Tema2: Noţiunea, conţinutul şi clasificarea costurilor de producție

1. Noţiunea, conţinutul şi componenţa costurilor de producție

2. Clasificarea costurilor de producție

1. Noţiunea, conţinutul şi componenţa costurilor de producție

În conformitate cu Indicațiile metodice privind contabilitatea costurilor de producție și

calculația costului produselor și serviciilor, costurile de producţie reprezintă resurse exprimate
valoric şi consumate pentru fabricaţia produselor/prestarea serviciilor.
Costurile în dependenţă de modul de includere în costul de producţie se clasifică în:
 Costuri directe – costuri care pot fi atribuite unui anumit obiect de calculaţie în
mod direct fără calcule intermediare.
 Costuri repartizabile – costuri care pot fi atribuite unui anumit obiect de
calculaţie, doar după calcule intermediare de repartizare.
 Costuri indirecte de producţie – costuri legate de gestiunea şi deservirea
subdiviziunilor de producţie ale entităţii.
Contabilitatea costurilor de producţie se ţine pe articole de costuri, care cuprind:
1) costuri materiale directe şi repartizabile;
2) costuri cu personalul directe şi repartizabile;
3) costuri indirecte de producţie.
Costurile materiale reprezintă valoarea contabilă a stocurilor sau altor resurse materiale
utilizate nemijlocit la fabricaţia produselor/prestarea serviciilor. În funcţie de modul de includere
în costul produselor fabricate/serviciilor prestate, costurile materiale se divizează în:
1) costuri materiale directe − legate de fabricaţia unui tip de produs sau de prestarea unui
tip de serviciu şi pot fi identificate uşor şi exact pe obiecte de evidenţă a costurilor şi de
calculaţie nemijlocit prin observare şi măsurare;
2) costuri materiale repartizabile − legate de fabricaţia produselor cuplate şi pot fi atribuite
obiectelor de calculaţie prin repartizare.
Costurile materiale directe şi repartizabile aferente fabricaţiei produselor includ costurile
privind:
 materiile prime şi materialele, care constituie baza produselor sau o componentă
indispensabilă la fabricaţia acestora;
 articolele accesorii (piesele de completare) şi semifabricatele supuse asamblării sau
prelucrării suplimentare la entitatea respectivă;
 serviciile cu caracter de producţie prestate de terţi (de exemplu, privind executarea
unor operaţii distincte pentru fabricaţia produselor, prelucrarea materiilor prime şi materialelor);
 combustibilul de toate tipurile, consumat în scopuri tehnologice;
 energia de toate tipurile (de exemplu, energia electrică, termică, aerul comprimat,
frigul, apa), consumată în scopuri tehnologice;
 ambalajul şi materialele de ambalat, consumate în subdiviziunile de producţie;
 alte costuri materiale directe şi repartizabile aferente fabricaţiei produselor.
Costurile cu personalul directe şi repartizabile reprezintă remuneraţiile, contribuţiile şi
alte plăţi aferente personalului încadrat nemijlocit în procesul de fabricaţie a produselor şi/sau de
prestare a serviciilor. Aceste costuri includ:
 retribuţiile pentru munca prestată, timpul efectiv lucrat, calculate potrivit formelor şi
sistemelor de retribuire a muncii aplicate de entitate;
 sporurile şi adaosurile la salarii, calculate personalului;
 premiile calculate pentru rezultatele obţinute;
 remunerarea concediilor de odihnă anuale şi suplimentare ale personalului încadrat în
procesul de fabricaţie a produselor/de prestare a serviciilor sau provizioanele constituie în aceste
scopuri, plata orelor cu înlesniri pentru adolescenţi, pentru îndeplinirea atribuţiilor de stat şi alte
plăţi obligatorii în conformitate cu legislaţia în vigoare;
1
  alte retribuţii personalului încadrat nemijlocit în procesul de producţie a produselor
şi/sau de prestare a serviciilor;
 contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie
de asistenţă medicală aferente retribuţiilor personalului încadrat nemijlocit în fabricaţia
produselor şi/sau prestarea serviciilor.
Costurile indirecte de producţie prevăd:
 amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale cu destinaţie de producţie;
 costurile de întreţinere, deservire şi reparaţie a imobilizărilor corporale cu destinaţie de
producţie;
 plata pentru leasingul operaţional (arendă, locaţiune) al activelor cu destinaţie de
producţie;
 retribuţiile calculate şi contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de
asigurare obligatorie de asistenţă medicală ale personalului administrativ şi de deservire a
subdiviziunilor de producţie ale entităţii;
 costurile aferente perfecţionării tehnologiilor, organizării producţiei, îmbunătăţirii
calităţii produselor/serviciilor;
 costul (uzura) obiectelor de mică valoare şi scurtă durată utilizate în subdiviziunile de
producţie ale entităţii;
 costurile de asigurare a tehnicii securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi a condiţiilor
normale de lucru în subdiviziunile de producţie ale entităţii;
 costurile serviciilor de pază a subdiviziunilor de producţie ale entităţii;
 costurile de delegare în scopuri de producţie a lucrătorilor încadraţi în procesul
fabricaţiei produselor/prestării serviciilor;
 costurile serviciilor activităţilor auxiliare aferente fabricaţiei produselor/prestării
serviciilor (de exemplu, energiei electrice şi termice de producţie proprie);
 alte costuri indirecte legate de gestiunea şi deservirea subdiviziunilor de producţie.

2. Clasificarea costurilor de producție

La gestionarea corectă a costurilor de producţie, o importanţă deosebită o are clasificarea

acestora în funcţie de anumite criterii, care trebuie să corespundă sarcinilor contabilităţii
manageriale, pentru că aceasta influenţează direct asupra calculaţiei costului produselor de
producție. Astfel, în scopul calculaţiei şi evaluării producţiei finite, costurile de producție
efectuate în cadrul entității de panificaţie se clasifică după următoarele criterii:
1. În raport cu modul de includere în costul produselor, distingem:
- costurile directe - costuri de producție identificate nemijlocit pe un anumit produs sau lot
de produse. În această categorie se încadrează costurile directe de materiale (materii prime,
energii, combustibil, apă, aburi etc., în scopuri tehnologice), costurile directe cu personalul
calculate pentru munca prestată în producţie, contribuţiile la asigurările sociale şi primele pentru
asigurarea obligatorie de asistenţă medicală aferente acestora etc.;
- costurile indirecte - costuri de producție aferente deservirii şi conducerii subdiviziunilor
de producţie, care nu pot fi incluse, în mod direct, în costul produselor finite, ci indirect, prin
repartizare.
2. După momentul includerii în costul de producţie, deosebim:
- costurile perioadei de gestiune (curente) - costuri de producție care se includ şi formează
costul de producţie în perioada de gestiune;
- costurile anticipate - costuri de producție care apar în perioada de gestiune, dar se referă
la perioadele viitoare (plăţile în avans aferente perfecţionării tehnologiilor şi organizării
producţiei, asigurării pazei secţiilor şi subdiviziunilor cu destinaţie productivă etc.).

2
 - costurilor preliminate, care cuprind costurile ce urmează a fi suportate în perioadele
viitoare, dar se recunosc în perioada curentă (de exemplu, provizioanele privind concediile de
odihnă ale muncitorilor de bază).
Una din sarcinile contabilităţii de gestiune şi a calculaţiei costurilor constă în pregătirea
informaţiilor necesare pentru luarea deciziilor manageriale şi punerea acestor informaţii la
dispoziţia conducerii entității, la momentul oportun. În acest context, în scopul efectuării
calculelor necesare pentru planificarea şi luarea deciziilor manageriale, costurile în cadrul
entităților de producție pot fi grupate după următoarele criterii:
1. După comportamentul costurilor de producție faţă de evoluţia volumului fizic al
producţiei, deosebim:
- costurile constante sau fixe - costuri de producție a căror mărime absolută nu se modifică,
adică rămâne constantă, indiferent de modificarea volumului fizic al producţiei în cadrul unei
capacităţi date.
Cunoaşterea volumului costurilor de producție constante este deosebit de utilă, deoarece,
pe măsură ce volumul producţiei creşte, ponderea acestora pe unitatea de produs scade. Acest
lucru este destul de important pentru contabilitate, care trebuie să furnizeze informaţii exacte
referitoare la volumul costurilor de producție respective, în vederea luării măsurilor ce se impun
în cazul minimizării lor şi, implicit, a costului unitar al producţiei fabricate.
- costurile variabile – costuri de producție a căror mărime variază în raport cu volumul
producţiei fabricate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate. Această categorie cuprinde
costurile de materii prime, materiale consumabile, energie electrică ş.a.;
- costurile convenţional constante – costuri de producție cu un comportament diferit faţă
de evoluţia volumului producţiei fabricate. Aceste costuri de producție manifestă o anumită
sensibilitate faţă de modificarea volumului fizic al producţiei şi, respectiv, faţă de modificarea
gradului de utilizare a capacităţii de producţie a entității;
- costurile convenţional variabile – costuri de producție care se comportă neregulat, faţă de
diferite niveluri ale volumului fizic al producţiei.
2. După pregătirea informaţiei la procesul de luare a deciziilor, distingem:
- costurile marginale - costuri de producție suplimentare rezultate din fabricarea ultimei
unităţi de produs;
- costurile diferenţiale - costuri de producție suplimentare, însă, spre deosebire de cele
marginale, se calculează pentru un anumit lot de produse. În condiţiile în care costurile constante
se modifică ca urmare a deciziei luate, acestea se consideră ca fiind diferenţiale.
3. În raport cu luarea deciziilor manageriale, avem:
- costurile relevante - costuri de producție care sunt aplicabile unei decizii particulare, în
sensul că ele vor avea legătură cu orice alternativă aleasă de manager. Costurile relevante
aferente deciziei sunt costurile care pot fi evitate sau influenţate, care pot fi eliminate în
întregime sau în parte ca rezultat al alegerii unei alternative din mai multe posibile. Procesul
luării deciziilor manageriale presupune compararea câtorva variante alternative în scopul
selectării variantei optime. La elaborarea unei anumite decizii, trebuie să se clarifice costurile
care se referă la problema dată. Costurile luate în considerare, prin care o alternativă diferă de
alta, sunt relevante;
- costurile nerelevante - costuri de producție care nu depind de decizia luată şi, ca urmare,
nu sunt luate în consideraţie la alegerea unei alternative;
În scopul efectuării controlului şi reglementării producţiei finite, costurile, se pot grupa
în conformitate cu următoarele criterii:
1. După modul de control şi reglare, deosebim:
- costurile reglementate - costuri de producție reglate pe centre de responsabilitate,
care sunt supuse controlului de o persoană responsabilă;
- costurile nereglementate - costuri de producție care nu pot fi reglate pe centre de
responsabilitate, nu depind de activitatea persoanei responsabile şi nu se supun controlului. Ca
exemplu poate servi modificarea preţului la materia primă în cadrul entității de producție.

3
 Contabilitatea de gestiune trebuie să fie orientată spre viitor. Funcţia ei de bază este
pregătirea informaţiei corespunzătoare pentru conducerea entității, care este necesară la luarea
deciziilor efective, orientate spre atingerea scopurilor entității, fie pe termen scurt, fie pe termen
lung.
2. După operativitatea evidenţei, avem:
- costurile standard (normate) - costuri de producție predeterminate pentru fabricarea
unităţii de produs. La începutul secolului XIX, standardizarea a reprezentat continuarea muncii
de inovare realizată de către managerii entităților de producţie. Standardul constituia cantităţile
predeterminate, în care trebuiau utilizate materiile prime şi munca pentru fabricarea unităţii de
produs.
- abaterile de la standarde (norme) - diferenţa dintre costurile efective şi costurile
standarde recalculate la volumul efectiv al producţiei fabricate.