Cursul 3

Estimarea riscului pentru sanatate

Un studiu de risc (SR) este solicitat de autoritatea locală sau regională de protecţia mediului
(Agenţia de Protecţie a Mediului (APM)) atunci când s-a dovedit că există o poluare
semnificativă pe un anumit amplasament.
Condiţiile ce trebuie îndeplinite de SR sunt stipulate în anexele A.4, A.4.1 şi A.4.2. ale
Ordinului MAPPM 184/1997. În anexa A.4, evaluarea riscului este definită drept “un proces
pentru identificarea, analizarea şi controlul pericolelor induse de prezenţa unor substanţe
periculoase”.
În conformitate cu Ordinul 184/1997 emis de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei
Mediului evaluările de risc sunt de două tipuri:
• Evaluări ale sănătăţii
• Evaluări ecologice
Estimarea riscului pentru sănătate
Evaluarea riscului asupra sănătăţii este un instrument pentru estimarea posibilităţii de
generare a unor probleme de sănătate pentru comunitate, ca rezultat al expunerii la poluanţi.
Adaptarea omului este limitată de natura şi concentraţia substanţelor chimice poluante şi
implică mecanisme biochimice ce pot avea efecte protectoare, dar şi contrarii, de activitate a
metaboliţilor rezultaţi. Complexitatea acestor procese este analizată în funcţie de o gamă
largă de factori existenţi în mediul ambiant.
După estimarea concentraţiilor de poluanţi din aer, apă, sol şi din produsele
alimentare din regiunile afectate (prin intermediul unei monitorizări cu ajutorul unui model
multicompartimental sau monocompartimental), trebuie să se efectueze o evaluare a
expunerii. Evaluarea expunerii reprezintă faza de evaluare a riscurilor pentru sănătatea
umană şi de estimare a rapidităţii cu care potenţialii receptori absorb compuşii chimici.
Deoarece potenţialii receptori pot fi expuşi la substanţe chimice dintr-o varietate de surse şi
/ sau medii, o evaluare a contribuţiilor relative a fiecărei surse din totalul cantităţii de
poluanţi adsorbiţi ar putea fi importantă în cazul unei expuneri multiple. Oamenii pot fi
expuşi la substanţe în locurile lor de muncă (expunere la locul de muncă), ca urmare a
utilizării de produse de consum (expunere de consum) şi indirect, prin intermediul mediului
1
înconjurător. Persoane cu diferite tipologii sau vârste pot fi necesare pentru a caracteriza
riscul unor contaminanţi pentru populaţie. Deoarece adulţii prezintă o perioadă mai lungă de
expunere şi în cazul lor se pot accentua unele căi de expunere. Nivelele de expunere şi
concentraţiile pentru fiecare populaţie expusă trebuie evaluate pe baza datelor disponibile
măsurate şi / sau modelate.
Impactul substanţelor chimice asupra organismului se poate manifesta în mai multe
etape succesive sau simultane cum sunt:
expunerea: acută; cronică
căile de pătrundere şi absorbţia: respiratorie; digestivă; transcutanată
biotransformarea: transport; distribuţie; metabolizare;
depozitarea
eliminarea: respiratorie; biliară; tegumentară
Riscul însumează expunerea şi toxicitatea (fig. 1), iar estimarea riscului impune
caracterizarea riscului după evaluarea expunerii şi a toxicităţii (fig. 2).

Fig. 1 Componentele riscului pentru sănătate Fig. 2 Etapele estimării riscului pentru
sănătate
Patologia chimică priveşte toţi factorii din mediu: apă, alimente, substanţe biogene
(minerale sau organice), alte substanţe străine de organism.
Etapele în evaluarea riscului pentru sănătate
Se disting patru etape în evaluarea riscului pentru sănătate (fig. 2): identificarea
hazardelor (pericolelor); estimarea gradului de expunere; estimarea toxicităţii;
caracterizarea riscului.

2
 Identificarea hazardelor reprezintă încercarea de a determina ce substanţe chimice
potenţial periculoase sunt prezente în mediu. Cercetătorii colectează probe de sol, aer, apă,
sedimente, plante, peşti şi/sau animale de pe amplasament şi din jurul acestuia şi identifică
modul de transmitere. Ei analizează aceste probe în laborator, iar analizele relevă prezenţa
substanţelor chimice şi nivelul la care se găsesc.
Estimarea gradului de expunere indentifică condiţiile în care oamenii pot ajunge în
contact cu substanţele chimice identificate în etapa I şi în ce măsură se expun. Adica
determinarea gradului de extindere a expunerii populatiei la hazard, inainte sau dupa
introducerea de reglementari; ea particularizeaza legitatile anterioare la un anumit caz dat,
un hazard particular de o anumita intensitate, cu o anumita durata de expunere a unui
anumit segment de populatie
Gradul de expunere depinde de prezenţa simultană a unor factori esenţiali
(concentraţia substanţei, durata) şi modificatori care influenţează în final cantitatea
absorbită. Principalii factori modificatori ai expunerii la poluanţii chimici sunt: concentraţia
şi natura, forma sub care se prezintă, durata, prezenţa uneia sau mai multor substanţe,
prezenţa unor microorganisme şi natura lor.
Estimarea gradului de expunere presupune o evaluare simultană a căilor de expunere
(fig. 3).
Caracterizarea riscului, in care se descrie natura si magnitudinea riscului, incluzand si
doza de incertitudine, stabilita pe baza primelor 3 etape.
Estimarea toxicitatii; aceasta etapa determina relatia dintre magnitudinea expunerii si
probabilitatea aparitiei unui efect asupra sanatatii; ea are mai mult un caracter teoretic,
bazandu-se pe studii toxicologice finalizate cu emiterea de legitati privind efectele expunerii
la un hazard particular

3
 Fig. 3 Căi de expunere la acţiunea contaminanţilor
percolare – curgerea apei prin mediu granular
Din punctul de vedere al evaluării riscului, expunerea la poluanţii toxici se produce în
trei moduri: ingerare; inhalare; absorbţie cutanată.
Ingerarea se poate produce prin: consumul de alimente ce provin de pe soluri
contaminate; consumul de apă din surse de apă contaminate.
Inhalarea se face prin căile respiratorii: inspirarea de aer contaminat; inspirarea de
praf contaminat cu substanţe toxice; spălare cu apă contaminată
Absorbţia compuşilor toxici se poate produce prin: contactul pielii cu contaminanţi
din sol, apă, aer; imersia în apă contaminată.
Pentru fiecare din aceste situaţii, cercetătorii estimează cantităţile pentru substanţa chimică
specifică la care este expusă persoana. Ei iau în calcul cât timp, cât de des şi câţi oameni
sunt expuşi. În fig. 4 sunt ilustrate schematic principalele probleme legate de evaluarea
expunerii.

4
 Fig. 4 Aspecte importante considerate în evaluarea expunerii

Pentru substanţele şi agenţii poluanţi care trebuie cuprinşi în cadrul acţiunilor de

evaluare şi, ulterior de management al riscului, fiind numeroşi şi variaţi, este necesară
cunoaşterea concentraţiilor toxice, după care se estimează rata de pătrundere şi se analizează
calea de pătrundere (fig. 5,6).

Fig. 5. Semnificaţia estimării ratei de pătrundere Fig. 6 Factori de care depinde

pătrunderea substanţelor
toxice în organism