MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL
FACULTATEA DE PEDAGOGIE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR ȘI
PSIHOPEDAGOGIE

REFERAT
la EDUCAȚIA FIZICĂ

Volei. Regulile jocului.

A elaborat: MARDICI NICOLETA,

studenta grupei 103
facultate PÎP și PSIHOPEDAGOGIE
A verificat: LEVIȚCHII DARIA
 Cuprins:

INTRODUCERE

1.Regulament volei………………………………......................................4

2.Terenul de joc………………………………………………………………………..6

3.Liniile terenului………………………………………………………………………6

4.Zone și arii……………………………………………………………………………..7

5.Înălțimea fileului……………………………………………………………………8

6.Mingi…………………………………………………………………………………….8

7.Setul și meciul……………………………………………………………………….9

8.Time-out-uri, întreruperile…………………………………………………….10

9.Intervale și schimbările terenurilor…………………………………………10

10.Jucătorii………………………………………………………………………………10

11.Greșeli…………………………………………………………………………………12

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

2
 INTRODUCERE

Voleiul este un joc etermin care opune două echipe pe o suprafaţă de joc împărţită în două
terenuri egale printr-un fileu. Există diferite versiuni etermin ale acestui joc care, în funcţie de
circumstanţe, oferă fiecăruia posibilitatea să se bucure de multilateralitatea lui. Scopul jocului
este de a face să cadă mingea în terenul de joc advers, trimiţând-o pe deasupra fileului şi de a o
împiedica să atingă solul propriului teren. Fiecare echipă dispune de trei atingeri pentru a
retrimite mingea (în plus faţă de contactul blocajului). Mingea este pusă în joc printr-un serviciu:
jucătorul la serviciu loveşte mingea pentru a o trimite pe deasupra fileului în terenul advers. Faza
de joc etermin până când mingea atinge solul în terenul de joc, este trimisă afară sau până când
o echipă nu reuşeşte să o retrimită etermi. În jocul de volei, echipa care câştigă faza de joc
primeşte un punct (sistemul cu punct la fiecare fază de joc). Când echipa la primire câştigă faza,
ea va câştiga un punct şi dreptul de a servi, iar jucătorii acestei echipe efectuează o rotaţie,
deplasându-se cu o poziţie în sensul acelor de ceasornic.

Până la începutul anilor 1930, pe scena mondială, voleiul nu a fost acordat atenția cuvenită
părții de etermina și recreere. Istoria jocului “Volei” pe diferite continente din Non-Einakov,
deoarece diversele reguli ale jocului au existat în diferite părți ale lumii. Cu toate acestea,
campionatele naționale au fost jucate în multe țări (de exemplu, în Europa de Est, unde nivelul
era destul de ridicat). Astfel, voleiul a devenit sport mai mult și mai eterminate, caracterizat prin
activități fizice și tehnice ridicate.

Voleiul este unul dintre sporturile cele mai populare și de etermi, dintre cele mai
competitive și recreative din lume. Este un sport rapid, este pasionant iar acțiunea este explozivă.
Ba mai mult, voleiul comprimă câteva elemente cruciale de lovire a mingii ale caror interacțiuni
complementare îi conferă unicitatea sa de-a lungul fazelor de joc. Competiţia eliberează puterile
eterm. Ea etalează tot ce este mai bun, talentul, creativitatea şi estetica. Regulile sunt astfel
structurate spre a recunoaşte toate aceste calităţi. Cu câteva excepţii, voleiul pemite tuturor
jucătorilor să acţioneze atât la fileu (în atac) cât şi în spatele terenului (pentru a se apăra sau
pentru a servi).

3
 1.Regulament volei

Regulile volei sunt destul de simple, în plus, nu există atât de multe dintre ele, eterminate,
de exemplu, cu. Majoritatea oamenilor încep să ia cunoștință de acest joc la școală la lecțiile de
educație fizică. Acest sport a fost inventat în 1895 de americanul George William Morgan.
De atunci, jocul a evoluat semnificativ și și-a actualizat regulile de mai multe ori. Principala
regulă a voleiului este că orice lovitură câștigătoare se marchează cu un punct, eterminate de
echipa care servește. Acest eterm de notare, numit Rally Point Scoring, a intrat în vigoare abia
în anul 2001, având ca scop crearea unui joc mai rapid și mai interesant pentru public. Prima
echipă care acumulează 25 de puncte câștigă setul, iar jocul este încheiat în momentul în care
una dintre echipe câştigă 3 seturi. Cu toate aceastea, pentru ca o echipă să fie câștigătoare trebuie
să aibă un avans de 2 puncte, în caz contrar jocul se etermin până când această cerinţă va fi
îndeplinită. În volei, deciziile sunt luate de arbitru, care este responsabil de desfășurarea corectă
a jocului și de aplicarea corectă a regulilor. În plus, în cazul apariției unor situații nedefinite,
decizia acestuia contează cel mai mult.

Fiecare echipă poate executa maximum trei loviri ale mingii (în plus faţă de contactul
blocajului) pentru a o retrimite spre terenul advers.

Mingea este pusă în joc printr-un serviciu: jucătorul la serviciu loveşte mingea cu mâna
pentru a o trimite pe deasupra fileului în terenul advers. Faza de joc etermin până când mingea
atinge solul în terenul de joc, este trimisă în afara acestuia sau până când o echipă nu o joacă
regulamentar. În jocul de volei, echipa care câştigă faza de joc primeşte un punct. Când echipa
la primire câştigă faza, ea va câştiga un punct şi dreptul de a servi, iar jucătorii acestei echipe
efectuează o rotaţie, deplasându-se cu o poziţie în sensul acelor de ceasornic.

 Regulile de bază ale volei în mod concis pe puncte

 Joacă două echipe, fiecare formată din 6 persoane (3 – linie de atac, 3 – linie de apărare).

 Pentru o remiză, echipa este permisă să atingă mingea de doar 3 ori (blocarea nu este
eterminate o atingere).

 Este interzis să prindă, să arunce sau să țină mingea.

4
  Jucătorul nu poate atinge mingea de două ori (blocul nu contează).

 Jucătorii se mișcă în sens orar. Echipa trebuie să se deplaseze (să schimbe pozițiile) după
ce adversarul a marcat întâi un punct, iar apoi partea ta.

 În volei sunt 3 jocuri, fiecare se joacă până la 25 de puncte (pentru a câștiga jocul trebuie
să existe o diferență de 2 puncte, dacă scorul este 24:24, meciul continuă până când există
o diferență necesară în două puncte).

 Fiecare echipă din fiecare joc are dreptul să facă 2 time-out-uri care durează 30 de
secunde fiecare.

 Jucătorii din linia din spate nu au voie să atace din zona de atac (linia de 3 metri). Dacă
jucătorii de volei din linia din spate doresc să efectueze un atac lovit, atunci ei trebuie să
facă un salt pe linia de 3 metri, fără a etermina pentru asta).

 Contactul mingii cu orice parte a corpului jucătorului este permis (răspunsul este pentru
mulți interesați – puteți juca volei la picior).

 Dacă doi sau mai mulți jucători ating mingea în același timp – aceasta este eterminate o
singură atingere.

 După servire, jucătorii din prima linie pot schimba pozițiile între ei.

 La 8 secunde din momentul în care arbitrul eter fluierul.

 Doar o mână se hrănește.

 În fiecare joc, echipei i se permite să efectueze maximum 6 înlocuiri (în același timp, mai
mulți interpreți pot fi înlocuiți simultan).

Conform regulilor, jocul se joacă până la 25 de puncte, dar dacă scorul atinge această notă și
niciuna dintre părți nu are un avantaj de 2 puncte, setul etermin până la această diferență
necesară în două puncte.

Fiecare dintre cele două echipe poate avea până la 14 jucători, 6 jucători pot fi pe teren în orice
moment. Scopul jocului este de a termina mingea la podea cu o lovitură de atac, adică pe
suprafața de joc a jumătății de pe terenul adversarului sau să-l facă să greșească.

Jocul începe prin introducerea mingii în joc folosind un serviciu conform egalului. După ce a
pus mingea în joc cu un serviciu și un miting de etermi, serviciul se adresează echipei care a
câștigat etermin. Zona în funcție de numărul de jucători este împărțită condiționat în 6 zone.

5
După fiecare tranziție, dreptul de servire trece de la o echipă la alta, ca urmare a unei remize
punctuale, jucătorii se mută în următoarea zonă în sensul acelor de ceasornic.

2.Terenul de joc

Suprafaţa de joc trebuie să fie plană, orizontală şi etermi. Ea nu trebuie să prezinte vreun
pericol de rănire pentru jucători. Este interzis să se joace pe suprafeţe alunecoase sau cu
asperitaţi. Pentru competiţiile mondiale şi oficiale ale FIVB, numai o suprafaţă din lemn sau
sintetică este autorizată. Orice suprafaţă trebuie să fie în prealabil omologată de FIVB. În sală,
suprafaţa terenului de joc trebuie să aibă o culoare deschisa. Pentru competiţiile mondiale şi
oficiale ale FIVB, liniile trebuie să aibă culoarea ete. Culorile terenului de joc şi ale zonei libere
trebuie să difere între ele.

 Terenul de joc este un dreptunghi cu dimensiunile 18X9m, înconjurat de o zonă liberă cu

o lăţime de minimum 3 m pe toate laturile.
 Spaţiul de joc liber este etermi etermi deasupra ariei de joc, care este lipsit de orice
obstacol. Spaţiul de joc liber trebuie să aibă o înălţime de minimum 7 m de la suprafaţa
de joc.
 Pentru competiţiile mondiale şi oficiale ale FIVB, zona liberă trebuie să măsoare
minimum 5m de la liniile laterale şi minimum 6,5m de la liniile de fund. Spaţiul de joc
liber trebuie să măsoare in înalţime minimum 12,5m de la suprafaţa de joc.

3.Liniile terenului

Toate liniile au o lăţime de 5 cm. Liniile trebuie să aibă o culoare deschisă şi diferită de
culoarea solului sau de a altor linii trasate.

– Linii de delimitare

Două linii laterale şi două linii de fund delimitează terenul de joc. Atât liniile laterale, cât şi
liniile de fund sunt trasate în interiorul dimensiunilor terenului de joc.
6
– Linia de centru

Axa liniei de centru împarte terenul de joc în două terenuri egale, măsurând 9X9m fiecare. Se
consideră că întreaga lăţime a liniei aparţine celor două terenuri in mod egal. Linia de centru se
intinde pe sub fileu între liniile laterale.

– Linia de atac

În fiecare teren, la 3m faţă de axa liniei de centru se traseaza o linie care marchează zona de atac.
Linia de atac face parte din zona de atac.

Pentru competiţiile mondiale şi oficiale ale FIVB, linia de atac este prelungită dincolo de liniile
laterale cu cinci linii scurte de 15cm lungime şi 5cm lăţime, trasate la 20cm una faţă de cealaltă,
pe o lungime totală de 1,75m.

“Linia de limitare a acţiunii antrenorilor” (o linie întreruptă care se prelungeşte de la linia de atac
până la linia de fund a terenului, paralelă cu linia etermi şi la 1,75 m distanţă de ea) este
compusă din linii scurte de 15cm trasate la 20cm depărtare una de cealaltă, pentru a limita zona
de acţiune a antrenorilor.

4.Zone și arii

Zona de atac

 În fiecare teren zona de atac este delimitată de axa liniei de centru şi de limita exterioară
dinspre linia de fund a liniei de atac.
 Zona de atac este eterminate ca fiind prelungită dincolo de liniile laterale, până la
capătul zonei libere.

Zona de serviciu

 Zona de serviciu este o zonă de 9 m lăţime etermi în spatele fiecarei linii de fund. Ea
este limitată lateral prin două linii scurte, fiecare având 15cm lungime, trasate la 20cm în
spatele liniei de fund ca o prelungire a liniilor laterale. Aceste două linii scurte sunt
incluse în lăţimea zonei de serviciu. În adâncime, zona de serviciu se întinde până la
limita zonei libere.

Zona de înlocuiri

7
 Zona de înlocuiri este delimitată de prelungirea ambelor liniilor de atac până la masa
scorerului.

Zona de schimbare a Libero-ului

 Zona de schimbare a Libero-ului este o parte a zonei libere etermi în faţa băncilor pentru
etermi, delimitată de prelungirea liniei de atac şi de linia de fund a terenului.

Aria de incălzire

 Pentru competiţiile mondiale şi oficiale ale FIVB, ariile de încălzire, măsurând

aproximativ 3X3m, sunt situate în ambele colţuri ale suprafeţei de joc, pe partea băncilor
pentru reserve, în afara zonei libere.

Aria de pedeapsă

 Aria de pedeapsă, care măsoară aproximativ 1x1m şi este echipată cu două scaune, este
localizată în aria de control dincolo de prelungirea liniei de fund. Ea poate fi delimitată
cu o linie roşie de 5cm lăţime.

5.Înălțimea fileului

 Un fileu întins vertical este instalat deasupra axei liniei de centru. Marginea sa superioară
trebuie să fie plasată la înălţimea de 2,43m pentru etermi şi 2,24m pentru femei.
Înălţimea oficială a fileului este măsurată la centrul terenului de joc.

 Înăltimea celor două extremităţi ale fileului (deasupra liniilor laterale) nu trebuie să
depăşească cu mai mult de 2 cm înălţimea oficială şi trebuie să fie egală in ambele parţi.

6.Mingi

 Mingea trebuie să fie sferică, având o anvelopă flexibilă de piele sau piele sintetică iar în
interior trebuie prevăzută cu o eterm din cauciuc sau alt material similar.

8
  Mingea poate fi confecţionată intr-o singură culoare deschisă sau dintr-o combinaţie de
culori. Materialul de piele sintetică şi combinaţia de culori a mingilor folosite în
competiţiile oficiale trebuie să fie conform standardelor FIVB.
 Circumferinţa sa trebuie să fie cuprinsă între 65 şi 67cm, iar greutatea între 260 şi 280g.
Presiunea interioară trebuie să fie de la 0,300 până la 0,325kg/cm2 (294,3 până la
318,82mbar sau hPa) (4,26 pâna la 4,61psi).

UNIFORMITATEA MINGILOR

Toate mingile utilizate într-un meci trebuie să aibă acelaşi standard cu privire la circumferinţă,
greutate, presiune, model, culoare etc. Competiţiile mondiale şi oficiale ale FIVB, precum şi
Campionatele sau Ligile Naţionale trebuie să fie jucate cu mingi omologate de FIVB sau cu alte
tipuri de mingi in cazul in care există autorizarea prealabilă a FIVB.

Pentru competiţiile mondiale şi oficiale ale FIVB trebuie să fie utilizate cinci mingi. În acest caz,
şase culegători de mingi vor fi plasaţi astfel: câte unul în dreptul fiecărui ete al zonei libere şi
câte unul în spatele fiecărui arbitru.

7.Setul și meciul

 Un set (cu excepţia celui etermin – al cincilea) este câştigat de echipa care obţine prima
25 puncte, cu un avans de cel puţin două puncte faţă de echipa adversă. În caz de
egalitate la scorul de 24 – 24, jocul etermin până când este realizată o diferenţă de două
puncte.
 Meciul este câştigat de echipa care obţine trei seturi.
 În cazul unei egalităţi de 2-2 la seturi, setul etermin (al 5-lea) este jucat până la etermin
15, cu o diferenţă eterm de două puncte între cele două echipe.
 Dacă o echipă refuză să joace după ce a fost somată să o facă, ea este declarată etermi şi
pierde meciul cu rezultatul 0-3 şi 0-25 pentru fiecare set.
 echipă care, fără justificări valabile, nu se prezintă pe terenul de joc la ora stabilită, este
declarată etermi cu acelaşi rezultat.

9
 O echipă declarată eterminat pentru un set sau pentru meci pierde setul sau meciul.
Echipei adverse i se atribuie punctele şi seturile necesare pentru a câştiga setul sau
meciul. Echipa incompletă păstrează punctele şi seturile câştigate.

8.Time-out-uri, întreruperi

 Fiecare echipă are dreptul să ceară un număr maxim de două time-out-uri şi şase înlocuiri
de jucători într-un set.
 La competiţiile de seniori, oficiale şi mondiale ale FIVB, FIVB poate reduce cu unul
numărul de time-out-uri dacă înţelegerile cu sponsorii, marketingul sau televiziunea o
cer.

9.Intervale și schimbări de teren

 Un interval este timpul in care jocul este oprit între seturi.Toate intervalele au o durată de
trei minute.
 În aceasta perioadă de timp sunt eterminat schimbarea terenurilor de joc şi înscrierea
formaţiilor pe foaia de arbitraj.
 Intervalul dintre seturile 2 şi 3 poate fi extins până la 10 minute dacă organizatorii cer
acest lucru.
 După fiecare set, echipele schimbă terenurile de joc, cu excepţia setului etermin.

10.Jucătorii

 echipă poate fi compusă din maximum 12 jucători, un antrenor, doi antrenori secunzi, un
terapeut şi un medic.

10
  Fiecare echipă trebuie să aibă permanent în joc 6 jucători. Formaţia de start a echipei
indică ordinea la rotaţie a jucătorilor pe teren. Această ordine trebuie menţinută pe toată
durata setului.

Pentru competiţiile seniorilor, mondiale şi oficiale ale FIVB, în foaia de arbitraj pot fi înregistraţi
şi pot juca în meci maximum 14 sportivi. Cei cinci membri ai conducerii echipei ( etermina
antrenorul) care au dreptul să stea pe banca pentru etermi sunt aleşi de către antrenor.

Pentru competiţiile mondiale şi oficiale ale FIVB, etermi şi terapeutul trebuie să facă parte din
delegaţie şi să fie acreditaţi în prealabil de FIVB.

Dacă, pentru competiţiile seniorilor, mondiale şi oficiale ale FIVB, etermi şi terapeutul nu fac
parte dintre cei cinci înregistraţi în foaia de arbitraj, atunci ei trebuie să stea în spatele băncii de
rezervă, în interiorul ariei de control, şi pot etermina doar la solicitarea arbitrilor pentru a
rezolva o problemă medicală a unui membru al echipei. Terapeutul (chiar dacă nu este inregistrat
pe foaia de arbitraj) poate participa la încălzire până in momentul începerii încălzirii oficiale la
fileu.

Unul dintre jucători, cu exceptia libero-ului, este căpitanul echipei şi el trebuie să fie identificat
ca atare pe foaia de arbitraj.

În momentul când mingea este lovită de către sportivul aflat la serviciu, jucătorii fiecărei echipe
trebuie să fie plasaţi, potrivit cu ordinea la rotaţie, în interiorul propriului teren (cu excepţia
jucătorului la serviciu).

Poziţiile jucătorilor sunt numerotate astfel:

– cei trei jucători plasaţi de-a lungul fileului sunt jucătorii din linia întâi şi

ocupă poziţiile 4 (în faţă – stânga), 3 (în faţă – centru) şi 2 (în faţă –dreapta).

– ceilalţi trei sunt jucători din linia a doua şi ocupă poziţiile 5 (în spate – stânga), 6 (în spate –
centru) şi 1 (în spate – dreapta).

Poziţii relative între jucători:

– fiecare jucător din linia a doua trebuie să fie plasat mai departe de linia de centru decât
corespondentul său din linia întâi;

– atât jucătorii din linia întâi, cât şi jucătorii din linia a doua trebuie să fie

poziţionaţi lateral.

11
Poziţiile jucătorilor sunt determinate şi controlate prin poziţiile picioarelor lor în contact cu solul,
după cum urmează:

– fiecare jucător din linia întâi trebuie să aibă cel puţin o parte a piciorului mai aproape de linia
de centru decât picioarele jucătorului eterminate t din linia a doua;

– fiecare jucător din partea dreaptă (stângă) trebuie să aibă cel puţin o parte a piciorului mai
aproape de linia etermi din dreapta (stânga) decât picioarele jucătorului din centrul liniei sale.

După lovitura de serviciu, jucătorii pot să se deplaseze şi să ocupe orice poziţie în propriul lor
teren de joc şi în zona liberă.

11.Greșeli

O echipa comite o greşeală dacă execută o acţiune contrară regulilor de joc (sau le încalcă
în alt mod). Arbitrii judecă greşelile şi decid consecintele conform prezentelor reguli, astfel: dacă
două sau mai multe greşeli sunt comise succesiv, numai prima dintre ele este luată în calcul.
Dacă două sau mai multe greşeli sunt comise simultan de etermina, este socotită DUBLĂ
GREŞEALĂ şi faza de joc este rejucată.

GREŞEALĂ DE POZIŢIE

O echipă comite o greşeală de poziţie dacă un jucător nu ocupă poziţia sa corectă în momentul
când mingea este lovită de jucătorul la serviciu. Include şi cazul în care jucătorul a fost înlocuit
neregulamentar.

Dacă jucătorul la serviciu comite o greşeală de serviciu în momentul lovirii mingei, greşeala sa
este eterminate ca fiind prima în raport cu o greşeală de poziţie. Dacă, după lovirea mingei,
serviciul devine greşit, atunci greşeala de poziţie este prima care va fi luată în calcul. O greşeală
de poziţie antrenează următoarele consecinţe: echipa este sancţionată prin faptul că adversarul
câştigă un punct şi dreptul de a servi; poziţiile jucătorilor sunt corectat.

ROTAŢIE

Ordinea la rotaţie este eterminate prin formaţia de start a echipei şi este controlată prin
păstrarea ordinii la serviciu şi a poziţiilor jucătorilor pe toată durata setului. Când echipa la
primire câştigă dreptul la serviciu, jucătorii săi efectuează o rotaţie, deplasându-se cu o poziţie în
sensul acelor de ceasornic: jucătorul din poziţia 2 trece în poziţia 1 pentru a servi, jucătorul din
poziţia 1 trece în poziţia 6 etc.

12
GREŞEALA DE ROTAŢIE

O greşeală de rotaţie este comisă când SERVICIUL nu este efectuat conform cu ordinea la
rotaţie. Ea antrenează următoarele consecinţe respectând succesiunea de mai jos: echipa este
sancţionată prin faptul ca adversarul căştigă un punct şi dreptul de a servi; ordinea la rotaţie a
jucătorilor este corectată. În plus, scorerul trebuie să determine momentul exact în care greşeala
a fost comisă. Toate punctele marcate începând din acel moment de echipa care a greşit trebuie
anulate. Punctele marcate de echipa adversă sunt menţinute.

Dacă momentul începerii comiterii greşelii nu poate fi determinat, nici un punct sau puncte nu se
vor anula iar singura sancţiune va fi acordarea unui punct adversarului şi dreptul de a servi.

CONCLUZIE

Voleiul este fără îndoială un minunat sport de echipă, care ajută deopotrivă sănătatea fizică și
psihică.

Există o serie de motive pentru care oamenii joacă volei. Este o modalitate distractivă de a
socializa cu familia și cu prietenii. Și este o modalitate la fel de bună de a-ți atinge obiectivele
legate de fitness. Alții joacă volei pur și simplu pentru distracție și divertisment.

Dintre beneficiile principale ale voleiului este că te ajuta să arzi calorii, lucru extrem de
important în procesul de pierdere sau meținere a greutății. Școala de Medicină Harvard
raportează că o persoană poate arde între 90 și 133 de calorii în timpul unui joc de jumătate de
oră de volei necompetitiv, în funcție de greutatea persoanei, în timp ce un joc competitiv de volei
în sală implică arderea a 120-178 de calorii. De asemenea, în timpul unui joc de volei pe plajă,
timp de o oră, o persoana poate arde până la 480 de calorii. Activitățile fizice implicate în jocul
de volei vor îmbunătăți partea superioară a corpului, brațele și umerii, precum și mușchii
lombari. Jocul de volei îmbunătățește, de asemenea, sistemele cardiovasculare și respiratorii.

Voleibaliștii trebuie să aibă mușchi ai toracelui puternici și pregatiti pentru fiecare joc. Când
pasezi mingea către un coechipier, faci o genuflexiune și îți folosești picioarele pentru a produce
forța. Când sutezi, trebuie sa-ți utilizezi brațele, picioarele și mâinile, în special coapsele. Când
mingea vine către tine, trebuie să îți încordezi picioarele și brațele și să împingi în sus. De aceea,
trebuie să ai mâini puternice pentru a preveni eventualele accidentări.

13
 Bibliografie

1. CROITORU D. –ALGORITMIZAREA TRASEULUI METODIC IN VOLEI. BUCERESTI

1992

2. MANNO R.- APRECIEREA CALITATILOR MOTRICE LA SPORTIVII JUNIORI

3. NICU A.- ANTRENAMENTUL SPORTIV MODERN, EDITURA EDITIS, BUCURESTI,

1993.

4. Ardelean T. Particularităţile dezvoltării calităţilor motrice. Bucureşti: IEFS, 1999.

https://www.viata-libera.ro/sport/71607-voleiul-este-un-sport-care-formeaza-fizicul-si-psihicul-
copiilor

https://www.frvolei.ro/pagini/5_oficiali/resurse_arbitri/2015/Regulamentul%20jocului%20de
%20volei%202015.pdf

14
ANEXE

15
16