Note despre „chip”

Cristina Hanț

Rezumat:

Mircea Eliade remarca faptul că, uneori, într-o simplă expresie se poate descoperi un „sistem” de
gândire pe care nu-l mai întâlnim în actuala etapă mentală a Europei. Cuvântul „chip” și structurile pe care le
construiește dezvăluie modul în care omul se raportează la sine și la lumea din care face parte.

Cuvinte cheie: chip, sensuri, expresii, locuțiuni, derivate

Sensuri ale cuvântului

Dicționarele limbii române[ CITATION Dic09 \l 1048 \m Mir02] , înregistrează mai multe
sensuri principale ale termenului „chip” cu valoare substantivală/adverbială: „față, obraz,
figură”, „înfățișarea sau aspectul unei ființe”, „imagine, înfățișare a unei ființe sau a unui
obiect, redată prin desen, pictură, sculptură”, „proprietate ontologică, fixând structura
arhetipală imprimată a omului la creație”, „fel, mod, gen”, „modalitate, posibilitate”, „vorba
vine, cică”.

Etimologie
În privința originii acestui cuvânt, nu există multe disensiuni. Cercetătorii au stabilit că
el provine din limba maghiară (kép), fiind preluat alături de termenul cu sens sinonim „fel”
[ CITATION Laz29 \l 1048 \m Ale66 \m Mih08] .

Derivate, expresii și locuțiuni

Atunci când vine vorba de cuvintele formate de la acest termen, trebuie să remarcăm
că majoritatea sensurilor născute din îmbinări cu prefixe și sufixe, din compunerea termenilor,
sunt pozitive: chipeș = arătos, chipos = plăcut la chip, arătos, a închipui = a imagina,
închipuire = imaginație, fantezie, întruchipa = a reprezenta, a aduce „întru chip” , întruchipare
= reprezentare.

Expresiile și locuțiunile, țesute cu ajutorul acestui cuvânt, mizează pe sensul corelat cu

reprezentarea concretă, materială. Astfel, atunci când vorbitorul se referă la obiecte/ființe/
situații care se aseamănă, recurge la locuțiunea „în chip de”. Aceasta relevă, în general, nu
doar ideea de similitudine, ci și faptul că forma căpătată de ființă/ obiect nu îi este proprie, că
nu aceasta este esența lor adevărată: „Ea ar fi venit în chip de pasăre, de a bătut acum la
fereastră.” (I. Creangă), „O artistă din București a creat o serie de ilustrații ce îi prezintă pe
medici în chip de sfinți.” (gandul.ro), „S-a arătat în chip de foc ca să le ia şi să le dea ceva”
(doxologia.ro). Un anumit mod de rezolvare/ de comportament/ de acțiune se subliniază prin
„cu chipul acesta” sau „în acest chip” (echivalent cu „astfel”, „așa”): „Îi despoia de averi...
lipsindu-i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care puteau ademeni și corumpe pre norod”
(Negruzzi), „Numai cu chipul acesta - sublinia el apăsat - vom putea conserva Patria ce avem;
numai cu chipul acesta Neamul Românesc poate spera slavă și pomenire în viitor!”
(Eminescu), „harul vine în acest chip” (doxologia.ro), „Ana a înțeles dintotdeauna să se
apropie de poezia mea în acest chip.”(Blaga). Multe sunt modulațiile acestei structuri în textul
biblic, dezvăluind importanța „chipului” în gândirea creștină: „Și, într-alt chip, cu adevărat și
sora mea este”, „Carii într-acesta chip să vor plini.”, „Într-acest chip este: ceale neîntărite a
ținutului acestuia aț venit a vedea.”, „și întra-cesta chip să va hirotoni”, „în ce chip trebuie să
să prăznuiască”, „Și într-acesta chip, cel curat va curăți pre cel necurat”, „În ce chip voi urgisi
pre carii Domnul nu-i urhiseaște?”, „În ce chip să va cunoaște cel drept de câtră cel
mincinos”. Când vrea ceva cu tot dinadinsul, oricum, indiferent de prețul plătit de el sau de
celălalt, prin toate mijloacele, românul folosește expresia „cu orice chip”: „Baba însă voia cu
orice chip să aibă o troiță nedespărțită de nurori.”(Creangă), „Spânul vrea să-ți răpuie capul cu
orice chip.” (Creangă). Găsirea unei soluții sau a unui mod de concretizare echivalează cu „a
afla chip și cale”: „Cât s-au gândit ei încolo și-ncoace, tot n-au aflat chip și cale” (Sbiera),
„Aflase chip a se dezlega pe nesimțite dintr-un lanț ce nu era potrivit cu ușurătatea inimii
sale” (Negruzzi). La polul opus, se situează „în nici un chip”, „cu nici un chip”, cu sensul de
„în nici un caz, nicidecum”, utilizat pentru ceva ce nu poate lua ființă: „ a declarat, luni
dimineață, că deficitul bugetar de 7,16% nu poate fi depășit cu niciun chip” (b1tv.ro), „Iată ce
să nu faci cu niciun chip în această zi pentru a nu fi bântuit.”(jurnalmm.ro), „Adevărat vă spun
că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu
veţi intra în Împărăția Cerurilor” (Biblie), „ în niciun chip, nici inima, nici trupul nu-i ușurau
apropierea aceasta.” (Ion Marin Sadoveanu). Imposibilitatea de a realiza ceva sau de a face un
anumit lucru stă sub semnul lui „nu e chip să”, „nu e chip de a”: „Suferințele imaginare sunt
de departe cele mai concrete, pentru că avem statornică nevoie de acestea și le născocim
deoarece nu e chip să ne lipsim de ele.” (Cioran), „A văzut că nu e chip să-l abată de la
hotărârea lui și a început să bată din palme” (Slavici), „Văzând eu că nu-i chip de stat
împotriva părinților…” (Creangă).

În loc de concluzii

Constantin Noica vorbea despre creație și frumos în rostirea românească, atrăgând

atenția asupra grației cuvintelor care deschid și redeschid probleme. Despre „chip” putem
discuta „în fel și chip”, dar o simplă desfacere a sensurilor pe care le țese cuvântul dovedește
că el reflectă ceva din modul nostru de a gândi.

Bibliografie:

Ciorănescu, A. (1958-1966). Dicționar etimologic al limbii române. Tenerife: Universidad de

la Laguna.

Dicționar explicativ al limbii române. (2009). București: Academiei.

Mircea Seche, L. S. (2002). Dicționar de sinonime. București: Litera Internațional.

Șăineanu, L. (1929). Dicționar universal al limbii române.

Vinereanu, M. (2008). Dicționar etimologic al limbii române. București: Alcor Edimpex

SRL.