1

INTRODUCERE 
Recent,  am  citit  o  frază  interesantă  pe  Internet:  „Viața  constă  în  zece  la  sută  din 
evenimentele  care  se  întâmplă  cu  noi  și  în  nouăzeci  la  sută  din  reacțiile  noastre  la 
aceste  evenimente”.  De  mulți  ani,  eu  vorbesc  despre  faptul  că  noi  înșine  ne 
determinăm dimensiunile nefericirii noastre… 
Sănătatea  și  destinul  nostru  depind  de  propriile  sentimente  și  de  atitudinea  noastră 
față  de  viață.  Caracterul  nostru  și  viziunea  asupra  lumii  ne  influențează  percepția 
asupra  a  tot  ceea  ce  se  întâmplă  cu noi și în jurul nostru. Dacă viziunea asupra lumii și 
caracterul  sunt  imperfecte,  omului  îi  apar  probleme  atât  cu  sănătatea,  cât  și  cu 
destinul. 
Oamenii  cred  că  au  devenit stăpânii naturii, că au atins un înalt nivel de dezvoltare. De 
fapt,  dacă  evaluăm  nu  nivelul  exterior,  material,  ci  nivelul  de  înțelegere  a  modului  în 
care  este  construită  lumea  și  după  ce  legi  există  aceasta atunci, în acest caz, progresul 
este foarte nesemnificativ. Noi trăim, în general, prin iluzii. 
Oamenii  au  înțeles  din  timpuri  străvechi  că  gândurile,  comportamentul  și 
sentimentele  le influențează sănătatea și destinul. Acest subiect a fost expus de profeți, 
înțelepți  și  clarvăzători  care  vedeau  planuri  subtile,  trecutul  și  viitorul în același timp. 
Ei  aveau  cunoștințe  despre  modul  în  care  comportamentul  imoral  și  sentimentele 
agresive au urmări atât asupra sănătății omului însuși cât și asupra urmașilor lui. 
Noi  nici  nu  ne  imaginăm  în  ce  măsură  sentimentele  și  faptele  noastre  pot  să  ne 
schimbe  viața,  sănătatea  și  chiar  caracterul.  Nu  în  zadar  există  proverbul:  „Dacă 
semeni  o  faptă  –  vei  culege  un  obicei,  dacă  semeni  un  obicei  –  vei  culege  un  caracter, 
dacă  semeni  un  caracter  –  vei  culege  un  destin”.  Percepția  noastră  emoțională asupra 
lumii,  sentimentele  noastre  ne  determină  nu  doar  propria  sănătate,  propriul  destin 
dar  și  pe  cel  al  urmașilor  noștri.  Starea  sufletească,  percepția  subconștientă  asupra 
lumii, percepția emoțională asupra lumii – toate acestea se transmit urmașilor noștri. 
Cum  ne  comportăm  la  interior,  în  mod  subconștient,  față  de  lumea  înconjurătoare  – 
tot  la  fel  se  comportă  și  lumea  din  jur  cu  noi.  Modul  în  care  părinții  și  bunicii  noștri 
s-au  purtat  cu  ceilalți  oameni  și  modul  în care noi ne purtăm cu oamenii – este modul 
în  care  ceilalți  oameni  se  poartă  cu  noi.  Cu  alte  cuvinte,  sentimentele  noastre  ne 
determină atât sănătatea, cât și relațiile cu ceilalți. 
Sănătatea  unui  om  este  strâns  legată  de  comunicare  –  de  abilitatea  de  a  comunica  cu 
cei  din  jur,  cu  natura,  cu  sine  însuși.  Incapacitatea  de  a  comunica  cu  oamenii  duce  la 
judecată,  supărări  etc  care,  la  rândul  lor,  duc  la boli. O atitudine greșită față de destin, 
incapacitatea  de  a-ți  accepta  propriul  destin  și  de  a  fi  recunoscător  pentru  acesta, 
nemulțumirea  și  pretențiile  față  de  lume  –  toate  acestea  dau  naștere  neplăcerilor  și 
bolilor. 
Acum  medicii  înțeleg  deja  că,  la  baza  tuturor  bolilor,  se  află  un  stress  de  neînvins  și 
scăderea  imunității.  Un  om  cu  o  imunitate  scăzută  suportă  stress-ul  mai  greu  ceea  ce 
duce la boli. 
Imunitatea  este  un  indicator  al  energiei  vitale  principale  despre  care  se  știa  din 
timpuri  străvechi  în  India  și  China.  Acolo  această  energie  era  numită  prana,  qi.  O 
energie  vitală  crescută  asigură  o  imunitate  crescută.  Atunci  când  energia  vitală 
slăbește, imunitatea scade și încep bolile. 
Stress-ul  este  reacția  omului  la  o  schimbare  a  lumii  din  jur,  la  un  disconfort  extern. 
Stress-ul  poate  duce  fie  la  boli  și  moarte,  fie  la  vindecare,  dacă  noi  avem  atitudinea 
corectă față de o situație. 

2
Stress-ul  este  o  eliberare  de  energie  necesară  pentru  a  ne  salva,  este  o  reacție  de 
apărare  a  organismului.  Dacă  această  energie  se  transformă  în  iubire,  dezvoltare  și 
creație  atunci,  în  acest  caz,  omul  se  vindecă.  Însă,  dacă  această  energie  este  orientată 
către  astfel  de  emoții  ca  irascibilitatea,  supărarea,  regretul,  ura,  deznădejdea,  atunci 
omul se poate îmbolnăvi și chiar poate muri. 
Dacă  omul  păstrează  iubirea  în  sufletul  său  în  orice  situație  de  viață,  el  încetează  să 
mai  depindă  de  lumea  din  jur  și  sufletul  lui  dobândește  armonie.  Dacă  omul  caută 
posibilități de a se dezvolta și de a se schimba în bine și aspiră către Dumnezeu când se 
află  într-o  situație  stresantă,  atunci  energia  stress-ului  nu  mai  este  orientată  spre 
înverșunare, regret, frici sau deznădejde. 
Abilitatea  de  a  păstra  emoțiile  pozitive,  bunătatea,  iubirea,  atunci  când  mediul  ne 
îndeamnă  spre  nemulțumire  sau  frică,  iar  frica  este  tocmai  capacitatea  de  a  activa 
energia  vitală  interioară.  Aceasta  este  calea spre armonie. Din acest motiv, dacă un om 
își  păstrează  iubirea  în  suflet,  nu  caută  vinovați,  nu  se  enervează  din  cauza  unui 
disconfort, nu se închină stabilității și bunăstării materiale, atunci el se vindecă. 
Omul  primește  energie  vitală  din  propriul  suflet,  iar  sufletul  primește  energie  din 
Cauza  Primordială  prin  intermediul  iubirii  și  al  unității cu Dumnezeu. Sănătatea fizică 
a  omului  depinde  în  mod  direct  de  energia  sa.  Iar,  la  rândul  ei,  starea  energetică  are 
legătură cu sentimentele omului. 
Sentimentele  noastre  au  o  natură  energetică.  Sentimentele  sunt  reacția  omului  la 
lumea  din  jur,  la  evenimentele  din  prezent,  trecut  și  viitor.  Sentimentele  agresive  duc 
la  scăderea  energiei  vitale  principale.  Noi  pierdem  această  energie  atunci  când  urâm, 
ne supărăm, ne întristăm, regretăm trecutul, ne temem pentru viitor. 
Atitudinea  corectă  față  de  viață  este  capacitatea  de  a  ne  înfrâna  dorințele,  de  a  ne 
detașa  periodic,  de  a  nu  ne  atașa  de  această  lume, este capacitatea de a păstra iubirea, 
de  a  ierta,  de  a  aspira  către  iubire  și  credință.  Acestea  sunt  condițiile  de  bază  ale 
sănătății. 
 
ASPECTE ENERGETICE ALE SĂNĂTĂȚII OMULUI 
 
Există  multe  teorii  care  explică  ce  este  conștiința  și  ce  sunt  sentimentele.  Știința  încă 
mai  crede  că  ființa  umană  înseamnă  doar  corpul.  Ce-i  drept,  oamenii  de știință admit 
totuși  probabilitatea  faptului  că  o anumită componentă a conștiinței continuă să existe 
și  după  distrugerea  corpului.  Acest  lucru  înseamnă  că  structurile  conștiinței  sunt  mai 
stabile  decât  structurile  corpului.  Știința  deocamdată  nu  trece  dincolo  de  această 
înțelegere. 
Cercetând  structurile  de  câmp,  eu  am  observat  că  orice  eveniment are loc mai întâi în 
planul  subtil,  iar  apoi  începe  realizarea  acestuia în planul fizic. Omul are două niveluri 
de  structuri  de  câmp.  Există  acele  structuri  care  depind  de  corpul  omului  și  care  se 
deformează  în  momentul  în  care  corpul  se îmbolnăvește sau moare. Și există structuri 
de  câmp  care  sunt  primordiale  în  raport  cu  corpul:  mai  întâi,  aceste  structuri  se 
deformează, iar apoi omul se îmbolnăvește. 
Gândurile  și  sentimentele  noastre  au  legătură  cu  corpul.  Dar, se dovedește că, de fapt, 
există  și  niște  sentimente  profunde  și  foarte  profunde  care  se  află  în  subconștientul 
nostru  care,  la  rândul lor, ne conduc corpul fizic. Tocmai aceste sentimente determină 
sănătatea și destinul unui om, viitorul lui și viitorul urmașilor lui. 

3
În  timpul  cercetărilor  mele,  eu  m-am  întrebat  ce  sunt  gândurile  și  sentimentele 
noastre.  Și  mi-am  dat  seama  că,  de  fapt,  noi  gândim  cu  ajutorul  sentimentelor  și  al 
imaginilor,  iar  apoi  aceste  imagini  și  sentimente  se  transformă  în  gânduri.  Cu  alte 
cuvinte,  gândurile  sunt  doar  un  aparat  pentru  transmiterea  imaginilor.  Gândirea 
dezvoltată  care  distinge  omul  de animale și plante este doar vârful aisberg-ului. Oricât 
de  dezvoltată  ar  fi  mintea  conștientă,  aceasta nu este capabilă să pătrundă în viitor, nu 
poate  înțelege  cum  este  structurată lumea la o scară atât de mare așa cum o poate face 
subconștientul. 
La  nivel  subconștient,  atât  omul,  cât  și  animalele  au  acces  la  informațiile  planurilor 
subtile. Aceste informații sunt, de regulă, mai accesibile animalelor. 
De  exemplu,  martorii  oculari  au  povestit  cum,  în  Thailanda,  cu  câteva  ore  înainte  de 
tsunami,  elefanții  care  purtau  turiștii  s-au  întors  brusc  și  s-au  repezit  să  fugă  pe 
drumul  care  ducea  spre  munți.  Oamenii  s-au  panicat,  neînțelegând  ce  se  întâmplă  și 
abia  mai  târziu  au  conștientizat  că elefanții le-au salvat viața. Însă acei oameni care nu 
au  acordat  atenție  la  comportamentul  animalelor  s-au  dus  liniștiți  să  adune  scoici 
când,  înainte  de  tsunami,  apa  s-a  retras  de  la  mal  câțiva  zeci  de  metri,  dezvelind 
fundul  mării  și  apoi  s-a  întors  înapoi  cu  o  forță  distructivă  iar  toți  acești  oameni  au 
murit. 
Animalele  presimt  și  cutremurele  și  alte  cataclisme,  dar  omul  a  pierdut  această 
capacitate,  întrucât  conștiința  a  început  să  domine  sentimentele,  care  ne  avertizează 
adesea despre multe lucruri. 
Odată,  cercetând  de  unde  se  nasc  sentimentele  și  gândurile noastre, eu am descoperit 
cu  uimire  că  un  gând  apare  într-o  zonă  situată  la  jumătate  de  metru  de  cap.  În 
realitate,  gândul  nu  se  naște,  ci  se  transformă  din  sentimente.  Sentimentele  se nasc și 
există  nu  în  corpul  omului,  ci  în  structura  lui  de  câmp.  Acestea  se  transformă  în 
gânduri  și  atunci  are  loc înțelegerea informațiilor ajunse în creier. Totul este construit 
complet diferit de modul în care știința și medicina s-au obișnuit să creadă. 
Orice  sentiment  este  o  energie  direcționată,  căci  un  sentiment  are  un  anumit  scop  pe 
care  omul  nu  îl  conștientizează  întotdeauna.  Sentimentul  este  o  funcție, iar funcția nu 
există  fără  un  scop.  Faptul  că  sentimentul  este  o  energie  direcționată,  se  poate  vedea 
luând  ca  exemplu  dorința.  Dorințele  sunt  o  varietate  de  sentimente.  Sentimentele  se 
transformă  în  dorințe  atunci  când  conștiința  se  conectează  la  sentimente,  care 
formează  un  scop  la  nivelul  exterior.  Atunci  când  scopul  este  determinat,  atunci  noi 
simțim deja o dorință concretă. 
Orice  dorință  este  realizarea  unui  pachet  de  energie.  În  momentul  în  care  omul 
dorește  ceva,  energia  lui  se  conectează  la  un  proces  de  nivel  mondial  și  începe  să 
controleze  evenimentele.  În povestea populară rusă „Ca prin minune” se spune în mod 
simbolic  că,  dacă  ne  concentrăm  mult  timp  și  puternic  pe dorințe, pe un anumit scop, 
atunci putem să schimbăm desfășurarea cauză-efect a evenimentelor. 
În  Noul  Testament  se  spune  că  trebuie  să  crezi  și  atunci  muntele  se  va  muta  din  loc. 
Iisus  Hristos  a  dezvăluit  una  dintre  tainele  existenței  atunci  când  a  explicat  că 
dorințele noastre, odată pătrunse în subconștient, încep să conducă lumea din jur. 
Dacă  aceste dorințe sunt armonioase atunci, îndeplinindu-le, omul devine fericit. Dacă 
dorințele  sunt  agresive  și  au  legătură  cu  frica,  cu  sentimentul  de  superioritate, 
zgârcenie,  invidie  etc  atunci  îndeplinirea  lor  poate  duce  la  niște  consecințe  triste. Din 
acest  motiv,  asemenea  dorințe,  de  regulă,  nu  se  îndeplinesc  și  se  declanșează  un 
sistem de apărare, deși omul poate să nu bănuiască acest lucru. 

4
Starea  energetică  a  unui  om  indică  ce  fel  de  atitudine  are  el  față  de  lumea 
înconjurătoare  și  cât  de  corectă  este  aceasta.  Mi-a  plăcut  expresia  unui  om  de  știință 
japonez,  care  are  mai  mult  de  o  sută  de  ani:  „Energia  vine  la  noi  prin  bucurie”.  El  are 
perfectă  dreptate:  bucuria  indică  un  nivel  crescut  de  energie.  Omul  care  percepe 
lumea în mod armonios este capabil să se bucure. 
O  atitudine  agresivă  față  de  lume,  față  de  cei  dragi  și  față  de  sine,  supărările,  regretul 
puternic  față  de  ceva,  lipsa  de  acceptare  a  ceea  ce  s-a  întâmplat,  frica  față  de  viitor 
sunt  formele  de  energie  care  dăunează  sufletului  omului.  Toate  acestea  duc  la 
pierderea energiei vitale subtile, iar apoi – la boli și nenorociri. 
Religia  ne-a  convins  mult  timp  că  binele  este  de  la  Dumnezeu,  iar  răul  este  de  la 
diavol.  Monoteismul  înseamnă  că  absolut  totul  este  creat  de  Dumnezeu,  nu  pot  exista 
alte  variante.  Apare  o  întrebare  firească:  de  unde  provin  formele  negative  de energie? 
Orice  energie  este  pură  de la bun început, însă omul însuși o murdărește cu atitudinea 
sa greșită față de lume, cu aspirațiile și atașamentele sale greșite. 
Energia  este  structurată  de  un  scop,  adică  de  informație.  Nu  întâmplător  există  așa  o 
noțiune  ca  procesele  informațional-energetice.  În  mod  independent,  energia  nu  este 
un  bine  absolut.  Energia  este  precum o pârghie care poate fi folosită atât în bine, cât și 
în  rău.  Trebuie  doar  să  ne  amintim  că  închinarea  la  energie  este  specifică  diavolului. 
Energia devine un bine în cazul în care scopul principal este Dumnezeu și iubirea. 
Isus  Hristos  spunea:  „Fiți  desăvârșiți,  așa  cum  Tatăl  vostru  din ceruri este desăvârșit”. 
Acest  lucru  înseamnă  că  nu  bunurile  materiale,  nu  cele  spirituale  sunt  sensul  vieții. 
Sensul  vieții  este,  în  primul  rând,  să  ne desăvârșim în iubire, deoarece Dumnezeu este 
iubire.  Dumnezeu  îi  iubește  pe  toți  fără  condiții,  fără  cerințe  –  așa  cum  strălucește 
soarele peste toți. 
Aspirația  incorectă  dă  naștere  la  probleme  informaționale,  iar  apoi  la  probleme 
energetice.  Din  cauza  unui  sistem  incorect  al  scopurilor,  închinându-se  la  instincte, 
omul  își  mută  interesele  către  aspectele  secundare  ale  vieții  și  energia  sa  devine 
agresivă.  Cu  cât  scopurile  se  deformează  mai  mult,  cu  atât  energia  omului  devine mai 
agresivă. 
Subconștientul  nostru  este  o  structură  informațională  și  energetică  multistratificată. 
Atunci  când  sentimentele  noastre  agresive  pătrund  profund  în  subconștient,  atunci 
energia  lor  agresivă  se  întâlnește  cu  o  energie  mai  pură  care,  la  un  nivel  profund, 
unește  toți  oamenii.  Există  un  anumit  sistem  de  protecție  a  straturilor  subtile  ale 
sufletului.  Subconștientul  nostru  se  opune  energiei  și  informației  agresive  a 
sentimentelor  noastre.  Subconștientul  colectiv  este,  în esență, teritoriul lui Dumnezeu 
și, din această cauză, agresivitatea este înnăbușită foarte repede și dur. 
Conștientul  și  subconștientul  sunt  două  contrarii.  Subconștientul  nostru  reprezintă 
sentimentele  profunde,  iar  mintea  noastră  conștientă  are  legătură  cu  sentimentele 
superficiale.  Sentimentele  superficiale  și  cele  profunde  interacționează  ca  două 
contrarii care sunt unite, trec unul în celălalt și luptă unul cu celălalt. 
Dacă  în  sufletul  omului  există  suficientă  iubire  care  permite  contrariilor  să 
interacționeze,  atunci  conștientul  și subconștientul funcționează în mod armonios. Ele 
nu  se  distrug  reciproc  și  omul  poate  să  se  ocupe  liniștit  de  treburile  sale  pământești, 
simțind în același timp voia Divină și urmând-o. 
Dacă  unui  om  cu  un  caracter  imperfect  i  se  deschide  subconștientul,  acest  lucru  se 
sfârșește  prin  boală  sau  moarte  – din acest motiv, subconștientul este de obicei închis. 
Omul poate ajunge la nivelul subconștientului doar noaptea, când conștiința lui nu este 

5
activă.  Dacă  el  face  acest  lucru  ziua,  mintea  lui  conștientă  începe  să  controleze 
subconștientul  și,  drept  urmare,  îi  crește  orgoliul  repede  cu  toate  consecințele  care 
rezultă de aici. 
Acum  oamenilor  li  se deschide din ce în ce mai mult subconștientul, toate procesele se 
accelerează,  răsplata  pentru  păcate  vine  mult  mai  repede  decât  înainte  –  acest  lucru 
poate  fi  numit  începutul  Judecății  de  Apoi.  Gândurile  se  transformă  în  sentimente, 
sentimentele  se  transformă  în  imagini,  care  pătrund  treptat  în  subconștient.  Dacă 
acest  proces  dura  înainte  câteva  decenii  și  era  transmis  urmașilor  ca  un  fel  de 
tendință, în prezent, pătrunderea gândurilor în subconștient durează ani și chiar luni. 
Când  oamenii  încalcă  normele  etice  și  poruncile,  ucigând  totodată  iubirea  în  sufletele 
lor,  atunci  se  declanșează  un  program  de  autodistrugere.  Acest  lucru  se  și  numește 
„Judecata  de  Apoi”.  Așa  sunt  aranjate  toate  procesele  din  Univers:  dacă  scopul  este 
incorect  atunci  începe  să  sufere  mai  întâi  funcția,  iar  apoi  purtătorul  său  se 
dezintegrează și dispare. 
Oamenii  nu  primesc  atât  de  simplu  iubirea  Divină  și  energia  –  iubirea  trebuie 
câștigată.  Omul  trebuie  să  învingă  ispitele,  să  depășească  încercările,  să-și 
îmbunătățească  propriul  caracter,  să  învețe  să  ierte  și  să  iubească.  Iubirea  față  de 
Dumnezeu  este  un  proces  fiziologic.  Dacă  funcția  nu  este  antrenată,  aceasta  moare. 
Dacă  un  om  se  consideră  credincios  însă,  totodată,  nu  face nimic atunci, mai devreme 
sau mai târziu, el va deveni ateu, sufletul lui se va îndepărta de Dumnezeu. 
Trebuie  să  câștigi  iubirea  față  de  Dumnezeu.  Iubirea  față  de  Dumnezeu  trebuie 
câștigată,  aspirând  în  mod  real spre El. Hristos a descris credința ca pe o aspirație fără 
frici,  îndoieli  sau  întreruperi.  Mulți  oameni  nu  înțeleg  prea  corect  ce  este  credința. 
Credința  nu  înseamnă  așteptare  pasivă,  ci  aspirație  interioară  activă.  Așteptând,  noi 
devenim  dependenți,  iar  aspirând,  noi  dobândim  libertate  și  independență.  Însă 
devenind  independenți,  noi  trebuie  să  ne  comparăm  permanent  acțiunile  cu 
sentimentul iubirii, cu voia Divină – căci Dumnezeu ne conduce prin iubire. 
Cercetând  natura  umană,  eu  am  văzut  că  aceeași  energie  se  consumă  pe  ceea  ce  noi 
numim un destin fericit și pe sănătate. 
Există  un  vechi  proverb  rusesc:  „O  nenorocire  nu  vine  niciodată  singură”.  Care  este 
sensul  ei?  De  fapt,  dacă  omul  pierde  un  pachet mare de energie atunci, pentru ca el să 
nu  moară,  această  pierdere  se  distribuie  atât  în  structurile  fizice,  cât  și  în  cele 
spirituale.  Uneori,  ocolind  neplăcerile,  omul  se  îmbolnăvește  brusc.  Întotdeauna  ni  se 
dau  semne  care  ne  avertizează  și,  dacă  omul  nu  le înțelege, atunci i se dă o șansă ca să 
se  schimbe,  ca  să-și  învingă  problemele  și  ca  să-și  formeze  o atitudine corectă față de 
lume. 
Ce  se  întâmplă  atunci  când  omul  se  tratează  cu  ajutorul  mijloacelor  medicinii 
moderne?  Problemele pe care medicina le rezolvă la nivelul corpului trec pur și simplu 
la  nivelul  spiritului,  la  nivelul  destinului,  cu  alte  cuvinte,  trec  de  la  planul  exterior  la 
cel  profund.  Vorbind  pe  limbajul  cercetărilor  mele,  problemele  sunt  aruncate  de  la 
nivelul  corpului  la  nivelul  destinului  și  al  sufletului  său.  Dacă  vorbim  într-un  limbaj 
religios,  atunci  a  trata  cu  succes  boala  la  nivel  exterior,  ignorând  schimbarea 
interioară  a  omului  și  dezvoltarea  sa  etică,  duce  la  faptul  că  sufletul  omului  începe  să 
se umple de păcate. 
Dacă  nu  este  eliminată cauza principală a bolii, atunci aceasta va duce la noi probleme. 
Medicina  materialistă  care  gândește  într-un  mod  păgân  nu  aprofundează  prea  mult 

6
cauzele  apariției  bolii,  considerând  că  scopul  său principal este să distrugă boala ca pe 
un dușman și să obțină un rezultat rapid. 
Apariția  diferitelor  sisteme,  tehnici,  metode  de  tratament  neconvenționale  care, 
aparent,  sunt  destul  de  eficiente,  este  destul  de  firească.  Mulți  oameni  folosesc  toate 
acestea cu succes dar, în realitate, asemenea metode sunt dăunătoare și periculoase. 
De  ce  pe  unii  oameni  îi  ajută  tehnicile  și metodele „eficiente”, iar alții au o mulțime de 
probleme?  Atâta  timp  cât  omul  este  mai  mult  sau  mai  puțin  sănătos  și  sufletul  lui  nu 
este murdărit de păcate, el poate să-și îmbunătățească la exterior starea de sănătate cu 
ajutorul  diferitelor  tehnici.  Însă  o  asemenea  îmbunătățire  are  loc  pe  baza  energiei 
sufletului, a energiei copiilor și problemele sunt transferate la un nivel mai profund. 
Însă, dacă sufletul este murdărit de păcate atunci, aruncând problema la interior, omul 
își  înrăutățește  starea.  În  acest  caz,  omul  care  aplică  asemenea  sisteme  de  vindecare, 
va căpăta destul de repede probleme noi. 
Acei oameni care nu-și simt propriul suflet, acei oameni pentru care cel mai important 
lucru  este  corpul,  se  bucură  de  efectul  exterior  rapid.  În  principiu,  aceasta  este 
gândirea tipică a omului modern din care lipsește logica Divină și totul este determinat 
de logica umană. 
Logica  umană  funcționează  pentru  perioade  foarte  scurte  de  timp,  după 
principiul„după  noi  poate  să  vină chiar și un potop”: astăzi trebuie să mă simt bine, iar 
la  ce  se  va  întâmpla  mâine,  nu  vreau să mă gândesc. Dar logica Divină vorbește despre 
faptul  că  mai  întâi  trebuie  să  ne  asigurăm  cu  energie  urmașii,  ziua  de  mâine,  cu  alte 
cuvinte să avem grijă de propriul suflet, iar abia apoi de corp. 
Cu  cât  funcționează  mai  eficient  diferitele  sisteme  de  vindecare  și medicina modernă, 
cu  atât  ne  putem  aștepta  ca,  după  un  anumit  timp,  să  fie  mai  jalnice  și  tragice 
consecințele: infertilitate, înrăutățirea bazei genetice, năruirea viitorului și deformarea 
sufletului.  Încercarea  de  a  rezolva  problemele  doar  la  nivelul  exterior,  ignorând 
cauzele apariției bolii, duce întotdeauna la un rezultat opus. 
Astăzi,  medicina  pare  să  lupte  cu  succes  cu  cele  două  cauze  principale  de  deces  ale 
oamenilor  –  bolile  cardiovasculare  și  cancerul.  Însă  problema  constă  în  faptul  că 
medicii  încă nu cunosc cauzele apariției acestor boli. Acum și medicii spun deja despre 
cancer  că  apare  mult  mai  des  la  acei  oameni  care  regretă  trecutul,  care  sunt 
nemulțumiți  de  sine  și  care  au  fost  în  depresie  mult  timp.  Medicii  încep  treptat  să 
asocieze starea fizică a omului cu sentimentele și emoțiile lui. 
Voi  explica  cum  arată,  din  punctul  meu  de  vedere, însuși principiul apariției unei boli. 
Să  ne  imaginăm  că  un  om  s-a  scufundat  în  apă  rece.  Ce  se  întâmplă  atunci?  El începe 
să  piardă  energie. Pentru a reduce transferul de căldură, organismul reacționează prin 
comprimarea  pielii  și  prin  comprimarea  vaselor  de  sânge.  Aceasta  este  o  reacție 
normală și firească a oricărui organism. Totodată, omul suferă un stress. 
Celebrul  cercetător  al  stress-ului  Hans  Selye  a spus mai întâi: „Stress-ul este moarte”, 
iar  apoi  a  adăugat:  „Stress-ul  este  viață”.  Un  om  se  va  scălda  în  apă  rece  și  se  va 
îmbolnăvi,  iar  al  doilea  își  va  întări  imunitatea.  Prin  urmare,  sursa  bolii  nu  este 
stress-ul, ci atitudinea greșită față de o situație stresantă. 
Orice  situație  non-standard  în  care  ajunge  un om poate fi numită stresantă și, în acest 
moment,  el  este  obligat  să  facă  ceva,  să facă anumite acțiuni. Pentru acest lucru, el are 
nevoie  de  un  model,  de  o  imagine  a  lumii,  care  îi arată și îi explică ce se întâmplă și ce 
să facă. Conform acestui model, omul ia o anumită decizie. Pentru a ne descurca într-o 
situație stresantă, trebuie să consumăm o cantitate mare de energie. 

7
Un  om  credincios  și  moral  înțelege  că  totul  se  întâmplă  după  voia  Celui  de  Sus.  Un 
asemenea om nu controlează situația la interior, nu o conduce. El simte în mod intuitiv 
ce se va întâmpla și este pregătit pentru evenimente neașteptate. 
Un  om  necredincios,  pentru  care  mintea  este  prioritară  și  cu  o  importanță  de  sine 
ridicată,  își  asumă  toată  responsabilitatea.  El  tinde  să  controleze  tot  ceea  ce  se 
întâmplă  în  mediul  din  jur  -  nu  doar  în planul exterior, ci și în planul subtil. Și aceasta 
este  o  sarcină  peste  puteri  pentru  un  om  deoarece  controlul  oricărei  situații  în planul 
subtil înseamnă controlul asupra întregului Univers. 
Accesul  unui  om  necredincios  în  subconștient  este  limitat.  El  nu  înțelege  ce  se 
întâmplă,  nu  poate  vedea  imaginea  reală  a  ceea  ce  se  întâmplă.  Într-un  moment  de 
stress,  are  loc  o  eliberare  uriașă,  incontrolabilă  de  energie  și  mecanismul  de 
autoconservare  trebuie  să  oprească  această  pierdere  prea  mare.  Acest  lucru  este 
periculos  nu numai pentru omul însuși, ci și pentru urmașii lui. Pentru a-și salva copiii 
și nepoții, omul poate avea un atac de cord, un accident vascular cerebral… 
Dacă  energia  este  eliberată  mai  lent,  apare  o  boală  mai  puțin  gravă.  Iar  o  pierdere 
mică,  dar  constantă  de  energie,  care  are  legătură  cu  emoțiile  negative,  depresia, 
regretul, tristețea, adesea cauzează cancer. 
Dacă  un  om  începe să piardă energie într-un anumit loc, el va percepe la început acest 
lucru  ca  o  mâncărime  ușoară.  Dacă  scurgerea  de  energie  crește,  apare  o  senzație  de 
durere  ușoară.  Dacă  pierderea  de  energie  are  loc  suficient  de  repede,  durerea  devine 
mai  puternică.  Dacă  energia  se  pierde  în mod continuu atunci, în acest caz, apare fie o 
inflamație,  fie  o  tumoare  sau  organul  se  usucă.  Scăderea  firească  a  energiei,  care  are 
loc la bătrânețe, duce de cele mai multe ori la uscarea corpului. 
Scăderea  necontrolată  a  energiei  în  urma  unui  stress  duce  deseori  la  formarea  de 
tumori  care  se  pot  transforma  în  tumori  maligne.  Credința,  optimismul  și  bunătatea 
sunt  cel  mai  bun  tratament  pentru  cancer.  În  ultimul  timp,  medicii  au  început  să 
vorbească  despre  acest  lucru  –  ceea  ce  înseamnă  că  medicina  modernă  are  anumite 
progrese. 
Așadar,  dacă  omul  simte  un  stress  puternic,  nivelul  lui  de  energie  începe  să  scadă. 
Totodată  organismul  se  comportă  la  fel  ca  atunci  când  este  scufundat  în  apă  rece: 
vasele de sânge se comprimă și fluxul de sânge este îngreunat. 
În  momentul  în  care  omul  începe  să  facă  ceva  în  mod  activ,  vasele  de  sânge  se  dilată, 
fluxul  sanguin  se  îmbunătățește  și consecințele stress-ului sunt mai puțin periculoase. 
O  recomandare  elementară:  atunci  când  un  om  se  află  într-o  situație  stresantă,  el 
trebuie  doar  să  meargă,  să  se  miște  și  să  se  ocupe  cu  ceva.  Atunci va învinge stress-ul 
mult mai ușor. 
Dacă  stress-ul  durează  mult  timp  atunci,  în  acest  caz, neacceptarea situației stresante 
pătrunde  în  interior.  Dacă  omul  s-a  supărat  la  nivelul  conștiinței  și  a  iertat  această 
supărare,  atunci  nu  vor  exista  niciun  fel  de  consecințe  asupra  sănătății.  Dar,  dacă  el 
justifică  această  supărare  și  o  susține  emoțional  destul  de  mult  timp,  aceasta  trece  în 
subconștient,  devine  o  sursă  continuă  a  celui  mai  puternic  stress  și,  mai  devreme  sau 
mai târziu, ea se transformă într-o boală. 
Un  stress  puternic  îndelungat  duce  la  faptul  că  vasele  încep  să  se  comprime  în 
permanență,  fluxul  sanguin  se  îngreunează  și,  pentru  a  pompa  sângele,  inima  trebuie 
să  crească  tensiunea.  Dacă  acest  proces  durează  mult  timp,  inima  începe  să  doară 
pentru  că  ea  funcționează  în  mod  permanent,  fiind  suprasolicitată.  Inima  trebuie 

8
ajutată,  ea  poate  fi  tratată  însă,  dacă  nu  este  eliminată  cauza  creșterii  tensiunii, 
tratamentul nu va fi eficient. 
Medicii  încep  deja  să  vorbească  despre  faptul  că  problemele  cu  rinichii  pot  cauza  o 
tensiune  arterială  crescută.  Principalele  rezerve  de  energie ale unui om au legătură cu 
sistemul  lui  uro-genital,  întrucât  acesta este responsabil pentru realizarea instinctului 
de  bază  –  instinctul  de  reproducere.  În  momentul  în  care  are  loc  o  scădere  bruscă  a 
energiei,  rinichii  reacționează  la  acest  lucru:  ei  încep  să  se  comprime,  sângele  se 
filtrează  mai  greu  și  atunci  inima,  pentru  a  ajuta  rinichii,  crește  tensiunea,  pompând 
sângele prin vase mai repede. 
Funcționarea  slabă  a  rinichilor  poate  avea  legătură  cu  o  fucționare  slabă  a  ficatului. 
Dacă  ficatul  nu  își  îndeplinește  pe  deplin  funcția  de  neutralizare  a  alimentelor,  atunci 
crește presiunea pe rinichi și ei nu pot face față sarcinii de curățare a organismului. 
Ficatul,  oricât  ar  fi de ciudat, trebuie să calculeze viitorul cu câteva ore înainte ca omul 
să  mănânce  –  să  simtă  ce  anume  va  mânca  el  și  să  se  pregătească,  alocând  din  timp 
enzimele  necesare.  Ficatul  este obligat să fie organul clarviziunii. De fapt, ficatul este o 
fabrică uriașă de adaptare a organismului la acceptarea informațiilor noi. 
Noi  nici  măcar  nu  ne  imaginăm  ce  rol  important  joacă  ficatul  în  viața  noastră.  Orice 
proteină  străină  este  fatală  pentru  organism și tocmai acest organ îndeplinește funcția 
principală  de  transformare  a  proteinei  străine  în  propria  proteină  –  știința  modernă 
vorbește  despre  acest  lucru.  Apropo,  oamenii  de  știință  încă  nu  au  rezolvat  această 
problemă:  de  ce,  după  un  transplant  de  organe,  omul  trebuie  să  consume 
medicamente imunosupresoare până la sfârșitul vieții. 
Problemele  cu  articulațiile  au,  de  asemenea,  legătură  cu  o  proastă  funcționare  a 
ficatului.  Ficatul  sintetizează  substanțele  necesare  cartilajelor.  De  ce  articulațiile 
bătrânilor  funcționează  prost?  Deoarece,  din  cauza  scăderii  generale  a  nivelului  de 
energie  din  organism,  ficatul  încetează  să  funcționeze  normal  la  bătrânețe.  Întregul 
complex  de  boli  cardiovasculare  are,  de  asemenea,  legătură  cu  un  ficat  care 
funcționează prost. 
De  ce  apar  probleme  cu  ficatul?  Ficatul  funcționează  rău  atunci  când  omul  își  pierde 
viitorul, cu alte cuvinte, atunci când principala sa energie vitală scade. 
Pierderea  energiei  vitale  principale  are  loc  în  acele  cazuri  când  omul  urăște, 
disprețuiește,  regretă,  se  supără,  când  el  încetează  să  creadă  în  Dumnezeu.  Vorbind 
într-un  limbaj  biblic,  dacă  un  om  începe  să  păcătuiască,  el  se  îndepărtează  de 
Dumnezeu  și  își  pierde  treptat  viitorul.  Principala  energie  vitală  vine prin intermediul 
iubirii față de Dumnezeu. Mai întâi, are loc pierderea viitorului, apoi cea a prezentului. 
În  familiile  credincioșilor,  se  nasc  în  medie  trei-cinci  copii,  iar  în  familiile  ateilor, 
unul-doi  copii.  Din  acest  motiv,  în  general,  ateii  dispar  treptat  de  pe  fața  pământului, 
rămân  doar  credincioșii.  Aceasta  este  legea.  Dar,  din  anumite  motive,  noi nu acordăm 
atenție  acestui  fapt.  Un  om imoral nu este viabil, despre acest lucru s-a vorbit în Biblie 
cu  câteva  mii  de  ani  în  urmă:  „Căci  cel  rău nu are niciun viitor, iar candela celor răi se 
va  stinge”.  Pentru  a  conștientiza  anumite  adevăruri  noi,  omul  este  adesea  nevoit  să se 
apropie  de  moarte  și,  asemenea  lui  Iov  din  Biblie,  să  piardă  totul  sau  aproape  totul. 
Abia  atunci,  adresându-se  iubirii,  acest  om  va  putea  să-și  formeze  o  nouă  imagine 
asupra lumii, care îi va permite să supraviețuiască. 
Oricât  de  perfectă  ar  fi  medicina,  omenirea  ateistă  din  zilele  noastre  se  afundă 
inevitabil  într-o  stare  de  stress  permanent  și,  în  mod  corespunzător,  își  pierde 

9
energia.  Semnele  pierderii  de  energie  din  întreaga  lume  sunt  destrămarea  familiilor, 
homosexualitatea și decăderea morală a societății. 
Dacă  un  om  nu  are  energie  pentru  nașterea  copiilor,  organismul  lui  își  schimbă 
orientarea  sexuală.  În  momentul  în  care  omul nu primește energie de la Dumnezeu, el 
o  ia  din  rezervele  propriului  suflet.  Acest  lucru  duce  la  faptul  că  moralitatea societății 
ajunge  la  declin.  Un  om  imoral  își  salvează  sănătatea  și  bunăstarea,  distrugându-și 
sufletul. Un asemenea om poate să prospere în prezent, pierzându-și viitorul. 
Sufletul  și  viitorul  unui  om  moral  sunt  mai  bine  protejate,  de  aceea, el plătește pentru 
greșeli  și  păcate  prin  boli  și  neplăceri  mult  mai repede și acest lucru îl îndeamnă să se 
îndrepte.  Apostolii  vorbeau  despre  faptul  că  boala  nu  le  permite  oamenilor  să 
păcătuiască.  Iar  un  om  imoral,  mutilându-și  sufletul  și  storcând  din  el  ultimele 
rămășițe  de  energie,  poate  să  rămână  sănătos  destul  de  mult  timp  însă,  pe  urmă, la el 
vor începe în mod inevitabil niște procese de degradare ireversibile. 
Dacă  noi cunoaștem principiile sănătății energetice, putem elabora reguli clare privind 
modul  în  care  să  ne  comportăm  corect  atunci  când  ne  satisfacem  nevoile  și dorințele. 
Un om poate trăi și se poate bucura pe deplin, rămânând totodată sănătos. 
Odată am vorbit cu un bărbat care avea puțin peste șaizeci de ani. El mi-a împărtășit: 
–  Desigur,  eu  nu  mai  sunt  tânăr,  încep  să  am anumite probleme. Am observat că, dacă 
beau,  de  regulă,  nu  mai  pot  să  fac  sex  cu  soția  mea,  deși  înainte  era  invers.  Iar  dacă 
pot,  pe  urmă  încep  mereu  să  am  dureri  puternice  în  ceafă.  Poate  fi  explicat  cumva 
acest lucru, a întrebat el, și cum poate asta să-mi afecteze sănătatea? 
Eu i-am răspuns: 
–  Organismul  uman  trebuie  să  se  relaxeze  o  anumită  perioadă  de  timp,  iar  într-o  altă 
perioadă  de  timp  să  se  încordeze.  Chiar  și  un  obiect  neînsuflețit  trebuie  să  își 
îndeplinească  periodic  funcția,  în  caz  contrar,  el  pur  și  simplu  se  va  strica.  De 
exemplu,  dacă  nu  folosești  o  mașină  mult  timp,  atunci  aceasta  îmbătrânește  mult  mai 
repede.  În  acest  caz,  trebuie să i se dea o sarcină maximă din când în când. Momentele 
periodice  de  stress,  suprasolicitările  sunt  necesare  nu  doar  în  cazul  mașinilor  ci  și  al 
oamenilor. 
Un  om  trebuie  să  aibă  parte  periodic  de  stress  și  de  niște  sarcini  crescute.  Dar  dacă 
începem  să  apelăm  la  stimulente  sub  formă  de  alcool,  sex,  mâncare  în  exces, 
suprasolicitări  permanente  la  locul  de  muncă,  atunci  putem  avea  destul  de  repede 
probleme grave de sănătate. 
Alcoolul  este  un  stimulent  puternic.  În  tinerețe,  atunci  când  are  multă  energie,  omul 
consumă  alcool  și  se  simte  fericit.  Însă  dacă,  pentru  un  om,  căutarea  plăcerii  devine 
scopul  cel  mai  important,  el  va  fi  asemenea  unui  șobolan,  căruia  i-a  fost  implantat un 
electrod  în  centrul  plăcerii care se află în creier. Șobolanul apasă tot timpul pe pârghie 
pentru  a  primi  plăcere,  uită  de  mâncare  și  apă  și,  în  cele  din  urmă,  moare  din  cauza 
epuizării. 
După  același  principiu, toate celelalte plăceri încetează să mai existe pentru alcoolici și 
cei  dependenți  de  droguri.  Cel  mai  important  lucru  pentru  ei  devine  consumul  de 
alcool  sau  droguri,  care  stimulează  cea  mai  mare  eliberare  de  energie.  Tocmai 
eliberarea de energie este cea care le dă un sentiment de fericire. 
Din  acest  motiv,  omului  care  nu  este  capabil  să-și  stăpânească  dorințele,  îi  apare 
tendința  de  a  și  le  satisface  permanent,  cu  alte  cuvinte,  tendința  către  o  scurgere 
continuă  de  energie.  Omul  nu  mai poate controla eliberarea de energie, care începe să 
fie  eliberată  în  mod  excesiv.  Acest  proces  este  foarte  periculos și duce la boli. Boala va 

10
deveni  o  salvare.  În  caz  contrar,  omul  poate  pur  și  simplu  să-și  epuizeze  toate 
resursele proprii de energie și să moară. 
Îmi  amintesc  un  caz  care  m-a  impresionat foarte mult. Un bărbat tânăr, puternic, cu o 
sănătate  de  fier,  un  optimist  cu  un  caracter  blând,  și-a  făcut  o  amantă,  deși  avea  o 
familie  minunată. El a început să ducă o viață dublă și lui i-a crescut brusc tensiunea la 
nivel  energetic,  deoarece  întâlnirile  cu  amanta  lui  reprezintau  un  stimulent  pentru 
eliberarea de energie. 
O  eliberare  crescută  de  energie  duce  la  faptul  că  omul  începe  să  se  obișnuiască  cu 
această  stare  și  devine  asemenea  unui  dependent  de  droguri.  El  poate  începe  cu 
ușurință  să  consume  alcool  sau  droguri  care,  de  asemenea, contribuie la eliberarea de 
energie iar eliberea energiei devine incontrolabilă. 
Tânărul  bărbat  a  început  să  bea  și  a  băut  până  a  murit.  Mai  mult,  autopsia  a arătat că, 
în  principiu,  el  era  sănătos.  Iată  cum  adulterul, desfrâul și nestăpânirea dorințelor pot 
duce  destul  de  repede  în  mormânt  chiar  și  pe  un  om  sănătos  și  puternic.  Nu 
întâmplător,  cea  mai  importantă  regulă  a  oricărei  religii  este  să  limiteze  nestăpânirea 
sexuală. 
Pierderea  incontrolabilă  a  energiei  este  blocată  printr-o  boală.  Boala  începe  să 
paraziteze  această  energie,  să  se  hrănească  cu  ea  și,  astfel,  pierderea  energiei  vitale 
generale  a  omului  este  blocată  prin  scăderea  energiei  exterioare.  În  esență,  păcatul 
sufletului  se  transformă  într-o  boală  a  corpului.  Când energia dispare din suflet, omul 
nu  simte  acest  lucru,  dar  în  momentul  în  care  energia  dispare  din  corp,  el  observă 
foarte repede, pentru că începe să fie bolnav. 
Orice  religie  vorbește  despre  abstinență,  posturi,  controlul  asupra  propriilor  dorințe. 
Toate  acestea  sunt  necesare  pentru  a  controla  consumul  de  energie  a omului. Aceasta 
este o rețetă elementară pentru păstrarea sănătății. 
Mi-a  plăcut  interviul  cu  Willie  Tokarev.  El  a  vorbit  despre  una  dintre  cele  mai 
importante  rețete  pentru  dispoziția  sa  excelentă:  „  Când  mi  se  oferă ceva de mâncare, 
eu  iau  mereu  jumătate  din  ceea  ce  mi  se  oferă,  oricât  de  gustos  ar  fi  acest  lucru. 
Stomacul  nostru  este  lacom,  acesta  cere  din  ce  în  ce  mai  mult  deși,  de  fapt,  noi  avem 
nevoie de foarte puțin”. 
Să  nu  mânânci  în  exces  și  să  fii  optimist  –  iată  cel  mai  important  secret  al  sănătății. 
Mâncatul  în  exces  nu  doar  otrăvește  organismul,  ci  îl  și  umple  cu  energie  exterioară 
care  împiedică  circulația  energiei  vitale  principale,  profunde.  La  cei  care  mănâncă  în 
exces  le  apar  boli  grave  ca  urmare  a  slăbirii energiei principale vitale subtile. Astfel de 
oameni  cad  în  depresie  mult  mai  repede  și  nu  pot  reacționa  corect  la  o  situație 
stresantă. 
Dacă  un  om  în  vârstă  încearcă  să  trăiască  în  același  regim  ca  și  un  om  tânăr,  făcând 
exces  de  sex  și  alcool,  atunci  el  își  poate  epuiza  destul  de  repede  propriile  resurse 
energetice și să capete o boală gravă. 
Se  știe  că,  în  Caucaz,  posibilitățile  sexuale  se  păstrează  la  bărbați  până  la  adânci 
bătrâneți.  De  ce?  Dacă  ne  gândim  la  asta,  răspunsul  se  află  la  suprafață.  În  Caucaz, 
oamenii  trăiesc  în  sate  mici,  unde  toată lumea se cunoaște și un comportament imoral 
legat  de  necumpătarea  sexuală  devine  imediat  vizibil. Un astfel de om va fi pedepsit cu 
severitate  de  consătenii  lui,  întrucât  încălcarea  legilor  universale  seceră foarte repede 
popoarele puțin numeroase. 

11
Un  bărbat  caucazian  trebuie  să  se  comporte  în  mod  decent,  el  face  sex  doar  cu  soția 
lui. Întrucât nu există adultere care să secătuiască energia bărbatului, potența lui poate 
să se păstreze mult timp. 
Impotența  la  o  vârstă  înaintată  înseamnă  o  protecție  a  organismului  împotriva  unui 
surplus de sexualitate, cu alte cuvinte, împotriva pierderii excesive a energiei omului. 
Conversația cu bărbatul a continuat. 
–  Când  consumați  alcool,  i-am  explicat,  are  loc  o  eliberare  crescută  a  energiei. 
Dumneavoastră  primiți  plăcere  și  doriți  să  o  intensificați,  adăugând  altă  plăcere  –  pe 
cea  sexuală.  Dar,  în  același  timp,  eliberarea  energiei  crește  brusc  –  din  acest  motiv, 
dacă veți face acest lucru des atunci, pur și simplu, vă veți îmbolnăvi și veți muri. 
Pentru  a  se  salva,  organismul  vă  oprește  funcția  sexuală,  pe  care  cheltuiți  multă 
energie.  În  tinerețe,  când consumați alcool, vă era mai ușor să faceți sex. Iar la o vârstă 
înaintată,  pentru  salvarea  vieții  și  a  sănătății,  trebuie  să  apară  fie  o  slăbire  a  potenței, 
fie  o  slăbire  a  dorinței.  Organismul  reacționează  la  pierderea  energiei  într-un  mod 
obișnuit:  vasele  de  sânge  se  comprimă,  tensiunea  crește,  de  aceea,  începe  să  vă  doară 
ceafa. 
La  oamenii  în  vârstă  de  multe  ori  are  loc  o  creștere  spontană  a  tensiunii,  uneori  fără 
cauze  vizibile.  Acest  lucru  are  legătură  cu  scăderea  treptată  a  nivelului  energetic  al 
organismului,  la  care  el  reacționează  în  mod  obișnuit  prin  comprimarea  vaselor  de 
sânge.  În  plus,  tensiunea  cea  mai  mare  apare de la trei la patru dimineața, atunci când 
nivelul  de energie al omului este minim – nu întâmplător oamenii mor adesea la aceste 
ore. 
Medicina  modernă  nu  este  în  stare  să  explice  de  ce  unii  oameni  se  vindecă  de  boli 
mortale,  iar  alții  mor.  Există  un  număr  destul  de  mare  de  fapte  care  vorbesc  cu 
încăpățânare  despre  alte  mecanisme  de  vindecare  a  omului.  Aceste  mecanisme  sunt 
diferite de cele pe care le oferă acum medicina. 
Cândva,  am  citit  pe  Internet  povestea  unui  cuplu  de  americani.  Soțul  a  fost 
diagnosticat  cu  cancer,  iar  soția,  de  asemenea,  a  fost  diagnosticată  cu  o  boală 
incurabilă.  Conștientizând  că  nu  le-a  mai  rămas  mult  timp,  ei  au  decis  să-și 
cheltuiască  toate  economiile  pentru  bătrânețe  pe  o  croazieră.  Ei  s-au  odihnit,  s-au 
distrat,  și-au  cheltuit  toți  banii  iar,  când  s-au  întors,  s-a  dovedit  că  nici  unul,  nici 
celălalt nu mai avea vreo boală. 
Vindecarea  de  o  boală  poate  fi  explicată  prin  obținerea  unei  cantități  mari  de  emoții 
pozitive.  Există  un  sâmbure  de  adevăr  în  acest  lucru.  Dar  emoțiile  pozitive  pot  fi 
diferite.  De  exemplu,  unui  om  i  s-a  spus  că  are  cancer  și  că  va  muri  în  curând.  El 
decide  să  experimenteze  cât  mai  multe  emoții  pozitive:  el  bea,  face  sex,  caută  alte 
plăceri. Toate acestea vor duce la faptul că el va muri mai repede. 
Secretul  constă  în  faptul  că  noi  avem  niveluri  diferite  de  emoții pozitive. Există emoții 
care  au  legătură  cu  trupul  și  există  emoții  care  au  legătură  cu  mintea  și  sufletul. 
Oamenii  care  se  vindecă  sunt  cei  care  au  dobândit  emoții pozitive la nivelul sufletului. 
Cel  mai  important  lucru  pentru  ei  nu  este  plăcerea  corpului, ci plăcerea sufletului. Cu 
alte cuvinte, cei doi soți au procedat așa cum dorea sufletul lor. 
Dacă  pentru  un  om  sufletul  și  sentimentele  lui  se  află  pe  primul  loc,  iar  conștiința  și 
mintea  sunt  secundare,  atunci  omul  primește  nu  doar  energie și forță, ci și cunoștințe 
subconștiente.  Aceasta  este  chiar  informația  necesară  supraviețuirii.  Doar  prin 
intermediul  sufletului  omul  primește  un  indiciu  corect  despre  ce  să  facă  și  încotro  să 
meargă.  Dacă  omul  se  eliberează  de  probleme  și  se  orientează  complet  asupra  stării 

12
sufletului  său,  adică  se  comportă  exact  așa  cum  îi  cere  propriul  suflet,  atunci  el  se 
însănătoșește. 
Dacă  un  om  își  pierde  credința  în  Dumnezeu  și  devine  prea  pasionat  de  dorințele 
ego-ului,  atunci  mintea  lui  conștientă  ajunge  pe  primul  loc  și  atunci  el  nu  trăiește 
conform  principiului  „ceea  ce  dorește  sufletul”,  ci după principiul „eu trebuie”. Simțul 
datoriei  este,  desigur,  un  instrument  de  dezvoltare  foarte  important,  dar  nu  este  cel 
mai important. 
Fiecare  om  are  un  model  individual  de  destin  și  o  anumită  menire.  Și,  cu  cât  el  se 
îndepărtează  mai  mult  de  propria  sa  menire,  de  acele  acțiuni  pe  care  i  le  ordonă 
sufletul său, cu atât boala apare mai repede. 
Corpul  primește  energia  vitală  subtilă  din  suflet  și,  dacă  noi  uităm  de  suflet,  atunci 
primim mai puțină energie și corpul începe să fie bolnav. Din această cauză, este foarte 
important să nu punem mintea conștientă pe primul plan. 
Este  necesar  să  înțelegem  că  acele  adevăruri  pe  care  știința  ni  le-a  sugerat  de  sute de 
ani  sunt  greșite.  Omul  nu  este  stăpânul  naturii,  iar  rațiunea  și  mintea  nu  sunt  treapta 
cea  mai  înaltă  a  evoluției.  Cea  mai  înaltă  treaptă  a  evoluției  este  iubirea,  iar  iubirea 
este un sentiment. Mintea și rațiunea sunt doar niște ajutoare pentru om. 
Cu  mulți  ani  în  urmă,  eu  tratam  cu  ajutorul  mâinilor,  dând  un  ordin  mental,  pur  și 
simplu,  prin  dorința  de  a  vindeca  și  această  dorință  se  îndeplinea.  Apoi  eu  mi-am  dat 
seama  că  nu  am  voie  să  intervin  în  sufletul  unui  om.  De  fapt,  se  pare  că  a  acționa 
asupra  structurilor  de  câmp  ale  unui  om  înseamnă  să  acționezi  asupra  sufletului  său. 
Conștientizând  acest  lucru,  eu  am  trecut  la  un  alt  nivel  de  tratament  –  la  nivelul 
înțelegerii. 
Apoi,  am  ajuns  la  concluzia  că  înțelegerea  trebuie,  de  asemenea,  să  treacă  pe al doilea 
plan,  să  nu  devină  cea  mai importantă, deoarece iubirea este mai presus de înțelegere. 
Trebuie  să  ajutăm  omul  să-și  dezvăluie  sentimentul  de  iubire  în  propriul  suflet,  să 
simtă  apropierea  față  de  Cel  de  Sus,  să-și  conștientizeze  dualitatea  propriului  „eu”– 
imperfecțiunea  „eu-ului”  uman  și  eternitatea  „eu-ului”  Divin. În principiu, exact acest 
lucru ne-a învățat Hristos. 
Iubirea  este  veșnică,  iubirea  nu  se  teme  de  „scuturări”  și  schimbări,  iar  mintea 
conștientă  nu  este  veșnică,  este  trecătoare.  Pentru  a  se  vindeca, omul trebuie să simtă 
importanța  sentimentelor,  prioritatea  iubirii  asupra  gândurilor,  asupra  concepțiilor, 
asupra planurilor, asupra scopurilor și asupra sarcinilor. 
Acest  lucru  este  destul  de dificil. O schimbare profundă a conștiinței este percepută ca 
o  decădere,  ca  o  moarte  și  chiar  ca  ceva  mai  rău  decât  moartea,  deoarece  structurile 
spirituale  ale  unui  om  trăiesc  după  ce  corpul  lui  se  distruge.  Schimbările  reale  sunt, 
într-o  oarecare  măsură,  o  moarte  spirituală,  mult  mai  mare  decât  moartea  fizică.  Din 
acest  motiv,  omul,  care a pus mintea conștientă pe primul loc și a uitat de iubire, nu va 
putea să se schimbe la interior. 
Dezvoltarea  nu  are  loc  fără  schimbări.  Ceea  ce  nu  se  dezvoltă,  se  stinge  și  moare. 
Conștientul  pus  pe  primul  loc,  nu  doar  că  renunță  la  iubire  și  devine  crud  dar  poate 
duce  și  la  autodistrugere,  atât  a  unui  om,  cât  și  a  întregii civilizații. Rațiunea lipsită de 
moralitate  și  o  minte  lipsită  de  iubire  nu  este  doar  diavolism, ci și calea către moartea 
civilizației. 
Este  foarte  dificil  pentru  un om să renunțe la conștient de dragul iubirii. Înțelegerea la 
nivelul  conștientului  are  legătură  cu  controlul  asupra  situației, cu protecția și salvarea 
vieții  și,  din  acest  motiv,  omul  percepe  adesea  tranziția  către  iubire  ca  moarte.  El  se 

13
teme  să  renunțe  la  înțelegere,  el se teme să renunțe la controlul asupra situației. De ce 
Hristos  a  fost  răstignit  și  a  murit  pe  cruce?  Pentru  a le arăta oamenilor că iubirea este 
mai  importantă  decât  viața,  este  mai  importantă  decât  înțelegerea.  Iubirea  este  mai 
presus decât mintea și intelectul. 
Medicina  cu  imaginea  sa  primitivă  asupra  lumii  continuă  să  vindece  corpul, 
transferând  toate  problemele  asupra  sufletului  omului.  Un  om  cu  sufletul  bolnav  este 
lipsit  de  viitor.  Medicina  nu  lucrează  cu  noțiunea  de  „energie”  și  nu  înțelege  că  omul 
este, în primul rând, o ființă energetico-informațională și abia apoi – fizică. 
Cauza  multor  boli  grave  este,  pur  și  simplu,  scăderea  energiei.  Iar  cauzele  scăderii 
energiei  sunt  modul  greșit  de  viață,  alimentația  greșită,  comportamentul  greșit  și,  cel 
mai important, starea emoțională greșită a unui om. 
Această  cunoaștere  este  redată  de  foarte  multă  vreme  în  Cărțile  Sfinte  și este fixată în 
tradițiile  multor  popoare  ale  lumii.  Religia,  deși  percepută  deseori  de  oameni  ca  o 
poveste,  este  în  realitate  o  informație  codificată  despre  legile  universale. Religia a fost 
transformată  într-o  poveste  pentru  a  conduce  oamenii,  urmărindu-se  niște  scopuri 
politice și de altă natură. 
Esența  religiei  care  leagă  omul  de  Dumnezeu  constă  în  faptul  ca  omul,  cu  ajutorul 
cunoștințelor  expuse  în  Cărțile  Sfinte,  să  aibă  posibilitatea  de  a-și  ajuta  sufletul  și,  în 
mod corespunzător, corpul și destinul său. 
 
 
 
Versiunea completă a cărții va fi publicată în curând în format 
electronic. Urmăriți autorul pe rețelele de socializare pentru 
ultimele știri. 
 
 
UITĂ-TE PE YOUTUBE  URMĂREȘTE PE FACEBOOK 
 
 
 

14