Pop Iulia

3B, V.B.
Cancerul mamar

Cancerul de sân este o afecţiune în care celulele maligne (canceroase) se dezvoltă la nivelul sânului.
Glanda mamară (sânul) este alcătuită din lobi şi ducte. Fiecare glandă mamară este alcatuită din 15-20 de
segmente numite lobi, care la rândul lor sunt formaţi din segmente mai mici, numite lobuli. Lobulii sunt
alcătuiţi din aglomerări de celule (bulbi) care produc laptele.
Lobii, lobulii şi bulbii comunică între ei prin tuburi subţiri numite ducte. În structura sânului sunt prezenţi
atât ganglioni limfatici cât şi vase limfatice. În structura fiecarei glande mamare se găsesc atât vase de sânge
cât şi vase limfatice.
Prin intermediul vaselor limfatice este transportat un lichid incolor numit limfa.
Cel mai frecvent tip de cancer mamar este carcinomul ductal, care se dezvoltă de la nivelul ductelor.
Cancerul de sân care se dezvolta de la nivelul lobilor sau lobulilor se numeşte carcinom lobular şi este cel mai
frecvent tip de cancer mamar care afectează ambii sâni.
Carcinomul mamar inflamator este unul dintre cele mai rare tipuri de cancer, în care sânul prezintă semne
inflamatorii.

Factorii de risc sunt toţi acei factori care cresc riscul unei persoane de a dezvolta cancer. Dintre factorii de
risc pentru cancer de sân fac parte:

• Vârsta înaintată;
• Menstruaţia precoce (înainte de 12 ani);
• Femeile care nu au copii sau cele care au primul copil la o vârstă înaintată (peste 35 de ani);
• Consumul băuturilor alcoolice;
• Obezitatea sau prezenţa ţesutului adipos abundent la nivelul glandei mamare;
• Traumatismele minore şi repetate la nivelul sânilor;
• Menopauza la vârsta înaintată;
• Expunerea prelungită şi repetată la soare sau radiaţii;
• Prezenta cancerului de sân la mama sau sora.

Factorii de protecţie:
• Alăptatul;
• Exercitiul fizic;
• Dieta echilibrată;
• Evitarea sutienelor cu sârmă, bureti, cartoane, silicon etc.;
• Evitarea materialelor supraelastice care strâng sânii;
• Controale periodice pot salva viaţa.

Prevenire:

Putem lupta pe mai multe fronturi împotriva cancerului de sân. Un prim front este cel al prevenţiei.
Oncologii au stabilit o serie de recomandări care pot preveni apariţia cancerului de sân. Iată câteva dintre
acestea:

• O alimentaţie bazată pe vegetale, cu limitarea consumului de carne;

• Limitarea grăsimilor şi dulciurilor;
• Renunţarea la alcool (sau maxim 250 ml vin/zi);
• Renunţarea la fumat;
• Menţinerea unei greutăti normale;
• Realizarea câtorva exerciţii fizice de intensitate moderată;
• Minim un control medical anual;
• Autoexaminarea corectă şi periodică a sânilor.

Semne caracteristice: coaja de portocala, edem, ulceratie cu suprainfectie si hemoragie. Evolutia regionala se
traduce prin aparitia adenopatiei axilare, iar atunci cand ganglionii limfatici subclaviculari sunt invadati apare
blocajul limfatic ce determina edemul sanului si bratul gros de partea bolnava. La distanta poate da metastaze
pe cale limfatica si sangvina, sediul cel mai frecvent fiind plamanul, sistemul osos, ficatul, ovare, SNC.

Este indicat ca autoexaminarea sânilor să înceapă chiar de la 20 de ani, să se facă lunar, de preferinţă la
aceeaşi dată a lunii (nu în perioada premenstruală sau în timpul menstruaţiei).
Cea mai cunoscută metodă de examinare a sânilor este mamografia. Desigur, aceasta joacă un rol foarte
important şi este cel mai bun instrument de luptă în depistarea cancerului mamar. Din nefericire, mamografia
nu este utilă decât femeilor peste 40 de ani. Sub vârsta de 40 de ani ea trebuie să rămână o investigaţie de
rezervă. Explicaţia este simplă: sânul unei femei tinere este foarte ferm şi are o consistenţă densă. Mamografia
este o fotografie în care tumora apare alba (o opacitate). Tot alb însă, apare şi un san cu o consistenţă fermă,
precum al femeii tinere.
Prin urmare chiar dacă s-ar executa această mamografie nu s-ar putea vedea o eventuală tumoră.
O alta metodă de examinare a sânilor este biopsia. Este o metoda prin care se prelevează celule sau
fragmente de ţesut de la nivelul tumorii pentru a fi examinate la microscop cu scopul de a depista modificările
datorate cancerului.

Forme clinice:

1. Cancerul mamar nepapabil (infraclinic). Nu se evidențiază la examenul clinic.

2. boala Paget a sânului. Se caracterizează prin prurit, eritem apoi ulcerație mamelonara. Periodic ulcerația se
acoperă de scoame ce da impresi de falsa vindecare.
3. cancerul mamar ocult cu debut axilar.
4. cancerul multicentric are mai multe localizări diseminate în glanda mamară.
5. cancerul evolutiv se caracterizează prin evoluție rapidă.
6 mastita acută carcinomatoasa este forma cea mai gravă - caracterizat prin fenomene inflamatorii care la
debut pot fi limitate ulterior cuprinzând tot sânul. Nu exista tumora palpabila ci doar creșterea consistentei
sânului.
7 schirul mamar apare la vârstă înaintată. Are evoluție lent progresiva și determina retracția tegumentelor
perilezionale, ajungând până la retracția globala a sânului.
8. cancerul mamar asociat cu sarcina.
9 cancerul mamar bilateral
10.cancerul în cuirasa se manifesta prin îngroșarea și indurarea tegumentelor sânului care dau aspect de
platoșă cu puncte roșii violacee diseminate.
11.cancerul mamar la bărbat.

Până la vârstă de 30 de ani se recomanda autoexaminarea lunara a sângelui. Intre 30 - 40 ani se recomandă
examen clinic efectuat de un medic specialist odată pe an cu efectuarea unei mamografii la primul examen.
Intre 40 și 49 de ani o manografie la doi ani și examen clinic anual. Peste 50 ani examen clinic și manografie
anual.
Tratament:
Mastectomie radicala – își propune îndepărtarea în bloc a sânului, a mușchilor pectorali și a țesutului
linfoganglionar axilar.
Are în prezent indicații restrânse numai pentru cazurile cu extensie la mușchii pectorali sau invazia masiva a
axilei.
Chirurgia conservatoare – alternativa a mastectomiei pentru stadiile puțin avansate, își propune să păstreze
sânul cât mai puțin modificat deci să evite mutilarea.
Chirurgia ganglionilor axilar – ganglionii axiali sunt frecvenți sediul metastazelor cancerului mamar. O
treime din bolnave în stadiul T1 și aproape o jumătate din T2 au invazie ganglionara axiala.
Radioterapia – în prezent se folosește aparatura cu energii înalte. Iradierea se aplica fie operator fie
postoperator, doza medie fiind de 45-50 Gy pe volum tintă (glanda mamara sau perete toracic, ganglioni
mamari interni, ganglioni axiali, ganglioni supra și subcaviculari).
Radioterapia este o componenta esențială a tratamentului conservator a cancerului mamar. Controlul local
eficient al bolii nu poate fi obținut decât asociind iradierea cu chirurgia limitata (care conserva sânul)
Chimioterapia – poate fi adjuvanta, consolidând rezultatele obținute după intervenția chirurgicala și/sau
radioterapia, neodjuvanta în tumorile avansate sau în tumorile mici sau agresive, sau poate fi paleativa.
Drogurile cele mai eficiente sunt : Ciclofostamida, Methotrexatul, cisplatinul și Adriamicina.
Hormonoterapia – se folosește antiestrogeni : tamoxifenul blochează receptorii hormonali. Se recomanda
administrarea cel puțin 2 ani.

Tratamentul este de obicei chirurgical, medicamentos și radioterapeutic. Decizia asupra metodei de tratament
se bazează pe o combinație de factori care includ informații specifice despre cancer, preferințele bolnavului și
starea de sănătate a acestuia.

Atunci când se decide metoda de tratament, medicul și pacienta trebuie să țină cont de următoarele:
- mărimea și localizarea cancerului mamar;
- aspectul microscopic al celulelor canceroase;
- răspunsul cancerului la acțiunea hormonala;
- existența sau nu a celulelor canceroase în ganglionii axilari palpabili.

Medicul trebuie să țină cont și de preferințele personale și de starea de sănătate ale bolnavelor,
incluzând:
- dorință de păstrare a sânului;
- istoria familiala și personală de cancer mamar;
- alte afecțiuni coexistente.

Multe femei cu cancer mamar necesită extirparea completă a sânului afectat. Poate fi necesară și extirparea
unora sau tuturor ganglionilor axilari. Chiar și dacă este extirpată întreagă zona afectată vizibila intraoperator,
este necesară siradioterapia. Se pot recomanda de asemenea chimioterapie și terapie hormonala. Aceste doua
metode de tratament se pot recomanda înainte de intervenția chirurgicală pentru a se încercă micșorarea
dimensiunilor cancerului. În aceasta situație se numesc terapii neoadjuvante.