Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cum a fost întors cel de-Al Doilea Război Mondial către URSS
După atâtea cărți, studii și monografii despre Al Doilea Război Mondial, am putea
trage concluzia pripită că s-a epuizat domeniul de cercetare și că puține surprize
mai pot fi dezvăluite publicului privind ultima conflagrație mondială. Cartea care
face obiectul acestei recenzii (Leon Kilzer: CHURCHILL's DECEPTION - The dark
secret that distroyed Nazi Germany) demonstrează contrariul, respectiv că putem
descoperi încă, aspecte nebănuite în munții de documente scoase de la secret de
către cancelariile marilor puteri beligerante.
Manevrele lui Churchill
În general termenul de păstrare la secret practicat de cancelariile occidentale
este de treizeci de ani de la data întocmirii documentelor respective. Unele țări au
ținut secrete anumite documente chiar 35-40 de ani de la emiterea lor. De aceea
a provocat curiozitatea istoricilor, scoaterea de la secret de către britanici a unor
documente strict secrete, păstrate de ei la Londra timp de o jumătate de secol de
la emiterea lor. Cartea de față este rezultatul studierii acestor documente pe care
englezii le-au considerat jenante pentru ei: stenogramele dezbaterilor guvernului
britanic sub conducerea lui Winston Churchill. Cartea descrie cu rigoare
academică modul în care Churchill a reușit să-l determine pe Hitler să invadeze
nu Anglia, ci URSS.
Jurnalistul Louis C. Kilzer, laureat al premiului Pullitzer, aduce la lumina tiparului
documente britanice care demonstrează documentar aceste manevre
necunoscute până acum și care-i pătează memoria lui Churchill în ochii opiniei
publice. Cartea descrie cum în calitate de prim-ministru, Churchill și-a convins
miniștrii din guvern să respingă ofertele multiple propuse de generalii germani
pentru oprirea războiului prin asasinarea lui Hitler de către nemți. Stenogramele
ședințelor guvernului britanic redau modul cinic în care Churchill supune spre
aprobarea guvernului său respingerea propunerilor germane: „Hitler este doar un
om care va deceda mai curând sau mai târziu. Pentru Imperiul Britanic pericolul
nu este Hitler, ci Germania. Noi trebuie să-l convingem pe Hitler să atace URSS
pentru că acolo va fi sfârșitul lui, iar noi vom dezmembra Germania”.
Falsul Hess
Generalii germani erau deciși să-l suprime pe Hitler în anul 1939 și 1940 cu
condiția prealabilă ca Anglia să accepte în scris, neamestecul ei în războiul civil
care ar fi izbucnit între germani ca urmare a asasinării dictatorului. După ce i-a
refuzat pe generalii germani, Churchill a avut surpriza să primească o ofertă
uluitoare chiar de la Hitler: încheierea unui pact cu Anglia prin care Germania
retroceda teritoriile cucerite de nemți în vestul Europei, în schimbul garantării
intereselor germane în răsăritul Europei subjugate de Hitler. Nici această ofertă
germană n-a fost acceptată de Churchill care a notat însă dorința obsesivă a lui
Hitler de a încheia pacea cu Anglia. El a cultivat cu abilitate iluziile lui Hitler că și
Anglia dorește pacea (cu scopul inițial de a câștiga timp, pentru înarmarea
englezilor). Ulterior, când trupele germane cuceriseră Franța și ajunseseră la
Canalul Mânecii, Churchill a lansat înșelătoria menită să-l oprească pe Hitler:
englezii l-au invitat pe adjunctul lui Hitler, Rudolf Hess, să vină în Anglia la o așa
zisă „conferință de pace” la care nemții să negocieze cu Partidul Păcii din Marea
Britanie invazia URSS.
Spionii lui Stalin din guvernul britanic (Philby, Blunt, Cairncross), au telegrafiat
Moscovei conținutul fiecărei întrevederi avute de Hess în Anglia, după celebrul
său zbor acolo, la manșa unui avion special echipat cu rezervoare suplimentare
de benzină, pentru acel voiaj ultra-secret. Pentru evitarea demascării acestei
manevre, Churchill va reține prizonier pe Hess în Anglia pe toată durata
războiului, iar la Tribunalul de la Nürenberg va fi adusă o sosie a lui Rudolf Hess
care nu întâmplător a refuzat timp de 28 de ani de închisoare la Spandau, să
primească vizita vreunui membru al familiei sale. Mai apar și probe medicale
aduse din arhive care atestă că omul închis la Spandau sub numele de Rudolf
Hess, nu purta pe toracele său urmele permanente lăsate de o intervenție
chirurgicală din timpul primului război mondial. Acea cicatrice chirurgicală este
înregistrată radiologic în dosarul medical al lui Hess, anterior plecării sale în
Anglia și nu poate justifica nimeni absența ei la deținutul nr. 7 de la Spandau.
Întrebări și răspunsuri
În final se pune o întrebare mai importantă decât identitatea prizonierului nr. 7
de la închisoarea Spandau și anume: la ce a folosit înșelătoria cu Hess? A salvat
Anglia de la înfrângere, deturnarea războiului spre URSS?
- Da, dar a salvat-o de un dictator care nu urmărea înfrângerea Angliei. Hitler a
salvat Anglia tot atât cât Churchill, concluzionează autorul cărții.
- A progresat Imperiul Britanic de pe urma încăpățânării lui Churchill de a lupta
contra Germaniei, așa cum susținea Churchill că era scopul războiului? Nu,
Imperiul Britanic s-a dezintegrat după război, iar Anglia a ieșit slăbită ca țară.
- A reușit Germania nazistă să stopeze extinderea comunismului în lume? Din
nou, nu. A reușit exact contrariul, să extindă comunismul de la Berlin până la
Pekin. Războiul a transformat URSS dintr-o putere europeană într-o supraputere
mondială, care urmărea un scop pe care Hitler nu l-a avut: dobândirea
hegemoniei universale. Este adevărat că Churchill a oprit existența unuia dintre
cei mai răi conducători care au existat. Problema este că totuși l-a oprit prea
târziu, după ce genocidul fusese comis.
Și acum faptele concrete evidențiate de autor prin documente secrete de arhivă:
- după victoriile sale în vestul Europei, Hitler a hotărât să se oprească pe motivul
declarat că are nevoie de 100 de ani pentru consolidarea victoriilor;
- a propus în scris eliberarea țărilor cucerite de el în vestul Europei;
- a ordonat demobilizarea a 30 de divizii și tot ce a întreprins din septembrie
1939 până în ajunul invadării URSS la 22 iunie 1941 a fost făcut cu scopul
încheierii războiului, nu al ducerii lui. Dacă Anglia ar fi acceptat pacea, Hitler ar fi
încheiat-o în condiții favorabile Imperiului Britanic. Documentele nu lasă dubii
aici. În loc de asta, Anglia respinge oficial pacea, dar o acceptă pe ascuns, și
procedând astfel Anglia conduce la cel mai cumplit deznodământ din toate
rezultantele posibile: dă mâna liberă lui Hitler în estul Europei fără să fi rezolvat
nimic în Vest.
Fără îndoială, o pace încheiată în vara anului 1940 ar fi avut un preț ridicat:
Polonia ar fi încetat să existe, Cehoslovacia ar fi rămas un protectorat german și
multe din țările ne sovietice ale Europei răsăritene ar fi fost incluse în sfera de
influență germană cel puțin la fel de strâns controlate ca emisfera occidentală
sub Doctrina Monroe. Evreii ar fi fost excluși din Europa Centrală.
A meritat oprirea acestora prin sacrificiul suprem a 52 de milioane de oameni?
Greu de răspuns afirmativ, în condițiile în care Europa care a rezultat din ruine, a
găsit Polonia, Cehoslovacia și restul Europei răsăritene într-o sclavie mai cumplită
decât își imaginase Hitler în 1940.
În încheiere supun spre examinare cititorului următoarea chestiune: este oare
posibil de imaginat că datorită petrolului ei, România ar fi avut sub germani un
nivel de viață apropiat Austriei sau Elveției? La moartea regelui Carol I în 1914,
documentele vremii arată că rata de schimb monetar între francul elvețian și leul
românesc era aproape 1:1.