Scrisoarea lui Neacsu din Campulung

(1521)
Cel mai vechi text scris păstrat în limba română este „Scrisoarea lui Neacșu din
Câmpulung”, redactată în 1521 și transmisă judelui sas al Brașovului.
Din punctul meu de vedere, „Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung” este de o
incomensurabilă fervoare ce excelează îndeosebi prin caracterul istoric și dimensiunea
lingvistică, dar și prin dimensiunea literară și problematica pusă în joc.
Pe de o parte, textul „Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung” este un document
istoric ce se referă la mișcările turcilor din vara anului 1521, când aceștia se îndreptau
cu corăbiile pe Dunăre către Ungaria. Din punct de vedere lingvistic, scrisoarea
prezintă convențiile structurale ale unui text funcțional, cu particularitățile impuse de
perioada trecerii de la scrierea în limba slavonă la aceea în limba română. Astfel,
formula de adresare este extrem de ceremonioasă și este consacrată pentru stilul
protocolar, fiind scrisă în limba slavonă, la fel și formula finală, având traducerea în
limba română „și Dumnezeu să te bucure, Amin”. Cu toate acestea, în scrisoare
predomină cuvintele de origine latină, păstrându-se numai câteva cuvinte din slavonă:
locuțiunea adverbială „i pak” (iarăși), ca expresie a insistenței asupra importanței
știrilor transmise, și prepozițiile ot (din) + za (despre).
Pe de altă parte, limbajul textului redă într-o manieră uimitoare limba română,
aflată la începuturile secolului al XVI-lea, vocabularul și aspectul fonetic, aceste două
fiind apropiate de limba română modernă („să știi”, „de ce am înțeles și eu”, „ochii
lui”, „corăbii”, „Dunăre”, „împăratul”, „domniia-ta” etc), iar structura morfologică
și sintactică permite transmiterea unui mesaj clar și coerent. Problematica pusă în joc
încurajează cursivitatea textului prin tema istoriei redată prin structurile („domnietale”,
„împăratul”, „Țarigrad”, „Mahamet-Bag”, „Basarab”), jalonată prin tema adiacentă
a religiei („Amin”, „Dumnezeu”), dar și prin motivul cuceririi, atacului, domniei.
Concluzionând, poate fi considerat peremptoriu faptul că opera „Scrisoarea lui
Neacșu din Câmpulung” este de o maximă importanță prin universul lingvistic și istoric
pus în jos, dar și prin problematica și universul literar proiectat.