Învățarea bazată pe proiecte – aplicații ale abordării transdisciplinare

Prof. înv. primar: Beștea Elena-Mihaela

Prof. înv. primar: Boborel Maria-Antoaneta
Școala Gimnazială „Elena Farago”, Craiova

Un proiect presupune un efort unic realizat în ideea de a produce ceva într-o anumită
perioadă de timp, folosind anumite resurse. Fiecare proiect este diferit de cel anterior, în funcţie de
activităţile pe care le implică şi presupune o acţiune temporară. Au date exacte de început şi de
finalizare, au o limită maximă de cheltuieli în care trebuie să se încadreze respectând cerinţele
individuale şi ale clienţilor. Fiecărui proiect i se alocă resurse, materiale, dar şi echipament. Un
proiect presupune incertitudine existând posibilitatea de a aduce riscuri celor care investesc. G. M.
Sava (2008) a relatat că umanitatea nu a dus niciodată lipsă de proiecte. Deşi, la început, nu erau
percepute sub această denumire, ele existau într-o formă sau alta. Acele proiecte care şi astăzi
impresionează prin măreţia lor sunt: Cele şapte minuni ale lumii, Marele Zid Chinezesc sau
Piramida lui Kheops etc.
Transdisciplinaritatea face referire la ceea ce se află în același timp și între discipline,
înăuntrul diverselor discipline, dar și dincolo de orice disciplină. Finalitatea ei este înțelegerea lumii
prezente. Unitatea cunoașterii este unul din imperativele sale. Aceasta, fără a fi o nouă disciplină, se
nutrește din cercetarea disciplinară. În acest sens, cercetările disciplinare și transdisciplinare sunt
complementare.Transdisciplinaritatea este radical deosebită de multidisciplinaritate și
interdisciplinaritate prin finalitatea sa.
Scopul proiectelor este acela de a produce îmbunătăţiri în cadrul unei organizaţii prin
implementarea unor schimbări. “În domeniul proiectelor educaţionale, managerul de proiect
reprezintă resursa umană cu un înalt nivel al competenţelor de proiectare şi management al
proiectului, învestită cu multiple funcţii, roluri şi atribuţii manageriale, de la cele ce ţin de viziunea
şi concepţia metodologică la cele de natură tehnico-procedurală sau cele ce vizează managementul
resurselor umane.” (C. M. Bunăiaşu, 2012)
Proiectele educaţionale au rolul de a ajuta la dezvoltarea şcolii, completează educaţia
formală cu educaţia non-formală, determină capacitatea de a lucra în grup, realizează o dimensiune
a formării continue. Proiectele educaționale pot ajuta elevii, ca mai târziu, să se poată integra în
viaţa profesională. Un proiect se poate referi la o sarcină cu o singură conducere plănuită să
îndeplinească obiective specifice, cu un anumit buget şi un timp alocat. În funcţie de caracteristicile
proiectului, cererile pot să fie mai largi sau mai restrânse. Proiectele sunt de diferite tipuri, iar
domeniile din care face parte fiecare proiect reprezintă, de asemenea, o modalitate de abordare
diferită pentru toți participanţii. Putem lua, ca exemplu, un proiect european de tip Erasmus în care
pot exista numeroşi solicitanţi din domeniul educaţiei sau proiecte pentru construirea unor lucrări,
unde solicitanţii provin, la rândul lor, din domenii specializate. La iniţierea unui proiect este destul
important să se ţină cont de relaţia dintre domeniul de aplicare, particularităţile acestuia, dar şi de
modul practic de abordare al managementului de proiect caracteristic. Aceste aspecte au un caracter
important deoarece formarea echipei proiectului, organizarea obiectivelor şi activităţilor specifice,
evaluarea şi controlul rezultatelor sunt bine influenţate de modul în care se stabilesc aceste legături.
Proiectarea inter- sau transdisciplinară nu va conduce la „desfiinţarea” disciplinelor.
Beneficiile sunt multiple: centrarea pe activităţi integrate de tipul proiectelor; relaţionările între
concepte, fenomene, procese din domenii diferite; corelarea rezultatelor învăţării cu situaţiile din
viaţa cotidiană.
În activitatea de proiectare a conţinuturilor transdisciplinare, cadrul didactic trebuie să
cunoască, în prealabil, tipologia experienţelor de învăţare specifice acestei abordări. Scopul eficient
este dat chiar de utilizarea acestor repere în proiectarea experiențelor de învățare concrete. Acestea
pot fi experienţe general exploratorii (sunt concepute activităţi ce oferă elevului şansa de a
identifica aria tematică de interes); activităţi alternative pe grupe de antrenament (sunt concepute
experienţe diferențiate de învăţare prin metode orientate spre dezvoltarea proceselor intelectuale şi
emoţionale); investigaţii individuale sau pe grupuri mici (este un stagiu de creaţie a unor produse
ştiinţifice sau artistice ce reclamă un comportament specializat din partea elevului).
Proiectele nu aduc doar schimbări fundamentale la nivelul concepției curriculare, ci creează
ipostaze autentice pentru implementarea concretă, la clasă, a acestei concepții.

Bibliografie:
1. Bunăiaşu, C., M. (2012). Elaborarea şi managementul proiectelor educaţionale. Bucureşti:
Editura Universitară.
2. Sava, G., M. (2008). Managementul proiectelor educaţionale. Bacău: Editura Casa Corpului
Didactic.