ISTORIC - RELIGIOS

- Document religios cu valoare istorică în care se prezintă o lume ecleziastică,

liricizarea istoriei conturând un poem filozofic cu multiple accente religioase.
Se respectă deviza („Nihil sine Deo”), deoarece se reflectă un eu liric spiritual,
creștin, fapt evidențiat în câmpul semantic al religiei prezentat în text:
 „Dumnezeu”;
 „Ceriul”;
 „Părinte”;
 „Sfinții”;
 „Îngeri”;

LITERAR
 Dimensiunea lirică

o prezența unui eu liric ce se remarcă prin mărcile lexicografice

 exclamații retorice: „O, lume hicleană, lume înșelătoare!”;
 întrebări retorice: „Ce e în lume să nu aibă nume muritoriu?”;
 verbe la persoana I: „sântu”, „trec”;
 pronume la persoana I: „eu”, „mă”;
 verbe la persoana II: „v-au adus”, „v-au scutit”, „ați cercatu”, „fă”
(imperativ);
 pronume la persoana II: „v-„, „voi”, „vostru”, „tine”, „te”;
o limbajul expresiv oferă substanța lirismului
 figură de stil (epitet, comparație, enumerație, hiperbolă) „A lumii cântu cu
jale cumplită viiața,/ Cu griji și primejdii cum este și ața” ce conturează
motivul de anvergură universală vanitas vanitatum, eul liric voltijând într-un
macabru tumult existențial.
 figură de stil (metaforă + personificare): „Viiarme sântu eu și nu om” pune
în lumină neputința în fața sorții a omului, accentuându-se perisabilitatea
condiției umane în raport cu perisabilitatea naturii.
 Imagine artistică: „Întuneca-veți lumini, veți da gios cununa” ce pune în
prim plan un cadru crepuscular ce accentuează perisabilitatea întregului
univers.
o descriere
  numeroase grupuri nominale ce pun în valoare tema vieții și motivele
adiacente: „jale cumplită”, „lume înșelătoare”, „lucrurile lumii”, „petrece
lumea”;

LINGVISTIC
De asemenea, se remarcă prezența unei puzderii lexicale, termeni din mai
multe câmpuri lexicale: câmpul semantic al religiei (Părinte, sfinții îngeri,
Dumnezeu, Ceriul), câmpul semnatic al istoriei (războae, Artaxers, Xerxes, Chesar,
Avgust, Tiros, împărat), câmpul semantic al naturii (floare, viiarme), dar și structuri
idiomatice:
 „fug vremile”;
 „să nu stea norocul”
 „griji purtați”
ARHAISME: „iaste”, „trecătoriu”, „doba”, „hălăduiți”, „hicleană”;