Convulsiile febrile la copil

Convulsiile sunt crize paroxistice de contracții involuntare ale mușchilor striați

date de descărcarea de impulsuri electrice anormale, "în salve", de la nivelul
unor zone ale scoarței cerebrale. Contracțiile pot fi tonice, clonice sau tonico-
clonice (ca în epilepsia grand mal). Ele sunt însoțite de tulburări variabile ale
stării de conștiență și uneori de tulburări senzoriale și vegetative. Pot constitui
un semn clinic în tabloul unei boli dar pot fi și manifestarea tipică a unei
afecțiuni cronice cerebrale când au tendință să se repete (în epilepsie).

Convulsiile reprezintă o urgență medicală prin riscul imediat, dar și prin

sechelele neurologice pe care le pot antrena (prin hipoxie, la prelungirea crizei).

Convulsiile febrile sunt frecvent întâlnite în practica pediatrică. Apar în

contextul unei afecțiuni acute febrile (temperatura > 38,50C) la sugar și la
copilul mic (de obicei până la vârsta de 5 ani). Aceștia sunt în perioada de
dezvoltare a creierului în care o ascensiune termică poate crește excitabilitatea
cerebrală și poate scădea pragul convulsivant. Contează și predispoziția
genetică.

Bolile eruptive, infecțiile acute, mai ales virale, de căi respiratorii superioare,
otitele, sunt printre infecțiile cel mai frecvent întâlnite care se pot însoți de
convulsii la copiii mici. Convulsiile apar de obicei precoce, în faza de creștere
rapidă a temperaturii. Convulsiile pot să apară, mai rar, și după unele vaccinări.

Trebuie diferențiate de convulsiile de alte cauze cum ar fi:

- meningo-encefalitele virale sau bacteriene (necesară uneori puncția

lombară! când există semne de iritație meningeală), abcesul cerebral,
trombozele de sinus cavernos (complicația de temut a unor infecții la
nivelul capului)
- tumorile cerebrale sau metastazele cerebrale
- traumatismele cranio-cerebrale (inclusiv traumatismele obstetricale)
- hemoragiile cerebrale (ex. la nou-născutul prematur), encefalopatia
hipoxic-ischemică ( post-asfixie la naștere)
- dezechilibrele metabolice: hipocalcemia severă, hipoglicemia severă
(poate fi la debutul diabetului zaharat la copil), hipo sau hipernatremia
(atenția la hidratare! ionograma sangvină!), deficitul de vitamină B6
(convulsii piridoxin-dependente – la nou-născut), uremia (în afecțiunile
renale grave)

1
 - boli genetice, erori înnăscute de metabolism (deficite enzimatice rare)
- intoxicațiile accidentale medicamentoase sau cu alte substanțe exogene
(alcool, organo-fosforice)
- encefalopatia hipertensivă
- alte tipuri de encefalopatii (ex. sindromul Reye apărut la copii, într-o
boală infecțioasă virală –gripă,varicelă - tratată cu aspirină ca antitermic),
alte cauze de edem cerebral
- epilepsia (generalizate, tonico-clonice – în accesul de „grand mal”,
caracteristice fiind tendința la recurență, modificările EEG)

Ajută în diagnosticul diferențial următoarele investigații:

- hemoleucograma
- calcemia, glicemia, ionograma serică, Astrup, uree, creatinină
- examenul FO (fund de ochi), ecografia transfontanelară, radiografie
craniană, CT, RMN, EEG, puncție lombară cu examenul LCR (biochimie,
cultură)
- teste toxicologice (din sânge, urină, lichid gastric)

Convulsiile febrile pot fi: a) simple și b) complexe

Convulsiile febrile simple:

- se întâlnesc la copii cu vârsta 6 luni – 5 ani (incidența maximă 1an - 2ani)

- apar de obicei în primele 24 de ore ale unei afecțiuni acute febrile, cu
febră > 38,50C
- criza convulsivă este generalizată
- durata crizei < 15 min.
- examenul neurologic și EEG sunt normale
- fără antecedente heredo-colaterale de convulsii în afebrilitate/epilepsii
- cu posibile antecedente heredo-colaterale de convulsii febrile
- riscul de epilepsie este foarte mic
- prognostic bun, dezvoltarea neuro-psihică ulterioară este normală !!!

Convulsiile febrile complexe:

- se întâlnesc în general la copii cu vârsta < 9 luni sau > 4 ani

- apar în context febril dar la copii cu antecedente personale patologice
neurologice (inclusiv legate de o asfixie/traumatism la naștere sau de un
traumatism cranian postnatal)
- criza convulsivă este unilaterală
2
 - durata crizei > 15 min
- examenul neurologic (înainte și după criză) și EEG arată modificări
- riscul de epilepsie este mare
- prognosticul este mai rezervat, în funcție de evoluția ulterioară, de
recurența crizelor! și se poate pune problema unui tratament
anticonvulsivant cronic

Tratamentul crizelor de convulsii presupune:

1. tratamentul anticonvulsivant
medicamentul de elecție este Diazepamul (fiole de 10mg/2ml) administrat
i.v. lent; când nu există posibilitatea abordului venos se administrează
intrarectal (soluție pentru microclismă)
2. tratamentul antitermic
pentru profilaxia reapariției convulsiilor în următoarele ore trebuie
combătută febră cu antitermice precum Paracetamolul (p.o. sau
supozitoare intrarectal) și Algocalminul (p.o. , supozitoare intrarectal sau
i.v. lent cu prudență, existând risc de reacții alergice→șoc anafilactic);
cele două medicamente se pot administra alternativ!; se evită aspirina din
cauza riscului de sindrom Reye, mai ales în cazul unor infecții virale
(gripă, varicelă); se poate recurge, când tratamentul medicamentos singur
nu este eficient în combaterea ascensiunii febrile, la mijloace fizice
(împachetări, băi hipotermizante).
3. hidratare corectă (deshidratarea accentuează hipertermia)
4. tratamentul etiologic al infecției cu antibiotice dacă e o infecție bacteriană

În cazul primei crize de convulsii febrile simple se face doar instruirea

profilactică a părinților privitoare la măsurile antitermice ce trebuie aplicate
prompt în cazul în care apare o nouă stare febrilă (cu tendința de creștere a
temperaturii în timp scurt, la valori mari).
Când prima criză de convulsii a apărut înaintea vârstei de 1 an, a durat > 15
min, copilul prezintă antecedente patologice neurologice și un examen
neurologic cu modificări, iar în familie există cazuri de epilepsie se impune un
tratament antiepileptic preventiv continuu (de ex. cu fenobarbital p.o. sau cu un
alt anticonvulsivant) pe toată perioada de risc crescut pentru recurență (până la
vârsta de 5 ani), cu controlul neurologic periodic al cazului. Complianța
părinților nu este întotdeauna bună. Unii au tendința să abandoneze (reacțiile
adverse ale acestor preparate, cu modificarea comportamentului copilului pot
constitui un motiv).