Maitreyi și Allan

Maitreyi – Mircea Eliade

• “Mă leg de tine, pământule, că eu voi fi a lui Allan și a nimănui altuia, voi crește din el ca iarba din
tine.[...] Mă leg în fața ta că nirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voia mea, și tot răul dacă va fi, să nu
cadă asupra lui, ci asupră-mi, căci eu l-am ales. Tu, mă auzi, mamă pământule,tu nu mă minți maica
mea.”

• Relația dintre Allan despre Maitreyi, se schimbă în funcție de trăirile și sentimentele sale. Experiența
lor marchează trei etape. Inițial, Allan trece printr-o etapă de contestare a sentimentelor pe care începe
să le nutrească față de Maitreyi. Ulterior, conștientizează sentimentele, dar crede în continuare că nu
este îndrăgostit, ci mai degrabă este fascinat și amuzat de comportamentul ei jucăuș. Iar, într-un
final, realizează că ceea ce simte pentru tânăra bengaleză este iubire. Aceștia se căsătoresc în secret,
fără ca tatăl lui Maitreyi să știe, însă fericirea celor doi indrăgostiți nu durează mult deoarece sora lui
Maitreyi, indragostită si ea de Allan, trădează secretul lor iar tânărul este alungat din casa de către tatăl
fetei. Abia acum află Allan că o căsătorie cu Maitreyi este imposibilă deoarece ea nu se putea căsători
cu cineva care făcea parte din altă religie și cultură, acest lucru însemnând degradarea întregii familii.
Ruptura aduce dramă in casa lui Maitreyi, tatăl acesteia orbește, sora ei moare în urma unor crize de
nebunie iar ea în speranța de a-l regăsi pe Allan și sperând că va fi alungată din casă, se dăruiește
vânzătorului de fructe, dar sacrificiul ei este inutil. Disperat, Allan se retrage într-o mănăstire
din Himalaya crezând că, dupa ce trăise alături de Maitreyi o iubire absolută, viața la mănăstire îi va
vindeca sufletul. Allan si Maitreyi sunt implicați într-o poveste de iubire imposibilă.

• “Îi spusei atunci că o iubesc. Nu știu cum au răsunat cuvintele mele, căci ea își acoperi ochii și nu
răspunse. Mă apropiai și repetai mai cald, mai sincer, acele câteva cuvinte de iubire pe care le puteam
spune în bengali.”