, se afirmă multe lucruri despre starea de somn,
pe când cunoaşterea şi înţelegerea <somnului nu
pot fi obţinute decât> prin somn. Căci asemănă­
torul este cunoscu t de asemănător, din moment
ce întreaga cunoaştere <presupune> o asemănare
între <cunoscător şi> cunoscut6.

26.Cât despre nefiinţă, pe de o prte o producem

separându-ne de fiinţă, iar pe de alta o concepem67
aderând la fiinţă. Astfel, dacă suntem separaţi de
fiinţă nu avem o preconcepţie despre nefiinţa care
este deasupra fiinţei68, ci dăm naştere unui seniment
fals de nefiinţă: adică ceea ce se întâmplă în cazul

65 „
Adică unul", prima ipostază.
6 Cf. Aristotel, Despre sulet A 2, 404b17-18; Metaizica B 4,
1000b5-8; Plotin, En. 1.8.1, 8. Legat de această sent., vezi Plotin,
.
En. V 4.2, 6.5; Vl.9.4.
67 Sau, mai exact, avem o „ preconcepţie" despre ea, adică o
intuiie supranelecuală dspre cea ce e ă easupra inei.
8 Adică prima ipostză.

34
celui care iese din propria sa s tare69. Căci fiecare in­
divid70 poate cu adevărat şi prin el însuşi să se înal­
ţe către nefiinţa care este deasupra fiinţei şi totodată
să rătăcească spre acea nefiinţă care este prăbuşirea
(Karw.a) fiinţei71.

27. Substanţa corporală nu împiedică ceea ce

este incorporal prin sine să fie oriunde vrea şi cum
vrea. Căci aşa cum ceea ce nu are masă este incom­
prehensibil pentru corp şi nu ine deloc de el, tot aşa
ceea ce are masă nu poate sta în calea incorporalului
şi este pentru el precum nefiinţa. Incorporalul nu se
deplasează dintr-un loc în altul unde doreşte (căci
spaţiul este un atribut al masei); şi nu este îngrădit
nici de masa corpurilor; pe când ceea ce prezintă
orice fel de raport cu masa poate fi îngrădit şi poate
să treacă dintr-un loc în altul. Cel care este întru to­
tul lipsit de masă este deopotrivă lipsit de mărime,
nu poate fi controlat de lucrurile supuse masei şi
nu are parte de mişcare dintr-un loc în altul. În con­
secinţă, acesta, oriunde se află, se găseşte într-un
anumit ip de dispoziţie (�1a8€u€1), fiind pretutindeni
şi nicăieri. Asfel, acesta este reţinut72 fie dincolo de
cer, fie într-o parte a universului printr-un anumit
ip de dispoziţie. Însă atunci când este reţinut în vreo

69 ro1 EKTa1r. €.rou; Porfir nu face referire aici la „extazul" n

sens pozitiv, de accedere la un nivel superior de conşinţă, ci
de o coborâre la un nivel inferior de conştiinţă.
7o .-o�. Propunerea lui Lamberz este .i.r 10�.
71 Cf. Plon, En. IIl.9.3; VI.9.2 şi 1 1 .

72 Lit. „a se ala sau a i pus sub stăpânire"; cf. Proclos, Comenta­

iu la Timaios 11.79.2, cu referire la universul „pus sub stăpânirea

Identităţii" (�� oo10}ro� KEKpaJr.1}.
15
parte a universului, nu este vizibil pentru ochi, ci
prezenţa sa se vădeşte din propriile fapte.

28. Când <spunem că> incorporalul este conţi­

nut în corp, nu <înţelegem prin aceasta că> trebuie
să fie închis în cuşcă precum fiarele sălbatice, căci
nici un corp nu-l poate închide sau cuprinde,
nefiind coninut de corp aşa cum lichidul sau aerul
sunt conţinute de burduful de apă; ci trebuie să
aducă la existenţă facultăi care înclină de la unita­
tea din el spre exterior şi prin care <sufletul> apoi
coboară împletindu-se cu corpuF3. Prin urmare, în­
grădirea sa în corp este realizată printr-o extensie
inefabilă. Î nsă nu-l leagă nimic altceva, ci el singur
<se leagă de corp>. Aşadar, el nu eliberează corpul
atunci când este distrus şi descompus, ci se elibe­
rează pe el însuşi, întorcându-se de la ataşamentul
faţă de pasiunile <corpului>.

3 Legat de această propoziţie, Andrew Smith (Pop/zyn/s Plnce

i11 Neoplatonic Tradition, p. 2, Springer, 1974) spune că „ de aici
reultă foarte clar că «Coborârea sufletului» trebuie să ţină
strict de facultăţile căpătate de suflet şi nu de sufletul însuşi"; şi
că „aici avem o dificultate. În Sent. 28 Porfir spune că atunci
când sufletul coboară spre trup se petrece o pierdere de €1wT1;,
în timp ce n Se11t. 37 el neagă că ar avea loc vreo pierdere de
€1wT1;. În Sent. 28 prezenţa sufletului în corp este văzută ca un
fel de extensie sau slăbire a sufletului. Această contradicţie
evidentă dintre Sent. 28 şi 37 se vede chiar din 37, unde Porfir
spune de asemenea că sufletul, când este întrupat, îşi pierde
din puere. Totuşi, trebuie să nu uităm că pierderea de €1wT1;
face mai degrabă referire strictă la puterile exterioare multipli­
cae, decât la sletul însuşi. Această întrebuinţare mai degrabă
liberă a conceptului de grade de realitate care pierd treptat
din putere, unitate şi bunătate este destul de des întâlnită în
neoplatonism" .
36
 Modul în care sufletul este pe pământ - <ca­
29.
re> nu este acela de a merge pe pământ asemenea
corpurilor, ci de a conduce un corp care merge pe
pământ - este de asemenea modul în care sufletul
poate să fie în Hades, când ajunge să conducă o re­
flexie (€i�wAou) care are natura de a fi în spaţiu, dar
care deine pe de altă parte realitatea sa de umbră
(uKoT€1). Astfel încât, dacă Hadesul subpământesc
este loc întunecos, sufletul, deşi fără a fi separat74 de
fiinţa sa, se regăseşte în Hades trăgându-şi reflexia
după el. Căci atunci când iese din corpul solid, <su­
fletul> este însoit de suflul pe care l-a adunat din
<zona> sferelor. Dar având în vedere că, datorită
ataşamentuluFS său faţă de corp, acesta păstrează
raţiunea particulară cre a fost proiectată, n virtutea
căreia, n viata
I
sa76, a avut relatie
I
cu un oarecare corp
determinat - aşadar, prin acest ataşament, asupra
suflului său se întipăreşte o amprentă a propriei
sale imainaţii şi aşa se face că îşi rage reflexia după
el; dacă am spus „în Hades", este fiindcă suflul său
aparţine naturii nevăzute şi întunecoase.
Şi din moment ce acest suflu greoi şi umed se
răspândeşte până la locurile subpământeşti, se spu­
ne că şi sufletul pătrunde sub pământ: nu fiindcă
esenţa sa îşi schimbă locurile sau că se găseşte în
anumite locuri, ci fiindcă ia asupra sa deprinderi
(x€u€1�) ale corpurilor adaptate din fire· să îşi schimbe
locurle şi să li se acorde un lc, acele corpuri care l-au
primit potrivit aptitudinilor <propriei lor naturi>

74 rorw
r l}; lit. „ prădat", „jefuit" .
7s rpor.8Els; cf. sfârşitul sent. 28.
76 Adică n perioada n care a trăit pe pământ.
37
ţinând cont de dispoziţia determinată de <suflet>.
Căci acesta găseşte un corp defiit de rangul şi de
locurile care îi sunt proprii în funcţie de modul în
care este dispus: asfel, atunci când condiţia sa este
îndeajuns de pură, îi este înnăscut (u.,w1) corpul
apropiat de imaterial, mai exact corpul eteric; când,
de la raţiune, a avansat spre proiecţia imainaţiei, îi
este înăscut corpul solar77; când este efeminat şi
împătimit după forma sensibilă, îi este alăturat corpul
1 unar7B; însă când cade în corpurile <pământeşti>
- iar din vaporii umezi condensaţi79 se ridică o înfă­
ţişare (-�o�) raportată la lipsa sa de formă -, atunci
rezultă necunoaşterea desăvârşită a lucrurilor exis­
tente, întunecarea şi puerilitatea.
Iar la ieşirea sa <din corp>, când încă îşi mai are
suflul tulburat prin această evaporare umedă, atra­
ge o umbră către sine şi este îngreunat: fiindcă un
astfel de suflu inde din fire să pătrundă în profun­
zimile pământului, dacă nu cumva este atras de
vreun alt motiv în direcţia contrară. Căci aşa cum
sufletul care poartă învelişul pământesc trebuie să
fie ataşat de pământ, tot asfel cel care atrage către
sine un suflu umed trebuie să poarte o reflexie. Şi
atrage către sine elementul umed când urmăreşte

7 JĂ10E1a€�, lit. „asemănător soarelui" .

78 TEA}lOE1a€�, lit. „asemănător lunii" . Este vorba despre vehicu­
lele înnăscute ale sufletelor, care intermediază între acestea şi
corpul material, vehicule aflate la graniţa dintre materialitate
şi imaterialitate; vezi Proclos, Elemente de teologie 209, 210.
79 JlET} „
Kor.; se pare că această idee a umezelii" aferente
ataşamentului sufletului faţă de devenire a fost împumutată
de Porir de la Heraclit, pe care l citează în Despre peştera nim­
felor 10.16-11 .19 (ed. Seminar Classics 609).
38
fără încetare să se asocieze cu natura, ale cărei ope­
raii in de domeniul umed şi sunt mai degrabă sub­
pământeşti. Dar atunci când urmăreşte să se retragă
din natură, devine o splendoare uscată (ar, �Jpa),
fără umbră şi fără nori: căci umiditatea formează în
aer nori, în timp ce uscăciunea produce din vapori
splendoare uscatăBO.

30. Nici una dintre ipostazeleB1 plenare şi desă­

vârşite nu se întoarce către propriul produs, ci toateB2
sunt ridic_ate către lucrurile care le-au produs în­
cepând de la corpul universalB3. Căci acest <corp>,
fiind desăvârşit, este ridicat către suflet, care este
inteligent: şi de aceea se mişcă în cerc4; sufletu 1 ss
acestuia <este ridicat> către intelect, iar intelectul
către cel dintâi. Prin urmare, toate lucrurile merg
către acest <principiu prim>, fiecare după propriile
puteri, începând cu cel lat la cea mai mare depăr­
tare <în univers>. Cu toate acestea, urcarea către cel
dintâi este nemijlocită sau mijlocită. Asfel, s-ar putea

80 Sent. citată de Stobaeus, Eclogae physicae I. 52. Cf. Plotin, En.

IV.3.9 şi IV.8.
8 1 roinEw1; acest calc nu rebuie să fie confundat cu termenul
teologic „ipostas"; are un sens strict filozofic şi face n general
referire la lucrurile existente.
82 Am adoptat sugestia lui Lamberz, eliminând cuvintele
r€ĂE1.1 vroTa'E1;, „ipostze desăvârşite", prezente n manus­
crisele folosite de Creuzer.
83 Ko',1Kov ':J,ro;; sintagmă care mai apare, de exemplu, la

Simplicios, Cam. la Fizica de Aristotel IX.467.35, 613.8; X.1359.8

(ed. Diels) şi Ia Philoponos, Cam. la Despre sulet de Aristotel
XV.192.11 (ed. Hayduck).
84 Vezi Plon, En. II.2.1 .

85 Est� vorba despre sufletul universal.

39
spune că lucrurile acestea nu doar năzuiesc după
zeu, dr şi că se bucură de el după propria puteres6.
Pe de altă parte, existenţelor divizibile şi celor
care pot să se încline către pluralitate <le stă în fire>
să se întoarcă spre propriile producţii: de unde pro­
vine greşeala <precum> şi necredinţa reprobabilă
din ele. Aşadar, materia le întinează pe acestea, fi­
indcă se pot întoarce către ea, putând să se întoarc�
deopotrivă spre cele divineB7. Astfel, perfecţiunea dă
naştere <deosebirii> dintre <naturile> secundare şi
cele primare, păstrându-le pe cele care sunt întoarse
spre <principiile> superioare, în timp ce imperfeci­
unea întoarce <naturile> primaress spre cele secun­
dare şi le face să îndrăgească acele lucruri care s-au
întors înaintea lor <de la cele divine spre materie>.

31. Zeul este pretutindeni fiindcă nu este nică­

ieri, iar intelectul este pretutindeni fiindcă nu este
nicăieri, iar sufletul este pretutindeni fiindcă nu este
nicăieriB9. Însă zeul este pretutindeni şi nicăieri în
raport cu lucrurile care îi sunt posterioare - iar el se
află acolo numai aşa cum este şi cum doreşte <să

6 Cf. Plotin, En. 11.2.2: „Căci fiecare astru acolo unde se află,

când l-a încercuit pe zeu cu mişcarea sa, e bucură nu prntr-un

raţionament discursiv, ci împins de legea firii sale" (tr. A.
Cornea).
87 Legat de acest subiect, Porfir a scris tratatul Despre întoarce­

rea suletului căre zeu, citat de Augustin în cartea a X-a a Cetăii

lui Dumnezeu.
8 Este vorba despre sufletele raţionale particulare, cum este

cel al omului, deoarece naturile superioare acestor suflete nu

se întorc niciodată aspra lucrurilor inferioare lor (Taylor).
89 Cf. Proclos, Elemente de teologie 98 sq. : „Orice cauză care

este separată de efectele ei este în acelaşi timp pretundeni şi

nicăieri".
40
fie>; intelectul se află în zeu, însă este pretutindei
şi nicăieri în raport cu lucrurile care îi sunt poste­
rioare; sufletul se află în intelect, <însă> în corp este
pretutindeni şi nicăieri; în timp ce corpul se află şi
în suflet <şi în intelect>0 şi în zeu. Şi din moment ce
toate lucrurile care sunt şi care nu sunt se trag din
zeu şi se află în zeu, el nu este lucrurile care sunt şi
care nu sunt şi nici nu se flă în ele - căci dacă el ar
fi doar pretuindeni, ar fi toate lucrurile şi s-ar afla
în toate; dar din moment ce el este <deopotrivă>
nicăieri, toate lucrurile sunt produse prin el şi în
el91 fiindcă este pretutindeni, dar sunt diferite de
el fiindcă nu este nicăieri - la fel şi intelctul, fiind
pretutindeni şi nicăieri, este cauza sufletelor şi a lu­
crurilor posterioare <sufletelor>, iar el însuşi nu
este suflet sau lucrurile posterioare sufletului şi nici
nu se află în acestea, în măsura în care nu este doar
pretutindeni, dar şi nicăieri în raport cu lucrurile
posterioare lui; iar sufletul nu este corp şi nu se află
ici în corp, ci este cauza corpului, deoarece, fiind
pretutindei în corp, el nu este nicăieri. Ir purcede­
rea (rpoo�o�) universului <merge> până la cel care
nu poate să fie deopotrivă nici pretutindeni şi nici
nicăieri, dar care paicipă în mod parial la fiecare
dintre cele două <modalităti>92.
I

32. Unele sunt virtutile

I
omului aflat la ivelul
civic şi altele cele ale omului care se ridică către sarea
contemplativă şi care, din acest motiv, este numit
„contemplativ''; şi altele sunt <vituile> omului care

90 Completare sugerată de Taylor şi de Lamberz.

91 �., .v01 K.I iv .i,?•.
92 Leg�t de această sent., vezi Plotin, En. I.5.4.

41
este deja un contemplativ desăvârşit şi care este deja
un văzător <al formelor>; şi altele sunt cele ale inte­
lectului, în măsura în care este intelect şi depăşeşte93
sufletul.
Virtuţile civice, bazate aşa cum sunt pe măsura
pasiunilor94, constau în ascultarea şi urmarea proce­
sului raţional în raport cu ceea ce se cuvine (Tov
KaiKoVTo�) în activitatea practică; astfel, din moment
ce au în vedere o societate umană care evită să adu­
că vătămare aproapelui, ele sunt numite ,, civice ''
fiindcă ţin de asociere şi de comunitate. Ele sunt
următoarele: înţelepciunea practică (,po}u1�), rapor­
tată la partea raţională <din suflet>; curajul (.v)p fa) ,
raportat la partea irascibilă; cumpătarea (uw,poUV}),
care constă în acordul şi armonia dintre partea
apetitivă şi raţiune; şi dreptatea (J1Kawuv1J), care,
pentru fiecare dintre <părţile sufletului>, constă în
îndeplinirea rolului său cuvenit în raport cu faptul
de a conduce şi de a fi condus9s.
Pe de altă parte, virtuţile omului care avansează
spre contemplare constau în detaşarea de lucrurile
de aici; astfel, acestea mai sunt numite şi „ purifi­
cări", fiind văzute în abtinerea
,
de la actiunile ce
'
ţin de corp şi de la simpatiile faţă de acesta, căci,
într-adevăr, aceste <virtuţi> aparţin sufletului aflat
în procesul de retragere <din corp> spre fiinţa ade­
vărată (To oVTw� 01), în imp ce virtuţile civice rându­
iesc omul muritor - virtuţile civice sunt totuşi pre-

93 Ka6ap;; nu am optat penru raducerea literală de „purificat"

sau de „separat"; cuvântul pare să facă aici referire la statutul
intelectului n raport cu sufletul.
94 ,E1p10rr
a6Et-; cf. Platon, Phaidon 82a-b; Ploin, En. 1.2.1.
95 Raiunea fiind cea care conduce, iar celelalte pări fnd cele

conduse. Cf. Plotn, En. 1.2.3; Platon, Republica 431c, 434c, 443b.
42
cursoare ale puificărilor, căci numai după ce ne-am
rânduit potrivit acestora ne putem abţine de la a
mai îndeplini ceva ce ţine în principal de corp. De
aceea, la nivelul purficator, înţelepciunea practică
(To ,po1Eî1) nu constă în faptul de a împărtăşi opinii
cu trupul, ci în faptul de a avea activitate de unul
singur, iar acest lucru este desăvârşit prin intelecţia
pură (wv Ka6pw� 10Eî1); cumpătarea reprezintă fap­
tul de a nu suferi aceleaşi pasiuni <ca şi corpul>;
curajul înseamnă a nu te teme să părăseşti corpul, ca
şi cum ai <cădea> în vreun vid şi nefiinţă; iar drep­
tatea este reprezentată de conducerea <sufletului>
de către raţiune şi intelect fără ca vreun lucru să li se
opună. Prin urmare, dispoziţia bazată pe virtuţile
civice poate fi obsevată n măsura pasiunilor, din mo­
ment ce are ca ţel trăirea unei viei umane potrivită
cu natura, în timp ce dispoziţia bazată pe virtuţile
contemplative constă în detaşarea totală de pasiuni,
ce are ca tel asemănarea cu zeul.
'

Dar, din moment ce <termenul> „ purificare"

poate să însemne fie procesul de purificare <a su­
fletelor>, fie starea atinsă de <sufletele> purificate,
virtuţile purificatoare pot fi văzute în concordanţă
cu oricare dintre aceste două semnificaii ale puri­
„

ficării" . De fapt, <ambele> folosesc la purificarea

sufletului şi însoţesc sufletul purificat - căci ţelul
purificării este starea de purificare - dar, din mo­
ment ce procesul de purificare şi starea de purfica­
re sunt îndepărtarea a tot ceea ce este străin, binele
va fi dferit de ceea ce purifică, căci dacă ceea ce este
purificat ar fi fost bun înainte să-şi piardă puritatea,
purificarea ar fi suficientă. Dar dacă purificarea este
într-adevăr suficientă, cel ce rămâne după ea va fi
binele, nu purificarea. Dar sufletul nu este bun din
fire, ci este ceva care poate participa la bine şi este
de forma binelui (a7a60E1J€�), căci altfel nu ar fi ajuns
într-o stare rea. Aşadar, binele pentru el înseamnă a
se uni cu ceea ce l-a produs96, iar răul pentru el în­
seamnă a se uni cu ceea ce îi este inferior. În orice
caz, răul este de două feluri: <în primul rând>, faptul
de a te uni cu <lucrurile iferioare> şi <în al doilea
rând> faptul de a face astfel printr-un exces de pa­
siuni. De aceea, virtuţile civice, deşi nu eliberează
<sufletul> decât de un singur <tip de> rău, sunt to­
tuşi considerate virtuţi şi sunt cinstite; însă virtuţile
purificatoare sunt considerate mult mai demne de
cinstire, <acestea> eliberând sufletul şi de răul care
îi este propriu ca sulet.
Aşadar, sufletul, de îndată ce s-a purificat, tre­
buie să se unească cu cel care l-a produs; şi astfel,
virtutea care îi este proprie după conversia sa con­
stă în aflarea şi în cunoaşterea fiinţei, nu fiindcă nu
o posedă în sine însuşi97, ci fiindcă, fără <contactul
cu> ceea ce îi este superior, nu poate să vadă ce se
află în sine însuşi98 . Aşadar, există o altă clasă de
virtuţi, o a treia, după cea purficatoare şi cea civică,
care aparţine sufletului alat în actul intelectiv99. Iar
<aici>, înţelepciunea teoretică (uoJfa) şi înţelepciu­
nea practică (,poiui�) stau în contemplarea lucruri­
lor posedate de intel�ct, în timp ce dreptatea este
îndeplinirea a ceea ce se cuvine urmărind ntelectul

96 �u intelectul; cf. Plotin, En. 1.2.4.

97 rap ' au�; Lamberz propune formula rap ' au��' „ din sine
însuşi" .
98 Cf. Ploin, En. 1.2.4; III.8.6.

9 9 Cf. Plotn, En. 1.2.6.

44
şi îndreptând activitatea spre intelect; cumpătarea
este conversia interioară <a sufletului> spre intelect;
iar curajul este absenţa pasiunilor, prin care <su­
fletul> ajunge să se asemene cu cel spre care îşi în­
dreaptă privirea şi care este din fire lipsit de pasiuni.
Şi aceste <virtuţi>, la fel ca şi celelalte, se presupun
reciproc1 0.
Există o a patra clasă de virtuţi: cele paradigma­
tice, care se găsesc în intelect; ele sunt superioare
faţă de cele ale sufletului şi sunt paradigmele aces­
tora, <virtutile> sufletului fiind asemănările aces-
'

tora. Intelectul este cel în care paradigmele au parte

de o existenţă simulană. Înţelepciunea practică101
este ştiinţă (€1J), în timp ce înţelepciunea teore­
tică este intelectul în actul cunoaşterii; cumpătarea
este concentrarea în sine însuşi; îndeplinirea propri­
ei activităţi este dreptatea102; curajul este identitatea
cu sine şi rămânerea la sine <în stare> pură dato­
rită abundenţei de putere.
Aşadar, s-a putut vedea clar că există patru
tipuri de virtuţi: cele care aparţin intelectului, cu
caracter paradigmatic şi strâns legate de esenţa
acestuia; cele care aparţin sufletului ce priveşte deja
spre intelect şi este umplut cu acesta; cele care apar­
ţin sufletului omenesc ce se purifică pe sine şi a fost
purificat de trup şi de pasiunile lipsite de raţiune
<ale acestuia>; şi cele care aparţin sufletului ome­
nesc ce pune în ordine fiinţa umană prin stabilirea

1 00
Cf. Plotn, n. 1.2.7.
1 01
Lecţiunea adoptată este dn Creuzer; Lamerz are 1�-1�;
dar se pare că Porfir vrea să facă aici o distincţie înre înţelep­
ciunea practică şi cea teoretică (vezi Dillon & Gerson, 2004).
1 0 2 oiKEwrp.li., lit. „a-ţi vedea de propria treabă"; cf. Plotn, En.

l.2.7.
45
măsurii irationalitătii
' '
şi instaurarea moderatiei
'
pa-
siunilor103. Iar cel care posedă <virtuţile> superioa-
re, în mod necesar le are <în mod latent> şi pe cele
iferioare, dar nu şi inversrn4. Pe de altă parte, cel
care posedă <virtuţile> superioare, dat fiind că le
posedă şi pe cele inferioare, nu va acţiona mai întâi
în coformitate cu cele inferioare, ci doar ca răs­
puns la circumstanţele pe care le întâmpină în lu­
mea generării. Căci, aşa cum s-a spus, obiectivele
lor sunt distincte şi de tipuri diferite. <Ţelul> virtu­
ilor civice este acela de a impune măsură pasiunilor
în raport cu activităţile conforme naturii; cel al vir­
lor purificatoare este acela de a separa complet
de pasiuni <sufletul> care tocmai a asumat măsură;
însă cât priveşte <ţelul> acelor <virtuţi> care nu mai
constau în îndreptarea activităţii spre intelect,. ci au
ajuns la o coincidenţă cu esenţa sa, <nu le mai pu­
tem descrie activitatea>105. Astfel, cel care actionea-
'

ză potrivit virtuţilor practice106 este un om seriosrn7;

cel care acţionează potrivit virtuţilor purificatoare
este un om daimonic sau chiar un daimon bun;
cel care acţionează numai potrivit celor care sunt
îndreptate spre intelect este zeu, iar cel care acţio­
nează potrivit virtuţilor paradigmatice este un tată
al zeilorms.
Prin urmare, ar trebui să ne îndreptăm atenţia
în principal spre virtuţile purificatoare, având în

1 03 Cf.
Plotn, En. 1.2.2.
14 Cf.
Plotn, En. 1.2.7.
1 0s Sugesia lui Schwyzer penru a completa lacuna de aici.

1 06 1.- rpaKTIK�; este vorba despre virtule civice.

101 rouaao-; legat de acest termen, vezi Plotin, En. 1.4.1 1-13;

111.2.15; V.8.3.
1 0s Cf. Plotn, En. 1.2.6.

46
vedere că atingerea acestora este posibilă în această
viaţă şi că ascensiunea spre lucrurile mai înalte109
poate fi făcută prin acestea. Prin urmare, trebuie să
vedem pnă unde şi în ce măsură se poate primi
purificarea1 10; căci aceasta este o separare de corp şi
de mişcările lipsite de raţiune ale pasiunilor. Trebu­
ie să afirmăm cum s-ar petrece 1 ucrul acesta şi până
unde.
În primul rând, am spune că fundamentul şi
punctul de sprijin al purificării este faptul de a re­
cunoaşte că propriul sulet este legat de o substanţă
străină (€TcpoovuiJ) cu o natură diferită. În al doilea
rând, pornind de la acest punct de susţinere111, <in­
divid ul> ar trebui să se adune laolaltă (v1a7E11) din
trup şi dintr-un fel de locuri112, dar adoptând ori­
cum o atitudine complet lipsă de pasiuni faţă de
<trup>. Căci, de fapt, cel care are o activitate legată
neîntrerupt de percepţia senzorială, chiar dacă face
acest lucru fără ataşament faţă de pasiuni, adică fără
să se bucure de plăcerea <prilejuită de acest act>,
atenţia sa este totuşi dispersată împrejurul trupului,
fiindcă este legat de acesta prin senzaţie, dar se mai
supune plăcerilor şi durerilor percepţiilor sezoriale
dacă are o înclinaţie şi o disponibilitate concordantă
faţă de acestea. Aşadar, el trebuie să se purifice mai
ales de această stare; iar acest lucru ar trebui să se
petreacă dacă ia în consideraţie doar plăcerile şi
percepţiile senzoriale care sunt necesare pentru
vindecare sau uşurarea neplăcerii, pentru ca să nu

1 09 T1,1wTip;; sau „mai auguste", „ mai măreţe" etc.

1 10 Cf. Plotn, En. 1.2.5.
m rEtTaTo�; lit. „odgon" .

1 1 2 Plotn, En. 1.2.5.

47
fie tulburat113. Ar trebui îlăturate şi durerile; dar
dacă acest lucru nu este cu putinţă, acestea ar trebui
să fie îndurate cu rezervă, reducându-le <efectele>
prin refuzul de a se mai ataşa de ele. Trebuie să su­
prime şi mânia, atât cât îi stă în putere, dacă poate
cu totul; dacă nu poate, cel puţn voinţa nu ar trebui
să fie amestecată cu aceasta, ci <ponirea> involun­
tară114 ar trebui să fie a altcuivans, iar acea <poni­
re> involuntară ar trebui să fie slabă şi mică. Frica
ar trebui să fie complet suprimată, căci un astfel de
om nu se va teme de nimic - dar şi aici există ele­
mentul involuntar. Totuşi mânia şi frica pot fi folo­
site ca avertisment. Dorinţa pentru tot ceea ce este
nevrednic rebuie să fie înlăturată. Şi nu se va deda
<plăcerilor> mâncatului şi băutului, în măsura în
care îl priveşte pe el însuşi116; cât priveşte dorinţele
sexuale fireşti, <acestea> trebuie să fie lipsite de
elementul involuntar; dar dacă acest lucru s-ar pe­
trece, r trebui să se întindă doar până la imaginea
fulgerătoare care se petrece în timpul visului.
Pe scurt, acest suflet intelectualizat al celui puri­
ficat ar trebui să fie eliberat de toate aceste pasiuni.
Şi ar trebui să dorească ca partea care este mişcată
în direcţia elementului lipsit de raţiune al trăirilor
trupeşi să fie mişcată fără să împărtăşească vreo
patimă şi fără să acorde atenţie <activităţii elemen­
tului lipsit de raţiune>, astfel încât aceste mişcări să
fie de îndată dizolvate de către prezenţa pării raţi-

m Cf. Plon, En. 1.2.5.

1 14
Adică „ceea ce nu se ală sub conrolul voinţei" .
m Adică a rupului.

n; Î n calitatea sa de suflet.

48
anale. Astfel, datorită progresului purificării, nu v a
fi nici un conflict, iar de aici înainte nu va fi sufici­
entă decât prezenţa raţiunii, care câştigă respectul
elementului inferior, astfel încât elementul inferior
însuşi se va simţi dezgustat dacă de fapt va fi pus în
mişcare, fiindcă nu a păstrat tăcerea în prezenţa
stăpânului său şi îşi va mustra slăbiciunea.
Aşadar, aceste <virtuţi> constituie în continua­
re măsuri ale pasiunlor, chiar dacă au asumat o
tendinţă către eliberarea de pasiuni. Iar când <par­
tea> supusă pasiunilor a fost complet purificată, cel
care s-a purificat rămâne împreună cu <partea> ce
nu cunoaşte afectare, căci chiar şi latura pasională
se pune acum în mişcare la ordinul părţii raţionale,
care o călăuzeşte1 1 7 prin propria sa înclinaţie.

33. Fiecare lucru se flă undeva potrivit propriei

sale naturi; dacă se află în întregime undeva nu este
împotriva naturii sale.
Aşadar, pentru corpul care există în materie şi
masă, a fi undeva înseamnă a fi într-un loc <anu­
me>; de unde, pentru corpul universului, care este
material şi posedă masă, a fi pretutindeni înseamnă
a fi <situat> în întindere118 şi în loc întins. Însă lu­
mea inteligibilă, şi îndeobşte ceea ce este imaterial şi
incorporal în sine, fiind fără masă şi fără întindere,
nu se găseşte deloc în spaţiu, astfel încât, pentru
incorporal, ubicuitatea nu este raportată la loc.

1 17 ivdou1ov; lit.
„ tonică" sau „notă fundamentală", „ceea ce dă
tonul acordului muzical"; am preferat o parafră care să ex­
prime cam acelaşi rol pe care l are această notă într-o compo­
ziie muzicală.
118
a�,rrauE1; sau „inteval"; cf. Aristotel Topica 1 42b.
49
 Astfel, o parte a acestuia nu se află aici, iar o
alta dincolo1 19 - căci altfel nu ar fi în afara spaţiului
<şi> nici fără întindere - ci este în întregul său ori­
unde se află; şi nu se găseşte într-un loc, în timp ce
în altul lipseşte - căci asfel ar fi cuprins de spaţiu,
ci este ferit de locul acela - şi nici nu este departe
de aici şi aproape de acolo; căci „îndepărtarea" şi
„ apropierea" sunt afirmate cât priveşte lucrurile
adaptate <să locuiască> în spaiu, potrivit regulilor
dimensiunilor. De aceea, lumea <sensibilă> este
prezentă faţă de inteligibil ca având întindere, în
timp ce incorporalul este prezent faţă de lume la
modul neîmpărţit şi lipsit de întindere.
Atunci când indivizibilul se află în ceea ce are
extensie, este prezent în întregime în fiecare parte,
fiind identic cu el însuşi şi unu ca număr. Astfel,
pentru cel care este din fire multiplu şi înzestrat cu
mărime, cel care nu are nici pări şi nici multiplicita­
te este înzestrat cu mărime şi cu multiplicitate; şi
astfel primul se bucură de cel de-al doilea potrivit
propriei sale naturi şi nu după modul de a fi al aces­
tuia. Dimpotrivă, pentru cel care nu are nici părţi şi
nici multiplicitate din fire, cel care este divizibil şi
multiplu nu are părţi şi nici multiplicitate, şi acesta
este modul în care i se prezintă acestuia: adică indi­
vizibilul este prezent fără părţi, fără multiplicitate
sau localizare, potrivit propriei sale naturi, celui care,
din fire, este divizibil, multiplu sau situat în spaţiu,
însă acela care este divizibil, multiplu şi situat în
spaţiu este prezent celuilalt termen, alat dincolo <de
el>, la modul divizibil, multiplu şi local.

m Cf. Plon, En. I.4.3.

50
 Astfel, trebuie ca, în cercetările noastre, să stă­
pânim bine particularitatea fiecăruia <dintre cele
două domenii> şi să nu le confundăm naturile, sau,
mai ales, să evităm să conferim incorporalului, prin
imaginaţie sau opinie, atributele corpurilor; căci ni­
meni nu trebuie să atribuie corpurilor proprietăţile
incorporalului pur. Faptul este că fiecare e obişnuit
cu corpurile, pe când la cunoaşterea incorporalelor
nu se ajunge decât cu mare dificultate, în lipsa
ideilor clare (aop1Tw1) despre acestea, fără a avea o
înţelegere directă a lor atât timp cât <cel preocupat>
se află sub stăpânirea maginaţiei.
Prin urmare, tu te vei exprima astfel: Dacă <sen­
sibil ul> se ală în spaţiu şi în afara lui însuşi, fiindcă
a avansat în volum, inteligibilul nu se află în spaţiu
şi se află în el însuşi, fiindcă nu a avansat în volum.
Dacă unul este reflexia (€iKw1), celălalt este modelul
(apxiro1), unul posedă fiinţă în relaţie cu inteligibi­
lul, celălalt o posedă în el însuşi, căci întreaga reflexie
este o reflexie a intelectului.
Astfel, amintindu-ne particularităţile fiecăruia
dintre cei doi termeni, nu trebuie să ne mirăm de
ceea ce este neobişnuit în această unire, dacă putem
vorbi până la urmă de o unire120; căci nu avem în
vedere unirea corpurilor, ci unirea unor realităţi
care sunt total distincte una de cealaltă, în ceea ce
priveşte particularitatea existenţei lor. De aceea,
această unire este diferită de acelea care se pot ob­
serva de obicei în cazul lucrurilor care au aceeaşi
esenţă. Aşadar, nu este vorba nici de un amestec,
.
nici de o co ntopire, nici de o conj uncţie şi nici de o

i 20 J�o601; "
sau „conj unc ie .
51
juxtapunere, ci de un mod diferit, care apare ală­
turi de asocierile reciproce ale lucrurilor de aceeaşi
esenţă, indiferent cum se produc, dar aflându-se
dincolo de toate <ipurile de unire> ce cad sub in­
cidenţa percepţiei senzoriale.
Dacă el ajunge la neîntindere prin faptul de a se
afla într-o infinitate de părţi din ceea ce este înins,
fiind prezent în întregime, el nu este prezent nici în
mod divizat, ca şi cum s-ar distribui între părţi, nici
în mod plural, ca şi cum s-ar oferi mulitudinii prin
îmulţirea lui însuşi. Dimpotrivă, el este prezent în
întregul său tuturor părţilor celui înzestrat cu masă
şi fiecărei unităi a mulitudinii, întregii mase şi în­
tregii multitudini, fără diviziune sau multiplicitate
şi unul ca număr.
Însă faptul de a avea parte1 21 de el la modul par­
ial şi divizat este un atribut l <fiinţelor> dispersa­
te în părţi de putere diferită, cărora li se întâmplă
de cele mai multe ori să atribuie în mod fals naturii
de acolo12 propria lor deficienţă şi se lovesc de o
dificultate în ceea ce priveşte esenţa acesteia, de
îndată ce trec de la <esenta> familiară lor la cea a in-
'

teligibilului.

Fiinţa adevărată o oTw� 01) nu este nici mare

4.
şi nici mică123 - fiindcă marele şi micul sunt pro­
priu-zis paricularităţi ale masei -, însă depăşind
marele şi micul, şi fiind deasupra marelui şi dea­
supra micului şi, devreme ce este aceeaşi şi una ca
număr, aflându-se sub cel mai mare şi sub cel mai

1 21a'oAauw, „a se bucura de", „a beneficia de".

12
iKEt}�; sau „naturii din lumea inteliibilă" .
1 3 Pentru această sent., vezi Plotin, En. Vl.4.5.

52
mic, aceasta este găsită ca fiind participată124 deopo­
trivă de tot ce este mai mare şi de tot ce este mai
mic. Prin urmare, nu trebuie să o consideri ca fiind
foarte mare, <alfel te vei întreba cum, fiind foarte
mare, este prezentă în masele foarte mici fără a fi
divizată, micşorată sau redusă - nici ca fiind foarte
mică>, alfel te vei întreba cum, fiind foarte mică,
este prezentă în masele foarte mai, fără a fi îmuli­
tă, mărită sau întinsă - dar percepând simultan ceea
ce depăşeşte, legat de cel mai mare, masa cea mai
mare şi, legat de cel mai mic, masa cea mai mică,
vei concepe cum aceasta este deopotrivă în primul
lucru întâlnit, în orice lucru, în multitudinile şi
masele nenumărate, văzut ca fiind acelaşi şi rămâ­
nând în sine însuşi. Căci aceasta este asociată cu
măreţia universului, potrivit caracterului ei spe­
cific, fără diviziune sau mărime, şi ea, în ciuda
propriei sale indivizibilităţi, este prima (,8a1e1) în
cuprinderea masei şi tuturor părilor universului,
tot aşa cum, universul, la rândul său, fiindcă are
multe părţi, îi este asociat în raport cu pluraliatea de
părţi şi atât cât se poate. Şi <universul> nu o poate
cuprinde nici în totalitate şi nici în întreaga ei pute­
re, dar o întâlneşte în toate lucrurile ca fiind ifinită
şi imposibil ie parcurs <până la capăt>, n măsura în
care aceasta este, printre altele, dincolo125 de întreaga
nasă.

124 UTEX0e101; arh �:doptat vrianta manuscrisului U, iind

vorba de un termen care exprimă destul de oine relaia ierar­
hică (atât de specfică neoplatonismului) dintre o dimensiune
superioară, cea a fiinţei adevărate, şi una inferioară şi derivată,
cea a masei fizice.
15 K,JpEuw, „a fi curat sau liber de".
53
 35. Cel care este mai mare în masă este mai mic
ca potenţă, comparat, nu cu genurile asemănătoare
lui, ci cu lucurile care se deosebesc de el cât priveşte
forma printr-o alteritate de esenţă; căci masa este ca
o ieşire din sine însuşi şi o fragmentare a potenţei.
Prin urmare, cel care este superior în potenţă este
străin de întreaga masă, căci potenţa este umplută
cu ea însăşi, fiindcă ea însăşi este retrasă în ea însăşi
şi, întărindu-se pe ea însăşi, menine forţa (KpaTo�)
proprie acestuia. De aceea, corpul care avansează
către masă este îndepărtat, într-o micşorare de po­
tenţă, de potenţa incorporalului care este adevărat,
în măsura în care fiinţa adevărată nu este golită de
masă, ci rămâne în măreţia potenţei care i se trage
din absenţa masei. Asfel, aşa cum fiinţa adevărată,
în raport cu masa, nu are nici mărime şi nici masă,
tot aşa şi corporalul, în raport cu fiinţa adevărată,
este slab şi neputincios; căci cel care este cel mai
mare ca mărime de potenţă este străin de masă, pe
când cel care este cel mai mare ca mărime de masă
este lipsit de potenţă, astfel încât universul, fiind
pretutindeni, întâlneşte fiinţa care este pretutindeni
- în sensul în care se spune că este pretutindeni - nu
poate cuprinde măreia potenţei acesteia, ci întâl­
neşte o fiinţă care, alături de el, nu este divizibilă, ci
fără mărime şi fără masă.
Prin urmare, prezenţa (rpouula) nu este locală,
ci produce similitudine (€go.01wT1K;), în măsura în
care este posibil ca un corp să fie făcut asemănător
cu un incorporal şi ca un incorporal să se arate
într-un corp făcut să fie asemănător cu el. Şi astfel
incorporalul nu este prezent, în măsura în care cel

54
care cel angajat în materie nu poate fi făcut asemă­
nător cu cel care este pur imaterial, şi este prezent,
în măsura în care corporalul poate fi făcut asemă­
nător cu incorporalul, dar cu siguranţă nu printr-o
receptare egală, căci ambii termeni ar fi distruşi:
cel care este angajat în materie, pentru că a primit
imaterialul, prin transformarea sa în acesta, iar ima­
terialul pentru că s-a angajat în materie.
Aşadar, este vorba de asemănări (o.01wuE1�) şi
de participări (.ETotal) care se petrec la modul reci­
proc pornind de la potenţe şi impotenţe spre fiinţele
care asfel au o esentă, diferită. Prin urmare, univer-
sul se află la o mare distanţă de potenţa fiinţei, iar
fiinţa de impotenţa (sau neputinţa) celui care este
angajat în materie. Dar cel care se află la mijloc, care
face asemănare şi este făcut asemănător, şi care îşi
uneşte extremele, este cauza unei înşelătorii (araJ�)
în raport cu extremele, fiindcă, prin această asemă­
nare, atribuie unuia caracterul celuilalt.

Fiinţa adevărată este numită „multe" (roMa)

36.
nu datorită locurilor diferite, nici măsurilor de masă,
nici datorită acumulării, nici datorită configuraţiilor
sau delimitărilor individuale de părţi, ci fiindcă
aceasta este divizată potrivit muliplicităţii de către
o alteritate imaterială, lipsită de masă şi fără muli­
plicitate. Acesta este şi motivul pentru care este una;
şi nu aşa cum un corp este unu, nici aşa cum un
lucu este unu în spaiu şi nici aşa cum o masă este
una, ci este unu-multe (€i roMa) 1 26, fiindcă aceasta
este alta după modul unităţii. Iar divizată şi unifi-

i 26
Vezi Plon, En. V.1 .8.
55
cată este alteritatea ei; căci alteritatea ei nu este
dobândită din afară şi nici nu este venită din altă
parte; nu prin participare la altceva, ci prin ea însăşi
este multe. Căci aceasta actionează
'
cu toate activită-
ţile sale, rămânând ceea ce este, fiindcă întreaga sa
alteritate a făcut-o să existe prin identitate, <alteri­
tate> care nu se arată în diferenţa dintre un lucru şi
un altul, aşa cum este în cazul corpurilor.
lar127 în cazul <corpurilor> este valabil contra­
riul: unitatea se află în alteritate, fiindcă în aces­
tea, alteritatea este cea care are întâietate, unitatea
venind din afară şi având calitatea de lucu adău­
gat12S; pe când, în cazul fiinţei, cea care are întâietate
este unitatea, adică identitatea, tinând
'
cont că alteri-
tatea este produsă din faptul că unitatea îşi exercită
activitatea. De aceea, <fiinta>
'
este îmulită,
în indi-
vizibil, în imp ce <corpul> este unficat în mulipli-
citate şi masă; prima este statornicită în ea însăşi,
fiindcă este în ea însăşi potrivit unităţii şi nu se în­
depărtează de propria natură, în timp ce ultimul
nu se află niciodată în el însuşi, prin faptul că îşi
capătă realitatea în ieşirea din sine1 29. Prin urmare,
prima este o unitate atot-eficaceno, în mp ce ultimul
este o pluralitate unificată.
Astfel, trebuie să se determine foarte exact mo­
dul în care <fiinţa> este unu şi altul (ev Kal €rEpo1) şi
modul în care <corpul> este, la rândul său, plurali­
tate şi unu, şi să nu se facă confuzie între proprietă­
ţile unuia şi atributele celuilalt.

11
Aici l-am trads pe Kal, cu care începe următoarea afirmaie.
128
€�w8E1 Kal ET'fluoau:�ou�.
1 29 V ezi nota de la sent. 26.

13 0 ra1r:1iprr o1; sau „care acionează la modul total" .

56
 37. Nu trebuie să ne gândim că mulimea de su­
flete s-a produs din pricina mulimii de corpuri, dar
că, înaintea corpurilor, există şi <suflete> multiple şi
<un suflet> unic, fără ca <sufletul> unic şi întreg1 3 1
să le împiedice pe cele multiple să fie în el şi nici ca
<sufletele> multiple să-l împartă între ele pe cel
unic. Căci ele sunt distincte fără să fi împărţit şi fără
să fi fragmentat între ele <sufletul> universal, şi ele
sunt prezente la modul reciproc fără să se confunde
şi fără să facă din <sufletul> universal o îngrămădi­
re (uwpoJ); căci ele nu sunt separate de către limită şi
nu se confundă între ele; tot aşa cum ştiinţele, deşi
sunt multiple, nu se confundă într-un singur suflet
şi, în schimb, nu locuiesc în suflet aşa cum fac cor­
purile, <adică> având o esenţă diferită, ci ele sunt
un fel de acte ale sufletulu i.
Căci natura sufletului are o potenţialitate infi­
nită, iar orice lucru care se petrece în ea este suflet;
toate <sufletele> sunt una şi, pe de altă parte, <su­
fletul> universal este diferit de toate <sufletele par­
ticulare>. Căci aşa cum corpurile, atunci când sunt
divizate la infinit, nu sfârşesc în incorporal, avân­
du-şi diferenierea de segmente raportată la masă,
tot aşa şi sufletul, fiind o formă vitală (e�o� �wi1Kov),
conţine forme la infinit, posedând diferenţe parti­
culare, iar acestea sunt legate sau îndepărtate de
<sufletul> total; dacă <sufletul> ar fi, ca să spunem
aşa, secţionat în el însuşi, <deşi> ar exista alteritate,
identitatea s-ar păstra în continuare. Dar dacă, în
cazul corpurilor, în care alteritatea predomină mai
mult decât identitatea, nici un lucru incorporal care
intervine nu întrerupe unitatea, ci toate <părţile>

„
n Sau total" .
57
rămân unite potrivit esenţei, dar sunt distincte po­
trivit calităţilor şi altor determinări, ce ar trebui să
spunem şi să credem despre viaţa incorporală parti­
culară, în cazul căreia identitatea este mai predo­
minantă decât alteritatea şi căreia nu îi este alo­
cat 1 32 nimic diferit de formă - din care provine şi
unitatea din corpuri - şi căreia nici corpul, când este
adăugat, nu îi respinge unitatea, deşi, cât priveşte
actele <sale>, o împiedică în multe privinţe. Pornind
de la propria sa identitate, <sufletul> înfăptuieşte şi
descoperă toate lucrurile prin activitatea sa specifică
redusă la infinit, deşi, atunci când este purificată de
<legătura cu> rupul, orice parte a sa este capabilă de
toate lucrurile, tot aşa cum orice parte din sămânţă
are potenţa întregii seminţe.
Aşa cum o sămânţă, care este coninută în ma­
terie, este reţinută în părţile sale de către materie
potrivit fiecăreia dintre raiunile (Ao7wv) care consi­
tuie potenţa sa şi care, dimpotrivă, strânsă laolaltă
în potenţa seminţei, ea posedă această potenţă în
întregime în fiecare din părţile sale, tot aşa şi cel ca­
re, în sufletul imaterial, este considerat ca o parte
are potenţa sufleului în întregime. Dar partea din
<sflet> care este înclinată spre materie este reţinută
potrivit formei conform căreia, înainte să se încline,
aceasta este dispusă să intre în relaţie cu ceea ce este
angajat în materie, dar ea posedă deja potenţa <su­
fletului> total şi o descoperă ca fiind în ea însăşi,
<şi> de îndată ce s-a despărţit de ceea ce este anga-

1 32
De la uT0Ke1,a1, „ a sta la bază"; „ a fi supus la"; sufletul îşi
păstrează unitatea dată de propria formă, unitate pe care
corpul nu o influenţează şi căreia nu îi adaugă nimic din di­
versitatea sa.
58
jat în materie, aceasta trece în ea însăşi. Şi din mo­
ment ce, atunci când se înclină spre materie, ea trece
prin lipsa tuturor lucurilor şi golirea propriei sale
potenţe, dar când se ridică spre intelect, îşi înlneşte
propria pleitudine în măsura în care posedă potenţa
întregului <suflet>, pe bună dreptate, primii care au
recunoscut această experienţă a sufletului au numit
în mod enigmatic sufletul Penia pe de o parte şi Poros
pe de altă parte133.

38. Voind să prezinte, atât cât se poate prezenta

prin cuvinte, proprietatea fiinţei incorporale, cei
veci1 34, atunci când zic „ unu" (ev), adăugă de înda­
tă „toate lucrurile" ('ara) , în măsura în care este
„ unu" oricare dintre lucrurile cunoscute prin sim­
turi.
I
Dar când au bănuit că acest „ unu" este diferit
(fiindcă nu au văzut la nivelul sensibil această to-
talitate, <adică> unu care este toate lucrurile în mă­
sura în care este unu), plecând de la afirmaţia că
acesta este „ toate lucrurile", au adăugat cuvintele
„ unu în măsura în care este unu", pentru ca noi să
concepem că faptul de „a fi toate lucurile" în ceea
ce priveşte fiinţa nu provine dintr-o compoziţie şi ca
să ne îndepărtăm de la ideea de acumulare. Şi
atunci când spun că acesta este „ pretutindeni", ei
adaugă faptul că este „nicăieri" . Şi când spun că
acesta este „în toate lucrurile" şi în orice lucru parti­
cular ce poate să-l primească la modul cuvenit, ei
adaugă faptul că acesta este „cu totul în totul" . Şi
în general ei îl fac cunoscut prin intermediul atribu-

1 33Adică „sărăcie" şi „belşug". Legat de aceasă sent., cf. Plotn,

En. IV.9.4, 5; VI.4.4; Stobaeus, Eclogae physicae 1.52.
1 4 P obabil cu referire Ia Parnenide, citat de Plotin, En. VI.4.4.
!
59
telor celor mai contradictorii, punându-le laolaltă
pentru ca noi să înlăturăm de la acesta concepţiile
făurite pornind de la corp, prin faptul că adumbresc
particularităţile care fac să se cunoască fiinţa135.

39.Lucrurile ce pot fi spuse cu adevărat despre

<natura> sensibilă şi cea angajată în materie sunt
acestea: are o existenţă răspândită în toate părţile,
are o existentă, schimbătoare, subzistă în alteritate,
are o existenţă compusă, se găseşte în sine supusă
descompunerii, este observată în loc şi ca masă şi
toate afrmaţiile apropiate de acestea.
Pe de altă parte, <lucrurile care pot fi spuse>
despre fiinţa adevărată136, adică cea care subzistă
în sine <şi este> imaterială, <sunt acelea> că are o
existentă
, neîncetat statornicită în sine, că rămâne în
aceeaşi stare, că îşi are esenţa în identitate, că exis-
tenţa <sa> nu este prin esenţă supusă schimbării, că
este necompusă, nu este supusă nici descompunerii,
nu se lă nici într-un lc, nu este nici dispersată în
volum, nici nu se naşte şi nici nu piere şi toate afir­
maţiile asemănătoare cu acestea.
Aderând la aceste <afirmatii>, , nu ar trebui,
atunci când vorbim şi îi ascultăm pe alţii vorbind,
să facem vreo confuzie în ceea ce priveşte natura
, 1 37.
diferită a celor <două realităti>

40.Când sesizezi o esenţă inepuizabilă (aiwo1

ouulav), nemărginită în ea însăşi potrivit potenţei, şi

135 Legat de această sent., cf. Plotin, En. Vl.5.1.

16 Cf. Plotin, En. IV.7.10.5 şi Vl.3.6.30.
137 Această sent. este un comentariu la Plotin, En. Vl.5.2 şi este

citată de Stobaeus, Eclogae physicae 1.43.

60
când începi să concepi o realitate neobosită, neabă­
tută138, care nu este în nici un fel insuficientă, dar
care este superioară prin viaţa sa extrem de pură
şi umplută de la sine, stabilită în ea însăşi şi toto­
dată săturată din ea însăşi şi fără a se căuta pe sine
însăşi, dacă adaugi acestei <realităţi ideea de> loc
şi de relaţie, prin micşorarea <ce provine> din lipsa
de loc sau de relaţie, tu nu ai micşorat totodată şi
această <realitate>, ci te-ai întors pe tine însui, ac­
ceptând ca pe un văl reprezentarea sugestivă bazată
pe supoziţie.
Căci tu nu o vei depăşi trecând pe lângă ea, nu
îi vei da nici poziţie sau dependenţă şi nici nu o vei
putea opri la <un nivel situat pe o scară mai> mică,
de parcă nu ar mai putea dărui nimic în procesul
micşorării treptate; de fapt, această <natură> este
neîntreruptă mai mult decât toate izvoarele, conce­
pută <ca fiind> veşic curgătoare şi fără de oprire.
Fie poţi să însoţeşti şi să devii asemănător cu totul
fiintei 1 39, fără să mai cauti nimic; fie, căutând, vei
, ,

trece <la altceva şi vei cădea, ără să ·vezi ceea ce este pre-
zen t, deoarece >140 îţi îndrepţi privirea către altceva.
Dar dacă nu vei mai căuta nimic, fiindcă te bazezi
pe ine însuţi şi pe propria ta esenţă, <se întâmplă
pentru că> ai ajuns să fii asemănător cu totul (TP
rarl w.01w��) şi nu te împiedici în nici unul dintre
lucurile care <vin> de la acesta. Şi nu ai declarat,
nici tu: „Sunt atât de mare", ci, îlăturându-l pe „atât
de mare", ai devenit tot.

138 ' , ' , "

rrTl V aK,TOV, aTpJOV.
1 39 rtÎJ T'
aVTt Ou 0To�. Sau „fina universală" .
1 40 Sugesia lui Lamberz de a completa o posibilă lacună, fol­
sin� texrul plotnian, En. Vl.5.12.
61
 Totuşi şi înainte erai tot, dar s-a mai adăugat alt­
ceva la tine în plus faţă de „ tot" şi ai devenit mai
mic prin adaos, căci adaosul nu provenea din fiinţă;
căci aceleia n-ai putea să-i adaugi nimic. Pn umare,
când ceva se naşte din nefiinţă nu este tot, locuieşte
împreună cu sărăcia şi este lipsit de toate lucrurile.
Când acesta înlătură nefiinta, I
atunci este tot, este
însuşi propria sa saţietate. Şi astfel * * * se recupe-
rează pe el însuşi, înlăturând lucrurile care degra­
dează şi micşorează141 - şi mai ales când crede că el
însuşi este din fire lucrurile cele mici şi nu ceea ce
este el însuşi cu adevărat.
Acesta s-a îndepărtat de el însuşi în momentul
când s-a îndepărtat de fiinţă. Dar când cineva stă în
sine însuşi, fiind prezent aproape de <sine însuşi>,
atunci este prezent şi fiinţei care este pretutindeni.
Dar când se părăseşte pe el însuşi, <când se îndepăr­
tează de el însuşi>142, se îndepărtează şi de <fiinţă> .
Căci aceasta este importanţa pe care o are prezenţa
pentru cel care este prezent cu el însuşi şi absenţa
pentru cel care este separat de el însuşi.
Iar <când suntem prezenţi nouă înşine>, fiinţa
ne este prezentă şi nefiinţa absentă, dar atât timp
cât suntem cu alte lucruri143, <fiinta> I
nu ne este
prezentă; nu ea a ajuns să fie prezentă, ci noi suntem
cei care ne îndepărtăm când ea nu este prezentă. Ce
este de mirare aici? Căci, dacă îţi eşti prezent ţie în­
suţi, u nu eşti absent faţă de <fiinţă>; şi <totuşi>
tu nu-ţi eşti prezent ţie însuţi, deşi <eşti> prezent,
şi fiind tu însuţi cel care este deopotrivă prezent şi

141 ' , ' ,

T. T.r€1iWT.iT. K.I K.TaT,IKpiaiT.,
142 Completare sugerată de Lamberz.
1 43 Lucruri străine de fiinţă.
62
absent, când priveşti către alte lucruri, neglijezi să te
priveşti pe tine însuţi. Şi astfel, deşi fiindu-ţi prezent
tie
I
însuti,
I
tu nu eşti prezent tieI
însuti,
I
şi dacă, din
acest motiv, te ignori pe tine însuţi şi descoperi mai
degrabă toate lucrurile cărora le eşti prezent şi care
sunt îndepărtate de tine, decât pe tine însuţi, care
eşti prezent ţie însuţi din fire, de ce te mai miri
<atunci> că cel care nu-ţi este prezent este departe
de tine, când îndepărtarea acestuia de tine provine
<mai degrabă> din faptul că şi tu eşti îndepărtat de
tine?
Căci, cu cât te apropii mai mult de tine însuţi,
deşi tu eşti prezent <ţie însuţi> şi eşti inseparabil
<de tine însuţi>, cu atât te apropii mai mult şi de
<fiinţă>, care, astfel, potrivit esenţei sale, este tot atât
de inseparabilă de tine pe cât eşti tu de tine însuţi.
Prin urmare, tu poţi să cunoşti în general şi ceea
ce este prezent fiinţei şi ceea ce îi este absent, fiinţa
fiind prezentă pretutindeni şi, dimpotrivă, nicăieri.
Căci celor care pot să înainteze în mod intelectiv în
propria lor esenţă şi să cunoască propria lor esenţă
în chiar această cunoaştere şi să se recupereze pe ei
înşişi prin aflarea acestei cunoaşteri, potrivit unităţii
cunoscătorului şi celui cunoscut - acelora, fiind pre­
zenţi lor înşişi, le este prezentă şi fiinţa. Cât despre
cei care ocolesc propria lor natură esenţială (Tou
Elva1)14 pentru a se îndrepta spre alte lucruri, <prin
faptul că sunt> absenţi de la ei înşişi, este absentă şi
fiinţa.
Dar, deşi nouă ne stă în fire să fim statorniciţi în
propria noastră esenţă, să ne îmbogăţim din noi în-

14 Termen pe care l-am tradus cu sensul dat de Arstotel n

formula To Tf 71 elv.1.
63
şine, să nu ne îndreptăm spre ceea ce nu suntem şi
să fim săraci de noi înşine şi astfel să avem de fapt
sărăcia ca însoţitoare, deşi belşugul 1 45 este prezent;
totuşi, deşi nu suntem separaţi de fiinţă nici prin
loc, nici prin esenţă şi <nu suntem> nici despărţiţi
de ea prin vreun alt lucru, noi ne separăm de ea
prin îndreptarea către nefiinţă şi în consecinţă plă­
im această pedeapsă, şi anume că, prin întoarcerea
de la fiinţă, ne întoarcem de la noi înşine şi nu ne
recunoaştem pe noi înşine. În schimb, prin îndrepta­
rea către iubirea de sine ne recuperăm pe noi înşine
şi ne unim cu zeul. Astfel, s-a spus pe bună dreptate
că <sufletul este închis în trup> ca într-un fel de
închisoare <şi este ţinut în lanţuri acolo aşa cum
sunt ţinuţi sclavii> 1 46 care au încercat să scape, dar
trebuie să se elibereze din aceste lanturi,
'
căci, în tor-
cându-se către lumea sensibilă şi părăsindu-şi pro-
pria sa fiinţă divină (8Eo1 0Ta), acesta este, aşa cum
spune <Empedocle>, „exilat şi rătăcitor de la zeu"I47.
Şi astfel, orice viaţă rea este plină de robie şi astfel
este lipsită de pietate, fără de zeu şi nedreaptă, iar
în aceasta se află un suflu plin de impietate şi, prin
urmare, de nedreptate. Astfel, s-a spus foarte bine
că, dimpotrivă, dreptatea se găseşte în urmărirea
propriilor interese şi că imaginea şi reflexia adevă­
ratei dreptăţi stă în împărtăşirea a ceea ce se cuvine
fiecăruia dintre cei apropiaţi148.

145 Vezi sent. 37.

14b Aici textul prezintă n mod clar o lacună formată din mai
multe cuvinte; cf. Platon Phaidon 67d; acest s_ubiect mai este
tratat de Plotin n En. IV.8.1 .
1 41 Fr. 1 15.43; cf. Plotin, n. IV.8.1 .

1 8 Pentru această sent., vezi Plotin, En. VI.5.12.

64
 41 . Cel care îşi are existenţa într-un altul şi nu
are nici o existenţă esenţială (ouu1wU101) în sine se­
parat de altul - dacă se întoarce spre sine penru a se
cunoaşte pe el însuşi, fără a ţine cont de cel în care
îşi are existenţa esenţială, separându-se de acela
[. . . )149 - se distruge pe sine prin separarea de pro­
pria fiinţă, căci cel care poate să se cunoască pe sine
însuşi fără cel în care este - separându-se de acesta
şi putând să facă acest lucru fră să-şi provoace dis­
trugere - nu-şi poate avea deloc esenţa în cel de la
care a putut să se întoarcă el însuşi spre el însuşi
fără a suferi distrugere şi să se cunoască pe sine
însuşi fără acela.
Dacă, în cazul văzului şi al facultăilor senzoria­
le în general nici una nu se poate percepe pe ea în­
săşi şi nici, dacă se separă pe sine de trup, nu poate
fi conştientă de sine şi nu <poate > supravieţui - în
timp ce intelectul, când se separă pe sine de trup,
atunci gândeşte cel mai muwso şi se întoarce spre
sine însuşi şi nu piere - este evident că facultăţile
senzoriale şi-au căpătat activitatea prin intermediul
trupului, în timp ce intelectul nu şi-a căpătat activi­
tatea şi existenţa prin corp, ci prin sine însuşi 1s1 .

Lucrurile incorporale sunt numite şi conce­

42.
pute în mod legitim prin negarea1s2 corpului, ca

1 49 Urmează cuvintele ll oiue1 7ap arro Kal, care după părerea

celor mai mulţi editori reprezintă o intervenţie a unui scrib,
care încearcă să explice în ce constă nefericita activitate pe care
aceste entităţi încearcă să o întreprindă, şi anume cunoaşterea
sau înţelegerea de sine; cf. Proclos, Elemente de teoloie 83.
1 50
Sau funcţia sa intelectivă este în întregime acivă.
1 s1
Cf. Aristotel, Despre sulet r 5. 430a18. 2-3.
1 52 TTEJTtv; sau „privaţiunea" .
65
atunci când materia şi forma materiei, potrivit celor
vechi, sunt concepute separat de materie, şi de ase­
menea naturile şi potenţele; şi în acelaşi fel locul,
timpul şi limitele. Căci toate aceste lucruri sunt nu­
mite prin negarea corpului. Dar, în afară de acestea,
mai sunt şi alte lucruri care sunt numite „incorpora­
le" printr-o întrebuinţare greşită de limbaj, <adică>
nu prin negarea corpului, ci pentru că, în general,
nu le stă în fire să nască trup. Prin urmare, <incor­
poralele> care ţin de prima <categorie> indicată
subzistă în relaţie cu corpurile, pe când cele care ţin
de cea de-a doua <categorie> sunt cu desăvârşire
separate de corpuri şi de incorporalele care au rela­
ţie cu corpurile; dacă corpurile se află în spaţiu şi în
corp se află limite, atunci intelectul şi raţiunea
intelectivă (10€po� Ăo70�) nu subzistă nici în spaţiu,
nici în corp, nici nu dau direct subzistenţă corpului
şi nici nu au o existenţă dependentă153 de corp sau
de lucrurile care sunt numite „incorporale" potrivit
privaţiunii corpului. Dacă, de pildă, un vid {K€101)
poate i conceput ca incorporal, nu se poate ca inte­
lectul să fie într-un astfel de vid; căci vidul ar fi ca­
pabil să primească corpul <şi> este cu neputinţă să
contină
I
actul intelectului sau să dea un loc activitătii
I

<acestuia>. Din moment ce genul <incorporalelor>

pare dublu, discipolii lui Zenon nu îl acceptă deloc
pe unul dintre ele154, în timp ce, acceptându-l pe ce­
lălaw ss şi văzând că primul <gen> nu este precum
cel de-al doilea, l-au anulat, deşi ar fi trebuit să-l

1 53 Vezi sent. 43.

14 Incorporalul care subzisă n relaie cu corpul.

1 55 Incorporalul care nu subzisă n relaţie cu corpul.

66
considere de un gen diferit şi să nu creadă că, din
moment nu este celălalt, nu are <nici> existentă.
I

43.Intelectul nu este principiul tuturor lucruri­

lor, căci intelectul este multiplu. Dar înainte de
multiplicitate trebuie să fie unul156. Şi este evident
că intelectul este multiplu, căci acesta gândeşte în­
totdeauna gânduri care nu sunt una, ci o mulţime, şi
care nu sunt diferite de el. Dacă aşadar <intelectul>
este identic cu acestea, iar ele sunt plurale, şi inte­
lectul trebuie să fie <la rândul său> plural157.
Iar faptul că acesta este identic cu inteligibile-
1e1ss poate fi arătat astfel. Căci dacă există ceva care
să contemple, acesta trebuie să contemple ceea ce
este conţinut în sine însuşi sau ceea ce se află în al­
tul. Şi este evident cel care contemplă: căci alături
de intelecţie trebuie să existe şi intelect - a-l lipsi de
intelectie
I
înseamnă a-l lăsa fără de esentă.I
Aşadar,
percepţia <intelectului> trebuie să o identificăm
concentrându-ne asupra acelor stări care corespund
cogniţiilor. Iar facultăţile cognitive din noi sunt, în
termeni generali, senzaţia, imaginaţia şi intelectul159.

1 56 Cf. Proclos, Elemente de teoloie 5.

1 57 Vezi sfârşitul acestei sentenţe.
1 5s
Sau obiectele gândirii.
159 Porfir include aici facultăţile cognitive raţionale ale sufletu­

lui în intelect, deoarece, fiind raţionale, acestea rezultă din in­

telectul propriu-zis. Aceste facultăţi, începând cu cea mai de
jos, sunt opinia, dianoia (sau „gândirea discursivă") şi partea
superioară a gândirii discursive, parte superioară care este
intelectul sufletului omenesc; această ultimă faculate este cea
prin care percepem adevărul axiomelor, ea fiind percepţie in­
tuitivă. Dianoia este faculatea discursivă a raţiunii; sau este
acea faculate care raţionează la modul şinfic, obţinând
principiile
. raionamentului său de la intelect. Iar opinia este
67
Cel care se foloseşte de simţuri contemplă lucrurile
exterioare prin contact, iar nu prin unirea cu lucru­
rile pe care le contemplă, ci doar primind o repre­
zentare a acestora din întâlnirea sa cu ele. Aşadar,
atunci când ochiul vede obiectul vizibil, este cu ne­
putinţă ca el să fi devenit identic cu ceea ce vede,
căci el nu ar fi văzut dacă nu ar fi fost separat. Tot
aşa, obiectul atins ar pieri dacă ar deveni identic
<cu cel cu care intră în contact>. De unde este evi­
dent că atât senzaţia, precum şi cel ce foloseşte sen­
zaţia sunt îndreptaţi mereu în afară, pentru a perce­
pe sensibilul 1 60 . Tot aşa şi imaginaţia este îndreptată
mereu în afară, iar prin tensiunea ( Tauc1) sa dă o
<anumită> existenţă dep�ndentă 161 unei imagini
sau, altfel spus, aceasta pregăteşte în exterior, prin
propria sa tensiune îndreptată în afară, o malifesta­
re a imaginii <ce pare că> este ca din exterior. Şi de
felul acesta este percepţia acestor <facultăţi>, dintre
care nici una, orientându-se şi concentrându-se asu­
pra ei înseşi, nu r da nici de forma perceptibilă şi
nici de cea imperceptibilă. Dar, în cazul intelectului,
percepţia nu este de felul acesta, ci <se petrece> prin
orientarea asupra lui însuşi şi prin contemplarea
de sine. Căci părăsind contemplarea propriilor sale
acte, <renunţând să> mai fie ochiul propriilor sale
acte, <care sunt> obiectul vederii sale, el nu va mai
gândi nimic.

acea faculate care şie că un lucru ste, însă nu cunoaşte cauza

acestia sau e ce este (Taylor).
1 60 Sau „obiectul senzaţiei" .

161 Trpv,IT.T.r; termen apropiat de rpvrrr nr�, care poate fi

tradus prin „existenţă parzitară''; este folosit, de pildă, de
căre Proclos, n Despre existenţa relelor 50.141 (ed. oese), cu
referire la modul n care răul poate să persiste.
68
 Prin urmare, aşa cum există <perechea> senzaţie
şi sensibil, tot aşa există şi <perechea> intelect şi in­
teligibil. Prima contemplă întinzându-se în afară şi
găsind sensibilul aflat în materie, pe când intelectul
face acest lucru concentrându-se asupra lui însuşi şi
nu întinzându-se; deşi unii au susţinut contrariul,
considerând că nu există decât o diferentă I
de nume
între realitatea intelectului şi cea a imaginaţiei, de­
oarece acestora li s-a părut că imaginaţia unui vie­
ţuitor raţional este intelecţie. Dar dacă, pe de o par­
te, pentru cei care fac ca totul să depindă de materie
şi de natura corporală rezultă că şi intelectul lor de­
pinde de acestea, şi dacă, pe de altă parte, <intelec­
tul> nostru contemplă corpuri şi naturi care diferă
de el, unde se află aşadar ultimele, cine le va perce­
pe? Fiind în afara materiei, ele nu vor fi nicăieri, la
modul manifestat, decât ca obiecte intelectuale şi
vor fi aduse laolaltă prin intelecţie. Şi astfel dacă
sunt obiecte intelectuale, care vor fi strânse laolaltă
în intelect şi inteligibil, şi dacă va fi el însuşi cel ce
va contempla înţelegând inteligibilele, şi dacă înţe­
lege îndreptându-se spre el însuşi, se întâmplă fiin­
dcă se îndreaptă spre acestea. Şi dacă inteligibilele
sunt multiple - căci intelectul gndeşte o multiplici­
tate şi nu o unitate - şi el va trebui să fie multiplu.
Dar înainte de multiplu se află unul, astfel încât unul
trebuie să fie anterior intelectului.

Intelectul şi inteligibilul sunt un lucru, iar

4.
percepţia senzorială şi sensibilul un altul. Cu inte­
lectul este corelat162 inteligibilul, iar cu percepţia

162 Sau „co-ordonat" .

69
senzorială sensibilul. Însă nici percepţia senzorială
nu poate să se perceapă pe sine prin sine, şi nici
sensibilul; însă inteligibilul, fiind corelat cu intelec­
tul şi <fiind> inteligibil pentru intelect163, nu este
supus deloc percepţiei senzoriale, ci intelectul este
obiect inteligibil pentru intelect. Astfel, dacă intelec­
tul este obiect inteligibil pentru intelect, intelectul ar
i <obiect> inteligibil pentru el însuşi. Astfel, dacă
intelectul ar fi inteligibil şi nu sensibil, acesta ar fi
obiect inteligibil; dar dacă ar fi inteligibil pentru in­
telect şi nu pentru percepţia senzorială, atunci ar fi
<subiect> gânditor (10001). Aşadar, acelaşi <intelect>
va fi el însuşi în întregime cel care gândeşte (1ow1)
şi obiectul gândit (1oou.E101) ca întreg, şi nu după
modul celui care jefuieşte şi este jefuit. Aşadar, el nu
este gândit într-o parte <a sa>, pe când într-o alta
gândeşte164; căci este fără părţi, inteligibil în între­
gime prin întregime şi intelect în toate privinţele,
fără să posede în sine însuşi vreo idee de lipsă a
intelecţiei165. De aceea, nu este adevărat că o parte a
sa gândeşte, iar o alta nu gândeşte; căci, în măsura
în care nu gândeşte, el va fi lipsit de gândiret6.
Nu <putem afirma> nici că el lasă un lucru pen­
tru a trece la un altul; căci, dacă nu îl mai gândeşte
pe cel pe care îl lasă, el ar ajunge să fie lipsit de
gândire în ceea ce priveşte acel lucru. Dar dacă pen­
tru el un lucru nu vine după altul, atunci acesta

1 63 A
doptând sugestiile majorităii editorlor, am omis un pasaj
care, probabl din cauza unei orientări greşite a scribului n
urmărirea textului, repetă unele lucruri deja afirmate.
14 A dică nu există o parte care să ie obiectul şi o parte care să

fie subiectul gândirii.

1 6s Cf. Plotin, En. V.3.6.7-8.

166 Cf. Plotin, En. V.3.6.32; V.9.5.8.

70
gândeşte toate lucrurile în mod simultan167; astfel,
din moment ce gândeşte toate lucrurile în mod si­
multan, iar nu acum lucru şi apoi un altul, el gân­
deşte toate lucrurile în mod simultan şi la nesfârşit.
Aşadar, dacă „momentul prezent"168 ţine de el, iar
trecutul şi viitorul au dispărut pentru el, el există
într-un moment lipsit de întindere, care este „ pre­
zentul" atemporal (TJ 1u1 aao1µ), astfel încât cuvân­
tul „laolaltă", atât în privinţa pluralităţii, cât şi în
privinţa întinderii temporale, i se aplică lui; de
aceea, el <gândeşte> toate lucrurile potrivit unităţii
într-o unitate fără întindere şi deopotrivă atempora­
lă. Dar dacă este aşa, în intelect nu are loc trecerea
dintr-un punct în altul şi, în consecinţă, nici mişcare,
ci o activitate potrivită unităţii în unitate, ferită de
creştere şi de schimbare şi de orice fel de tranziţie.
Dar dacă pluralitatea este unitară şi activitatea si­
multană169 şi atemporală, este necesar <să apară> -
existând în dependentă I
fată
I
de esenta
I
acestei naturi
- ceea ce se lă neîncetat în unitate; iar aceasta este
eternitatea; aşadar, eteitatea are o existenţă depen­
dentă de intelect.
Cât despre faptul de a nu gândi potrivit unităţii
în unitate, ci la modul tranziiv şi în mişcare, lăsând
un lucru şi luând un altul, făcând deosebire între
părţi şi parcurgându-le, cel care are o existenţă de­
pendentă de <acest fapt este> timpul; căci viitorul şi
trecutul subzistă prin dependenţa faţă de o astfel de

1 67 Cf. Plotin, En. III.7.3.16-38; I.7.1 .54-7.

t6s
To vvv, lit. „acum-ul" .
1 69 Am acordat acest cuvânt cu termenul ivipYEta; Brisson are:

., . .. et qu' en meme temps I' activite le soit aussi et qu' ele soit en
outre !ntemporelle" .
71
mişcare. Sufletul îşi scimbă atenţia de la un lucru
la altul, alternându-şi gândurile, nu fiindcă primele
au fost îlăturate şi nici că următoarele au fost adu­
se din vreun alt loc, ci unele par să fie trecute cu ve­
derea, cu toate acestea rămânând în el, în timp ce
altele par să vină din altă parte, dar care de fapt nu
sosesc din altă parte, ci se ivesc din el atunci când se
mişcă prin el însuşi spre el însuşi şi îşi îndreaptă
ciul pe rând spre conţinuurile sale; căci <sufleul>
se aseamănă cu un izvor care nu se revarsă deloc,
dar care îşi deterină conţinuturile să se umfle într-o
mişcare circulară spre el însuşi170.
Aşadar, timpul are o existenţă dependentă faţă
de această mişcare a <suletului>, în timp ce eteni­
tatea are o existenţă dependentă faţă de statornicia
în sine a intelectului, care nu este separată de el, aşa
cum timpul <nu>171 este separat de suflet, căci şi
naturile a căror existenţă este dependentă sunt unite
cu lumea inteligibilă (eKE}. Dar cel care se află în
mişcare, <faţă de cel care se află în repaus,>172 falsi­
fică eternitatea lui însuşi, lipsa de măsură a mişcării
acestuia fiind înţeleasă ca formând conceptul de
eternitate13, iar cel care se află în repaus, faţă de cel
care se află în mişcare, falsifică timpul lui însuşi, ca
şi cum momentul său prezent s-a extins şi s-a în­
mulit potrivit curgerii timpului. De aceea, unii
<oameni> presupun că timpul se lasă văzut nu mai
puţin în repaus decât în mişcare şi că eternitatea,

170
KUKt1J ei� e,,1 a1f_;ouJ.
1 Negaie sugerată de unii editori pe baza textului ploinian,
En. l.7.1 1 .
1 72 Formulă adăugaă d e Mommert.

3 Este vorba despre confuzia dinre etenitate şi pepehlitate.

72
aşa cum am spus, este timpul ifinit, fiecare dintre
cei doi <termeni> atribuind celuilalt propriile sale
calităti,
'
ceea ce se află neîncetat în mişcare înfăti-
I

şând etenitatea pornind de la imobilitate în virtu-

tea identităţii acesteia cu propria sa „desfăşurare
perpetuă'', iar ceea ce este imobil în identitatea acti­
vităţii sale ataşând timpul, pe baza acestei activităţi,
propriei sale statomicii174.
În fine, la nivelul percepţiei senzoriale, timpul
divizat diferă în funcţie de lucrul al cărui imp este,
existând, de pildă, un <timp> al soarelui, un altul al
lunii, un altul al astrului de dimineaţă şi un altul
pentru fiecare dintre celelalte <astre>; şi fiecare mai
are câte un an diferit; iar anul care cuprinde aceşti
<ani>175 îşi are căpătâiul176 în mişcarea sufletului177;
toate aceste <astre> se mişcă imitându-l pe acesta,
dar din moment ce mişcarea sa este diferită de
<mişcarea> lor, atunci şi timpul său este diferit de
<timpul> lor. ltimul este dimensional cât priveşte
atât mişcările locale, cât şi tranziţiile178.

1 14
Cf. Plon, En. 1.5.7; IIl.7.12.
1 75 Marele n.
1 76
Ke,A.1oue1�; sesul acestui temen ese n general acela de
„a se rezuma la", „a fi caracterizat n general de"; Brisson ra­
duce prin „se ramene"; Dillon prin „finds is consummaion";
a m preferat să raduc mai aproape de sensul literal al cuvântu­

lui, care provine din Ke,.10�, „cap", „care ne de cap".

m Sufletul uiversului.
1 1s
Legat de această sent., vezi Plon, En. IIl.7.2-4, 11; V.1 .4;
3.5-6; i .s.1; Prclos, Elemente de teoloie 169-70.
73
Anexe
 IOP>TPIOT
A>OPMAI IPO: TA NOHTA•

I.iâv v uwµa EV TOnJ, ouliv )€ TWV Ka6' a-a

au.TWI i TOrOUTOV EV TrJ.

2. Ta Ka9' aa auwµaTa, auTJ cp KpErTova naTo�

ETr Tonou, nairai ETrv, ou )raTaT�, ă)..' ,Epw�.
.

3. Ta Ka9' ail auwµaTa, ou T'rK� napOVTa TOÎ�

uwµaur napETrv auO� av $ouÂ}Tar 'p0� auTa ;i­
I I

;avTa i niJuKE pinErv· Kar T'rKw� aoî� ou nap0Ta, i

XEUEr 'a€TIV aUTOÎ�.

4. Ta Ka9' a-a auwµaTa rOTaUEr iv Kar ouui. ou

napETrv oJ)i JYKipvaTar O� uwµaur, i ): EK �
j� WTaUEr TrVO� uv.E� µETa)f)wur 'poUE,OU�
wî� u,aurv. 1 Yap prJ)EuTEpav Trva Uva,1v ri­
JUE npouEi Tor) u,aurv.

5. 'H µEV uJ �� ,EpfToJ Kar (�) 'fpr Ta uwµaTa

µEptrk ouui� µiuov Tr, o ): vou� ,iprTo� ouuia
µOvov, Ta ): UW,T, µep1Ta µovov, ai ): 'OIOJTE� Kar
Ta €vuÂa Ei,,nEpl Ta uwµaTa µEprTa.

6. Ou nâv TO 'OIOUV fr� ÂÂo rEÂauEr Kai ,i 'OrEÎ a 'OIE,

ÂÂa Kar Ta 'EÂauEr Kar aJj Tr 'OroUTa KaTa J$E}Ko�
j nEÂauEr jTa1.

7• Wii KaTa)ETar 'p0) rwµa i nrrpoi j 'p0) Ta

na} Ta an' auOU Kar ÂuETal )€ 'AIV )ra � ana6Eia�.

·apud Sntentie ad intelligibilia duentes, ed. E. merz, eipzig,

Teubner, 1975.
77
 8l
lJI 5Dn olJdJ. 5. Dt3i.d, 5J 1.1 J .J 5m lJI J.,i3l
\ I w I ' I ' ' ' ) \ \
5JXI� J.DlJD lQO t�i �. ' lD>_d,i/ 5�tl. 20J.!J ./ �.
1
�(/ 'l Jl[3 J.3JlD �. QO lJ,�y �� �.,13l 1 J.dJ)f. t �i
!.D� D.t! J.nY. ' 1D113 �. 1J.i�1 5m3DJ.DO.Q 5_ �Y.�
�. l� Di! J.3JlD! !D" JYL� �� DD! .1.dJJ' O.QO.
�1� !D" ��3 t !! �.ny ' lDt13 �. lD..1�1 5m3D�)tD � 1? t�i
DD? lJ.i3l � lJ. �m · 1J.3tJl 5mJ.lDt! t�?,i 3l ,!3
' 13X� 5m3o�t3l 5_ tDJ.!D t� noy. 1 .! 1 �.i3l l!l ·ti
t3d
'D.! OT , .DI.3
,
�i �.nD� 5!3 D.Di� t3l �. 5�d. lDJ.Dd.D�.� lo1 9i ��
�. '13'�d.DI.� IQO ! DI 13 f�d.DI.� !DI �� �. ' Dl�J,l13l
�. 5�du 13 '�d.DI.� 5(! ,�QO t�i �. l).lJll3l ��
•
lJL p�d.D1� tDDttt3l �. 5�d. 13o�> t�Ji13l �. t!.
! DI 1 �113l QOL2 J� todl3X QOLQD JJDQO ...lJ!3l �. !JJ ·Ei
·1D..»ş» t�j �.QD l DJo ,y.DdD.
�.QD , .3 l lJL l�?,i !DI /3 'O 1131/I d�l ţj Dll31Ş.� .
oo. ,(. 'ool ,(. '5ţX1 ,m '5m3o�> ,(. 'ood3ot
,m ' noXl i� ,m 100.n> �oj �t ,(. .5JXD(O. tJL
�mj . ! D" �(! ' toin tJi� �. 1oDiJD 510. t� to19i QO ·zi
·J1on o1d3. 5m3iJt�
1DQOdoXlLl / QOi� �. 5!3 !DI lD.!OJJl� �� l JDnDlJDgd3.Q
'5m3iJ!� 13D�>Q toio.. �.DI �. 5!3 lD.lot�J,Y. !DI
lDIOJJd3i t�i lDD2 0!JD90LQ 513DJ.DO.Q 10.DlJ0/ fV " I I
· 5m!onod3.Q ! D" 3. 5m.� tt3t! Dtl3t�.�
�. �� t� '5J»1ym?!3 11oDiJo �� t� '5J»l.>id3.D510.n>
510. �� t� 15J11loy �? ţXp t� '5Jd30l d�l t�i �t i�
• JJDQO 20.DJI� ...5oJ31]0 �(/ 1llD!. l� t�i D.lJJ "OI
1J.3. od�.� •
�. 5od3.� � 5mLtJL QO !DI .5o.DiJD QOL �.1 5ţXp 5i
5işiony t o'9ooy1> !9L �� � '5ţXl 5_ �./ 50.Dl� QO.
notşiony 5ol�iom.l3tD tQO t�i � 'Sooy.1� 5o.DtJJ o . ·6
·So.DiJo �.! 13�y t�nD� �� ţXp '5ţXp
1� DiJo 13�y Dd. t�i 51o�> · 1.DiJo t� t�nD� �� ţXp
•
'ţXl i� DlJD t�i 51D� > �? 3D,?� 13�Y �Q D O.QOL 'X1
W) VJ8eTa, vi )i Kai JOU) 'El}Ta W) a'' aiTia)
Jp],E1a ,010J, ou JV Kat W� VJJETa· Ta ,EJ ăpa
rw,aTa 'EJ}Ta Kal AUTa Kai bJapTa, Ta )i a'EJ}Ta
,EJ W) aVJJETa Kal T,J} Kai MUTa Kal ăbJaPTa,
'EJ}Ta Ji w� (ar') afriou JPJ,E1a.

15. 'H ,,,} ouK ETTr ba1TarrwJ TWJpia, .a TWJ

,eÂe}JEJTWJ EK JEa� {rpo8MeJar) rpo8oÂ}.

16. 'H vi exer ,EJ 'LTWJ OU� AO'OU�, EJEP'EÎ )i

KaT' auwu� i rr' ăÂou ei� ]J rpoxei}rrJ EKKaÂoui}
i eau]J ei� auwu� nrTTpe,ouua Ei) TO eiuw· Kai
rr' ăÂou ,EJ EKKaÂoui} w� rp0� Ta ESW Ta� aiirer�
a'o)i)waw, ei� )i :auJJ eiu)Dua rp0� TOJ JOUJ EJ TaÎ)
Jo}rerr 'lJeTar. Kal OJTE ai;r1) E�w8eJ oJTe Jo}TI)
tăAA} '0Tf )iţ w� Tj ,,µ OUK ăJEU 'a8ou) TWJ ai}­
TrKWJ op'LJWJ ai aiJrer�, ouTw Kal ai Jo}rer� ouK
ă1eu ba1Tarla�· i'J' � TO aJaAO'OJ, w� o rro� 'ap­
aKoÂou/,a ,,ou ai}TrKOU, OUTW TO baJT,T,a vm
KJou} Ero,eJoJ Jo}rer.

17. 'H vi ourla a,E'E}�, ăuÂo�, ăb9aPTO�, EJ 'ii

rap' :auj) :xoun To 'j" KEK},i1} To e7Jar.

18. ..o TO 'LXErJ TWJ rw,TWJ, Ao TWJ auw,aTWJ'

„

TWJ ,EJ 'ap rw,LTWJ UJ Tpom TO 'LXElJ, �� )€ v­

xj� ai oiKErWTEI� Kai Ta rL} EJEp'Era1, ou)iJ :orKuÎar
Jep,LJ'ETr Kai Nseur rw,LTWJ. )ro errrep TO 'LXErJ
rLJTW) UJ Tpoi, a'aj JTEOJ 'LJTa Ta auw,aTa'
Ta ,EJ 'ap uÂ}� KEXWpr,EJa Kai rw,LTWJ ElEp'Erar)
�J Ta auTa, Ta )i UÂ} rÂ}TrL,OJTa Kai rw,aTrJ aJTa
,EJ a'aj, Ta )i :b' WJ JewpETar 'LXEr . OT,J 'ap
TO ')oJ aiJL}Tar, EOIKEJ ' ,EJ vi ap,0Jr. xwprrn
:s :au}� Ta� xop)a) KrJOUJ 'p,or,EJ,� âp,0Jr.
axwprTTµ , TO )€ arTroJ TOU KrJjrar, TO ')oJ, )ra TO
eT1a1 e,xoJ aJLAO'OJ Tj ,ourrKJ ),a TO e71ar EJ­
ap,oJIOJ, Ta )i rA'EJTa rw,aTa �ra raJo) aiiTrKoJ
Ta� 'p,o,eJar� xop)aî)· Kal Yap EKEÎ oux ' ap,0Jla
'E'0JJEJ ; xwp1TJ, AA' ; xop}. Kal KrJEÎ ,EJ o
,ourrKo� KaTa 1J EJ auTJ ap,01raJ, ou JV EKlVJi aJ ;
79
 ,op� ,ouTIKW), Ei Kal o ,ouTIKO� :�ouÂETO, ,J �
ap,ovia) TOUTO Âeou}).

19. 'H TW/ auw,aTWl rpoOpla ou KaTa KOIVO}Ta EVO�

Kai Taou 'ElOJ) OrW rpoOPEJTa1 Ka9anEp Ta
TW,aTa, Kam �E ;1A}1 11 rp0) Ta uw,aTa rrEp}Tll"
oBEl Ta ,€1 aUTWl OTa, Ta ]€ OUK O/Ta El1a1 ou KEKWÂJTa1.
Kai Ta µEV rp0 TWµ,TWl, Ta Je ,ETa TW,aTJJl" Kai Ta
µEV ,WplTa TW,aTWV, Ta le axwp1rra · Kai Ta µE/
Ka8' iauTa ubEJKOTa, Ta li ăAwv Ei� TO Elva1 JEo,EVa .
Kai Ta µiv ElEpyEra1� Ta auTa Kai 'waÎ� aUTOKl�TOI�,
Ta Ji TaÎ� 'waî� napub1rra,€va1) TaÎ� no1a� vE'Eta1�.
KaTa 'ap anobaTll WI OUK ETll, ou KaTa naparraTll
wv irrr npoOP€JTa1.

20. Tj� uÂ}� Ta rlra KaTa TOU� a.aiou� TaaE· auw,aw�

- ETEpa 'ap uw,a TWl-, wo� - o UTE 'ap /OU� OrE
ui ou 'WI KaB' EaJTO -, a1EiJE�, ăÂo'O�, ănElpo),
aJuva�. J10 ouJi Oi, m. ,} 01· Kai o, rrEP
Kr}Tr) ,} 01 ;;rraur� ,} 01, D' ăĂ}81101 ,} 01,
FrlwAov Kai baTaua o'Kou, 0T1 To npwTw� iv o'KJJ To
aUv,ov· Kai EbETI� UnOTaTEW) Kai ETW� OUK EV
rraTEI Kai Ta :vaTla) aEr Eb' EaJOU >aTa,oµcvov,
,1Kpo1 Kai ,'a Kai �rov Kai ,Ăov, iArrov Kai
UnEpE,01, aEi '11.Evov Kal ou µ€1ov ouJ' au bEU'Ell
�11a,E101, e.Er;r) na/TO) TOU OTO�. aro nâv o' naYEA­
ÂETal ;Eu3ETar, Kav ,'a bavTai, ,1Kpo1 irr11·
Ooi 'ap naiprov :rrr bEU'Ol Ei� TO ,} 01· i 'ap buii
ou TOnqJ, .Aa i EK TOU OllTO) anoÂEi;Er" o8Ev Kai Ta
EV aui EilwÂa ETTll E/ ErJwµ ,Erpo11, WrEp EV KaT­
OTPP TO .Aaxou iJpu,€101 aAaxou baTa(o,Evov· Kai
m,nÂa,EVOl, w� JoKEÎ, Kal E,01 ouaiv Kal JoKOUl (Ta
naVTa).

21. Ta na} rEpi TOUTO {ra/Ta}, rEpi o' Kai i b8op,· oao�
7ap ETll Er� b6opav i napaJ� OU na9ou), Kai
wuTou To b8eipE6ar, oo Kai To na,E11· bfMpETa1 ]€
oua:1 au,aw1, Tlla J: aUTWl ;;fTTll ;;OUK ETTll, WTE
ra,Ell oua€1· TO 'ap 7ra,Ol ou TOIOUTOV Elvar JEî,
i' Ooi aAA01ou6a1 Kai bBErpe6ar Ta� rOIOJTI TWl
80
n'rUrOlTWJ Kar TO TaX'UI E,TOWUlTWl' TP �p EVOil
ă..oiwur� rapa Tou 1xo1TO). wTTE ouT' 1 uA1 rLXEr -
,
ăroro) 'ap KaJ' €auT}1 - OUT' Ta ET auj) Ei"} Eiu1ora
Kai Eu)1Ta, aMa To ra8o� TEpi To uwaµ,oTEpov Kai
J To El1a1 €1 TP JvaµJoTEpo1· wri 'ap €1 TaÎ) €va1-
Tlar) �wâµEur Kai TOrO}UI TWl nErUIOlTWV iEwpEhat.
�ro Kal oi� To (j1 €gwJEi Kai ou rap' iarw1, Ta-a To
'j1 Kai TO µ} 'j1 ra8Eî1 oia T'' oi) �i To ETvar iv 'wi
araJEÎ, KaTa 'WJl µEl'lI a1a'K}, Wrr'p i ,'wl�
TO µ} TaiEÎl Ka9' OUOI a'wia. W) 001 TO Tpn"6ar Kal
raXErv Ev TJ Jv8frp Tj Eg uÂ}) T' Kai EiloJ), wEp
i1 To uµa - ou µ}1 i UAJ TOUTo rpoj1 -, ouTw Kai
TO 'j1 Kal aro9v;uK'rl Kai TaXErl KaTa TOUTO fi Tj
JliETJ EK u�� Kar uwµaO) iEWp'ÎTal ou µlv Kai
i } KaTa TouTo J,$ai1E1, or ouK �v Eg .(wi� Kai
'wj� J'KEiµE1ov rpâ.a, ă..a 'W1 µ0101· Kai wOTo
i1 Tj ĂaTWlr TO ouuia1 El1ar Kai AOOJ j� ui� TO
aroKr}TOl.

22. 'H lO'pa ouula oµoroµEJ) ETrl, w� Kai El TP µEprK)

1) El1ar Ta ovTa Kal Ev TP rarrEA'rp· ,.' iv µiv Tj
KaioÂou Kai Ta µEp1Ka Ka8oA1Kw�, E1 �i TJ µEp•KJ Kai
Ta Ka8oÂou {Kal µEp1KaJ µEprKw).

23. Tj� ouuia� k EJ 'wj TO 'Î1ar Kai �� Ta Ta} 'war,

Tau}� Kai o Ja1aw) E1 ror� 'wi K'rTar, ouK €1 'w})
KaiaTa; TT'iUEI, Or µ}�E TO na8o� �i o�o� 'r� iv
ralT'Âj .,wra1 ET7 auTj�.

24. 'Eri TWl 'WWl TWJ auwµaTWJ ai T00�01 µElOTWV

Tw1 rp0Tepw1 €�parw1 Kai $E$afw1 ,,i101Tar Kai ou
JJErpOTWl Tr aUTWl 'r� 71 TWl r' auTa moTTaurv
ou�i µETa$aM01Tw1· WT' OU�E Ta u,1TTaµEva µETa
TrlO� ,8opâ) uJrTTaTar i µETa$oÂj�, 00 � TOUTO ou�i
'lJETar W� J JJop� µETEXOJUa 'El'UI� Kai µETa$oAj�·
a'E}Ta ,p, Kar ,,Japra Kat a'E1TW) Kai aJJaprW)
'E'o10Ta KaTa TouTo.

25. IEpr Tou ETeKErva wu vou KaTa µi1 1,ur1 roAAa AE''­
Tar, iEwpErar �E a101ui� Kp'rTOll loJU'W), � T'pl TOU
81
 Z8
• 5DJ3)D.DOd.
5� >q 1!'Dd.D �.1D! �.QD • {! '1!dD) ' !DI DiJD �.
,
1 !D1Dd) 111JO. 13QY !?QO '9.1D! ?.QD {! '!3? D.DI ?.QD
{
O ! ,?QO �1� "51�d31� DiJD 5f3 . QO.1D! 5_ 10.ddf
lQO 5m3D?.I! , 1� . 1..Di/D J. lD.31!y.iJ t�I.D1
�? 51D • o�. �. 5p 5m3D/1? ?.QD 5?d. 5_ ?.1 50DQO.3 .
,
5 13i/11? 1 0D�O.Q .3? ?.QD {! 'DiQ3J.� t 131,� I.
19d,Q 5�1D1 5> .?QO DiJD 1,3gDy1d3. !DI lD.01� o.� o
1!�QO ?.QD d!, lDD!3YID .10JdJ >J3d,oj 1! 5> 13!? 1 01
-l3YI,) QO 'j3DD.DI 1..Di/D 1! 1!! 10..Di/Dt ?. ·sz
" 1D.31J, QO.QD DJD10dD. . 1o,d.
,
1]. I! (! 'lD.gd� 5,O iyD) '� IQO '10iD91 QO. 13d!i
•
M 1. 1. j..DdI !� 1D.! lD...9dl31 10iD91 QO. no.
13d!i 1! � 1 ?1DdQO d!: � 1D!)Dl? � 10. ? '? ·o oiD?QO
!DI QOXD.1D. 19 >.9. '1D.131'I? !DI 10.! '1D.31DJdQ3
.31! � 10. 11JO. 13D!)Dl? ·1od1oi! 5o3D�11 3.. 5�11.O.
10.u'd1 1 o1,9 1! 1].. �.Q 53)3,!! !DI 5JY3.1D.
101,o! .� ?. '11DDS'.3# 1� O.!310.! 5Jl1.O. !DI
O.D1Q?! 1DD.3doXO13.D >l,! 1! 1QODl.� d!, �. .m1,!
1o.9ioD 1D.!3doXo13.D !?QO - 5o.9. O.D.DJ 'MJ
d!.. o1,! - 1D.3YQog no.R 10..Di/Dt �. 1D.3d!1?
5Jll.O. ��QO . lD.!31 19 �i 5> !DI 10.D?d.l.31 ?
( !DI } tOI,01. �. m.9imD 1 J. ).�O '9.QD '?d. 1!?QO
!DI 10..,!!101,o! �. 1..Di/D J. d!, 5> " 13Y!B '>
!DI 1D.3yQog no.! 1 0113 �i �. 5?d. 51DD.D9.Q 13JJ?O.i?
50.Di/D QO. � �.Q D , )DI ?. 10..Di/Dt ?. ( 5?d.} 1!?Q0 lz •
"1! �i 50.1! QO. Dil..'.DI ?. !.! lD1�DdD. !DI
9 � 9 ?
1 i 1 . d�.Q ?. !.� 1 01�01 ? 1�1! QO.1D! , 1? !DI
5o.10 ''
d3.m
�
'50.DD13 501..1 0 dD, 101 ·no.nD3 DtD.D13
I) '' \ \ - I I '
1 ?.. !d3. '?1kg3glJ '1! �i ?. 50)'. 5��13t 13iJ113,
!{t '1! �i 19 ?. d!.Q ?. 13iQOO1130d. QO '50tt! QO.
13i,J3DldoX 3, ,!3 5> .50.1! QO. 10l3i?X! 13iQOO1130d.
�� ?. '50.1! oo. 53.t!D1doX 13iJ113, 1!i ?. 19 �W ·9z
•
5 1Do1oio , )
QO.Do, QO. 51DJ, DDg. 1..R 'lD.31D/11t 1010#! ?.
>JOi� d!, J. .51t,Y'.DI . !DI 51DJ, � 113?Q3jDI QO.
!? ! 1? '1D.3,�y !((O. 5m3Dd9,d,! 1�# ! 1? 50.10?Q3)DI
29. "OnEp TO mi j; ETvat vi; ETIV - ou TO j� r1-
,afv€IV w; Ta uw,aTa, TO ;€ TpOETTava1 uw,aTO� o' j�
:m,alvEt -, o!Tw Kai :v "A11ov ETva1 ETTI j, oTav Tpo­
ET}KJ eiJwĂov bvu1v ,iv €xovTO; dva1 :v TOnµ, TK0TE1
;€ }v moTTau11 KEK},ivov· WTTE Ei o "A1�; Ur6ye16�
ETTI Trro; TKOTEtvo;, ) vi KatTEp ovK .Tonw,iV}
TOV ovw; EV "A11ov 'lV€T,I EPEAKO,EV} TO Ei1wĂov.
e;EAiouJ 7ap avriTOV TEpEOU uw,aTo; TO JEV,.
vvo,aPTEÎ, b' EK TWV ubatpwv VVEAE;.TO. EK a€ i; npo�
TO uw,. TponaiEia; TOV Ăo7ov EXOUJ TOI L€PIKOV
Tpo,E,A},:vov, Kai' b'v XETlV EX€ Tpo; TO TOIOV uw,.
EV TJ ,wuv, EK j; TpOnaiEia; fV,TO,OVVT,l mo;
j; baVTaui.; El; To mEu,a Kai ovTw; :biAKETa1 TO
ei1wĂov· :v "A11ov ;€ Ă€7ETa1, oTt j; .1;ou; bvuEw;
€UnavE To TvEO,a Kal uKoTEtvj;.
'ETEr ;€ 11}KEt To ,apv mEv,a Kai €vv7pov .JJ1 Twv
uT07Eîwv T0Twv, ovTw Kal av} M7eTa1 xwpEw mo
jv, ovx OTI 1 av}; ouula ,ETa$alve1 T0Tov; K.l EV
TOnot; 'lV€T.l, ,.' OTl TWV TEPVKOTWV uw,aTWV T0TOV�
,ETa$aivE1v Kai EtAJXEVat T0TOV xiue1; ăv.1:;eTa1,
1E;o,:vwv a�v K.Ta Ta; :m}1E10}Ta; Twv To1ouTw1
uw,aTWV EK i; KaT' av]v TOtâ; 11aiiuEw;. w; 7,p âv
11aTEij, EUplTKEI uw,. Ta;El K,l TOno1; OtKElol� a1wp1u­
,ivov· 110 KaiapwTEpov ,€v 11aKEt,iv1 U,bvwv TO
:v; TOV ăuĂov uw,., 0TEp ETl TO ali€pwv, TpOEAiouJ
;€ EK Ăo7ov Ei; bavTaula; Tpo,oĂ}v U,,VTov To ,Ăt0E1;€�,
}Ăvv8EfJ ;€ Kai Taia1vo,€1JTpo; To o; TapaKE1Ta1
TO TEA}VOEt1€;, T€TOVJ ;€ Et; uw,aTa, OT,V KaTa TO
aVTWV ă,op,ov ri€mo;, :g u7pwv avaiv,1aT€WV
VVEJKOTa, ăpota nETat Tov oTo; TEAEra Kai TKOTWTt�
\ ,

K,l lJTIO};.
Kai ,}v Kai :v ii:;o;µ ETI KaTa 1v ;{v7pov avaiv­
,lautv TO mEO,a €;ovua TEioĂw,ivov, TKtav :biAKETa1
Kai ,apETa1, ;wpEv nEuJovTO; Tov To10Tov mEv,aTo�
El; ,vxov }; j; buuE1 , âv ,} ĂĂJ T•; avTo ahia
ăviEAKJ. wnEp oov TO 7Ew1E; OTp€0V TEplKEt,:v1
ăva7K} mi j; :vixEoJa1, OVTW Kai u7pov VEv,a
EPEAKO,EVJ Ei1wĂov TEPIKEÎoJa1 ăva7K}0 v7pov ;€
:biAK€Ta1, oTav vvExw; ,EAETiJ o,1Ăâv n bvu€1, ��
83
 iv pJ To E'OV Kai mo7e1ov ,âMov. OTav ;€ ,EAET}}
a>tTaoiat >VTEW;, av) g)pa 7IVET,I, ăUKt0; Kat
avi>eĂo;· v7po); 7,p EV aip1 vi>o; ovl}Tl, g}pO};
;€ a'O j; aÎJo; aviv g}pav v>t}Ttv.

30. Twv ,iv oĂwv Kai TEAEtWV V'OTaTEWV ov;e,ia 'po; TO

iavj; YEVV},a nfrpaTal, râua1 ;€ 'po; Ta 7Evv1uavTa
ElTlV av}7,iva1 ăP• Kai TOV KOT,tKOV uw,aTo;· TEAEIOV
7ap b'v avjKT,I 'po; 1v w VOEpav ovuav, KVKAJ 11a
TOVTO Ktvov,Evov, � }€ 1 avTov rpo; Tov voOv, voO; ;€
rpo; To 'pwTOv. ;,�"f' Tolvvv foi TOVTo a'o TOv EXaTOv
�a,evov Kafl ; JvvaTa1 EKaTov· ) rpo; To rpwTov
ăva7w] rpou.w; ,EVTOl j roppw8Ev. 110 T,VTa OUK
i>le6a1 ,ovov TOU 6Eov AfYOtT' ăv, ăMa K,l aroAaV€lV
K,Ta ;vva,IV.
' Ev ;€ Ta; ,EplTaÎ; mOTTaTETI Kat rpo; roMa
pne1v 1vva,€va1; evET1 Kal rpo; Ta 7EvvJ,aTa fo1Tpi­
>E1v· 08€1 K,f EV T,VTat; �V i a,aPTta, EV TaVTa1; i
AEA01ao},EV} a'ITta. Tavm1; ovv K,KOV � VA} TJ
fo1rrp€>eoia1 n ' au/v J1aoia1, Jva,iva1; ETpa>8a1
rpo; TO 8âov. woi ' i ,ev TEAEIO}; v>t}TI Ta aevTEpa
a'o TWV rpoTEpwv }povua auTa nETpa,iva rpo; Ta
rpwTa, TO ;€ aTEAe; TpE>€1 Kai rp) Ta vrrEpa Ta 'pW­
Ta Kai >1A€ÎV TaVTa 'OIEÎ TWV rpo ,VTWV a'orrpa>€vTa.

31 o 8Eo; 'aVTaxov OTI ovaa,ov, (Kal o vov; raVT.COV

. •

OTI ov;,ov, ) K,l � vi '.VT.XOV OTl ovJa,ov. ,..'

o 8€0; iv f,JT,COV Kai ouJa,oO TWV ,€T1 aTov 'aV­
TWV - aToO ;€ Errl ,Ovov w; ETl T€ Kal i8€A€1 -, vov;
;i iv ,iv 8EJ, ravTaxov ;i Kal oiJa,oO Twv
,ET' avTov· Kai vi Ev vJ TE Kai 8EJ, ravTaxov (;€) Kal
ouaa,ou EV uw,aTI ' uw,a ;€ Kat EV vn Kal EV vJ K,t
iv 8EJ. Kai w; 'aVTa Ta OVT, Kal ,} OVT, EK TOV 8eo0 Kai
EV 8EJ Kai OUK avTo; Ta OVTa K,l ,} OVTa Kai EV arro;
- Ei 7ap ,oVOV �V f,T,XOV, aVTo; âv �V Ta raVTa Kai
fi 'âTIV' foei ;€ (Kat) OV�,ov, Ta 'aVTa YtVfT,l
J1 ' .VTOV K,l iv avTJ, OTl f,T,COV EKfÎvo;, ETEpa ;€ .VTOV,
OTI avTo; oua,ou -, OrW Kai voO; ravTaxov wv Kal
ov;a,oO ai10; vxwv Kal TWV ,ET' aiTa; Kai OVK aiTo;
vi OVrf Ta ,ETa viv ova€ EV TOVTOt; OTl OUK �V
'
84
µ0101 .Taxov TWl µET' ,VTOl, .. Kal ova,ov· Kai
i vi ov uwµa OUT€ €1 uwµaTt, „' aiTia uwµaw;,
OTl f,T,XOV ooua TOV uwµ.To; ETTIV oua,ov. Kai ET}
7E , rpooao; TOV f,TO; Ei; TO iiTE n.vTaxov ,a iiTE
µ}aoo e11a1 J1,e101, .' avi µipo; EK.TEPWl
µETE,01.

32. ".., , ai apETai TOV rOAITlKOV, Kai ăM.1 ai TOV rpo;

6€wpia1 .11ono; Kai a., TOVTO AE70µvou 6EWJTIKOV,
Kai ĂĂat ai TOV i� TEAeiou 6EWJTIKOV K.i ;;,, 6Ea-
TOV, Kai AAa1 ai TOV lOV, Ka6' o' vov; K,t ano vxj;
Ka6apo;.
Ai µ€1 TOV noĂ1TtKOV €1 µETpt0na6Et. KEiµE1a1 Tµ
nEoiat Kai aKOAou6EÎ1 TJ Ăo71uµµ TOV Ka}KOlTO;
K.T, T� rpa;E1;· a10 npo; KOllWll.1 ,ĂEnouuat 11
a,Ăj TWl rA}Ulol EK TOV u1a7EĂauµov Kai k
Ko11w1la; noĂ1T1Kai Ăi70Ta1. Kai ETt >po}u1; µiv nEpi
TO Ăo71(oµElOl, .vapla a: r€pi TO 6uµOUfVOl, uw>poVl}
�: El 0µ0Ao7t. K.l uµ>Wll. :miuµ}TIKOV rpo; Ao71uµo1,
a1K.lOV} a€ i fKaTOU TOUTWl oµov oiKEI0rpa7la
am; rEpl Kai TOV ăXEoia1.
Ai a€ TOV npo; 6€wpia1 npoKrrovw; 6EW}TIKOV v
ănotUEl K€Îvra1 TWl ET€V6E1r a10 K.l Ka6apUEt; .VT.I
Ă€701Ta1, €1 .noi 6EwpovµE1a1 TWl µETa TOV uwµaTo;
npa;Ewv Kai uµna6E1w1 Twv npo; avTo. avTat µ:v 7ap
j� � a>tT,E}; npo; TO OlTW; Oi, ai ae rOAlTIK,l
Tov 6}To1 ă16pWro1 K.TaKou,ovu1 - Kai np0apool
7€ ai rOAITIKai TWl Ka8apU€Wl" a€Î 7,p KoUµ}6E1Ta
KaT' avTa; .noj1a1 TOV Vl uwµaTI npaT€11 TI
npo,,7ouµ€1w� - a.o €1 Taî; Ka6apu€u1 To µ€1 µi
u1ao;a(e11 Tµ uwµaTI, AAi µO}l EJ€y€Îl u>iT}UI TO
>povEÎl, o' a.i TOV Ka6apw; 10€11T€A€lOVT.1, TO a€ 7€ µi
0µ0ra6ev uvlT}"I TO uw>pOlEÎl, TO a: µi bo$Eî6n,1
.>1TaµE}l TOV Ul:Jµaw; w; Ei; KElOI TI K.l µi Oi 11
a1apia1, }7ot1µElOU a: Ao7ou K.l lOV Kai µ}a€10; .TITEl­
IOTO; i a1K.IOV) , µ€1 001 K.Ta T,; rOAITIK,;
•

.pET,; �1a6ETt; €1 µeo10ra6Eli 6EwpEÎTat, TiĂo;

€xouua TO (}1 w; ă16pwno1 K.Ta buu11, i a€ K.Ta Ta;
6EWJTlKa; €1 .na6Et., �; TEAo; , npo; 6EOl oµoiwu1;.
'En€t ae Ka6aput; , µEV Tt; �i Ka6aipouua, , a: KEKa-
85
 iap,EVWV, ai KaiapTlK.l apEi.l K.T' ă,Jw iEWpOVVT.l
Ta ),.1vo,Eva Tj; KaiapuEw;· Kaiaipovui TE 7ap T}v
viv Kai K.8apiEi1 ovE1u1 - TiĂo; 7ap To KEKaiapi.1
TOV KaiaipEIV - aA' €rei TO KaiaipElV K.l KEKaiapi.1
.,aipEUI) �V n.VTO) TOV aAOTpiov, TO a7aiov ETEpOV iv
Ei] TOV Ka}p.VTO)' w; Ei' 7f npo Tj; aK.8apuia;
a7aiov �V TO K.8.1po,E1ov, , Kaiaput; apKE. aM' ap•
KEuE1 ,:v i Kaiapu1;, To J: K.T.ĂEmo,Evov eT.1 To
a7aiov, oix i Kaiaput;. .M' i vxj; ,uut; OVK �V
a7aiov, aA' a7aioO ,ETEXEIV Jv1a,E101 Kai a7aioE1J€;·
oi 7p iv E7fVfTO EV K.KJ. TO ovv a7aiov ai} EV TJ
vvEÎv.1 TJ 7Ew1uavT1, K.Kia �: TO TOÎ; UTEpot;. Kai
JmĂj 7E K.Kia· To TE TOUTOt; vvEv.1 Kai ,ETa naiwv
UnEp,oĂj;. 11onEp ai noAtTlK.l apET.l ,tâ; 700v aiT}v
K.Kia; an.AaTOVU.I apET.l EKpi}uav K.l Tt,1.1, ai �:
KaiartK.l Tt,IWTEpat K.l Tj; W) viv K.Kl.) an.A­
AaTOVU.l.
�EÎ TOlVVV Ka;pa,iv}V aiT}v VVEÎV.I TJ 7Ewt1u.TI '
Kai apE} ăpa .Vj; ,ETa T}v EnlTpoJv .V], rrfp
eTiv iv 71wuE1 Kai Ei1,uE1 TOV ovTO;, oix OTt ovK
EX€l nap' ai} T.U}V, aM' OTl ăvev TOV npo aij;
OVX Op� Ta .Vj;. ĂĂo OVV 7evo; TplTOV apETWV ,ETa
Ta; K.8apr1Ka; Kai noĂ1T1Ki;, voEpw; Tj; vx6; ivEp-
7ou);· uo,ia ,:v K.l ,po)Ut; EV JEwpi. >v vou; fXEl,
�lK.lOJV} ): olKE1onp.7ia EV iinpo; TOV vovv aKOAOV­
ii,,K.l TO npo; vovv EVEp7EÎV, uw,poUV} ): , Eirw
npo; VOVV Tpo,, , J: avJpia anaiEI. Kai ' o,oiwutv
TOU npo; o' �Anft an.ie; Oi T/l Jvu11. K.l aT.KOAOV­
iouui 7E avTat J., . A.1; WTEp Kai ai ăM.1.
TiTapTOV ): d�o; apETWV TO TWl napa1E17,.TlKWV,
ainEp �uav EV TJ lJ, KpflTOV) oou.1 TWl vXIKWV Kai
TOVTWl napa1Ei7,.Ta, ©i ai Tj; vxj; �uav o,01w,.T.'
voO; ,:l El J i,a Ta wTEp napa�Ei7,.Ta, imr},} Ji
.
i Vq"l), uo,ia ): 7lVWUKWV o vov;, TO ): npo; .VTOV
) uw,poUVJ, TO J: oiKEov ep7ov ) oiKEt0np.7ia, ) J:
a1�pia i T.VTO}; K.l TO ib' E.VTOV ,EVEIV Kaiapov �la
vla,EW) nEpt0vuiav.
TiTapa TOlVVV apETWV 7E} nEJ}VEV, >v ai ,:v �uav
TOU voO, ai napa1E17,.TlK.l K.l ovJpo,01 .VTOV ii
OVUl., ai ): vxj; npo; lOVV EVOpWJ) ]1} K.l nA}pOV-
86
,iv}; in' .rhov, .i ;€ vxj; i16prou K.6.1po,iV}; TE
K.l K.6.p6ei}; ino uw..To; K.t TWV aĂ07wv n.6wv, .i
;i vxj; ăv6pwnov K.T.Kou,ov}; Tov ăv8pwnov 11a
To ,iTp. i ăAo7iţ ă>opi(e1v K.I ,eTp1ra6e1.v €1ep7a(e­
o)a1. K.I o ,iv €xwv Ta; ,el(ov; €; .1a7KJ; €xe1 K.I
Ta; EAaTov;, oi ,,v TO e,n.Ă11. OVKETI ,EVTOI Tµ EXEll
K.I Ta; iĂaTov; o €xwv Ta; ,el(ov� ivenue1 K.Ta Ta;
iĂaTov; np7ov,€vw;, .Ma ,ovov KaTa nepiT.u1v �;
7eVEUEW;. ĂĂ01 7ap oi UKTOl, WnEp eiJT.I, K.t K.Ta
7ivo; 11.>ipoTe;. Twv .iv 7ap noĂ1T1Kw1 ,hpov €m-
6â1.1 TO; na6eu1 npo; Ta; EV To; K.Ta >vu1v :vep-
7Ei.;· TWl ai K.6.PTIKWV TEĂiw; TWV n.6w1 ănoju.1
{To} TEW; ,iTpov Ă.$.voVTWV' TWV ;i npo; vovv iven­
u.1 ,}1E TOV anoju.1 EK TWV n.6wv ei; €wo1.v i;o­
,ivwv· Twv ;€ ,}1€1 npo; vovv €xovuw1 11 iv€ye1a1,
ăAAa jj.vTov ovuiţ ei; vv1po,}v i>17,hw1 (**). 110
K.I o ,iv K.Ta T� np.KT1Ka; €vep7wv rrovJ.o; �V
ăv6pwno;, o ;i K.Ta Ta; Ka6.PT1Ka; J.1,ovw; ă16pro;
;;K.l ;.i,wv i7.60;, o ;i K.Ta ,01� Ta; npo; TOl
VOVV 6eo;, O ;€ K.Ta Ta; nap.Je17,.T1Ka; 6€WV n.T}p.
'Em,eA}TfOl 001 ,iA1T. TWl K.6.PT1Kwv },îv
uKEl.,€vo1;, 0T1 wvTw1 ,iv i Tev;1; €1 T> $Iµ wirµ,
11a wvTwv ;i K.t } ei; Ta; T1,1wTip.; ăvoJo;. 110 6ewJ­
Tiov, iPI Ttvo; K.t ml noUOl oia TE n.p.Ă.3a1eJa1 }
Ka6.pu1;· ETI ,iv 7ap ănoTau1; uw,aw; K.l �;
aA07ov na}T1Kj; KIVJUew;. nw; ;' av 7EVOITO K.I €PI
Tivo;, JTiov. npwwv ,€v oov 6e,iĂw; K.t imo$a6p.
Tj; K.6.puew� To 71wv.1 i.vTov vw ovT. €v .MoTpiµ
npa7,.T1 K.t ETepoovuiµ vvJeJe,ivov. JevTepov ;€ TO
ăno TOVTOV op,w,€VOV TOV neiu,.w; v1a7€1V .VTOl ino
TOV uw,.w; K.t w; ,iv TOro1;, navTw; 7€ ,,1 ăn.8w;
npo; .vTo 11.T16€,evov. :veywv ,€v 7ap T1; vvexw�
K.T ' .i}u1v, Kav ,} ,eTa nporr.6ei.; K.I Tj; wv
j;eo).1 ănoĂ.vuew; TOVTO no1i, )..' oov iuKiJ.rr. 1 nepl
TO uw,., v1.>}; .vTµ K.Ta TaV}l 71voEvo;, npou­
naxwv ;€ TaÎ; TWl .i},aTWl };ov.; ;;AVr.1; Vl
npo6v,iţ K.t n1vevue1 v,na6eî· ,> ' �; ;} ,iĂ1T.
11.6iuew; .JTOV npo,Kel K.6.ipe1v. TOVTO ;' av 7EVOITO,
ei K.I T; ăv.7K.i.; Twv }�01wv Kal Ta� .i-e1;
i.Tpel.� €veK. ,0101 T1; n.paĂ�avo1 } in.Ma�
87
 TOVWV, i'v. } i,noJl(otTO. a>.tpETEOV Ji K.t Ta;
aAJJov.;· Ei Ji j ofov TE Ei�, Tpaw; oiTTEOV iAaTou;
T16€T. T) J o,naxe1v. TOV Ji 6u,ov O'OI oTov TE
ă>.tpETEOV K.t El uv.ToV nar ei Ji ,}, J .vTov
7ovv ov.v.,1pvv.1 T}1 npo.lpEu1v, ăM' AAou elv.1
TO ănpo.tpETOV, TO }' anpo.lpETOV aoiEvi; K.i 0Ăl7ov·
Tov �i bo$ov nar nEpl oi�Evo; 7ap bo}uET.1 - To
�' anpo.lpETOV K.i iT.v8. - JTEOV Ji ăp. K.i 6u,)
K.l >o$µ iv vouJET}UEI. n16u,t.V Je T.TO; >.UAOU
i;oplTTEOV. urwv Ji K.t TOTWV OVK .1ho; e;e1 rrep
.vTo;, a>po11ulwv 1€ TWV buu1KWV oiJi TO anpo.tpETov·
Ei �' ăp., O'OV ,E)I >.vT.ul.; Tp0TETOV; j; K.Ta wv;
rrvou;. oĂw; Ji .v} ,iv naVTWV , vi i voepa TOV
K.6.1po,i vou TOUTwv eTTw K.6.pa. $ouA€6w 1€ K.i
To K1vou,e1ov npo; TO ăA07ov Twv uw,.T1Kw1 n.6wv
au,n.6w; KI1Eî6.1 K.i arpO'EKTj, WTE K.I Ta;
KlvJUEt; ev6u; TE Ăvea1 n 'EIlla'EI TOU Ăo71(0,ivou.
ovK €T.1 Tolvuv ,a� npoKoTTouJ; j; K.6apuEw;,
aĂa Ăomov r.pwv o Ăo70; apKE'EI, v TO XEpOV .l1€-
'ET.I, WTE K.i .To TO xepov Juxepâv.1, iv oĂw;
KtVJii, 0T1 J ,oxl.v �'E n.poTo; wv En6wu, K.I
aoiivEt.v €.uT) ET1T1ju.1. K.I .�.l ,ev ETl ,ETPl0Ta-
8E1.1 nlT.UIV el; ăna6Et.V Ă.3.vouu.1· OT.V }i
n.TEA� To or.6€; EKK.6.pi, JveTT1 TovTµ To
ăr.6€;' "' K.t TO na6o; T}v KI}UIV EAa3.vE OV
Ăo71u,oD To v�0u1,ov 11a � poj; r.pEJKOTo;.

33. "EK.TOl KaTa }v €auTo0 >uu1v ETI TOU, Ei oĂw; ETI

rou, ov ,€To1 napa }v >uaw.
�w,.TI ,€1 oov EV UA] K.t 07Kµ v>ETWTI TO EÎval
TOU ETI TO EI Temµ EÎva1· �10 Kai T) uw,.Tt TOV KO',DU
€vuõ K.i ho7Kµ ovT1 To n.Taxov eiv.1 jp;ev €v �1.­
raue1 T€ K.t TOrJ 11.rau€j. T) �E V}T) Kou,µ K.i
oĂw; T) avõ Kat K.6' .VTO auw,aTµ, ao7Kµ OTI Kat
a11.TaTµ, oi�' oĂw; TO iv TOrJ rpO'ETIV, WT€ TO
Etv.1 T.VT.xov T) auw,aTµ OUK �V T0TIKOV.
OvTE ăp. ,€po; ,iv Tt iTT1v .iTov i�E, Epo; �€
T11e - ovKiT1 7ap EKTo; €ra1 Tmou ov�i ă11ar.wv -
..' oAov ETtV, rrou Kat ETIV' OVTE iv6a1E ,€v ETIV,
.Maxov �€ oi - K.Te1Ă}ivov 7p €r.1 rro wv
88
}JE, aJEJK� ;€ TOU EKEÎUE - ou1€ roppw ,:v TOUJE,
iJ; ,EVTOI TOUJE, w; TO roppw Kal hV; TWV v Tnµ
rEJVKOTWV EÎva1 AEYETat KaT, ,€Tpa 11arruwv . o8Ev
o ,:v KOU,o; T' V]TJ 11aTaTw; rapETI, TO ;:
.uw,awv T' Ku,µ ,Epw; Kal .11.TTaTw;.
To ;' .,epi; iv ;1aTaTJ 0Ao1 7lvETa1 Ka, râv ,ipo;
T,VTOV b'v Kai EV ,p16,,. Kav arElpo1; ,Ep€'IV Ei VXOl
TOU 11aTTaTOV, rapov oAov TO a11aTaTOV OVTE ,Ep1o):v
rapETI, TJ ,EpEI 111ov ,:po;, OVTE rA,,JvvJ:v, TJ
16E1 rapixov E.VTO roAarĂau1aoJiv, .M' oAov riul
TE To; ,ipEut wu w7Kw,ivov ivi TE EKaTTµ Tov 16ov;
Kat raTI TJ 0YKJ Kal raVTl TJ rA,JEt rapETlV a,E­
pJ; Kal arA,,6u1Tw; Kal w; EV ap16,,. TO ;: ,EplK�
Kal 1tJJ,€vw; .roĂauEtv aiwv rpojv Toî; Ei; ,:}
ETEpo(Uva,a iuKE1au,:vo1;, oT; vv:�1vE roAaK1; To
a-wv EAaTw,, Tj; buuEw; EKEi� KaTa;Eu;EoJa1
{Kat} (i) aropEÎV YE fEpt j; ouula;, aro Tj; aVTOÎ;
EiwJvla; , Ei; �v EKEtv}; ,ETa,âu1. TJ ,:v ipa
rmA,,Jvu,:vµ JvUEI Kal ,E,E7Evu,ivµ TO a,EpE; K,l
arA16vTOV ,E,E7€JvvTat Kal rnA,JvvTal Kat OVTW;
arro u .roAaUEl w; aUTO riJvKEV, Ox w; EKEÎVO ETl 0 TJ
;' ,EpEÎ Kal .rA}JUTµ JvUEl a,Ep€; ETI Kat .rA,Jvv­
TOV To ,eprrov Kai rErA,,8vu,€vov, Kal ovTw; avTJ
,
rapETI, TOUT ETIV, arro ,Epw; rapETI Kal .rA}­
JvTw; Kat aTOnW; KaT, �V aVTOV JuUIV TJ ,EplTTJ
Kal rerA,,Jvu,:vµ buuE1 Kat ovT• Ev Tmµ, To ;€ ,Ep1TTov
Kai rmA,,Jvu,ivo1 Kat iv TOrµ rapETTI JaTipµ TOUTWV
:KTo; 0T1 EptTw; Kai rnA}vuEvw; Kai OmKw;.
�EÎ Tolvvv Ev TaÎ; uKiEu1 KaTaKpawvT; Tj;
EKaTEpov iJ10}TO; ,} naAarmv T,; JvuE1;, ,âAov
Je Ta rpOUOTa TOÎ; UW,aUlV J TOtaUTa ,J JaTa,EoJat
Kat Jo;a,flV fEpi TO auw,aTov· ou 7,p av Ta il1a Tt;
TOV KaJapw; .uw,wv rpou7pa;EIE TO; uw,au1 . TWV
,:v 7,p uw,aTwv :v vv,,Jei_ râ;, EKEtvwv ;: ,0Ă1; :v
JW'EI 7IVET,I aop1rwv rEpl aiTa, ox OTl Kai aVTOJEv
im,AAwv, €w; âv ro bavTaula; KpaTa1.
OvTw; ovv EpE;" Ei TO ,:v :v TOnµ Kat e;w :avTOV, OTl
Ei; 07Kov rpoEA,AvJE, TO (;:) VOJTOV ovTE :v Torµ Kai iv
iavTJ, OTI ovK Ei; OYKOV rpoEA,AvJEv, Ei TO ,iv EiKwv,
TO ;: .px:rov, To ,:v rpo; To VJTov KEK}Ta1 To
89
 ElVal, TO ;€ EV eavTJ' râua 7ap EiKWV vov fTlV EiKWV.
Kal � .ELV/LEVOV 1Eî rj; a,>oîv iJtO}TO; J
8av,a(EtV TO ra„a7,€vov EV iivvoJµ, Ei 1Eî oĂw;
ovoJov AE7E1v· ov 7ap ;} uw,aTWV ovoJov UKOfOV,Eia,
.Ma rpa7,aTWI f,VTEAw; EK$EjKOTWV .r' aĂ;Ăwv
KaT ' i110}Ta moTaUE�. 110 Kai , Vvo;o; iK$EJKva
TWV iEwpEîo)a1 EiwioTWV mi TWV o,oovulwv. OUTE oov
Kpâu1; ;;,g1; i VvoJo; j rapaiEu1;, ,..' rEpo; Tporo;
>aTa(wv Ev rapa T� rrwuovv 71vo,€va; iMwv rpo;
AAa KOlVWVta; TWV o,oovulwv, rauwv ;€ EK$EjKw; TWV
rtTOVUWV vro �V aiiu1v.

34. To oTw; 01 ouTE ,€7a ovTE ,1Kpov iT1 - To 7ap ,€7a

Kal ,1Kpov Kvpfw; yKov i�1a -, iK$EjKo; ;€ To ,€7a
Kai ,1Kpov Kal mip To ,€7a ov Kai mip To ,tKpov Kai
mo Tov ,E7tTov Kai mo Tov iĂa;ITov TavTo Kal €v
p1JiJov, EVplUKET,l Kai i,a vro ravTo; .EYlTOV
TOrO Kai mo raTo; EA.XlTOV" .JTE 7ap w; ,€71TOV
auTo movo}}; - (Ei ;€ ,,, arOJUEI; rw; ,€71TOV OV
wî; EA.XlTOt; 07Ko1; rapETl ,} ,Ep1o)€v ;;,Etwiiv
;;VTaAEV - ,}TE w; iAa;tTOV -) Ei ;€ .J, arOJUEt;
rw; iĂa;tTOV ov wî; ,E7tT01; 07Ko1; rapETI J
roĂarĂau1ao)iv ;;av;,,8iv j rapaTaJiv - .Ma TO
eK$E$,,Ko; Tov ,€71Tov 07Kov Ei; To ,€71Tov Kai Tov
eĂa;trov Ei; TO EAa;tTOV i,a Ăa$wv n1vo}uE1;, rw;
,,, K,l EV TJ VXOVTI Kai EV ravTI Kai EV arEtpot;
8ewpEÎTa1 rĂ,iEut TE Kai 07Ko1; TO avTo ov (Kai) iv
€avTJ ,€vov· VvET1 7ap TJ ,E7iiE1 wG Kou,ov KaTa �v
.UTOV i110}T, a,Epw; TE K,l a,E7iiw; Kai >iaVEl TOV
yKov Tov Kou,ov, Kai râv ,€po; Tov Kou,ov rEp1Ăa$ov
rn€avwv a,EpElţ, WnEp av o KOU,o; iiE.VTOV roĂv-
,EpElţ roĂv,Epw; ,VTJ UVETI Kai Kai' ouov oTo; TE '
Kal ov VvaTa1 aJTo rEp1Ăa$âv ouTE Kai' oĂov ouTE KaTa
râuav avwv �v Jvva,tv, aĂ' iv râutv avTJ w; arEtpµ
Kai a11e;11Tµ iVVtaVEI K.Ta TE iMa K,l KaJ' ouov
07KOV ravTo; KaJapEVEl.

35. To yKµ ,E�OV Jva,Et EA.TOV, v7KplVO.EVOV ou

rpo; TL o,ota YEVJ, rpo; ;€ Ta KaT' o; i;,,Ma7,iva
11 ' ETEpO}T, ovula;· oov 7ap EK$au1; �V a>' E.VTOV
90
o 07Ko; Kal KaTaKEp,aw,o; �; �v,Ew;. To ăpa
Jva,E1 rrEpE,OV 07KOV naTo; aM0Tp1ov· TfrAJpWTat
7Lp iav}; J Jvva,1; Ei; iavrwKEXWJKVa, Kal €av}v
Jva,ouua TO oiKEOV KEK}T,I KpaTO;. 11rEp TO uw,,
TPOEiov Ei; 07KOV TOTOUTOV aJEJKEV iv iĂaTWTEl
)vva,ew; i; TOU auw,aTOv OVTW; OTO; Jva,Ew;, OTOV
TO oVTw; b'v iv 07Kµ ovK iKEvw], ,ivov iv ,E7iiE1 �;
,VTOU 11L TO ăo7KOV Jva,Ew;. w; ovv TO OVTW; OV Tpo;
07Kov ,i7EiE; Kal ăo7Kov, ovTw To uw,aTtKov npo; To
OVTW; ov aoiEvi; Kai ăJVva,ov· TO ,€v 7Lp ,E7EiEt
Jvva,Ew; ,i71Tov 07Kov <.M0Tp1ov, To 1€ ,E7iiE1
07Kov ,i71Tov Jva,Ew;> ĂEmo,Evov. wTE naTaxou
wv o KOT,o; f,VT,,0U OTl Tµ OVTl, w; AE7ET,I T,VT,,0U
Etva1, ivVnavwv nEptĂa�EÎv To ,i7Eio; Tj; Jva,Ew; ov
JVvaTat, iVVtaVEI Ji ov ,EplTW; VVOTI, ).' a,E-
7iiw; K,l ao7Kw;. } OVV napOVTta OV T0TlK,, i;o,OIWTtK}
Ji' Kai ' OTOV oTov TE uw,a o,0100oia1 auw,aTµ K,l
auw,aTOl 8EwpEia1 EV uw,aTI o,owv,ivµ avTµ.
Kai ov napETll oov TO auw,aTOV, KaJ' OTOl o,010Doia1
TO EVVAOV Tµ Kaiapw; avõ ovx oTov TE ' K,l napETI'
Kai' OTOV o,ot00oia1 JvvaTal TO uw,aTtKOV Tµ auw,aTµ.
ov ,}v EVOUT,I 11L Tj; KaTa1oxj; · ibiap} 7Lp av EKaTE­
pov, To ,iv €vvĂov 1Ega,Evov To ăvĂov 11L Tj; Ei; avTo ,E­
Ta�oj;, TO Ji ăvĂov 7E7ovo; EVVAOl. o,01WT€t; ovv Kai
,ETO,ai ano TWV Jva,EWV K,l ăJva,1wv Ei; TL OVT�
ETEpoovu1a botTWTt nap' ,..iĂwv Ei; ăM}Aa. noĂv ăpa
TO anov Tµ ,iv KOT,µ Tj; Jvva,Ew; TOU OVTO;, Tµ Ji
OVTI Tj; aJva,la; TOV ivvĂov· TO )' iv ,iuµ o,0100v K,l
o,owv,EVOV Kai vvaTTOV TL ăKpa T,VTl 7E70V€V aiTlOV
i; TEpi TL ăKpa ana}; 11L TO n o,01WTEl TpOTt6€va1
T> €Tipµ TL ETEpa.

36. To OVTW; b'v noML AE7ET,l ov Too1; 11aJopo1; ovJi

07Kov ,frpo1;, ov uwpEt., ov ,Epwv ,EptTaÎ; TEp17paJa;
j 11aĂ};eu1v, ,..' ETEpO}TI avõ Kai ao7Kµ Kai
aTA}iVVTµ K,TL TA�io; 1t}},EVOV. 110 Kai EV' Kai OVK
w; iiuw,a ovJ' w; EV T0TJ ovJ' w; d; 07Ko;, aML EV
noMa, OTI Kai ' o' EV ETEpOV. Kai i ETEpo}; ,VTOU
J1JJT,l Kai ;;vwTat• OU 7Lp e;wiEV fntK}TO; ov)i
fnEtuo11w1}; ,VTOU i ETEpO};' ovJi ăMov ,Eii;EI,
91
 J.. €aVTJ foi. Ta; YaP raua1; €1EpYEla1; €1EPYEÎ
•

,€101 b' ETT11, OTI 11 râua1 ETEpOJTa �1a j; TaVTOJO;

rriTJuEV, ouK €1 �1a,opoJTI 8aTipou rpo; To ETEpov
8Ewpou,€1}l Ka8afEP Efl TWl uw,aTWl . mi TOUTWl
,v YaP i1aT.A11 Kai ' ElO}; €1 ETEPOJTI, w; av
rPJYOULEV}� Ev El auToÎ; j; ETEPOJTO�, ;gw8El �E
Kai ifE1uo�1w�ou; j; €10JT0; €77Evo,€�· ifi Y.P
Tou 01To; i ,€1 i10}; fP0JYETa1 Kai i TauTO};, i
�€ ETEPOJ; EK Tou €1Ep]TIK}1 Et1a1 11 i10}Ta YEYOlE.
�1TEp EKEÎvo ,€1 €1 i,EpEÎ fErĂ,8uvTa1, TOUTO �€ €1
fA}8E1 Kai OYKV j1wTa1 · KÎKEÎvo ,€1 v iauTJ i'puTa1,
Ka8' ev ov El €auTJ Kai OUK €�1TT,E101, TOUTO �€
ou�nOTE El €auTJ, w; av El EKTTaTEI Ăa�Ol Jl rrOTTa­
Tll. TO ,€1 ăpa ev f,ITElEP}TOl, TO �€ 7j8o; €11,0,ElOl.
flE,Ell 001 �EÎ, r>; ev EKEÎlO Kai ETEpOl, Kai fW; faAll
TOUTO j8o; Kai €1, Kai ,} naAaTTEll Ta TOU ETEPOJ
il1a Ei; Ta B.Tepµ rpouo1Ta.

37. Ou �la TO j8o; TWl uw,aTWl �EÎ 10,l,Ell TO fĂjJo;

Twv Nxwv YE1i8a1, rpo �€ Twv uw,aTwv Et1a1 Kai
roĂ� Kai ,l.1, ouTE j; .1â; Kai oA}; KwĂuouJ; Ta;
f0A� €1 auj EÎ1a1 OrE TWl f0AWl Jl ,lav Ei; aUTa;
.Epl,OJTWl. �IET1Ta1 YaP OUK afOK0f€ÎTal ou�€ Îro­
KEp.aTluaua1 Ei; €auTa; 11 0Ă}1, Kal rapE1u11 ll,Ă.1;
ou JYKEJ.€1a1 ou�i uwpo1 ro100ua1 11 oĂ}v· ouTE Yap
rEpaulv Eiu1 �1EtĂ}.i1a1 oTE raĂ11 J..}Ăa1; JY­
KEJ.E1a1, WTEP ou�€ r1rj.a1 JlExJ}uav ai fOA­
Ăai €1 Ni ,1� Kai faAll OUK EYKEllT,I w; Ta uw-
.aTa i Ni ETEpoouulw;, J... j; uj; r01ai �uav
ElEPYEI,I.
•ArE1po�u1a,o; YaP i j; i; ,uu1; Kai Ka8' €Ka­
TT01 TO U.01 auj; NJ, Kai ai fâua1 ,fa Kai faAll
i OA} ĂĂ} rapa faua;. w� Yap Ta uw.aTa r ' ăfEIPOl
TELlOLEla OU KaTaA}YEI Ei; auw.aTOl, KaT' hKOl
Ăa.�a1iwTw1 Tw1 TLJLaTw1 11 �1a,opa1, orrw uii
Eao� ouua 'WTIKOl ff, ăf€1po1 KaTa Ta Ei'} JlEtA}fTat,
rapaĂaYa; E.OJTa Ei�}TIKa; Kai i OA} Ul TaUTa1; ouua
Kai ă1EJ TOUTWl' i YaP r' auj; oTov To.} ETEpOJ�
�i LElOU; j; TaJTOJTO;. Ei �· ri TWl uw.aTWl,
i, ' 11 i ETEpoJ; eKpaTE1 .âĂov j; TauTOJTo;, ou�€1
92
imueĂ8ov auw,aTOI �IEKO;E Jl ElWUlI, ,ElEI �€ na1Ta
TIW,Ela ,El KaTa }1 ouuiaI, Ta) �E 'OIOJUI Kat TOÎ)
ă..01) eileu1 �1EtAJ,,€1a , Ti J Kai AEYEll Kai ro1oeÎ1
E't j; ei�tK}; auw,aTOU 'wj;, e>' j; i TalTOJ) ,âĂ01
KEKpaJKE j� ETEPOJTO) Kai OU�EI rOKEITal aAOol
napa TO f�O� - ,,' � Kai TOÎ) uw,au11 i ElOJ� -
oua€ uw,a UlE,'EUOl a'OK0TTEI Jl ElWUll, Kat'Ep
'PO) Ta; ElEfYEta; fi 'OAOÎ) i,no�l,01; au1 a, · au-
Jl i TaUTOJ) au� 'aITa 'OIEÎ Kai EUptUKEI �,, j;
in' ăne1po1 ei�TtKii; i1EpYela;, TOU llXOlTO) ,€pou;
na1Ta �Wa,ElOJ OTal uw,aTWl Ka8apEUJ, w; TO llXOl
,€po; TOU TEp,aTo; 71 Tou na1To; TEp,aTo; €xe1
�u1a,11.
"Orep �€ KpaJ8€1 i1 UAJ Tt TEp,a Ka8' EKaT01 11
E�UlaTO AOYWl fi TOÎ) ,EpEUI iiUA} KpaTEÎTal Kai naĂ11
uwax}€1 ei; 11 TOU TEp,aO; �1a,11 Ka8' EKaT01 TWl
,epw1 EXEI Jl nâua1 �u1a,11, OUTW Kai uj; aUAOJ
TO w; ,epo; E'llOOU,ElOl }; na) ui; EXEI Jl
�1a,11. To �€ npo; uĂ,,1 p€;a1 KeKpaJTa1 ,€1 Ka8' ;
e�o; p€;a1 E'IJ�Elw; €;e npouo,1AeÎ1 i1uõ, €xe1
�i 11 i;oĂJ; �1a,11 i� Kai €111na1E1 oJ1 €1
EauTJ, OTal ano TOU ElUAOJ a'OTal El EaJTJ YE}Tal.
mei �E npo; ,€1 UAJl PE'OU1 anopla 'aITWl Kai })
oiKEta� �wa,ew� KElWUr�, Ei) �€ TOl lOUl alaYO,E}
TO nĂjpe; auj; KaTa (To) Jl �1,11 EXEll � 'ar};
eupluKETo, 11 ,€1 eiKoT� le1ia1, 11 �i lopo1 oi TouTo
'PWTOl VOITf) j; u% TO na8o; iwl�aITO.

38. lapajua1 �OJA0,€101 w; El�EXETal �la AOYOJ

{napajua1J 11 Tou 01To; {auw,aTouJ i�tOJTa oi
naĂa1ol, OTal aUTO ?EV9 eirrwu1, npoT1iau1I eu8u;
?'aITa 9, Ka8' o' El TI TWl KaT ' aliu11 VlEVWU,e1w1·
0Ta1 �€ uoo1 To ev TouTo ro1,Uw,e1, ox opw1Te;
mi TOU ai}ToD TO 0..0 1 TOUTO EV na1Ta Ka8' o' €1, TJ
na1Ta aUTO {EvJ ei1a1 vj;a1 TO ?E'1 Ka8' o' EI 9, i'1a
aU18ETOl TI 10}uw,e1 TO naITa Etlal mi TOU OlTO)
Kai uwpeia; a'OTW,El. Kai OTal {�€, na1Taxou aUTO
ei1a1 eirrwu1, npoT18€au11 TI ou�,ou· OTal � fi
nâu11 eT1a1 Kai €1 naITi TJ E'IJ�Et� auTo �€xeu.1
�1a€1µ ,ep1TJ, npoT1iaUlI OTl.El oµ OAOl. Kai
93
 oĂw; ),, TWI ElaITIWTaTWI auTO )e)}AWKaow, ă.a
TaUTa Ăa�a101Te;, i'va Ta; avaTAaTtKa; LTO uw,aTWI
E;opluw,ev aT' aUTOU n1vola;, ai' TapauK1a,ouu1 TL;
'Vwp1r1Ka; i)1o}Ta; Tou 01To;.

39. Ta Ka}YOPOU,eva TOU ai}To0 Kai EVUAOU aĂ}8w;

ETt TaDTa To Tan elva1 Te,oJ,€vov, To ,ETa3Ă}Tov
•

e1va1, TO u,eTalal EV ETepO}TI, TO U18eTOI elva1, TO

Ka8 ' aUTO AUTOV UTa(etv, TO EV T0Tp, TO EV 0YKJ
8ewpeîJa1 Kai oua TOUTOI; TapaTĂJu1a. TOU )i OITW;
OVTo; Kai Ka8' aUTO uJe}KOTo; auĂou TO eTva1 ael iv
iauTJ i)pu,€101, TO wuauTw; KaTa TaUTa exe11, TO fi
TaUTO}TI ouu1wJa1, TO ,eTa3A}TOI eTva1 KaT' ouulav,
TO aUv8eTov, To ,}Te AUTOV ,,Te iv T0'J eTva1 .}Te ei;
OYKOV )1areJopjJa1, TO ,}Te Ytvo,evov ,,Te aToĂu­
.€VOV elva1 Kai oua TOUTot; o,01a . Jv ixo,€vou; )eî ,}Jiv
naĂĂaTOVTL; Tepl j; )1a,opou auTWI ,uuew; Kat
arou; Ahm Kai ă.wv ĂeYOVTwv ETaKoue11.

40. "hav An; a€waov ouulav EV €au} KaTa Uva,11

ăTetpov Kat voeÎV ă�} ToTaUII LKa,aTOV, ăTpUTOI,
ouJan ,Uv EAetTOUUaV repesalpouuav )€ } 'i }
'
aKpa1,veTa} Kai TA}pe1 ,J ' iauj; EV au} Te i)pu.E}
Kat KeKopeu,E} ES eauj; Kar ou) ' €au}v '}TOU1,
Tau} Ea1Tep To Too n13aA}; ;;To Tpo; T1, ă,a TJ
}AarwJa1 €s Ev)ela; TOU TOU ;;Tpo; TI eu8u; EKet]V
,ev ouK }Aarwua;, €aUTov )€ aT€rpe;a;, KaĂu.a
Ăa3wv /v ro)pa.o0uav j; uTovoia; JavTauiav.
Ou YLP ) rep3J1 TapeĂ8wv }v TOlaJ}I ou)' au
JUet; ou)' LTarJue1; ou)€ KaTaA}se1; ei; ,tKpcw, w;
OUKETI E.OU}; ),)ovat EV TJ KaTa ,1Kpov n1ĂetTe11·
,)1aAE1TO; YaP .âĂov i T; }YWI TO aei xeo.evov
vowv Kai ,)1.ĂetITO1. i uv8€e11 oJv �]8ei; Kai TJ
TaITt o,01wjva1 TOU OITO; ou)€v n1,,,Jue1;, i '}TWI
TapeKJ1 (ei; ă.o Kai Tei Tapov ouK i)wv TJ) ei;
ă.o 3M;a1. ei )' ou)iv ETl,JJUet; TL; ETl uaUTOU Kai
� uaUTOU ouula; TJ TaITt w,01w}; Kai OUK ivex€i;
'
EV TIVI TWI aT' aUTOU' ou)' etTa; ou)€ U ?TOUOUTo; ei,1',
a,el; ()i) TO ..TouoOTo;- Yhova; T;' Kaho1 Kai TpOTepov
�Ja Tâ; J.., Kai ăMo TI Tpojv UOI ,eTa TOU ?T;' Kai
'
94
fĂarw1 tl1ou n rpo/KJ, 0T1 , fK Tou 01To; �1 1
rpo/Kf ouJ€1 YaP EK€tlp rpo/uEl;. OT.1 001 TI;
Kai fK TOU ,J 01To; YEl}Ta1, ou râ;, n rE1l,,J101Ko;
Kai €1)E}; ilTWI" a,Ei; OUI TO ,} Oi, TOTE râ;, Kopo;
.ro; f.UTOU' WT€ ** .r0Aa$a1€1 )' E.UTOI a,Ei;
Ta TarE11wua1Ta Kai KaTau,1Kpu1aiTa - Kai ,aĂ1TTa,
OT.I EKEÎla ET1a1 .UTOI Ta U.1Kpa n JuUEI Kai oux
OTI; ETll auTo; n aĂ}BEi,, )o"a'J" arE} YaP .,' €au­
TOU ă,a Kai arE} TOU OITo; - Kal i TI; fi .UTJ
rapw1 rapo1T1, TOTE rapj1 Kai TP 01T1 ra1Taxou 01T1
•

OT.I )€ a,Ei; .UTOI (.roi .) f.UTOU, ) arE}

KaKEtIOU. TOI.J}I Yap asfa1 EtÂ}JE rap€Î1a1 TJ .UTJ
rapOITI Kai arEÎlal TJ .UTOU fKTaITI. Ei )€ (rapOUUII
iauToÎ;) rap€TI ,€1 },î1 TO Oi, .rETI )€ TO ,} Oi,
.€Ta )€ iw1 OUUII ou rap€Tll, OUK iĂBEl i'1a rai,
i' },EÎ; .r}..Bo,€1 OT€ ou rapETI . Kai Tl Bau,aTT0 1;
auTo; Yap TOI rapw1 OUK .rj; aUTOU' Kai ou rap€1
uauTJ Katr€p rapw1 Kai auTo; Wi o rapw1 T€ Kai .rw1,
oTaI rpo; .Ma 3Ai}; rapEi; UaUTOI 1I. Ei )' OUTW
uauTJ rapw1 ou Tap€1 Kai )1a TOUTO U.UTOI aIOEÎ; Kai
ra1Ta ,âĂ01 t Et; rapEt Kai t roppw uou 01Ta EupiuKE1;
;;uauT01. uauTJ ,uuEt rapo1Ta, Tt Bau,a,E1;, Ei To ou
rapo1 roppw uou ETI TOU roppw .UTOU J1a TO Kai
UaUTOU roppw YEYOlOTO;; (auTo; Yap OUJ rpoUEI TOI)
{oup YaP €aUTJ rpouE1 J KaT01 rapo1T1 Kai .1aroTTaTp
OITI, {.ro; 7ap oup rpOUEIUI} TOUJ KaKEtlp TpOU€1,
o' )} OrW uou fTTII .1aT0".TOI KaT' ouul.1 w; U
uauToO· wTTE Kai rapETr uo1 KaBoĂou Y11wuKE11, Tr TE
rapETT1 TP 01T1 Kai TI .rETT1 Tou 01To; rapo1To;
TT.ITaxou Kai TTaAtl OlTO; ou)a,ou. ToÎ; ,€1 Yap )wa­
,€101; XWPEÎl Ei; Jl aUTWl ouui.1 IOEpw; Kat Jl
aUTlJl 711wukEll ouui.1 (Kai) fi aun n IWUEI Kat n
Ei�UEI j; IWUEw; auTou; .ro..a3a1€tl KaB' EIO}Ta
11 TOU 711wuK01To; Kai YllWUK0,€1ou, {Kait TOuT01;
TTapOUUII athoî; napETI Kai TO Oi ' OUOI )' a1 rapESEA­
Bwu11 aTTO TOU ET1a1 EaUTWI rpo; Ta ia, aTTOUUII
€auTw1 .rETt Kal TO 01.
Ei )' },EÎ; Er€,UK€1.€1 i)puB.1 EI n aUTWI ouui,,
Kai TTAOUTEÎl aJ' EaUTWl Kat ,} aTTE,EB.1 rpo; o' ,}
""v Kai r€1EBa1 €auTw1 Kai Jul TOUTO raA11 n· rE1i,,
95
 lIEÎVal Katr€p rapOVTOj KOpOJ, Kat aro TOU OITOj ou
TOnµ, OUK OU'l. KEXWptu,€101 ou)' ăMµ TIll aro­
TET,},EVOI } rpOj To w1 âv TpoJ} xwp1(0ea, )iKJV
ăpa TaU}I arOTl11J,E1 } TOU OITOj arOTpobi auTOUj
.rOTpEJo,EVOI Kat a'VOOUITEj, KalTOI raAII EV }
aiTwv b1Ai. EaUTOUj T€ arOAa�aIOlT€j Kat TJ 8€>
JlarTO,EVOI. Kai opWj ăpa EirjTal ' Wj EV TIVI Jpoup�
** .roJ1)pauK01Ta, AuE11 )€ EK Twv )Eu,wv rE1pâJa1,
� ăv Tou rpo; Ta j)E ETpa,€vou Kal €.uTov ov
OIT. K.T.A€AOlrOTOj, w; PJUI, PJ'a; 8€08€1 Kat
I

aA�Jj-. WT€ râ; b.DĂo; �io; )ouĂEi.; rA�P]j K.t

arE3Eta; K.t ),, TOUTO ă8EOj TE K.t ă)1 KOj ţ EV .UTJ
IEU,. p€j Ura.OI j; auE�Ei.; K.t ),. TOVTO K.t
.)1Kl.;. t K.I ouTw rA11 Ev i)10rp.'i,,op8wj EiiT.1
EupirKEJ.1 TO )IKalOI, EI )€ aTO1€,�U€I TOU KaT' .gi.v
€KaTµ Twv �wvTwv EiKov. KEîJa1 K.I EiiwĂov j;
ĂJ81j; )1Ka1olJ;.

41. To EV iµ €xov To ETva1 K.I EJ' €auTo0 xwp1Tw;

ar' iou ,} ouu1w,€101 EaI Ei; E.JTO TpEJT.I Ei; TO
'VWlal E.JTO ăvEJ EKElIOJ v , ouuiwT.1, arOAa,�avov
EaJTO .r' EKEivou t vO}rEt Y,p .UTO K.t t, b8EtpET.1 .uTo
TOU ETv.1 xwpl(ov E.JTO ' TO )€ 'IIWUKEII E.JTO �v,Evov
ăvEJ EKElIOJ EV , ETII, aroĂa,3avov E.JTO .r' EK€lIOJ
K.I oTov TE ov ăvEu jj iauTou b8opâ; TouTo ro1âv,
a,,xavov ouu1wJa1 EV EKEtVµ, ab. 00 TPEPEII EaJTO
Ei; i.uTo {ir' EKEivouJ ăvEu b8opâ; K.I 'IVWUKEtv iauTo
ăvEJ EK€lIOU €)uv.To. Ei )J op.Utj ,EV K.t râU. ai}­
TtK} )uva,tj 0r€ i.uj; ETII .iiu1; OUT€ xwpi(ouu.
i.u/v TOU uw,.TOj i.j; aITIAa�avET.I i UP(ET.I
'
voO; )i xwpl(wv E.JTOI aro uw,.TOj TOT€ ,aĂtT. IOEÎ
Kat Ei; E.JTOI TpEJET.t K.t ou JpET.t, jĂov w; .I
,iv .i}TtKat )wa,Etj ),, uw,aTOj KEKJVT.I TO
EIEP'EÎV, o )€ vou; OUK EV uw,.TI, EV E.JTiJ )€ KEK}T.I
TO EVEPYEÎV TE Kal ET1a1.

4z. 'Auw,.Ta Ta ,€1 KaTa TE]UII uw,aTOj AE'ET.I Kat

ErlVOEÎT.I Kupiw;, w; i UAJ K.Ta TOUj aX.ioJj Kat TO
€�o; TO Erl UAJj, OTav ErlIOjT.I arOAJb8iv aro j;
UAJj, K.I .i burE1; Kal .i )uv,E1;· ouTw; )€ K.i o
96
Tmo; K.l O POVO; K.l Ta rfp.T.. Ta "p TOI.VT. ravr.
K.Ta TTEP]UW uw,.To; AElET,I. ,,� )€ �V J.. K.Ta­
JTTIKW; AE"O,Eva .uw,.T., ou K.Ta TTEPJTIV uw,a­
To;, K.Ta )€ (TO) oĂw; ,} rE,JKEl.I "EW.v uw,.. )10
Ta ,€v K.Ta TO rpWTOV },.1vo,EVOV rpo; Ta uw,.T.
uJlTT.T.1, Ta )€ KaTa To )ErEov xwp1TTa TiAEov
uw,aTWV K.i TWV rEpi Ta u,,aT. .uw.aTWV ' uwµ,.T.
,Ev "ap EV Tmµ Kai rEp.T. EV uw,.TI, vou; )€ Kai lOEpo;
Ăo70; OUTE EV TOrp OUTE EV {TJ} uw,.TI u,iTT.T.I OUTE
rpoTEXW; U,t}UI UW,.T. OrE r.pu,tTT.T.I UW,.Ull
i ToÎ; K.Ta TTfPJUIV uw,.To; AE"O,€vo1; auw,aT01;.
ou)' Ei KEVOV ouv TI EtVO}8Ei} .uw,.TOV, EV KEVJ oiov
TE Etva1 voOv· uw,.To; ,V 'ip )ETIKOV âv Ei} TO KEVOV,
vou )€ EVEP"EI.V xwpju.1 a,}x.vov K.i TrrOV )oOv.1
EVEP"Et,,. )1Tou )€ J.vivTo; Tou 7€vou;, TOU ,:v
ou)' oĂw; oi .ro Z}vwvo; avTEABovTo, TO )' ETEpov
r.p.)E;,Evo1 K.i To ETEpov ,} To1ouTov Etv.1 K.8opwvTE;
av.1pouu11 .UTO, )iov w; J.o 'EVO� �v rrOrTEUU.I K.i
,} OTI OUK ETTI TO TEpov ,})E TOUTO ; Elv.1 )osau.1.

43 o vou; OUK ETTIV am mivrwv· roMa "ap ETTIV o VOU)

• • I

rpo )€ TWV roMwv ava"K} ElV.I TO EV. OTI ): roMa o

voO; )jAov· lOEÎ "ap aEi Ta vo},aT. oux EJ O/Ta, aMa
roMa K.i ouK J.a ovT. r.p' EKEÎvov. Ei ouv o auTo)
ETT1v .uToÎ), EKEÎva )€ roMa, roMa âv Ei} K.i o voO�.
"n )€ o .uTo; ETTI TOÎ) VJTOÎ), OUTW) �EtKlUTa1 · Ei
'ip TI ETTIV b' 8EwpEÎ, JT01 EV iauTJ €xwv TOUTO 8Ewp}uE1
i Ev J.µ KEievov. K.i 0T1 ,€v 8EwpEÎ �\ov· Uv "ap
TJ VOEÎV Ei} âv vou;, a,.1pE8Et) ): TOU VOEÎV aJJpJT.I
j; OUTt�. )fÎ TOlVUl Ert}uarr.� TOÎ; raJEUIV a
u,3.iVEI rEpi Ta) IWUE1; aVIJJEUU,I 1v EKEtVOU
8Ewpi.v. IWTTIK.i ): )uv,€1; EV },îv a8poov .iiu1;,
J.vrauia, voO;. iv} )€ TO .i�ufl rpoaw,Evov ToÎ�
€;w €r13iMov 8EwpEÎ, oux €vou,Evov EKEivo1; a 8EwpEÎ,
aMa ,ovov rrov .uTwv EK }) rpo) .uTa rpou3oA})
Ă.13.vov. OTaV ouv ;� o,8.µo� TO op�J.ElOl, a,}x.vov
EV T.JTO}TI "EVEJ.1 TOU opw,€vou· ou 7ap âv ilo1 ' Ei
,J Ev )1.TTauE1 "ElOITo · wu.uTw) J: K.i To arTo,Evov
EV T.JTOJTI "EVO.EVOV ,.pEt). €; wv �Ăov OTI aEi i TE
.i'}u1) Kai To .i�uE1 rpoaw,Evov Ei) To €gw Ji-
97
 peTat, ei ,..e1 To .iu}To1 K.T.A};eJ.1. wu.uTw; )€
Kal i ,.1Taul. .el ri To €;w ,ipeTat K.I � Taue1 .uii;
To eiK011u,. r.pu,lTT.T.1 t }Tot K.i r.p.uKeua(o1
€gw8e1 ; .rl� rpo; TO €gw TaTet Jl w; ;gw OlTO;
eiK01iu,aw� i1Je1K1u,e101 t. K.i TouTw1 ,i1 K.TaĂ};1;
TOlaU}, J1 ou)e,i. ei; E.Jl uweuouu. K.i Ula"O,E}
ElUXOI a1 } TJ ai}TJ ; TJ .1.1�Tµ eile1. ri )€
Tou 100 ou TOUT01 To1 Tporo1 i K.TaA}11;, .Ma u11euo1-
TO� eh; iauT01 K.i €.uT01 8ewpou1To�· rapegeĂ8w1 7ap
TOU 8eauaJa1 Ta; E.UTOO €1ep7el.� K.t o,,. eT1.1 TWI
,JTOU i1ep7e1w1 OUTWI TO op.,. ou)€1 a1 1o}ue1e1. W)
,€1 001 �1 {iJ .i}ui) Te Kai TO aiu}To1, oITw; €TTi
lOU) Te Kai TO lOJTOl. JewpeÎ )€ i ,€1 ETe110,i1} ei; TO
€gw, eupiuKouua TO .iu}To1 (€1) � UAJ Ket,E101, o )€
/OU) ei� auTOI u1.70,e10;· ei )€ iie;w ETe110,e10; -
orep K.I i)0Ke1 T1ui1 010,aTo) )1a,opâ; rpoTTeJelJ)
� ToO 1ou uroTTaue1 Kal ii; ,.1T.ui.)· i 7ap €1
Ao71KJ (Jp ,a1Taula )€)oTo auTOÎ) 1Ju1;. i' ei
EKel101; ,€1 ra/Ta ar.rJu."11 .ro ; UA}; Kai ii)
uw,.TtK}� ,uuew) aK0ĂouB01 �i Kal TO/ IOUI TOUTWI
bapTâ1, o )' i,frepo; uw,aTw1 Kai h€pw1 Bewpo;
ouu1w1, rou Tol1w Ke1,i1.; K.TaĂ};ET.1 .uTa;; €gw
)€ OlTWl UA};, ou),,oO a1 ei1 T.0Ta (Kai TaU}) )j..0 1
W� IOepa Kat IOJTet UlaiueT.I K.l TOtIUI, ei IOepa,
ei; TO/ 1ou1 Kai TO lOJTOl -, K.i €.UT01 8ewpiue1 1ow1
Ta IO}Ta K.l xwpw1 ei; E.UTOI lOEÎ ),, TO ei; EKEÎla
XWPEÎl. ei )i rOAa Ta lO}Ta - rOAa 7ap O 100; 1oeÎ Kat
oux EI -, rOAa a1 ei1 {K.i} i; .1a7K� K.i ,JTO�.
KeÎTal )€ rpo TWl rOAWI TO €1, WTTe .1a7K} rpo TOU
1ou eT1.1 TO €1.

44. "..o /OU) K.i IO}TOI, K.i ăMo .i}ut) K.i .iu}Tol.
Kai 1> ,€1 TO lOJTOl J(u701, ai}ue1 )€ TO ai}To1.
i' OUTe i ai}u1; a1T1Ă.,�a1eTa1 .uii) K.8' au11
OUTe TO ai}To1· lJ )i TO IO}TOI J(u701 Oi Kai {To}
lO}TOl TJ 1), (.i}ue1 )i TO aiu}Tol. 1> )€ TO
IO}TOI o(u701 Oi K.i TO IO}TOI TJ 1>} .i�ue1
ou).,w; ETTII rrOrTWTOI, .Ma 1) 100) ETTI IO}TOI. ei
)€ 10JT01 TJ 1> o 100;, €.uTJ i1 ei} lO}TOl o 100;. ei ,€1
001 lO]TO) o 1ou; K.i OUK aiurro;, IO}TOI a1 ei}· ei )i
98
IO}TO; lJ K,l OUK aiJue1' I000i i1 ei}. o auTo; .pa
IOWI Kai 1oou,e101 OAOI oĂp, Kat oux w; o Tpt3w1 Kat
Tp130,e10;. ouK J..p ou1 ,ipe1 1oeÎTa1 Kai .Mp 1oeî·
a,e1; Yap Kat lO}TO; oĂo; oĂp Kat 100� )1 ' oĂou,
ErlIOI,I ou)e,la1 EI EaJTJ aIO}Uta; €xw1. )10 oxl TO)e
,€1 €auToD Joeî, To)e )€ ou 1oeî· Ka8' b' 7ap ou 1oeî,
.1}To; ETa1.
Ou)i a,1T,e10; OUI ToO)e ml To)e ,ETa3al1e1 . ., '
ou YaP .,ITaTal ,} IOWI EKEÎlO, aIO}TO; KaT' EKeÎ10
YtleTal. ei )€ ,J To)e ,ETa To)e n ' ,UTOO YllETal, ă,a
ra1Ta 1oeî· €rel ou1 ra1Ta ă,a Kal ou To ,€1 101, To )€
au81;, raITa a,a 101 Kat ael. ei 001 n ' ,UTOO TO 101,
a1J)T,I )€ n ' aUTOO TO rapeA}AJ8o; Kat TO ,EĂOl, ii
.)1aTaTp TJ 101 aao1p rapa},aT1, WTE TO o,oO
KaTa TE TO j8o; KaTa TE TO OOllKOI )1a},a n ' au­
ToO· )10 Ka8' EJ raIT, fi Ell Kat .)1aTaTp Kat aOOlp.
ei )€ T00To, ou)€ TO ro8€1 r01 EI TJ 1> ou)i KlJUI; ăpa,
ia ElEPYEI, Ka8 ' EV fi €11 al{}; TE aJ}},v} Kal
,ETa3o; Kal )1ego)ou raJ;. ei )€ To j8o; Ka8' EV
Kat ă,a i ElEPYEla Kat ăao10;, alaYKJ rapuroj1a1 ii
TOI,J} ouul,, TO .el fi fit 01· T00To )€ fTII aiw1·
raprrEJ .pa 1> o aiw1.
T> )€ ,} Ka8 ' EV €1 €11 100D1T1, .Ma ,eTa3aT1Kw; Kal
fi KlJUel Kal €1 TJ TO ,€1 KaTaAElrEll, TO )€ n1Ăa3a1E11
Kal ,epl(e11 Kal )1e;o)eJe11 raprrE} ao10;· j YaP
T01au} KlJUEI rapu,ITaTa1 TO ,€Me11 Kai rapEA}AJ-
8i1a1. � )€ ,eTa3al1e1 ar1 .Mou ei; .Mo fra,el3ouua
Ta 1o},aTa, OUK €;1Ta,€1w1 TWI rPOTEPWl ou)i r08e1
.Mo8e1 netUIOITWI TWI )euTEPWl, ia Ta ,€1 wrrep
rapeA}Ău8e K,lrEp ,ElOIT, fi auj, Ta ) ' wrrep aĂa­
xo8e1 ErEIUII, aJIKETO )' OUK aĂaxo8e1, .Ma rap '
auj; Kal auT08e1 ei; €au11 KIIOU.EJ; K,l TO o,a
,epou}; ei; , EXEI KaTa ,ipo;· r}j YaP EOIKel
OUK aroppuTp, ia KJKAp ei; €au]1 .1a3Ău(ou} ,
EXEI.
Ti ,€1 001 Tau}; K11}ue1 rapu,ITaTa1 ao10;, j )€
TOO 100 ,01i iifi EaJTJ o aiw1, ou )l}},ElO; ar ' auToO
wrrep (ou)' ) o 0010; EK lu�;, OTI Kal ai rapJrOTaUEI)
}1w1Ta1 €Keî. )1aleuJETa1 )€ To K11ou,e101 <rpo; To
,€101) aiw1a €auTo0, To ă,€Tpo1 j; K1iiuew; ei;
99
 €wo1a1 Ăa,3a10,E101 aiw1�, Kal To ,€101 npo; To
K11ou,E101 P0101 €auTou, wrrEp TO 101 arro O Kai
a1€;o)E001 Kai rOAanĂau1a;o1 KaTa rao)o1 TOU POlOJ.
)10 Kai i1 Tau€1 To1 P0101 T11€; ox -01 i fi K1}uE1
8EwpEîJa1 m€A,3a101 Kai TOI aiw1a, w; €>a,€1, TOl
.n€1po1 POlOl, EKaTEpoJ Ta na} Ta €aJTOU T> ETEPp
rpOT18i1To;, TOU ,€1 KIIOJ,ElOJ Ei aro TOU ETWT�
KaTa TaJTO}Ta TJ aEi TJ EaJTOU TOl aiw1a arEIKOll­
;oVTo;, Kai TOU ETWT� fi TaTOJTI ElEyEta; TOl
P0101 jjiauTou ,01i .no j� €1EpyElu; npouaToTo;.
Aomo1 a€ fi TOÎ; ai}wî; o )l}},vo; POlO; ăMo;
.Aou, 0To1 J.o� iAfou, ..� uEAJlJ�, J.o; iwu,opou,
<ai €> ' EKaTou J.o;. )10 Kai J.ou i11auTo; J.� · Kai
o Torou� nEp1,w1 i11auTo; KE>aĂa1ou,E1� Ei; 71 j;
lui; KiJu11· �; KaTa ,l,,,u11 K11ou,i1w1 To'Tw1,
AAoiu; )€ � fKEtJ; KlJUEw; ou}; Kai AAola; j�
TOUTWV, ĂĂoo� K.i o POlo; fKEtl;TOU T0Vrw1.
J1a},aTIK� ,€1 oro; Kat Taî; KaTa TrrOI KlJUEUI
Kai ,ETaauEUI **

100
 .
M
..
· A R S I .L 1 - 1

p: · 1 c · r N· I
PH I L O S O P Hl PLAT O N I Cl
i i D r .. c I A T Q V E ' 7 H E o L o G r
Q M N- I V M P l E S T A N T I S . l M l,
-
o· P E R V M
!n"ocoreimnt4re1 ;l�tt Grao intti�mtrmonem Johţimi
ranit,excfti, p L AT ..:r EtJ; p L o r J 4VO Ph1loths,
_ q1oum t1mm Eitm.,l»oÂ"mer1, Cmmentaia, lolec1anrt,
1 nnot1tiMs, quotquot Jel tdit1 antt1 , vei 61tius nll .·a,
mAno tio /11, ext1nt , et1am Compn) /�c� 1di1_er� , Î_
hi�udJfo�Nmr•�Am ,pla�uf:

- � � M v s·. S E c y _ � _D \� s.
- --- . - --
- a -
.
I
.
.
.
.
\ -

·p � R I . S · I _I S,
Apud Gv 1 L L E t M v M p u . �, vlâ Iacob:a ,
- ·fb ·i gno Cucis Aure:.
� .c . J„ J..

101
 Matilij
D -E O C C A S I O N I B V s,
SIVE C V SIS A D I NTE LLI GI B I LIA
n os ducentib us .
MAR SJL I O FJ CJN O
Mnc corpus ct jn loco ,
ｬ＠
.1ulum vcro corun1 , quz
:"un d1m (c iu: inco'­
rca , vd .li"iJ alc , ct iu
lo,o. �z lccndum re
rp u
.te in c o or 1 co ipi� ,
·�u-.d p rzlhm1us dl o\I
COOrc , uque loco , vb i .
qu: î.11 , 11un :.nanti qJJem , fcd indiu::u�
qaaen c:n!itionc. � fuuadum fe m ln·
coporu , non localittr pr'fcntis corp oribus ,
adunt cis , quo:icfcunque TO!.>C , ad ilb ,-er­
genti2 , orqu- dtclin�nrii , qu ut,11� \•ihl"rt
nuu .ircr ad ci vcignr , i1 i 1 c rntlimn:ur.
Srd :nn cum no.adilt locli cond1t10\C cor­
p orib1-, hsbirudine q 2di fis au. Quz
fecundum fc unr i.corp orci , ccne non er
obt1ntian , & per crrn111m corporihus 1d­
uar. �01 cnim cofor1b.! com11i(cc1m1r,-c­
ru.nucn x ipa i1cli1uionc, quai mo:c.ro
;squzbn ublfbr i11de conmun::au Î l m p ro·
in n
iiu;ui cnrpoibu5. Jpa ninquc cl i a ti o ic­
lll dan qndaa \•ia1 iubiiNic corporibus
fam propinqu1m.
Dt 11 llr• , � 1lt.llÎC1t , qo/„ti:iu n11c.
i 1ma quidcm mrdium quiddam cl in c ec
A cn tiom indiuidun,:uqut ter i u n ura
•Opu1a diuiibilcm. lntcllc.us "utcm cTcn1ia
ct, 11diuidu1 o1m. Scd qllarc5, mittria­
lt fqu t fonr , fecundum co pors fnr diuii.i.
l1. Non umn c , quod agie în aliuJ "P'1opin­
qudonc , . talu fac le , quod facir , l:d cuim
I' r•opquindo,& rngtndo faciunr abquid
(ccndum au�dc. , non n11u propi­
qu11arc. Aninu copor1 aligaur co11er!1nnc
qu.dam ul p.llonc1 proucnicnrt l co p orc.
p
Rufulquc oluitur quarmus l co o rc JhiJ
pamur. !. . n1!ara ligaui r . hoc & 1pla na­
d Stu . 11ii .1;. , 1111i•1
rura (oluit. Rurlus quo d co1c1l1au1c a ni ma ,
hoc ' anin. dirimi1. Natura qid-111 copu5
in nima dc1incit . anima vro fe1pfam in cor­
pore, �mob re. acu. corpu- ab Anim.
fcprt , auma 'ero fc ipΕ w i copon: r­
rtgac.
102
Ficini
•
lNTE.P R E TE.
O:i• f".D•• a•t i1 o�„ib11pr• to1J1/01
lt4n I f!ÎbU lo1.
On im!lircr 'rnla in oibus i1celi �-
N
p p
eu, , I ro ri e ic h ,bc� ad oi2 Yull
cuiu(quc crcnri: i nr cl l ct uuid:m 1ntclc�
Jrcr. m ar.:ma vcro racional:lcr : an pb.11 lm·
mrie, in coronbu1 imagin:ane • 11 cod,11q1c
( qud h1s o mn i bu 5 upcriU5 ct ) odo ;u­
l• m 1i1: eri.rcll-auJl1 . :arque oercfÎcn1ali .
/1 fMllli1 ti 1:ir1r -: 1irrr1- : ;„ m ..
1111b ,„ ,, ,,; ,1;,._
Ncorpcrc: lubt�ruir d!ccndenccsqaido
I diiudicCttUo arquc in G1•Ja GtOt� r­
l
fc :u mlclpllcanrur , ice. crrs aarm.i.
t ur , uqne imul recurmnt în vnum tn'1 �
tc:.ii1.
JI btcit111
1ir1,
NOi (olm ln corponăus :qui1ora c-
i
1in tl , ftd irra ri2m ''•rt mul rapli c rr
przicnur. Ali_ cl ca im vir1 phnrz , 1l
alai: iia rrus imcllc�u1h• eriz,alia I·
dtm n11u rr operiori1, lis iniz, lia incrlţ­
lualu : ' 1uu111 c11i111: i[.:e1I nullum -u. qu�
i
ab 1 p 1 -ulnr. ,·iian tis f1mllcm foiur.
�� .te"CT 1 r1iJ Un'Hllr A ,l:I:
p1r1i"o riai!.
Mne-, qud u� entia gtntrar , aliquid
O ic. d-ius gtnrru , arqu- O\l- genin
u m
ad gcni1u1c111 naLura cunu-rr ilur , c ru rt10,
quz gncnm, ahi qu1dm nallo modo co1ucP
cunrur l geni1a : lia vero pwm qwden Re­
a1cu r ad i a , parcim non fclUllUI, alia ra­
dcm !olum lcâum- ld gci1was, ncq1 c ­
tern 1 d (e rcRca11ur.
intrligrn1i.
E moda non dt l�.donum confea1-
M t10 qurdsm • _·„; ;. 'U1T1!1"•-.o
1'.. -••'� .„�., ied dlip,ş pror.icio­
ncs,iuc produllone1 in a8l con .qu• mJ.
arus l animu� nu per. „!ucrrt. Aoia quidn
b. oiu ranc1.A giuUtCS (ccua!u CIS,vcJ
ab Jio lxpcltlon:11etu(dl rouocm , vd
ip& !ie[am lSC!D.C!S i radones,& a
 n P orph. de Occaionih,
•> alio pouuJ , uun1 d ctcma cc­
mitir introuere fcnfu, : �m qero ingedi1ur
iD fcip fam , ad incclligacias pcait : cqlc i­
gicur frfus extra imag:nacioncm fnt , ncquc,
n di:it llqu.is , inccligeudz qu2tnus com­
pum 2alll : ncquc ifus bf;ue inlmcn·
roum fen'uai..
n paio11e Cunr C:afas, ie & in­
tci::„- : �z !Cl ahfquc gnacione , nii ana­
log; :-J;�icio fa : ium1meum iguu confc­
�acis uidm l ad imal fcnuac, ie phan­
m� i 1 1d con'c!un s ad mtigcnuam i·
i: imdhgncis i1 nimali.
ÂfI tI iJ4lril'1.
ct
A Nim1 'emla ine11ifa, lm11actri2lis,
immon�Jjs,ÎO ViEA h�bc.t: a fcip!a ViUere,
1rquc "c imilirrr pnilam•.
'„,. ••,,„, .,„.� orrniJ 1t ' b•ro.
.iu.d : pui cepnio ,id coorca ,
A
paio cnim copnum cum cranmucionc
coringic, paT10 •rD animz dl �c commuio
qbm, : afcdo ad tm ipam,& ad:o quz­
dn , nllo modo iilis ccfaaiod , figefa­
&nnique rnrpnrlm, l112,i•m , piin cnr­
oum , �m ran(mumionc ie , dicenlun ct
omnia incorporca fe palionis c:pcma. Q�!
cnm â uccna 1 coporibuquc epn1a (unt
au „ ndm permaent : quz vcro maccriz
crporib!q:c propnq1t , 1pra qidcm non
fu11 paiui , fcd iUa . n q1ibus hzc apprcnr.
puimr , q:undo cnim 1nimal fcnit , ama
qui!cm (ulis c vidctur harmoniz cidam
putz a Ccip. choras mouemi cDmcm·
prut. Ccrpusau•cm imilc hsoU: , qus
fpu2bi1 it chordi s . (cd ca u rs ou:ni
rc •iduc animal, prop1cra quod t nima­
ram , qud quitm i mile dt mu ic o 1 n co
qu od c cononnum, copnn vcro quz per p.
ioam ffalu planrnr 1 foul:a �011cm­
prui1 chorlis ap' renr. Ercnim ibi aon h 2r­
moica �dm· fcpr. paci1ur. fcd chorda ,
c mOut nC llUiCUS pt Îpfam I quz i bi În­
: , harim : nq!c umcn c.ord2 n­
t1Dnc muca oaercrur ti�m , i ulec mui.
cu11 ni hunia ipfa id dix i1.
H /ff
"i1n1 ;„corp1rtn.
I Pa incororcoun •ppclario on fclum
ccimuniutem vni1u ciufdcmque gnis.
ie cog�iwa dl qucmadmodum copon,
f:d fccudm nudam d co p ora pri1mionca.
�mnbrm nihil prohibct 1 acer ila , alia qi­
dcm lc "cna , lia vc10 non fcntia: c ai a
fus arHc copou. , aia Ytn na um :oro­
nbus: itcm al;a l cniibus fcpraca. alia vcro
non fprata. P%rcrea ia fc11ndum fc ubi­
tn1ia, a vro liis,vt uuind1geria: ia de·
nique atinJbs. vique r fc mobllbs ez.
tem t fcd lia YitiS 1 c qwlabUJ atiniuJ qu­
dammMo permuur2 , n'mpe ftrundmn neg •­
tiom eoum, qu : ipa on un1 , on fecun­
dm aTaim coum ,quz Cw1c , aplar.
Pu .„rcru mime 1Pi.'""" ilcr •
P41i..
Atrriz propi� apl anciquDszc nc in·
M coporca 1ul.d1u:� c. t l cor:
871
roru, pr:crea "Îz upcs,neuein�lllu,
ne que 2n ima,ncque 2li q uit fa u_nd1 m le ·riuei•.
hem inomi,crm11abilis1 inica, impotcm.
�propccr ncuc cns,fd ..n non n,iu·
go mois ap p2 rcs , qoniam d pr io l an
mol:• cl ip ua 1mpat. m� 1 11 ll appuiio u> i·
lenW,:lns On n \Atl pr�ICfC& femr er.in re
appuns , cum paruum,1um gnum, tu lll. l
cm m;;is, cum dciciens, cm a ccdnqudue
iai fmcr,nc vcro nunqam,nque camcn
aug ere poccns,quippc cum otius Jtis ie de­
fci-. _uuuobrcm quicquid promitut , lCn·
t1tW: ac i aaum 2pp1reac,in1erin eu�i1 pu­
uumquii cn ia ludus quidam cn in non ens au·
ugicns. Fuga enn cius non ic loco, fcd dum
ab cn1c de ie u, q1umobrcm quz in ca lune ia·
gincs, lfunc inJccclDri ruus imaginc,qucm­
admod1m in fp rcul o id , qud alibi icum el ,
apparec alibi. & ip fum fperulum plenum cfc v;­
dctu1 �nhlq; babn,dumomnia vidcrnr abcre.
!"PI lT I „„;" ..•.
\ioncs circa id unc omn c s . circa quod ac·
P cilit & incc�icus. Via cim .d ccrium ct
admiio pannis,uq:c :uis ct i1tcrirc cuius
l pac i. Intcrirc autem incopo:eumnllun,(:d
qu:GL in1cr lla I:: unc, 3lC non run t , qu�po­
rrrr null:1 e nr u m pztinzr: )l!l :nim pt•Îtnţ
el,on oportcc ira fc habae, fcd cte talc,•c al­
tcrri qucu,acq1e incrim inqu.licacib1u coum,
qaz i;rcdiuntr, icqc infernc paioncm. Ei
iquc quI incl lcera1io 101 i quiibet ac­
cidit, neque igiur a r cr i• pa uu. Nim ecun­
dn fiplm �liis cl cip m , .cque prorfus
oz , qut unt n ca, in;rcdim ces. vie iique
enuncs,fcd 'iio 6r circa comp 1fi1um& �s
fe inco11pDfl1one coilu,hoc nim n oacri•
ris virib11 & qui1aribs inrcdi,tiua1, nfcrc•
ciuq; p , f101c11 pcr1cucnre in ubilcndovi­
dur. �mobrm ca uoum v1crc et ab :·
rs , ce c l fcipfu , nium & vi1cre , & non
v1u�rc pit1 pof1n1. Sed e2,quon lfc in v12
Lunil it , �!onl' ex pene , nccfarim l pt·
mancrc (cndum via n , q1 rmacdum vira
vac uiacicnnuenit L on p1r '•?uarcnut i(va•
cuitas. Icaquc icur pmurui , ac pai comoico
ex uccri a , omique concin �it, id cl coporr,
equc umn ld a ucr i : accii1,ic tucrc, rque
inu:rire,patiq1c fc<nd1. hoc ip-n incompo­
icum x anima< oprcquc ptfpjcicur,cqe a·
mcn animz id CDncingi1,quonin ania non e�
aiquid c1 vira , c non Yin conhcum , fcd vit&
olm , conlac qui ppe,cum im!IX f.mi a i e ,
iprqu. �nm: raiio t nAuri ipl. fc 1nouen5.
O••is inrttQ• l 1.nf.rmi1.
t
Ntcll Bu al is cfncii ie în pnib1s t con­
I imili), vt&i. pati�ul"i quunlxt incllccl u,
�i !erfque imrUcau it cntia : r�d inte.cau
quidcm vniu rfali eia ci:n F atiu.na i­
�
ucfli nt rari oc : in paticul:ui aucci nc�­
lcu e11amniucolia imul .cque paciulan&
ir coodicionc uidm parclculri.
41U 1.;. ,,„ 1[a11- t
l li11, „.„ rmrit'·
n vira ,
C lrc2 ffcaci1m , cui�: dfc conlllic
& ciS paiones vira qJrdam n nii·
�111: uon,n quali aliqua fit& vcrru1r . nvn
ln rri1urin1e virr iml roa. �nin "quc
pain,fu vira ct omnino,iUic ad 001 viuendum,
1aq.c lic midit obtu.
F F ţf nj
103
 Marlij
o., �;,,,.trr• l•e*""� ndar,r„„..
- d „„„,„[„.
I
N tu ,opiT"I� _1occfusnnEtiis Î"
ribUS ' re irmiS
tiCÎUMlr I dm hl {f
'Cad1nt1 neuc fC\llCtd ubnrin infc:
rioibn: Ylubrd 11n1, q11Jr r1rr"� ""lu• �r in.
d e fuuilu u t , Lm aliqua p cr d ic i onc vei trn­
llU12cime (ubitlllc , nquc hoc qidm ti c­
'ur.1au :encrto mtcmus. eiuunan1fqac
yniccr1,inga1t„ i�iLw , & in(u11upubilu fm
� coue 1n;cniz , i :cruptsquc (e.undm hoc
1pfum t�a.
_1,1J• Artitll"r 11el 11 f1aiD iw1i1J•.
E iUo qud cl MCltC rupiuc . pr i.tel
Digntiam tuim muha dicuotar : oni­
dcn11111r autc11 wcuuatc quad�m nu:lligcn,iz
imeUi3llia mclior c , �ucmldum de dor.
m1cntc pr \'igland� m muh. !icuntur . cd per
fomum �fum cognirio ciu1 1 pcr!ciaql e htbe­
n1r . imilt nJnJllC (1milt rngnnri lnlu . qao­
nlm onis co�ni1io. 1:mi.tio q.=!mi cll al
hac ipu m . uod cosn fciur.
.011 n• rt cj opri11Ai I tl '111I .I i;o­
riw '' ••tri•.
\r oă nn n' iicrrur , a1c ipi .os :' �i­
Qamur ih ipln mi: aliquaeo fcpa rui.iut
{apcrin�cUigir.u,.lu. cu' Q:d_cu1u\, i�pr­
r rcr i termut ab e1iic, CnS ir:m nen lUfCf­
lltlli g ialU$ non -.s fupcr cns l pfa m . ed iim
ncn cns rdu1 aln co.ci pin-.11 p:::o.i 1
ceacinguc-m \ i!clic-1 ilh, ;ci dt1 1 r . four u:ra
feip(:m, !pfe cnim :U !f�uc u�m.�mccum e 1 i­
�
Rc:ccr 1d ei ver-• a:q e pr fL ip lun1 f orll rc·
c u c i ad ÎJ!u , r:•n tn, 'nle iup:riu5,frc .n nte,
fcquc :p!� „1pcd1cn� i;m tr�d1 chur ad nci cn;,
quod cati� ipfoi' i ca us ar:u� ii:1.
o ori s nii ii in1p�!i! . quin ;ucd
N !ee�zmc y
r.ur2
I c ico o rcmdl,r vnic u1qu�·,
'1q1:..n!1 a 1 :n_11t. Sicur 1im cnr- n•I inclm­
p�chcibilc dl . ;uod molh l -1rtn1 nihiJ:;
ad ipun pcniu1 ic incorporeo îpu m , quo!
a;fe cl{knci: ur . 1on ie ob.cuhan & ;uai
non iaccc , nquc cni11 qul nopo"um „n
lo�2 li con!iril\e 11n \·11f1 ! 1currir;lccus tnim
cum n1olc nl :ilir, 1:Gu: '"aru� �u1purum
.icib1s co"c•.u t . iu1! Pnim qu omGdoun .
ţuc ac: ln mole , i11 a11gui um co h1bci pcdl,
& co nd ii o ne locali crilmucariontm ;re,1uod
2 atcm cl . )lc , agnrtu.1nequc profus ne­
ptwn, h' ab iis , quz unt in n.•lc , cum i11cri
on rocet , , mocuque lcci pwntr libe­
Nm. Igicur "all ladim, cnaquc difpoi1io11
1c reper-u1· ibi , Ybicunquc d1fpon1cu1,loco in­
tcca ium \·biue , 1um .nfq u3 m imuJ txrlttn1.
quap roper jUili qi..1u cc naquc kiouc
vei i1rrr crlum ' vci i11 r•n� mundi )t1'l2m
aPtchndl1r : u�do vcro ln aliqua murl
pi' tenetu- , on ocul is quidm a(pic iu , fed
c: opmbu cis p�rrenru u ie hliibus
-
nu1nifd..
14
Ficini
Sll111i• iJarpr�• .. • -# r1rr.//
pr1i.el �Jt•m ir trWt Jr fMG ftr­
por; •pp/1r1.
Vd t inc1porum • i?ulldo i. cr­
Q poc com p rchcndaur , .in cp1 u h 1 i;a
cnnc1111ht11 r.ţn,-\J�1i11' ;"'"'"n nr c�
duntuT1nuU;m nn;uc corrus po ccll ip!LI . c
in fc colub1c , <cuc ic ur •·rcr Jiquorcm li­
qun cn:1c . & cnh1bt . 1uc la:nr. rtd -ona
· ipfum fubt::crc irc) aL apl. m r ipu1u >oic
ntr2 Dmires,q11bu1 dtfr�11dcns copori 1py­
CllUr , copula. i taGUC eiu5 ad copus pa f:f,.
.ilcm quand�m fui 1pi1s i1q•lct 1r s•:1io: m,
1""„thrtm nnn 1 !111d =ui,l.rn vllcm plJ1 ].
li�z: , fw 11• fl!I LCI LC l0Lij·l�1: 1 , 1icqc l � l!Uf 1 C•
fo l u i r ipim corpu• qu.mdo fr:mlil' o:1 111 e.
m , fd iplum t U\ fLn:if fum nod11,qun.
do l f.1.1Î};uj CI sa f�b IC t U m r!ioc d!ucrt1C.
rci1111a!u r11a .rn """"' ""'"r .d �f,Qo,tJ
'" "' /• ��'""'"'·
' iu ubi ari:• 1 u m 1 - uE vnluuf: uni 1
N
iu�.
_ ,
2r�ue rene: :d oao co nucticur .=·
C n::cs 2u1cm p:rfctr f:bun:� d
gen:rac1i1 rc:i: untur, & id ju:Qem cd <CfU
vfqur r.un!1u:. �oi ' U 1ctm om r per:
"c!1u111 •l .ni 1a 111 cfc 1 cd•i uni , 111iu1iw q"i
1nccll-'cudcn , i!cocuc ci rcu lo ,·Jui1ur..it
,·ro r.n! 1 �d in:dlc: :m anc lin1r. mt-U:s
au: � u• cr i �i 1 ur �d ' r:ncif•iu.,or ni• •Wl'lt p_..•
:
!cn: ur.c � :cc 1p1!� 2> exumus sord:rla,
�u:cnLS f2c !l1.s luppcrit Tiicuqut ir·
n!:.t i.q::' tlcu;aio 1c 1C p ri m:m 1 iu�
; ue p'rduia : qur qu1cm tut t pr1pi"�8,
aut I longin;uo I m,; I.le:. Hzc t�q.c 1;n
(clum =ppcrtn Dtwm did poliu�t , fed cm
p10 \'iriJs ;ftqua , :n fO:·t:.u:s t:o .t!u­
br:� u'• & ::d n u�i. !:ha pr�c:;i.us .:! f�
cl!uiur ic!c8ns şd su�:ur:u � i!l�: n iS
dcl :: m dic!:r acc1!i'e , ii :I� :fc�lim t
i=m.a11. H:u i;i1ur c . r.ra minct irf• -„1„ra,
rmprrr'l jU�i :n !:H �C lrirfi C"·m , •Ln
t:.ei i nr crca zd d rui.:m fc vlt co1w-
1ifc 1 quarc peoo q:idn â pioriDlJ k­
cun!� u;t l:uh (011fLruans eadm ad pr1os
c�o1crr�. c!cfcQui •11(m priora o� ad ­
ition Al"S 1r, di-icue vt rsc ip"' diiganr
l fup�rio� tnrc1im wfcrcna.
_.,.., Jifa"m tl 1•Î1•r J11. ;atk·
14 . „ ••,,„.
Eus ti v! ;ue, ql nu(qa.n itcllc ' r
D ,·b 1quc cti1m,q� b na'qu'11 11i ma.!�
\'biiue dl quoniam dl & n ufquo : fed Dc1-
JU!�cm vh1q1� A· n111�11m dl coum r.mni11r
quz fum pol iplum. Sui n 10 ipis ei fol1q
i�u1 tn , nrquc vuii. lnrellclhu u1n� in De•'
JUidcm vbiq1e dl , ied m e�:. q: Unt pci 1o
lu m, t;i:ic nu!quam parit c r , & vbiquc �1Îml
dcn1 in mrdlctu, uq ut Dco.inilirtr t O �bt
quc , i 11 1u•po1c r·:ao •iquc dHinuL \ ui�.
C>p•K \llrI & in •nint , : in i nclk� u , & ii
Do,omnil profc{r o cum mcia,rum:on m1rct
Dco fn1k !e�cq:e rmcn ipCe Oeur r�.�
cncia.cui1 non enc1a ,1-quc c:11t1 lnci. S1 uuf
e"ccdunJar1c vbique,i p fe q uid � o11nia,& inott
nib1,_c1�1. Ac qunaam t , & nufqu 2m , o�
a� pcr ăpfm ins,i�P wfu � ipfc ,qull
pree1inic .buc dimfa fus ab ipo . u­
aam pfe n1qam. Simicr tcl�s Ybiquc
niiciţ :uque nufquam,caufa l nimum1a­
nim1fqucfequenium: nequ� ipfc al:ladt. nt­
qvc qr pon Îm1m, nue in !!ÎS <iit : q10•
nn ,1dclica fDlum bique cl, coNquc.
q1� uncpot ipf11.fd&n11m. Rfs i-
atq1ecopus cl, ncuc dt n cpo: , fcd
caua copois , !Oiam uu vb iq1e l pet
cpus imul er, & incorcnufam1tocr1:
r1ulmiqunn:61n iud deinic, iuod tque
"bquc(nul..eq1eqm c"e vlet , !cd l­
rcis quib�m ':ctbus uiuî;uc t pr­
ticps.
105
 Glosar temeni neoplatonici•

abstracţie (aphairesis, a'alpEu1�): de asemenea, îndepărtare sau

scădere. Indică o separare în cadul gândiri sau l reaităii.
activitate (energeia, €v€nEta): de asemenea, actualitate. Un ter­
men aristotelic folosit în general de căre neoplatonicieni
pentru a indica dinamismul realităţii lipsită de işcare
(kinesis, Ktv}ut�), care presupune mperfecţiune. Produsul
actuaităţii sau activităţi este energema, €1€Ja .
acţiune (praxis, rpâs1�): de asemenea, caracter pracic. Face re­
ferire mai ales la fiinţele raţionale şi în general la toate fi­
inţele care au principiul mişcării.
asemănător Binelui (agathoeies, ya80E1�€�): care este o imagine
a Formei Binelui înr-o anumită priinţă.
virtute (arete, ap1): de obicei folosit în sens moral, făcând re­
ferire în general la realizarea ideală umană.
cauză (aitia, airla, a'rwv): de asemenea, explicaie. Termen folo­
sit atât pentru cele patru cauze aristotelice, cât şi penru
cauza paradigmatică (sau modelatoare) platonică.
compus. (to koinon, ro Ko1101): starea în care corpul şi sufletul
sunt unite; de asemenea, acestea ca înreg. Sinonim: sunam­
photeron, uwa.'0rEpov; suntheton, ;v6Eov. De asemenea,
comun, indicând o totalitate sau o grupare de părţi.
concept (ennoia, €wo1a): reziduul intelectual al percepţiei sen­
zoriale, ce se deosebeşte de activitate, care nu depinde de
percepţia senzorială.
constituit prin sine (authupostaton, av6rOT.01): SaU aUtOCOn­
Stituit. Face referire la caracteristica entităţilor inteligibile
care se datorează propriilor lor naturi, iar nu unui princi­
piu superior.
conştient, a fi (parakoloutlzeă, rapaKoAov6€w): cuvânt folosit ca
fiind opus atât stării nonconştiente sau inconştiente, cât şi,

•apud Neoplatonic Philosophy - Introductoy Readings, ed. John Dillon,

Lloyd P. Gerson, Hackett Pub., Indianapolis/Cambridge, 24.
106
 mai ales, ca indicând conştienţa de sine sau conşiinţa de
sine. Substantil „însoţire" (parakolouthima, rpaKoov}a )
reflectă acest ultim sens.
conştienţă (sunaisthesis, uvalu}u1�) : activitatea cunoaşterii
proprilor stări cognitive sau afective. Prefixul sun-, u1-,
indică un nivel de cunoaştere în plus faţă de aisthesis,
ai6}u1�, care în general are ca obiect ceva „exterior" .
contact (epibole, €moA}): de obicei relaţia nemijlocită dintre o
entitate şi o alta la un nivel superior. Relaţia este în gene­
ral una cognitivă..
contemplaţie (theăria, 6Ewpl,) : de asemenea, vedere (mentală).
În principal, relaţia dintre intelect şi Forme sau realitatea
inteligibilă.
conversie, întoarcere (epistrophe, errpo,} ) : lit. „întoarcere
spre". Procesul sau rezultatul reunirii a ceea ce se află la
un nivel inferior cu un nivel superior.
convingere (pistis, rÎTt�) : de asemenea, persuasiune, credinţă.
Uneori, un termen peiorativ ce indică ceva asemănător
credulităţii. La neoplatonicieni, mai ales, o credinţă (ade­
vărată) statornicită care reprezintă baza perfecţionării mo­
rale şi intelectuale. Virutea credinţei în reigia greacă târ­
zie şi în creştinism.
corporal (sămatikon, uwartKcw) : de asemenea, trupesc. Termen
folosit pentru lucrurile din lumea sensibilă ce indică tri­
dimensionalitate şi soliditate.
credinţă (doxa, �osa) : de asemenea, opinie. O stare cognitivă
care depinde de percepile sezoriale şi care se deosebeşte
de tipurile de cunoaştere axate pe obiectele pur inteligi­
bile. Credinţa îngăduie falsitate; formele înalte de cunoaş­
tere nu.
cutezanţă (tolma, ro..a ) : potrivit lui Plon, particularitatea
sufletelor ce a condus la separarea acestora de lumea inte­
ligibilă, şi particularitatea Intelectului ce a condus la sepa­
rarea acestuia de Unu. Iniţial un termen neopitagoreic ce
indica separarea Diadei Nedeterminate de Unu.
daimon (daimăn, �al,wv) : sau spirit. Putere supranaturală, ce
include, dar care se află şi dincolo de zei pentru a „inter­
media" fiinţe de dferite feluri.
107
demonstraţie (apodeiXÎS, a'BEISI�): termen tenic penu Un
argument formal în general sub formă de slogism, ce evi­
denţiază ceva care nu este evident.
determinare prin sine (autexousios, .vE�ovu10�): ce indică acor­
dul dntre sulet şi intelect. Un termen mai resrâns decât
„în funcţie de noi" (eph /emin, €J' ,îv), care indică fapul
că persoana „ar fi putut face alfel" .
de fapt (e, }): Ia Plotn, cuvânt folosit de obicei pentru a indica
începutul răspunsului său la o întrebare pusă sau deter­
mnarea soluţiei oferite de acesta la o problemă.
descendenţă (genos, r€vo�) : n general, o relaţie de dependenţă
în privinţa cauzalităţii.
descendenţă, aceeaşi (suggenes, J'YEK): de asemenea, înru­
dire. Un termen folosit pentru a indica legătura sufletelor
sau persoanelor cu realitatea inteligibilă. De asemenea,
înnăscut, congenital (sumphuton, .V,Jrov).
diferenţă (heterotes, €rEPOi�): vezi identitate. Un principiu
fundamental din realitatea inteligibilă, ce explică realita­
tea naturilor diferite cunoscute de Intelect. Împreună cu
contrariul său, identitate (tautotes, r.rro}�) un principiu
,

necesar gândiri.
discernământ (kisis, Kplu1�): de asemenea, judecată. Proprieta­
tea fundamentală a tuturor puterilor cognitive; capacia­
tea de a face sau starea n care se face deosebirea între
identitatea şi diferenţa dintre lucruri.
distinct (diakekrimena, �1.KEKp1.€v.): termen folosit pentru a
descrie Formele din Intelect; Formele nu sunt disncte n
Unu. Disnctia I
dintre Forme este diferită de disnctia
I
dintre entităţile separate fzic.
dorinţă (epithumia, €1u.i.): de asemenea, apetit. O stare a ce­
lei mai de jos părţi a „uletului întrupat. Uneori cuvântul
cu un caracter mult mai general, orexis, opESt�, este folosit
în mod echivalent.
eroare (hamartema, .p}.a): eroar�, greşeală, de obicei !a
sens moral.
esenţă (ousia, ovui.): de asemenea, fiinţă, substanţă. Un termen
ce indică o Formă, sau totalitatea Formelor, sau totalitatea
formelor din Intelect. Termenul semnfică limitare şi de­
terminare. Unu se află dincolo de esenţă.
108
esenţă în sine (autoousia, ooJul.): o Formă în sine, considera­
tă poivit nauri sale.
eteritate (aiân, ,;,;w): caracterizarea a tot ceea ce se lă dea­
supra prncipiului Sulet.
evident prin sine (enarges, ham�) : ceea ce este cunoscut fără
iferenţă.
existenţă (einai, Ei1.1) : SUbStaniv Verba) Ce indică faptul realită­
ii ni lucru ce se deosebeşte de (dar include) natura, sau
esenţa, sau caracterul a ceea ce este real.
existenţă (lmpaxis, m.pg1�): de asemenea, mod de existenţă
sau fiină. Termen folosit pe larg de Prodos şi care indică
existenţa sau realitaea separată sau independentă. Ter­
menul kath lzupaxi11, K.6' mapg1v, indică o considerare a
unei entităţi potrivit modului său (separat) de existenă
spre deosebire de acel lucu dn entitate care depnde sau
este cauzat de altceva.
experienţă transcendentă prin sine (ekstasis, EKTTm �): lit. o
„ieşire dintr-o poziie stabilă" . De obicei indică procesul
sau activitatea „ ascensiunii" de la un nivel iferior la unul
superior.
fericire (eudaimonia, Eu�.1wl.): realarea ideală umană. Pen­
ru neoplatonism, aceasta presupune o conversie către sau
o identificare a persoanei cu cea mai înaltă parte a sufletu­
lui, Intelectul.
fiinţă (on, ov) : termen general pentru ceea ce este real, de obicei
cuprinzând implicit faptul de a exista cât şi naura sau
esenţa ce există. De asemenea, „lucuri [reale sau adevăra­
te]" (anta, or.), de obicei făcând referire la lucrrile pe care
Platon le numea „cu adevărat adevărate", adică la Forme
sau la lumea nteligibilă în general.
fiinţă umană (anthrăpos, ăv6pwro�): compusul alcătuit din suflet
şi corp; dferit de persoană sau sine, ce poate exista separat
de corp.
formă (eidos, E@o�) : de asemenea, Formă, figură, gen, clasă. Ter­
men ce poate face referire, fie la Formele platonice, fie la
formele (din materie) aristotelice, fie la principiul inteligi­
bil al oricărui gup.
funcţie (ergan, €no1) : face referire la o activitate definitorie a
unei enităţi potrivit esenţei sale.
109
a gândi (noeă, Jo€w): acivitatea intelectului, Jou�, strâns înrudit
cu gândirea (noesis, J;u1�) . Cel în virtutea căruia are loc
această activitate este intelecul (sau Intelectul) (nous, Jov�).
Obiectul intenţional al gândirii este un inteligibil (noeton,
JO}ro1), tradus uneori pur şi simplu ca „obiect al gândirii".
Acest obiect este uneori pomenit ca obiect al gândirii, spre
deosebire de ceea ce este el în şi prin sine. În acest caz,
este numit „ceea ce este gândit" (11oomneno11, 1oou.E10J) .
Rezultatl sau produsul gndiiiste gândul (noema, v.),
sau uneori conceptul. Activitatea gândirii este caracteriza­
tă ca fiind intelecivă sau intelectuală (noeros, voEpo�).
generare (genesis, 'EJEu1�): indică începutul a tot ceea ce există
în timp, sau întregul tărâm supus timpului. Alte forme ale
cuvântului pot face referire şi la dependenţa din lumea in­
teligibilă eenă. Acesta include ermenul „ vlstar'' gnma,
'EJ}.a).
henadă (lienas, €1.�): un principiu unitar sau unficator. Vezi
monadă (monas, o1.�).
identitate (tautotes, raro}�) : vezi alteritate. De asemenea, în­
suşirea de a fi identic prin sine.
imainaţie (phantasia, >aJrauia) : un termen aristotelic ce indică
prezenţa formei unui sensibil înr-un subiect fără prezenţa
sensibilului fizic ce l-a cauzat. De asemenea, imagine sen­
zorială (phantasma, '.Jraua).
imaterial (aulon, avĂ0J): ceea ce este separat de materie sau
incorporal, spre deosebire de cea ce este enulon, EJ1oJ, sau
dependent de materie.
imitaie (mimema, .l.}.a): de asemenea, reproducere. Aparţi­
ne failiei de termeni ce exprimă relaia dintre sensibile şi
Forme. Acest termen este folosit de asemenea pentru a
exprima relaţia de dependenţă din lumea inteligibilă, din­
tre Suflet şi Intelect şi dintre Intelect şi Unu. De asemenea,
asemănare (homoioma, oolw.a).
impresie (tupos, Uro�): de asemenea, amprentă, tip. Reziduul
inteligibil al unui principiu superior dintr-unul ferior,
sau al unui compus sensibil din intelect. Arheipul (arche­
tupos, aXEVTo�) este acel principiu superior flat n relaie
cu expresia sau reprezentarea sa iferioară.
interval (diastema, �1.}.a): spaţiul dintre corpuri.

110
împărtăşire din (metalambană, r..lavw) : verbul de bază ce
exprimă relaţia dntre sensibile şi Formele ce explică inte­
ligibilitatea pe care acestea o au.
întotdeauna (aei, kl): de asemenea, etern, contnuu. Vezi per­
petuu (aidios, ai110�).
înţelegere (katalpsis, Kar.};1�): vezi „a percepe" .
înţelegere (sunesis, J1Eu1�) : o virtute intelectuală şi un termen
aristotelic ce indică abilitatea cognitivă de a sesiza un
punct sau de a vedea problema cenrală.
înţelegere (episteme, €r1J.}): de asemenea, cunoaştere, cu­
noaştere ştiinţifică. Cogniţie prin intermediul cauzelor
(prime). Pluralul, epistemai, €r1rj.a1, este folosit pentru a
se face referire la domenii particulare de cunoaştere.
libertate faţă de tulburare (ataraxia, rapasla): în epicureism şi
scepticism, îndepărtarea tulburării din corp, piedica prin­
cipală în faţa fericirii.
liişte (hesuchia, 1xla): de asemenea, calm desăvârşit. O stare
psihică realizată prin atngerea echilibrului.
lume inteligibilă (ekei, EKE): lit. „ acolo", folosit în general cu
referire la tărâmul Intelectului şi al Unului, şi cu referire la
alte elemente ce compun lumea inteligibilă.
manifestre (deixis, r�): de asemenea, simbol. Folosit pen­
tru o reprezentare a unui principiu superior la un nivel
inferior.
mreţ (semnos, uE.v'): de asemenea, onorat, maiestos, venerabil,
solemn. Un termen standard onorific, în general folosit cu
referire la lumea inteigibilă şi la sufletul aflat într-o stare
înaltă.
mod exemplar, în (paradeigmatikăs, T,paJE17.ar1K<;J�): caracteris­
tică a Formelor din Intelect în relaţie cu exemplificările
sau imaginile lor.
monadă (monas, ova�) : o cauză unitară sau unificatoare a unei
serii sau a unui ordin. Vezi henadă (ltenas, €v�).
naură (phusis, 'vu1�): de asemenea, principiu al creşterii, al
dezvoltării. Folosit de Plotin n două feluri: ca sinonim
pentru esenţă, sau pentru formă, sau penru o structură
inteligibilă, şi ca fiind partea cea mai de jos a suletului
niversuli - cea care ste prezentă n mod diferit în plante,
111
 animale şi finţe umane. n amândouă sensurile, natura este
anterioară corporalului sau sensibilului, determinându-l.
Find un fel de principiu ontologic, natra este în acelaşi
timp diferită de, cât şi cauă a naturilor individuale ale
indivizilor organici.
neafectat (apathes, .r.1�): de asemenea, care nu poate fi afec­
tat. Care nu este supus schimbării sau degradării; folosit
mai ales n privna suletului. Opusul lui empals(i.r.ri�),
care poate fi afecat sau supus stărilor afective sau emoi­
onale.
necesitate (ananke, .1.17): folosit aât în privnţa necesităţii de
ordn fizic, cât şi în privina celei de ordin logic.
neparticipat (amethekton, i6eKTov): o monadă în aspectul său
de separare faţă de cel ce participă la naura sa.
nestăpânire (akrasia, aKpTi.): incapacitatea de a Controla do­
rinţele sau paile ce se împorivesc propriei judecăţi
mai bune.
ordin (taxis, Tas•�) : în neoplatonismul târziu, orice serie inte­
ligibilă în vârful căreia se află un principiu unificator.
Sinonim: serie (seira, ue1pa).
a participa (meteclzo, .eTexw) : verbul ce indică atât relaţia de
dependenţă dintre lumea sensibilă în general şi lumea
inteligibilă, cât şi o relaţie similară din interiorul lumii
inteligible.
patimă (pathos, ra6o�): în general, o stare; în particular, o stare
afectivă sau emoională.
a percepe (anilambano, iim�avw): de asemenea, a sesiza.
Un termen general referitor la cunoaşterea a ceva real, fie
prin percepţie sezorială, fie prn intelect.
perceptibil (aistl1eton, .'rrov): un obiect direct sau ndirect al
percepţiei senzoriale.
percepţie (anilepsis, .TiĂ};1�): de asemenea, a sesiza. Terme­
nul katalepsis (K.TaA};1�) este deseori folosit ca snonim şi
tradus în consecinţă.
percepţie (katanoesis, K.T.1-1�): de asemenea, înţelegere. De
obicei, face referire la o sare pur intelectuală, dar uneori
şi la o sare cogniivă ce depinde de percepia sezorială.

112
percepţie senzorială (aistlzesis, .'�ur�): senzaţie. De aseme­
nea, conşienţă (ntelecuală), având un caracter imediat
analog percepţiei senzoriale.
pefecţine (teleiosis, eÂEfwur�): de asemenea, desăvârşire. Strâns
legat de termeni „acualiate" şi „ţel" sau „fnaliate" (teios,
ri..o�).
perpetuu (aidios, .i�ro�): care există connuu.
pluralitate pletlzos, .}60�): de asemenea, mulime, muliplici­
ate. Termenul general pentru contrariul unităii; prn
urmare, fiind aplicat la orice în afară de prncipiul prim al
tuuror lucrurilor. Termenul semnfică complexiate aunci
când nu se face referire în mod necesar la cantitate.
potenţă (dunamis, auv.,1�): de asemenea, putere, virtualitate,
potenţă, abilitate. Folosit atât în sens arstotelic, unde este
tradus prin „potenţă" sau „abilitate" şi nde este dferen­
iat de „acualitate"; cât şi în sens neoplatonic, unde ndi­
că ceea ce, dntr-un principiu superior, este manifestat
într-unul iferior. Unu este potenial toate lucrurile în
sesul în care este cauza întregii multiplicităi şi existenţe.
potrivit (oieios, oiKeo�): de asemenea, propriu, cuvenit, asimi­
lat cu. Folosit în general penru ceva care este compaibil
cu sau care contribuie la realizarea sau împlinirea naturii
unei entităti.
I

principiu (arche, .]): de asemenea, prncipiu prim, şursă,

punct de pornire. Face referire la ceea aduce explicaia i­
nală, ca şi la începuul unei demonstraţii, adică o definiie
sau o axiomă.
principiu exprimat (logos, ..yo�): produsul sau expresia a nui
prncipiu superior la un nivel inferior. Vezi raiune.
privaţiune (steresis, rrE"t�): un termen arstotelic; împrenă
cu forma şi subiecul de bază (substratul), unul dinre
cele trei prncipii ale schimbării. Pentru Ploin şi Proclos,
privaiunea este într-un anumit fel idenificată cu răl;
dar Plotin, spre deosebire de Proclos, echivalează răul cu
materia.
procesie proodos, rpoo�o�): derivarea unui ordin dn monada
sau prncipiul său unficator.
providenţă pronoia, rpo101.): lit. „prevedere" („ grijă"), n gene­
ral exercitată de către tărâmul inteligibl şi intelectual
113
 asupra a ceea ce se află dedesubt. În neoplatonism, ter­
menul este influenţat de ideea stoică de providenţă ca
echivalent al ordinii raţionale şi cauzale a naurii.
pur (katharos, K.8ap�): făcând în paricular referire la deaşarea
de trup şi la identificarea cu lumea nteligibilă.
putere (exousia, esovuia): echivalent aproximativ al concepţiei
platonice despre dunamis, �w.u;, cu adăugarea unei cono­
taţii morale.
putere discursivă (dianoetikon, �1.1))TtK01): acea facultate în
virtutea căreia ne angajăm în cogniia nonntuitivă. Aceas­
a este cea mai de jos parte a intelecului şi cea mai înaltă
parte a sufleului. Activitatea acestei facultăţi este nuită
„gândire discursivă" (dianoia, a.10 1a) .
raţionament (discursiv) (logismos, ..071uO�) : de asemenea, ar­
gument, raţionament de calcul. Face referire la acivitatea
celei mai înalte pări a sufletului înrupat. Partea însăşi este
numită „putere raională" sau „parte raţională a sfletului"
(logistikon, A"1rr1Kov).
raţiune (logos, .ro �): de asemenea, afirmaie, procedeu argu­
mentativ, argument, teorie, discurs raţional, explicaţie,
principiu raţional, principiu exprimat etc. Termen general
pentru orice factor al comunicării inteligibile. De aseme­
nea, expresia unui principiu superior la un nivel iferior.
Un prncipiu inferior, de pildă, Sufletul, este el îsuşi un
logos al unui principiu superior - adică Intelectul.
rău (kakon, K.Kov) : de asemenea, malefic. Starea ce se iveşte din
ataşamenul faţă de opusul Binelui. De asemenea, prin­
cipiul ce produce această stare. Răul descrie traiectoria
îndepărtării de Bine.
realitate (ltupostasis, -rrau1�): de asemenea, existent, existenţă,
iposază.
reflectare (indalma, iva..): o reprezentare imperfectă la nivel
inferior a unui prncipiu superior.
reflexie (eidălon, ei�w..ov): de asemenea, reprezentare, imagne.
Î n general, manifestarea unui principiu inteligibil la un
nivel inferior, antrenând o anumită scădere a inteligibi­
lului sau a unităţii. Cuvântul eikân, ei'Kwv este folosit cu
acelaşi sens.

114
reinstituire (apokatastasis, arOK'aTaut�): dea asemenea, resa­
bilire. n pshologia morală, întoarcerea la o sare „neutră"
după una dureroasă; în fizică, întoarcerea la o stare nau­
rală a unui corp.
serie (seira, ue1pa) : sinonm cu „ordin".
simpatie (sumpatlzeia, J,ralM.): sau unitate de sesibliate.
Indică o ideniate de stări prin procesul de asimilare sau
idenficare (homoiosis, oolwu1�) u un prncipiu superior.
stare (katastasis, K.Tar.u1�):· face în general referire la o stare
pshică sau intelecuală.
stare (pathima, ra}.): de asemenea, condiie. Strâns înrudit
cu pathos, i6o�.
statuie (agalma, y.): de asemenea, imagne.
stăpâitor (kurios, Klpro�): de asemenea, cu autoriate, propriu,
conducător. n general, face referire la ceea ce înr-un ss­
tem deternă direcţia sau strucura acestuia.
substanţă (ousia, ovul.): de asemenea, esenţă, fnţă. Termen
luat de la Arstotel şi folosit, după el, penru a desena
enităle de baă, ca şi naura sau esenţa lor. Totuşi, penru
neoplatonsm, enităle de bază sunt fără echivoc enităţi
pur inteligibile. De asemenea, adjecivul ovu1w��, tradus
prn „caracter esenial", este folosit ca descriere generală a
naturlor enitălor primare.
substrat (hupokeimenon, roKelevov): de asemenea, subiect sau
subiect temelie. Un termen aristotelic folosit de neoplatoni­
cieni penru a indica materia aflată în relaie cu forma sau
compusul alcăuit din materie şi formă în relaţie cu afir­
maţiile sau cu presupoziţia aflată la baza unui argument.
sursă (pege, Ji): lit. izvor sau fântână; metaforic, obârşia u­
uror lucurilor, adică Unul sau Bnele.
a şti gignosko, Y'll':'uKw): a fi faliarizat cu, a recunoaşte, a
cunoaşte. Acest verb e folosit mai ales în privinţa cunoaş­
terii ce se află deasupra nivelului percepţiei senzoriale.
Termeni înrudiţi sunt „ a cunoaşte" (gnorizo, 71wpi,w) şi
„ cogniie" gnosis, llwu1�).
temperre a patimilor (metriopatheia, erprora6e1.): un termen
tehnic bazat pe ideea arstotelică de virute morală ca mij­
loc aflat între extremele răspunsului efeciv.

115
ranscendent (epekeina, ereKe11. ): lit., „dncolo", ce indică rela­
ia dnre un principiu supeior şi unul inferior. Acest
termen este folosit mai ales în privina Unului, prncipiul
prim al uturor lucrurilor ce transcende înreaga mulipli­
citate sau pluraliate.
unire (henâsis, €1ou1�): actul sau acivitatea idenicării, mai ales
cu un principiu superior. Unul, prncipiul prim al uturor
lucrurilor, se află într-o sare de unire perfectă u el nsuşi.
univers (kosmos, KOuo�): lumea (organzată sau strucurată).
vedere intelectuală (noera tlzeâria, voepa 6ewpl.): la Iamblichos,
un termen ce indică capaciatea de a vedea sensul lăuntric
al unui obiect observat.
vehicul spiritual (oclzema, ,.): uneori numit şi corp astral.
La Porfir şi Iamblichos, o cale de a lega sufleul de corp, el
însuşi nefiind un corp tridimensional şi nefiind nici incor­
poral, aşa cum este sufleul însuşi. De asemenea, sălaşul
închipurii sau imaginaiei.
viciu (kakia, K.Kl.): o sare a sufleului ce rezultă dn ataşamen­
ul faţă de poftele rupeşti.
vieţuitor (zâon, ''î101): orice eniate corporală care are suflet,
adică are în ea un prncipiu al mişcării.
virtuos (spoudaios, rova.o�): de asemenea, serios, den. Un
termen folosit referitor la o persoană cu un caracter elevat.
voinţă (boulesis, ovAn�): puterea în virutea căreia ceva poate
să „depindă de noi" . In pracică, ceea ce „depinde de noi"
este de obicei echivalent cu ceea ce este voit, deşi acestea
nu sunt aceleaşi ca defniie.
voit (lrekousion, eKowrov): ceea ce este făcut fără constrângere şi
în mod conşient. Animalele şi copiii pot acţiona în mod
voit, dar ceea ce fac nu „ depnde de ei", dn moment ce,
neavând raiune, nu ar fi puut face alfel.
zeu (theos, Be�): folosit pentru prncipiile din lumea inteligibi­
lă, deseoi folosit pracic ca un adjeciv cu itlu onorfic.
Rareori, dacă se întâmplă vreodată, folosit ca subsaniv
propriu, de unde şi caracterul necorespunzător al tradu­
cerii termenului prin „Zeu" . Acest termen este folosit cu
referre la principiul prim al uturor lucrilor, care este
prin definiie unic, deşi această întrebuinare nu exclude
aplicarea simultană a acesuia şi în privinţa altor principii.

1 16
 Bibliorafie axiliară

Poplryre: Sentences, Luc Brisson et al., Pars, 2005.

„ The entences of Porphyry the Pilosopher", tr. Thomas Da­
vidson, /oumal of Speculative Plrilosoplzy 3, 1869, pp. 46-73.
Auxiliaries to tize Percption of Intelligible Naures, tr. Thomas
Taylor, în Select Works of Pophynj, 1823, reed. Prometheus
Thrust, 1994.
Neoplatonic Plzilosoplzy - lntroductoy Readings, ed. John Dillon,
Lloyd P. Gerson, Hacket Pub., Indianapolis/Cambridge,
2004.
Ploin, Opere, I, II, tr., intr., note Andrei Cornea, Humanias,
Bucureşi, 2003-2006.
Ploin, Enneade I-II (2003), Il-V (2005), I (2007), studiu introd.
Vasile Muscă; tr. şi note Vasile Rus, Liiana Peculea, Mari­
lena Vlad, lexander Baumgarten, Elena Mihai, Gabriel
hindea, Crsina Andrieş, Ed. I, Bucureşi.
Porfr Fenicianul, lsagoga, tr. Gabriel Chindea, Univers Enciclo­
pedic, Bucureşi, 2002.
Proclos, Elemente de teologie, tr. Alexandru Anghel, Herald, Bu­
cureşi, 2007.
Liddell and Scott Greek-Englislt Lexicon, Oxford, 1996.
Dictionan1 of Greek and Roman Biography and Mytlzolotj, William
Smith (ed.), Boston, 1867.

117
 Bibliorfie

I. EDIŢII ŞI TRADUCERI ALE OPERELOR

LUI PORFIR

a) la Sentenţe

Porphyre, Sentences. E udes d' introduction, texte grec et tra­

duction fran�aise; avec une traducion anglaise de John
Dillon, ed. Luc Brisson, J. Vrin, Paris, 2005.
Porfiria, Sentenze: trad. e introd. di Salvatore Cuccua, Catania,
1998.
Porfria, Sentenze sugli intelligibili, pref., intr. e app. di Giuseppe
Girgenti. Testo greco a fronte, versione latina Marsilia
Ficno in appendice, Milano, 1996.
Porfiria, Sentenze, nrod., tr. şi con. Massimo Delia Rosa, Mi­
lano, 1992.
Sententiae ad in telligibilia ducentes, ed. E. Lamberz, Leipzig,
Teubner, 1975.
„Le entenze di Porfiria", tr. Pietro Pistone, pp. 135-170, n
AAN 70, 1968.
Plotinos. Complete Works, in chronological order, grouped in four
periods: witlt Biography by Pophynj, Eunapius & Suidas,
Commen tay by Porphyy. lllustrations by ]ambliclms &
Ammonius, Sudies in Sources, Dvelopment, Inluence: Index
of Subjects, houghts and Works, 4 vols.; vol. 4, pp. 1215-
1253: Popliyn/s Launching Points to tize Realm of Mind: An
lntroduction to tize Neoplatonic Plzilosopliy of Plotinus, tr. K.
S. Guthrie, Londra, 1918.
lOP»TPIOT A»OPMAI lPO: TA NOHTA Pophyrii sententiae
ad intelligibilia ducentes, praefaus recensiut tesimoniisque
insruxit B. Mommert, Leipzeig, 1907.
„The entences of Porphyry the Philosopher", tr. Thomas Da­
vidson, Jounal of Speculative Philosophy 3, 1869, pp. 46-73.

118
OAOTIN0:. Plotini Enneades cum Marsilii Ficini intepretatione
castigata iterum edideunt Frid. Creuzer et Georg. Henricus
Moser primum accedunt Pophyrii et Procli Institutiones et
Prisciani philosophi Solutionea ex Codice sangennanensi edidit
et annotatione criica insnuit Fr. Dubner; pp. xxxi-xlv:
noPnHTPIOT »I A0:0>OT A»OPMAI nP0: TA NOHTA
Pophyrii plrilosophi Sententiae ad intelligibilia ducentes (text
grec însoit de traducere lană), A. F. Didot, Paris, 1855.
Axiliaries to tize Perception of Intelligible Natures, tr. Thomas
Taylor, n Select Works of Pophyy, 1823, red. Promeheus
Thrust, 1994.
noP>TPIOT »IA0:0»OT nT>ArOPT BI0:. Tou aou A»OPMAI
OP0: TA NOHT A. lepl OU ev 'OJuEi. Tc)v Nun;w .Tpov.
Poplzyrii plzilosophi liber de vita Pythagorae. Eiusem Senten­
tiae ad intelligibilia ducentes. De anro Nymplzaum, quod in
Odissea describitur. Lucas Holstenius Hmburgen. Latine vertit,
Dissertaionem de Vita et Scriptis Pophyrii et ad vitam Pytha­
gorae obsevationes adiecit. Ad illusriss [imum] et Rveren­
diss[imum] S. R. E. ardranciscum Barberinum, Romae yps
Vaicnis, 1630 şi reed. la Cambridge n 1655.
noP»TPIOT »IA0:0»OT, nEPI AOOXH: EMrTXON BIBAIA
TE::APA, TOT ATTOT. Twv, rpo� ri 10}ra .Jop..Wl.
MIXAHA E»E:IOT :XOAIA ei� reuuapa Tou 'Ap1T0reAou;
repi ,,:,wv opfwv . Pophyrii plzilosophi, de non necandis s
epulandum animanibus libri . /II. Eiusdem selectae breuesque
sententiae ducentes as intelligentiam rerum, que mente nos­
cuntur Michaelis Ephesii Scholia in lll Libros Aristotelis de
. .

partibus animantium e Medicea bibliotheca. Publicae utilitati

(doar sent. 1-8, 10-13, 15-28, 30-31), ed. Petrus Victorius,
Florena, 1548.
Ansae ad rerum divinarum captum, tr. Nicolaus cutellius Tri­
dentnus (m. 1542), data traducerii este incertă.
De occasionibus sive causis ad in telligibilia nos ducentibus, tr.
Marsilia Ficino (doar sent. 1-8, 10-13, 15-28, 30-31), Aldo
Manuzio, Veneia, 1497.

b. la celelalte opere

Vita Plotini

Vita Plotini, ed. P. Henry şi H.-R. chyzer, n Ploini oera,

voi. 1 . Leiden, Bll, 1951 .
119
Vita Ploti11i, ed. Arstrong, n Plonus, Enneads, LCL, Cam­
bridge, Mass.: Harvard University Press, 1968, pp. 2-84.
La Vie e Plotin, ed. Luc Brisson, Hstorie de I' aniquite classique
6 & 1 6, 2 vols., Libraire Philosophique J. Vrin, Paris:
1986-1992.

Viaţa lui Ploin, tr. Vasile Rus, în Plotin, Enneade I-II, Ed. IRI,
Bucureşti, 2003.
Porpiryos, Viaţa lui Pitagora / Viaţa lui Ploin, r. Adelna Piat­
kowski, Crsian Bădiliţă, Crisian Gaşpar, Ed. Polirom,
Iaşi, 1998.

Vita Pythagorae

Vita Pythagorae, ed. A. Nauck, n Pophyrii philosophi Platonii

opuscula selecta, ed. a II-a. Teubner, Leipzig 1886, reed.,
Olms, Hildesheim, 1963.
Vie e Pythagore, Lettre a Marcella, ed. şi tr. E. des Places, Les
Belles Letres, Pars, 1982.
Porpiryos, Viaţa lui Pitagora / Viaţa lui Plotin, tr. Adelina Piat­
kowski, Cristian Bădiliţă, Crisian Gaşpar, Ed. Polirom,
Iaşi, 1998.

De abstinentia

De absinenia, ed. A. Nauck, n Pophyrii philosophi Platonici opus­

cula selecta, ed. a II-a. Teubner, Leipzig 1886, reed., Ons,
Hildesheim, 1963.
De abstinentia ab esu animalium, edd. Jean Bouffartigue, M.
Patillon şi Alain-Philippe Segonds, 3 vals., Bude, Paris,
1979-1995.

On Absinence rom Killing Animals, r. Gilliam Oark, Cornell

University Press, Ithaca, 2000.
On absinence rom animal food, tr. Thomas Taylor, n Select
Works of Poplzynj, 1823, reed. Prometheus Thrust, 1994.

De antro nymphantm

e ve of the Nymphs in te Odystj A vised text with translation,

(ed.] by emnar Classics 69, Sate University of New
York at Buffalo, Arethusa Monograph 1 (Buffalo: Dept.
of Classics, Sate University of New York at Bufalo, 1969).
120
Pophyn1: 011 te cave of the nymps, tr. R. Lamberton, Saion
Hill Press, Barrytown, N.Y. 1983.
Poplzyre: L'antre des nymplzes dans l'Odyssee, Yann e Lay et al.,
Verdier, 1990.
On tize Homeric cve of tize nymplzs, tr. Thomas Taylor, n Select
Works of Pophynj, 1823, reed. Prometheus Thrust, 1994.
Poplzyrii plzilosophi Platonici pusula selecta, Aug. Nauck, Leipzig,
1887, pp. 53-81 .
Aeliani De naura animalium, vaia historia et ragmenta, Pophyrii
plilosphi e abstinenia et e antro nymplzarum .. , R. Hercher,
.

Pars, 1858, pp.87-95.

Pophyrius e antro nympharum. Gree cum Latina L. Holstenius
versione... , R. M. Van Goes, Utrecht, 1765.
Homeri Ilias et Odyssea, et in easdem Scholia, sive lntepretatio,
...
Vetenmz ... Opera, studio et impensis losuae Banes , voi I.,
Barnes, pp. cxiiicxxiii, Cambridge 1711.
De antro Nympharum, quod in Odissea escribihlr, L. Holstenius,
Roma, 1630.
Poplyii Plzilohi Homium estionum lier. Eisem e Nym­
plaum ano in Odysea, pusculum, J. Lascars, Roma, 1518.

Ad Marcellam
Pros Marevllan Griecltier Text, erausgegeben, ibersetzt, eingeleitet
imd erklirt, ed. W. Poscher, E. J. Brill, Leiden, 1969.
Pophyy tize philosplter: To Marella. Text and translation, ahlen
O'Brien Wicker, cholars Press, Atlanta, 1987.
Poplzynj tlte philospher to lzis wfe Marcella, Alice Zimmern,
George Redway, Londra, 1896, reed. Phnes Press, 1986.
Pophyrii philosphi platonii puscula electa, A. Nauck, Teubner,
Leipzig, 1886.
Pophyrii philosophi platonici opuscula tria, A. Nauck, Teubner,
Leipzig, 1860.
Classicorunz auctoum e Vaticanis codicibus editomm, A. Mai, voi.
4, 1831 .
Opusula Greconmz vetentm sententiosa et moralia, ed. I. C. von
Oreli, Leipzig, 1819.
Pophyrii plzilosoplti ad Marcellam, A. Mai, Mediolăni, Regiis
typis, 1816.

121
lsagoge sive quinque voces

Pophyrii Isagoge, ed. A. Busse, n Commentaria in Aristotelem

Greca, Reimer, Berln, 1887, pp. 1-2.
Pophyn1: Introduction, Jonathan Banes, Clarendon Press, Ox-
ford, 2003.
Porphyre, Isagoge, r. et notes par J. Tricot, Paris, 1947.
Porphyrios, Einleitung in die Kategorien, Hamburg, 1958.
Porfirio, Isagoge, r., inr. e com. di B. Maioli, Padova, 1969.
Porfir Fenicianut Isagoga, r., not. şi con. Gabriel Chindea, Ed.
Univers Enciclopedic, Bucureşi, 2002 (Unde poate i găsită
bibliograia completă a acestei opere).

ln Aristotelis categorias epositio per inte"ogationm

et responsionm

ommentaria in Aristotelem Graeca, ed. A. Busse, Reimer, Berln,

1887, pp. 55-142.

ln Platonis Timae11m commentaria

Pophyrii in Platonis Timaeum commentaioum ragmenta, ed. A.R.

Sodano Napoli, 1964, pp. 1-48, 60-69.

De philosopliia x orac1dis

Pophyrii e philosoplzia ex oraulis hauiena, ed. G. Wolf, Sprin­

ger, Berlin, 1856 (reed., Os, 1962), pp. 109-185.

Epi �lI
Vie de Pophyre le philosophe neo-platonicien, J. Bidez, Gent, 1913
(reed. 1964) : pp. *l-*3.

Epistrda ad Anebonem

Poiria. Leftera ad Anebo, ed. A. R. Sodano Napoli, 1958, pp. 1-31.

Quaestin11m Homericanmi ad Iliadem pertinentem reliq11iae

Pophyrii quesionum Homeicanm ad Iliadem pertinentium reli­

quie, ed. H. Schrader, fasc. 1 & 2. Leipzig: 1 :1880; 2:1882:
1: pp. 1-180; 2: pp. 183-278.

122
Quaestionum Homericaum liber i
(recensio V, X, T, B)
Pophyrii quaesionum Homericantm liber i, ed . A.R. Sodano,
Napoi, 1970.

Ei� l po11e& lD.ou .J,

Porphyrios. Kom mentar zur Harmonielehre des Ptolemaios, ed.
I. Diring Goteborg, 1932 (reed. New York, 1980) : pp.
3-174 .

Contra Christianos (fragmenta)

Contra Chrisianos, ed. Adolf von Harnack, Popliyrius, 11 Gege11
die Christen", 15 Bucher: Zeugnisse, Fragmente und Referate.
Abhandlungen der konigich prlssischen Akademie der
Wisseschaften, Berlin, 1916.
Contra los Crisianos: Recopilaci6n de Framentos, Traducci6n, In­
troducci6n y Notas, E. A. Ramos Jurado, J. Ritore Ponce, A.
Carmona Vazquez, I. Rodriguez Moreno, J. Ortola Salas, J.
M. Zamora Calvo, Cadiz: Servicio de Publicaciones de la
Universidad de Cadiz, 2006.
PophynJ Against the Clzrisians, r. R. M. Berchman, Ancient
Mediterranean and Medieval Texts and Contexs 1, Bril,
Leiden, 2005.
Popliyn/s Against the Christians: e LiteranJ Remains, r. R.
Joseph Hoffman, Prometheus Books, Amherst, 1994.

Histora philosophiae

Pophyrii philosophi Platonici opusula selecta, ed. A. Nauck, ed. a

l-a Leipzig, 1886 (reed. Olms, 1963) , pp. 4-16.

In Platonis Pannenidem commentaia (fragmena)

Popliyre et Victorinus, ed. P. Hadot, voi. 2., Etudes Augusini­
ennes, Paris, 1968, pp. 64-112.

ragmenta

Fragmenta, ed. Andrew Smith, Teubner, Stuttgart & Leipzig,

1993.

123
 II. CĂRŢI ŞI ARTICOLE

J. Bidez, Vie e Pophyre, le pltilosophe neoplatonicien, Gent, 19 13 .

Pophyre: Sen.tences, Luc Brisson et al., Paris, 2005 (studiile lui

Luc Brisson, Richard Goullet, Marie-Odile Goulet-Caze,
Crisna D' Acona, Tziano Dorndi şi Jean-Marie Flamand).
P. Hadot, Pophyre ef Victorinus, 2 vols., Paris, 1968.
Idem, Plotin, Pophyre-etudes neoplatoniciennes, Paris, 1999.
Entretiens Hardt XI: Pophyre, Vndoeuvres-Geneva, 1974.
A. Smith, Pophyn/s Place in the Neoplatonic Tradition, Haga,
1974.
Idem, „Porphyrian Studies since 1 91 3", n W. Haase, Aufstieg
und Niedergaug der Rămischen Welt 11.36.2, pp. 717-773.
M. Isnardi Parente, Introduzione a Poirio, Roma, 1984.
„ Did Plotinus and Porphyry disagree on Aristotle's Catego­
ries?", F. A. J. de Haas, n Plzronesis, 46 (4), 492-526 (2001).
M. J. Edwards, „Porphyry and the Intelligible Triad", în /.
Hellenic Studies 1 1 0 (1990), 14-25.
S. Ebbesen, „Porphyry's legacy to logic", n R. Sorabji, Aristotle
Transfo11ed-11e Ancient Commentators and tlteir Iuluence,
Londra, 1 990, pp. 141-171 .
C. Evangeliou, Aristotle's Categories and Poplzynj, Leidem 1988.
G. Bechtle, he Anonymous ommentay on Plato's „Pannenides",
Berna, 199.
W. Deuse, Untersuclmngeu zur mittelplatonischen und neuplato­
nischen Seelenlehre, Mainz, 1983.
W. Haase, Austieg und Niedergang der R6mische11 Welt 11.36.2,
Berlin, 1987.

124
 Cuprins

Cuvânt introductiv ... „. „„ ..„. „. „ „„. „. „„. „ .. „ „„„ .. „„ „„ .. 5

Notă asupra ediiei. .. „„.„ ... „.„„„ .. „„.„„„ .. „ .. „„ .. „„„„21

Sentente
I
. . . . . . . . . „ • . . . . . . „ • . . . • . . • • . . . . . . • • • . . • . . • • • „ . • . • • . 23

nexe

IlOP>TPIOT A>OPMAI IlPO� TA NOHTA .. „ .. „ . .. •... 77

Porphyrius, De occasionibus sil1e causis ad
intelligibilia nos ducentibus (r. Marcilio Ficino).„102

Glosar termeni neoplatonici„ ..„.„„.„.........„..„„„„„„„.„.„ 106

Bibliografie auxiliară ... „ „ . „ . „ „ . „ . „ . „ . „ . . .„ „ „ . . . „ „ „ „ . . . . .„ . „ „ 117

Bibliografie „ „. „ . . . „. „ „ . „ „ . . . . . . . . . „. . . „ . . . . . „„ . . . . . „ „ . . „ „ . . „ . . „... „ 118

EDA t, HEALD

-
OP.10 P.3 c. I Burşi
Tel: 021.619 0 0, 021.319 0 61
Tel: 021.637 30 30, 021.637 5 5
Fx: 021.637 38 8, 021. 319 0 59
Mob: 074.88.88, 0745.050.020
wesite: ww.eirherld.ro
-ml: oic@ediurherld.ro

Comanda 43 / 2008
Coli ipar: 8; Format 16/4 x 4
Tipaul excuat la S. C LUMINA TIPO .r.I.
str. Luii Galvani r. 20 bis, sect. 2, Bucureşti
tel./fx 2 1 1 .32.0; tel. 2 1 2.29.27
E-mail: olcelumlnaipo.com
ww. luminatipo.com