Transdisciplinaritatea și educația pentru dezvoltare durabilă

Prof. Lie Mirela

Prof. Georgescu Otilia
Colegiul Tehnic de Poștă și Telecomunicații „Gheorghe Airinei”, București

În septembrie 2015, la Summit-ul privind dezvoltarea, România s-a alăturat celorlalte state
membre ale ONU adoptând Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă. Este un program de acţiune
globală în domeniul dezvoltării cu un caracter universal şi care promovează echilibrul între cele trei
dimensiuni ale dezvoltării durabile – economic, social şi de mediu.
În Agenda 2030 sunt formulate 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD), reunite informal şi
sub denumirea de Obiective Globale. Scopul acestora este stabilirea, pentru următorii 15 ani, a unor
etape de acţiune eradicării sărăciei extreme, combaterii inegalităţilor şi a injustiţiei şi protejării
planetei până în 2030. O asemenea ţintă nu poate fi atinsă decât în contextul acordării unei atenţii
deosebite învăţământului.
„Educaţie de calitate – Garantarea unei educaţii de calitate şi promovarea oportunităţilor de
învăţare de-a lungul vieţii pentru toţi.”
O educație ancorată în toate disciplinele, de-a lungul întregului parcurs şcolar, este cheia
succesului. Conceptul de educaţie durabilă trebuie să se regăsească în curriculum-ul tuturor
disciplinelor/modulelor, în oferta de formare profesională, în parteneriatele dezvoltate de şcoală.
Afirmaţia făcută de Vygotsky în 1985, şi anume că „Organizarea învăţământului este un
proces care are logica sa, organizarea sa complexă ... Dezvoltarea intelectuală a copilului nu este
compartimentată pe discipline şi ani de studiu și nu are loc în funcție de sistemul de discipline
şcolare ... (Vygotsky, Pensée et langage, 1985, Éditions Sociales) este mai mult decât actuală.
Evoluțiile în toate domeniile - știință, cultură, tehnică, tehnologie - au conturat necesitatea
regândirii, redimensionării și restructurării conținuturilor. Uneori, viziunea tradițională asupra
actului educațional poate bloca aceste demersuri.
Coroborând Obiectivele Globale cu realităţile lumii contemporane, soluţia abordării
transdisciplinare a activităţii şcolare devine o necesitate. Ultimul an şcolar, cel al pandemiei, a adus
şi el un argument în acest sens – oboseala şi apatia elevilor în mediul online. A devenit necesară
fragmentarea orelor cu momente în care nu se desfăşoară activităţi de predare/evaluare, în scopul
menţinerii atenţiei şi interesului. Aceste „pauze” pot constitui şi momente pentru o altfel de
abordare a subiectelor lecţiei.
Transdisciplinaritatea răspunde la o întrebare pusă frecvent de către copii - „Da’ de ce
trebuie să învățăm astea?” – oferind legătura necesară şi puternică între cunoaștere și acțiune.
Formarea elevilor astfel încât aceștia să poată spună „pot” / „nu pot” și nu „știu” /„nu știu” deschide
perspectiva unei educaţii durabile, pe tot parcursul vieţii şi, nu în ultimul rând poate trezi interesul
lor pentru ceea ce studiază. Aşa cum studierea unui modul de sine stătător „Sănătatea şi securitatea
în muncă” are o eficienţă scăzută în raport cu studiul acestor norme la fiecare modul de specialitate
(legătura dintre teorie şi practică), tot aşa îmbinarea noţiunilor teoretice de fizică, chimie sau
ecologie cu realităţile vieţii de zi cu zi ar avea alt impact asupra elevilor.
Este necesară o abordare interdisciplinară/transdiscplinară a predării conținutului referitor
la dezvoltarea durabilă, schimbările climatice și biodiversitatea, atât pentru a instrui din punct de
vedere științific elevii, cât și pentru a dezvolta relația lor sensibilă cu lumea. Este important ca
învăţarea să se bazeze pe observație, punctul de plecare al procesului științific şi de asemenea să se
dezvolte o atitudine rațională a elevilor în abordarea problemelor de mediu. Scopul acestei abordări
este de a evidenția fenomenele care stau la baza studiului și acțiunilor în jurul dezvoltării durabile.
Elevii trebuie să înțeleagă provocările majore cu care se va confrunta omenirea în secolul al XXI-
lea, cele ale mediului, dezvoltarea durabilă, gestionarea resurselor și riscurilor, rolul activităţii
umane asupra mediului.
Schimbările profunde și rapide ce caracterizează lumea de astăzi revoluţionează toate
domeniile, inclusiv cel al educaţiei. Școala secolului 21 trebuie să ofere tinerilor un parcurs de
învăţare inovator, complex și transdisciplinar. Provocarea educaţiei este să-i înveţe să trăiască o
viaţă bună, armonioasă, ca persoane, și să conceapă împreună un model de dezvoltare durabilă
pentru societatea lor. Transmiterea de cunoștinţe - piatră de temelie a pedagogiei de ieri - nu mai
este un scop în sine. Elevii noștri au nevoie să înveţe, concret, cum să acţioneze eficient și
responsabil, în calitate de cetăţeni, producători, consumatori, pentru a se adapta la realităţile
complexe și imprevizibile ale societăţii globale.
Pentru a adopta o pedagogie orientată spre formarea de abilităţi și competenţe, școala trebuie
să depășească cadrul său formal și să colaboreze cu alţi actori relevanţi (ONG-uri, autorităţi locale,
asociaţii de părinţi etc.). Noua școală trebuie să integreze în procesul de formare al elevului
activităţi transcurriculare, extracurriculare și extrașcolare conectate la comunitate și la realităţile
sale.
În cadrul proiectului „Harta reciclării”, elevii Colegiului Tehnic de Poștă și
Telecomunicații „Gheorghe Airinei” din București au fost motivați să colecteze separat deșeurile și
să identifice unde le pot lăsa, accesând harta reciclarii.ro, proiectul având și o componentă
educativă în afara mediului virtual.
Au avut loc ateliere educaționale în cadrul cărora elevii au fost informați cu privire la
Platforma online Harta Reciclării. Pe platforma proiectului, la secțiunea „Unde reciclez?” elevii au
putut afla care este cel mai apropiat loc unde se poate lăsa materialele reciclabile, au putut participa
la adăugarea de noi puncte de colectare și la completarea sau modificarea informațiilor despre
punctele deja existente pe Hartă.
În secțiunea educativă „Ce și cum reciclez?” elevii au beneficiat de un dicționar cu
informații detaliate despre o multitudine de deșeuri, au aflat de ce este recomandată reducerea lor,
cum influențează acestea mediul în care trăim, cu ce pot fi substituite sau cum pot fi reutilizate
înainte de a ajunge la ultimul pas din lanțul materialelor – reciclarea.
Activităţile educaţionale desfășurate în cadrul proiectului „Harta reciclării” au dezvoltat în
rândul elevilor participanţi abilităţi precum gândirea critică, gândirea prospectivă, gândirea
sistemică, capacitatea de a-și clarifica propriile valori, autocunoașterea, comunicarea. Tinerii au
nevoie de aceste abilităţi pentru a se dezvolta armonios, ca persoane, și pentru a contribui, ca
cetăţeni responsabili, la dezvoltarea durabilă a comunităţilor în care trăiesc.

Bibliografie
1. https://www.mae.ro/node/35919
2. https://hartareciclarii.ro/despre-proiect/despre-harta-reciclarii/
3. Vygotsky, L. S. (1985). Pensée et langage suivi de Commentaire sur les remarques critiques de
Vigotski de Jean Piaget (Trad. F. Sève).
4. http://www.cahiers-pedagogiques.com/IMG/pdf/quelle_interdisciplinarite_a_l_ecole_-
_yves_lenoir_-_version_integrale.pdf
5. MORIN, Edgar (2000): Les sept savoirs nécessaires à l’éducation du futur. Paris : Seuil.